Inalta Curte de Casatie si Justitie a luat in examinare recursurile in interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Colegiul de conducere al Curtii de Apel Iasi si Colegiul de conducere al Curtii de Apel Cluj.

Recursurile in interesul legii vizau:

• aplicarea art. 4, art. 7 si art. 10 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, aprobata prin Legea nr. 140/2011, raportate la art. 7 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, cu referire la posibilitatea obligarii institutiei prefectului la inmatricularea unui autovehicul, fara a exista o prealabila constatare din partea autoritatii fiscale competente, in sensul ca taxa de poluare este sau nu datorata;
• II. admisibilitatea sau inadmisibilitatea actiunii de restituire a taxei de poluare, in conditiile in care reclamantul nu a facut dovada parcurgerii procedurii prealabile, prevazuta la art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2008, aprobata prin Legea nr. 140/2011.

Problemele de drept ce au generat practica neunitara

Prin recursurile in interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe langa ICCJ, de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Iasi si de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Cluj s-a aratat ca, in practica judiciara, nu exista un punct de vedere unitar cu privire la:

• aplicarea art. 4, art. 7 si art. 10 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2008, aprobata prin Legea nr. 140/2011, raportate la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, cu referire la posibilitatea obligarii institutiei prefectului la inmatricularea unui autovehicul, fara a exista o prealabila constatare din partea autoritatii fiscale competente, in sensul ca taxa de poluare este sau nu datorata;
• admisibilitatea sau inadmisibilitatea actiunii de restituire a taxei de poluare, in conditiile in care reclamantul nu a facut dovada parcurgerii procedurii prealabile, prevazuta la art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2008, aprobata prin Legea nr. 140/2011.

Examenul jurisprudential

In urma verificarii jurisprudentei la nivelul intregii tari, s-a constatat ca nu exista practica unitara cu privire la solutionarea actiunilor avand ca obiect constatarea refuzului nejustificat al institutiei prefectului – serviciul public comunitar regim permise de conducere si inmatriculare a autovehiculelor si/sau obligarea acestei autoritati de a inmatricula autovehicule second-hand importate in Romania din alte state membre ale Uniunii Europene fara ca reclamantii sa faca dovada platii taxei de poluare ori a nedatorarii acesteia (constatata prin decizie a autoritatii fiscale sau prin hotarare judecatoreasca).

Din perspectiva examinata, s-a constatat astfel ca nu exista un punct de vedere unitar relativ la aplicarea prevederilor art. 3, art. 7 si ale art. 10 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2008, aprobata prin Legea nr. 140/2011, raportate la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare.

Examenul jurisprudentei a relevat ca o alta problema de drept care a generat o practica neunitara la nivelul instantelor judecatoresti din Romania vizeaza admisibilitatea actiunii avand ca obiect obligarea autoritatilor fiscale la restituirea taxei de poluare, in situatiile in care reclamantii nu au facut dovada parcurgerii procedurii fiscale prealabile de contestare, prevazuta la art. 205 si urmatoarele din Codul de procedura fiscala, la care face trimitere art. 7 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 50/2008, aprobata prin Legea nr. 140/2011.

Solutiile pronuntate de instantele judecatoresti

Intr-o prima orientare a practicii, instantele au dispus obligarea institutiei prefectului la inmatricularea autovehiculelor, constatand ca serviciul public de inmatriculare a impus nejustificat, cu exces de putere, prezentarea dovezii de plata a taxei de poluare in baza unor dispozitii normative nationale care obstructioneaza circulatia marfurilor intre statele Uniunii Europene, fiind contrare art. 110 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene.

Intr-o alta orientare a practicii, instantele au considerat ca, in lipsa prezentarii documentelor prevazute la art. 7 alin. (1) din Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 1.501/2006 privind procedura inmatricularii, inregistrarii, radierii si eliberarii autorizatiei de circulatie provizorie sau pentru probe a vehiculelor, cu completarile ulterioare, inclusiv a dovezii platii taxei de poluare sau a unui inscris din care sa rezulte ca solicitantul este scutit de plata acesteia, refuzul autoritatii competente nu este nejustificat, in sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, deoarece lipseste excesul de putere ce ar putea atrage raspunderea administrativa.

Intr-o prima opinie, s-a apreciat ca actiunea este admisibila, fara a fi necesara parcurgerea procedurii prealabile prevazute de art. 205–209 din Codul de procedura fiscala.

In argumentare, s-a aratat ca art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2008, aprobata prin Legea nr. 140/2011, este doar o norma de trimitere, astfel ca nu se poate sustine ca in aplicarea sa devine obligatorie parcurgerea procedurii administrativ-fiscale prealabile prevazute de art. 205 si urmatoarele din Codul de procedura fiscala, care este o cale administrativa de atac si nu inlatura dreptul persoanei care se considera lezata in drepturile sale printr-un act administrativ-fiscal sau prin lipsa acestuia, in conditiile legii, de a se adresa instantei de judecata.

