———- Forwarded message ———-
From: Adi
Date: 2012/5/16
Subject: legislatie referitor la locul de parcare
To: iulian.urban@gmail.com

Buna ziua,

sunt in curs de cumparare al unui apartament in sectorul 3.
Proprietara are si loc de parcare platit pe tot anul 2012.
Am fost la directia de taxe si impozite sector,3 lucretiu patrascanu, ci care se ocupa de locurile de parcare si mi-au zis ca acel loc se va pierde din moment ce se va vinde apartamentul,
si ca trebuie sa ma inscriu intr-o lista de asteptare.
La fel mi-au precizat ca acel loc de parcare nu poate fi transferat.
Conform legii este legal?
Locul de parcare este la 10metri maxim de locatia apartamentului,
a fost platit pe tot anul 2012.
Se poate tranfera acest loc, sau trebuie sa astept pe lista.
Nu am gasit nimic referitor ca se poate transfera un loc de parcare.
O zi buna

Buna ziua Cristina
Tot ce poti sa faci este sa deschizi actiune in instanta impotriva tatalui tau, dar nu vei mai putea sa obtii decat obligarea acestuia la plata pensiei alimentare pe ultimii trei ani in urma [ restul sumelor intrand sub incidenta termenelor de prescriptie ] si pana la terminarea studiilor universitare.
Succes

2012/5/16 Cristina
Buna ziua
Numele meu este  Cristina. Am trecut printr-o situatie similara prezentata in articol. Parintii mei s-au despartit cand aveam 3 ani si am ramas in custodia mamei mele. Nu am primit niciodata pensia  alimentara din partea tatal lui meu  Dumitru, in prezent avand 23 de ani si  sunt la facultate. Am incercat sa il sun pentru a primi sprijin financiar din partea lui, dar am fost ignorata total si chiar mi s-a inchis telefonul imediat dupa ce i-am spus ca sunt fata lui. Vreau sa ma sfatuiti ce as putea sa fac sa plateasca pentru toti anii in care n-a lasat balta( mai am o sora). Nu mi se pare corect sa traiasca linistit si fara probleme fara sa se gandeasca ca mai are 2 fete pe care nu l-a sprijinit in niciun fel (moral sau material). Astept raspunsul dumneavoastra.
Va multumesc!

foto:http://greenisletechnologies.com

Orice executare de creanta impotriva debitorului aflat in insolventa este oprita prin art. 36 din Legea 85/2006, legea neprevazand vreo exceptie in legatura cu executarea titlurilor de valoare.

Creditorul ale carui titluri devin scadente dupa deschiderea procedurii insolventei se poate inscrie la masa credala provizoriu, conform art.64 alin.4 din Legea 85/2006, si sa participe la orice repartitie de sume intre creditori.

Comunicarea incidentului bancar de catre banca la care au fost introduse la plata titlurile de valoare, alta decat cea la care s-a deschis contul unic de insolventa, cu respectarea dispozitiilor Regulamentului nr.1/2001, in sine nu este nelegala, ci nelegala este toata procedura ce a dus la aceasta, desfasurata de banca declaranta cu incalcarea dispozitiilor Legii nr. 85/2006, desi fusese notificata cu privire la deschiderea procedurii insolventei debitorului.

Prin sentinta nr.1 din data de 10 ianuarie 2012, pronuntata de Tribunalul Dolj, Sectia a-II-a Civila, in dosarul nr. 19578/63/2011, (s-a respins ca neintemeiata exceptia lipsei calitatii procesual pasive, invocata de parata BNR -CIP), s-a respins ca neintemeiata actiunea precizata formulata de reclamanta SC L&T T. SRL prin administrator judiciar AMT SPRL, a fost obligata reclamanta catre parata Uni Credit Tiriac Bank SA la plata sumei de 5.393 lei reprezentand contravaloare cheltuieli de judecata.

Impotriva acestei sentinte a formulat apel reclamanta SC L& T T. SRL, prin administrator judiciar AMT SPRL.

Curtea a admis apelul ca fiind fondat pentru urmatoarele considerente:
Prin actiunea precizata la data de 29.11.2011 petenta SC L&T T. SRL a solicitat anularea incidentului de plata si obligarea intimatei Unicredit Tiriac Bank SA, in conditiile art. 36 din Regulamentul BNR, la formularea unei cereri de radiere a incidentului inscris in Centrala Incidentelor de Plati a BNR.

Asa cum corect a invocat intimata parata, instanta in asemenea actiune analizeaza daca banca declaranta a procedat nelegal sau abuziv in momentul declararii incidentului.