Intr-o alta argumentare, s-a aratat ca obiectul actiunii il constituie refuzul nejustificat de efectuare a unei anumite operatiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea unui drept, in lumina art. 8 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, refuzul autoritatii fiscale, respectiv al Administratiei Fondului pentru Mediu de restituire a unei taxe considerate ca fiind nedatorata deschizand accesul direct la instanta de judecata.

In fine, in justificarea aceleiasi solutii, s-a mai retinut si ca necontestarea deciziei de calcul al taxei de poluare nu prezinta relevanta, intrucat reclamantii au uzat de o alta reglementare, respectiv de art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedura fiscala, contestand insasi legalitatea taxei prelevate, in integralitatea ei, in contextul in care aceasta intra in contradictie cu art. 110 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, ale carui dispozitii se aplica cu prioritate.

Intr-o alta opinie, instantele au considerat ca actiunile privind restituirea taxei pe poluare sunt inadmisibile, retinand in considerente, in principal, ca prin art. 7 raportat la art. 10 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2008, aprobata prin Legea nr. 140/2011, s-a reglementat o procedura administrativa de contestare, conforma cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, care nu poate fi eludata prin cererea de restituire intemeiata pe dispozitiile art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedura fiscala.

Opinia procurorului general

Procurorul general a apreciat ca fiind in acord cu litera si spiritul legii opiniile exprimate la pct. 3.1.2 si 3.2.2.

Sub un prim aspect, s-a considerat ca nu poate fi asimilata unui refuz nejustificat conduita Serviciului public comunitar regim permise de conducere si inmatriculare a autovehiculelor de a refuza inmatricularea unui vehicul second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, fara plata taxei de poluare.

In economia argumentelor prezentate de procurorul general, un loc central il ocupa teza potrivit careia institutia prefectului nu are competenta de a refuza aplicarea unor dispozitii nationale contrare Tratatului privind functionarea Uniunii Europene, asa incat, potrivit art. 7 alin. (1) lit. j) din Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 1.501/2006 privind procedura inmatricularii, inregistrarii, radierii si eliberarii autorizatiei de circulatie provizorie sau pentru probe a vehiculelor, cu completarile ulterioare, serviciul de specialitate are „numai“ obligatia de a primi si de a verifica daca dosarul pe baza caruia se efectueaza operatiunea de inmatriculare contine documentele prevazute de lege, inclusiv dovada platii taxei de poluare. Numai judecatorul national are, potrivit procurorului general, competenta aplicarii prioritare a Tratatului privind functionarea Uniunii Europene si numai dupa verificarea indeplinirii procedurii administrative prealabile stabilite de legiuitor.

Un alt argument porneste de la premisa ca, in cadrul procesual concret, nu se pot invoca motive de nelegalitate ce tin de modul de aplicare a legislatiei fiscale, serviciul de specialitate din cadrul institutiei prefectului neavand atari competente.

In fine, in sustinerea punctului sau de vedere, procurorul general mai invoca si imprejurarea ca, pe langa taxa de poluare, Serviciul public comunitar regim permise de conducere si inmatriculare a autovehiculelor analizeaza si alte conditii de natura juridica si tehnica privitoare la autoturismul a carui inmatriculare se cere.

In al doilea rand, procurorul general considera ca nu se poate obtine restituirea taxei de poluare fara contestarea, in prealabil, a deciziei prin care organul fiscal competent a procedat la calcularea acesteia.

Prin raportare si la jurisprudenta europeana, Cauza C-74/2006 – Comisia Europeana c. Greciei, s-a aratat ca, prin adoptarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 50/2008, aprobata prin Legea nr. 140/2011, Romania aplica un sistem de impozitare similar celui examinat de Curtea de la Luxembourg, iar posibilitatea de contestare este clar reglementata de acest act normativ, atunci cand persoana care urmeaza sa inmatriculeze un autovehicul rulat poate face dovada ca autovehiculul sau s-a depreciat intr-o masura mai mare decat cea indicata in grila fixa prevazuta de legiuitor.

S-a mai retinut, pe aceeasi linie a rationamentului, ca instanta europeana a decis ca statul nu isi incalca obligatiile care ii revin in temeiul art. 90 din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene daca aplica autovehiculelor de ocazie importate din alte state membre un sistem de impozitare in care deprecierea reala a autovehiculelor este definita intr-un mod general si abstract, pe baza unor criterii determinate in dreptul national, aduse la cunostinta publicului, iar proprietarul autovehiculului are posibilitatea de a contesta aplicarea unui astfel de mod de calcul, incalcarea art. 90 urmand a fi verificata in fiecare caz in parte.