Or, apelanta reclamanta pe tot parcursul procesului, si in apel, a sustinut ca banca declaranta, intimata parata de fata, a procedat nelegal si abuziv in momentul declararii incidentului de plata, aparare inlaturata de instanta de fond pe motivul ca nu sunt incidente dispozitiile Legii 85/2006.

Insa, tocmai prin invocarea dispozitiilor Legii precizate, apelanta a argumentat ca incidentul de plata s-a declansat, urmare a atitudinii culpabile a intimatei, care a operat pe un cont ce nu mai putea fi functional potrivit dispozitiilor art.4 din Legea 85/2006 si a introdus la plata biletele la ordin, desi orice executare era suspendata, apelanta fiind in procedura de insolventa.

Astfel in cauza s-a dovedit ca la data de 20.09.2010, prin sentinta nr.1173/20.09.2010, impotriva apelantei reclamante s-a deschis procedura insolventei, prevazuta de Legea 85/2006.

Aceasta masura a fost adusa la cunostinta intimatei parate, notificarea fiind primita de aceasta la data de 29.09.2010.

Cu toate ca avea cunostinta de deschiderea procedurii, de faptul ca, contul prevazut de art.4 din Legea 85/2006 era la alta banca, respectiv la Garanti Bank, intimata parata a introdus la plata, la data de 4.02.2011, biletele la ordin seria BACX3AA nr.364225 si seria BACX3AA nr.364224, emise de apelanta inaintea declansarii procedurii insolventei in favoarea Unicredit Tiriac Bank SA, in vederea garantarii creditelor acordate de catre institutia bancara conform contractelor de credit nr.05/CRA2/2008 si nr.02/CRA2/2007.

Introducerea la plata a acestor bilete la ordin la data de 4.02.2011 s-a facut cu incalcarea legii, si cu stiinta de catre intimata parata, caci stia ca apelanta se afla in procedura de insolventa, ca orice executare de creanta impotriva acesteia era oprita prin art.36 din Legea 85/2006 (intimata parata nesolicitand suspendarea masurii in temeiul dispozitiilor art.39 din lege).

Sustinerea intimatei ca introducerea la plata a biletelor la ordin nu este o executare silita este nefondata, caci biletele la ordin sunt titluri de valoare, ajunse la scadenta la data introducerii lor la plata, puse in executare printr-un cont bancar care la aceea data nu mai era functional, caci debitorul avea deschis contul insolventei la alta banca.

In legatura cu executarea titlurilor de valoare, Legea 85/2006 nu prevede vreo exceptie, intimata parata se putea inscrie la masa credala provizoriu (titlurile devenind scadente dupa deschiderea procedurii insolventei) potrivit art.64 alin.4 din Legea 85/2006 si sa participe la orice repartitie de sume intre creditori, potrivit planului administratorului judiciar (art. 65.alin.3 din Legea 85/2006).

Sustinerea intimatei ca a urmarit prin aceasta sa execute pe avalist care este administratorul social al debitoarei si nu se afla in insolventa, este nefondata, intrucat ea a operat pe contul ce-l avuse deschis la aceasta apelanta reclamanta si nu pe contul avalistului.

Este adevarat ca nefiind bani in cont, intimata parata pentru respectarea dispozitiilor Regulamentului nr.1/2001 (aplicabil spetei de fata, caci acesta era in vigoare la data declansarii incidentului de plata si nu Regulamentul nr.1/2012), a fost nevoita sa comunice incidentul de plata la Centrala Incidentelor de Plati. Comunicarea in sine nu este nelegala, ci nelegala este toata procedura ce a dus la aceasta, desfasurata de banca declaranta. Incidentul de plata nu s-ar fi declansat daca intimata parata respecta legea amintita.

Declansarea incidentului de plata, este vatamatoare pentru apelanta reclamanta caci, aflata in prima faza a procedurii insolventei, cand se poate propune reorganizarea acesteia, s-ar putea gasi in imposibilitatea folosirii instrumentelor bancare, a deschiderii unei linii de refinantare bancara etc.

S-a mai invocat incidenta dispozitiilor art. 48 din Legea 85/2006, insa acestea sunt aplicabile situatiei cand administratorului social i se ridica dreptul de administrare si instanta da dispozitie bancilor la care debitorul are disponibil in conturi sa nu dispuna de acestea fara un ordin al administratorului judiciar/lichidatorului, ori in speta de fata un creditor a accesat un cont al debitoarei ce nu trebuia sa mai fie functional dupa deschiderea procedurii insolventei.

Din adresa nr.2435/30.09.2010 a BANCPOST SA Dolj rezulta care este procedura in caz de insolventa si anume ca toate instrumentele de tip CEC, Bilete la Ordin sau Cambie, primite la plata sunt refuzate, fara consecinta inscrierii in CIP, cu motivul ” 20 -Insolventa”.

Ori, intimata parata nu a procedat asa cum s-a mentionat mai sus, a introdus la plata, cu nerespectarea Legii 85/2006, instrumentele bancare, declansand incidentul de plata.

Concret, în cadrul discuțiilor aprinse provocate de dispariția subită a fraților Cămătaru imediat după condamnarea lor definitivă, comisarul Adrian Dumitrescu a declarat, în direct la Antena 3, că, în acest moment, cca.5000 de infractori condamnați definitiv se sustrag pedepselor după ce s-au făcut nevăzuți.

Cifra este una amețitoare, în condițiile în care, anul trecut, spre exemplu, DIICOT s-a lăudat cu 1700 de condamnări definitive, iar DNA cu 284, în ambele cazuri specificîndu-se oficial că numărul a fost în creștere spectaculoasă față de anul anterior.
Făcînd un calcul simplu, cei 5000 de condamnați care au dispărut după condamnare echivalează cam cu totalul condamnaților din ultimii trei, din România, sau cu mai mult de o treime din totalul condamnaților în regimul Băsescu. Din capul locul să precizăm că o bună parte dintre condamnările anuale sunt cu suspendare, deci nu e nevoie de sustragere de la executare, plus că e greu de crezut că cineva fuge din țară ori se ascunde în munți doar pentru a fenta o pedeapsă de un an, un și ceva de închisoare. Cel mai probabil, dispăruții fac parte din contingentul celor mai periculoși condamnați, pentru care chiar merită riscul fugii. Vezi aici : http://www.inpolitics.ro/o-informatie-bomba-arunca-in-aer-justitia-5000-de-condamnati-disparuti-fara-urma-art66368.aspx

Aproape 500 de reclamaţii de viol au fost înregistrate, în primele trei luni ale acestui an. Dintre acestea, 175 s-au dovedit a fi reale, adică s-a început urmărirea penală. Iar judiciariştii Poliţiei Române au constatat că 99% dintre femeile care au reclamat că au fost abuzate sexual au fost şi bătute de agresori. În ceea ce priveşte violurile săvârşite asupra persoanelor de acelaşi sex, nu a fost reclamat niciun viol săvârşit de femei asupra altor femei, iar singurul caz între bărbaţi, despre care s-a aflat de anul trecut şi până acum, este cel de la Ghindăreşti-Constanţa, în urma căruia un fost călugăr a fost găsit decapitat.

Citiţi mai mult: Radiografia violurilor în România. 175 de cazuri în trei luni – Actualitate > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/radiografia-violurilor-in-romania-175-de-cazuri-in-trei-luni-981259.html#ixzz1uq3G0zeX
EVZ.ro

Peste o lună şi jumătate suntem chemaţi să ne votăm aleşii locali: primarul, şeful consiliului judeţean, consilierii locali, adică oamenii care ne influenţează viaţa curentă, care ne fac curat pe străzi, care îi adună pe vagabonzi, pe câinii maidanezi, care ne pun panseluţe şi ceasuri, care ne asfaltează străzile, care au grijă să nu uităm când s-a înfiinţat localitatea, care dau terenuri din patrimoniu, unii mai cer şi şpagă, unii mai au grijă şi de un spital, de o şcoală sau de o creşă etc.

Aşa cum arată datele în acest moment, peste 70% din primari şi şefi de consilii judeţene vor fi realeşi. Asta înseamnă că două treimi din oamenii unei localităţi sau ai unui judeţ sunt foarte mulţumiţi de activitatea edililor lor, de ce au făcut ei în ultimii patru ani de mandat pentru comunitatea lor, le-au trecut cu vederea scandalurile, acuzaţiile de corupţie, micile sau marile afaceri făcute şi controlate din birouri. Dacă ţara este compusă din aceste comunităţi, asta înseamnă că 70% din oameni sunt mulţumiţi de felul în care este condusă ţara, de direcţia ei, de economie, de salarii, de joburi, de liderii lor politici. Nu-i aşa?

Dacă te uiţi pe alte sondaje sau stai de vorbă cu oamenii, în ţară este un dezastru, toată clasa politică este coruptă, toţi fură, mai avem puţin şi ajungem ca Grecia, că era mai bine pe vremea lui Ceauşescu, tinerii nu mai au niciun viitor aici, nu sunt locuri de muncă, medicii pleacă, profesorii sunt total dezinteresaţi din cauza salariilor mici şi jumătate din elevi pică la bacalaureat sau pensionarii se luptă ca la Rovine pentru o reducere la zahăr şi ulei sau chiar mor la cozi.

Dar 70% din edilii locali sunt realeşi. Cum vine asta? Marian Oprişan, baronul din Vrancea, cel care timp de două decenii taie şi spânzură, va fi reales în zona lui. Dar în judeţul lui salariul mediu este la jumătate faţă de Braşov, spre exemplu. El este responsabil de 323.000 de locuitori, iar în 2011 în zona lui s-au înfiinţat “109 locuri de muncă” ca urmare a unor noi investiţii. Peste tot auzim că Vrancea este o zonă săracă, că oamenii nu au după ce bea apă, dar Marian Oprişan este reales. În 20 de ani, nu a reuşit să ridice zona, dar va mai primi încă un mandat de patru ani.

Liviu Dragnea este baronul Teleormanului, o altă zonă săracă. Iar câştigul salarial mediu pentru cei 360.000 de oameni din judeţ este de 1.150 de lei. În Vrancea era 1.086 de lei. Rata şomajului la el în judeţ era de 8,9%, aproape dublu faţă de media naţională. În Timişoara, spre exemplu, rata şomajului era în decembrie de 1,9%. Şi Dragnea va fi votat şi reales. Iar drama cea mai mare este că numărul 2 din PSD, cel mai puternic partid, conduce un judeţ sărac, cu salariile la jumătate faţă de alte zone, fără investiţii majore, fără o şcoală puternică în judeţ, fără companii puternice în zonă şi pretinde să conducă România. Nu a ridicat economic nimic în judeţul lui, în fruntea căruia se află din 1996, dar voturile pe care le strânge în zonă îi sunt suficiente să fie în fruntea PSD.

Gheorghe Ştefan de la PDL, liderul de peste 10 ani din Piatra-Neamţ, vrea un nou mandat de primar. L-am întrebat: “Ce investitori aţi adus în Piatra-Neamţ?”. “Păi e treaba mea să aduc investitori, să mă duc eu după ei?Au venit unii, nişte italieni, să facă un spital oncologic. Le-am concesionat ceva. Să vedem. Zic că investesc 20 de milioane de euro. Au mai venit nişte supermarketuri.”

“Dar ceva industrie, investitori care să ridice nişte capacităţi de producţie?” “A, nu. Nu ştiu!” Şi conduce oraşul Piatra-Neamţ de peste un deceniu, iar oamenii vor să-l realeagă. A făcut o telegondolă. “Câţi turişti a adus această telegondolă?”, a fost întrebat la emisiunea “După 20 de ani” de la Pro TV. Îşi scoate banii? “Nu ştiu.” Dar familia lui făcea afaceri în energie. Băiatul lui, la 26 de ani, era acţionar într-o firmă care făcea trading cu energie. Şi asta nu era nimic. În Green Energy, firma unde băiatul lui fusese acţionar, un alt acţionar avea 18 ani. “A fost o afacere legală?” “Da.” “Şi atunci despre ce vorbim?”, ar spune primarul din Piatra-Neamţ, căruia oamenii îi dau voturi.

Romeo Stavarache, primarul PNL al Bacăului de opt ani, probabil că va cere un nou mandat. Iar Bacăul este cenuşiu, crăpat, fără investitori, o zonă economică care trăieşte din supermarketuri şi din dealerii auto. Şi este un primar liberal. Ar fi trebuit ca toată zona aia să duduie de activitate economică.

Este treaba primarilor sau a şefilor de consilii judeţene sau a consilierilor să atragă investitori, şi români şi străini, ca să ridice zona lor din punct de vedere economic şi să creeze locuri de muncă? Dacă îl ascultăm pe Gheorghe Ştefan: “Ce, e treaba mea?” sau dacă ne uităm la Sorin Apostu, fostul primar al Clujului care le cerea şpagă investitorilor care voiau să vină în oraş, nu e treaba lor. Investitorii şi locurile de muncă să le facă cei de la Bucureşti, Guvernul, miniştrii, spun ei.

Dar gândiţi-vă că edilii locali, cei pe care trebuie să-i alegeţi pe 10 iunie, au pe mână anual 44 de miliarde de lei, adică 10 miliarde de euro. În patru ani, prin conturile instituţiilor pe care le conduc au trecut 40 de miliarde de euro. Cu banii ăştia construiai încă o Românie, dacă ar fi să ne uităm puţin într-un deceniu de pe vremea lui Ceauşescu. Ce au făcut cu banii, de oraşele lor sunt cenuşii, de oamenii sunt nemulţumiţi de veniturile pe care le câştigă, de serviciile pe care le primesc în schimbul impozitelor şi taxelor pe care statul le reţine lunar? Păi de unde bani pentru ca şcolile sau spitalele să arate mai bine, dacă tu, ca primar, ca şef al consiliului judeţean, un tartor al întregului judeţ, nici nu-ţi pui problema să aduci tu investitori care să angajeze oameni, să dea drumul la producţie şi după aia să ai de unde lua taxe şi impozite.

Ştiţi de ce aceşti oameni şi mulţi alţii stau la putere de 8 ani, de 12 sau chiar de 20 şi vor sta şi dacă se enervează mai stau încă pe atât? Pentru că voi, clasa de mijloc, care mai aveţi anii necesari pentru a schimba lucrurile, mai aveţi energia şi determinarea de a vă îndeplini un vis, staţi în casă, protestaţi şi înjuraţi între patru pereţi de 50 de metri pătraţi plini de igrasie, moşteniţi de la bunicii şi părinţii voştri, vă bucuraţi dacă aveţi un job, orice job, chiar dacă sunteţi şef de promoţie la facultate şi lucraţi ca asistent de relaţii cu publicul într-un mall. În loc să ieşiţi în stradă să-i cereţi socoteală celui căruia i-aţi dat votul, fie că e de la PDL, PSD, PNL, UDMR – pe UNPR nu l-aţi votat în 2008, că atunci nici nu exista -, să îi umpleţi căsuţele de la primărie cu indignările voastre, staţi în ziua votului în faţa televizorului, a Internetului, a Facebook-ului (acum patru ani încă nu era pe val, dar acum e la modă), pe terase, la iarbă verde sau în mall. Ăsta este protestul vostru la adresa clasei politice. Nu mă duc la vot, că toţi sunt hoţi şi corupţi. Pe cine să aleg?

În timp ce voi trăiţi cu această întrebare – “Eu pe cine votez?”-, 70% din edilii actuali s-au şi reales. Neprezentarea voastră este cea mai mare fericire pentru cei care stau de un deceniu la putere. Şi ei ştiu acest lucru. Ei se realeg cu voturile a 20% din locuitorii unei zone. Iar zona este prăbuşită economic şi voi nu aveţi un job mai bine plătit, pe măsura facultăţii pe care aţi terminat-o, spitalele cad pe voi şi pentru a fi trataţi mai bine îi daţi asistentei sau domnului doctor 5, 10 lei, 100 de lei, voi şi copiii voştri învăţaţi de la profesori care nu mai au niciun chef de viaţă şi pe care nu-i respectaţi şi de care râdeţi pentru că poartă acelaşi taior sau acelaşi costum de doi ani.

Voi sunteţi vinovaţi de cum arată oraşul vostru sau de jobul pe care îl aveţi. Pentru că nu vă duceţi la vot, că nu-i cereţi socoteală celui pe care îl alegeţi an de an sau o dată la patru ani, pentru că prin votul vostru nu îi sancţionaţi pe cei care nu v-au făcut nimic în oraş sau pe cei care vă fură.

Dacă însă vă place cum arată oraşul, sectorul sau judeţul în care locuiţi, daţi-le votul! Sunt edili locali care au făcut multe lucruri bune pentru zona lor. Şi asta se vede în datele statistice: în salariul mediu al zonei, în investiţii, în rata scăzută a şomajului sau în numărul de joburi create.

Învăţaţi să cereţi ceva pentru votul pe care o dată la patru ani vi-l cere cineva! L-aţi învestit, l-aţi pus într-o funcţie, vă reprezintă şi trebuie să-i cereţi socoteală. Dar nu puteţi să-i cereţi socoteală stând la bere sau la mall. Voi sunteţi vinovaţi că soarta voastră este decisă de un litru de ulei, un kilogram de zahăr şi două de mălai, produse pe care candidaţii le dau celor care se duc la vot. Voi sunteţi responsabili de comunitate şi, în final, de România. Şi sunteţi vinovaţi dacă nu mergeţi la vot. Indiferent pe cine aţi alege. Pot să vină alţii, clasa politică poate fi schimbată, aerisită, împrospătată doar dacă votaţi! Sunt mulţi în generaţia voastră, de 30 – 40 de ani, care cred ca voi şi care ar avea curajul să iasă în faţă. Dar dacă voi nu ieşiţi la vot, în general, ei sunt siguri că nu are cine să-i voteze. Şi de aceea nu se schimbă nimic.