In fine, in argumentarea aceleiasi opinii, s-a mai subliniat caracterul voluntar al achitarii taxei de poluare, proprietarul autovehiculului supunandu-se astfel normei interne care reglementeaza atat procedura contestarii administrative, cat si accesul la instanta de judecata de contencios administrativ si fiscal. Daca s-ar valida demersul intreprins de reclamanti, ar fi deturnate normele procesual-fiscale, acestia fiind repusi astfel in termenul prevazut de art. 207 din Codul de procedura fiscala, ceea ce nu este posibil.

Inalta Curte apreciaza ca, de lege lata, singura posibilitate pe care o au contribuabilii este conferita de dispozitiile art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedura fiscala.

In consecinta, urmeaza a se admite recursurile in interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Colegiul de conducere al Curtii de Apel Iasi si Colegiul de conducere al Curtii de Apel Cluj si a se stabili ca:

1. Actiunea avand ca obiect obligarea institutiei prefectului prin serviciul de specialitate, la inmatricularea autovehiculelor second-hand achizitionate dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, fara plata taxei de poluare prevazute de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2008, aprobata prin Legea nr. 140/2011, si fara parcurgerea procedurii de contestare a obligatiei fiscale prevazute de art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2008, aprobata prin Legea nr. 140/2011, este admisibila.

2. Procedura de contestare prevazuta la art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2008, aprobata prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205–218 din Codul de procedura fiscala nu se aplica in cazul cererilor de restituire a taxei de poluare intemeiate pe dispozitiile art. 117 alin. (1) lit. d) din acelasi cod.

Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 3307 cu referire la art. 329 din Codul de procedura civila, admite recursurile in interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Colegiul de conducere al Curtii de Apel Iasi si Colegiul de conducere al Curtii de Apel Cluj.

1. În cazul în care taxa pe poluare pentru autovehicule achitată de către contribuabili începând cu 1 iulie 2008 şi până la data intrării în vigoare a Legii nr. 9/2012, potrivit prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 50/2008, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea  prevederilor privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, calculată în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării în România, se pot restitui sumele reprezentând diferenţa de taxă plătită, numai către titularul obligaţiei de plată, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a legii.

Pentru restituirea sumelor contribuabilul va depune o cerere de restituire la organul fiscal competent în administrarea acestuia la care se anexează, în original sau în copie, documentul doveditor al plăţii taxei pe poluare pentru autovehicule/taxa specială pentru autoturisme  şi autovehicule, respectiv chitanţa fiscală/ordinul de plată şi extrasul de cont, după caz, care să ateste efectuarea plăţii acesteia, precum şi copia cărţii de identitate a vehiculului şi a certificatului de înmatriculare, cu prezentarea în original a acestora

La initiativa judecatorilor de la Curtea de Apel Iasi, taxa de poluare nu mai trebuie platita in toata tara • Cei care refuza sa o achite vor avea castig de cauza in justitie, iar cei care au platit-o deja isi vor recupera banii • Se ajunsese intr-o situatie ciudata, ca anumite complete de judecata sa decida ca taxa este legala, iar altele ca este abuziva si contravine dreptului european • Acum, problema a fost transata in favoarea celor care cumpara masini • Persoanele care au pierdut procesele in mod definitiv pot sa faca cerere de revizuire • Functionarii de la Inmatriculari ar trebui sa inscrie autoturismele in circulatie fara plata taxei de poluare • “Aceasta decizie vine in interesul cetatenilor care primeau solutii diferite din partea instantelor de judecata”, a spus judecatorul Aurel Dublea

Juridic, povestea este mai complicata, insa, practic, rezultatul este unul foarte bun pentru toti romanii care nu erau de acord cu achitarea acestei taxe de poluare. De asemenea, se mai rezolva o problema extrem de dureroasa: deciziile contradictorii ale instantelor de judecata. Atat la nivel national, dar mai ales la Iasi, existau hotarari contradictorii ale judecatorilor chiar in cadrul acelorasi instante. Avocatii ieseni stiu ca, daca dosarul merge la un anumit complet, clientii nu-si vor mai primi niciodata taxa incasata abuziv de statul roman. S-a ajuns in situatia ciudata ca unii reclamanti sa-si primeasca inapoi taxa platita, iar altii nu. Judecatorul iesean Iustinian Obreja Manolache a fost initiatorul formularii unui recurs in interesul legii pentru a lamuri aceasta problema. Sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie a venit din partea Colegiului de Conducere al Curtii de Apel Iasi, al celui de la Cluj si al Procurorului General al Romaniei. Rezultatul este unul favorabil pentru cei care si-au luat sau vor sa-si cumpere un autoturism si sunt obligati sa achite taxa de poluare.

Se spune decizia

Pe 14 noiembrie, Inalta Curte de Casatie si Justitie admite acest recurs in interesul legii. In decizia data sa precizeaza clar ca actiunile deschise in instanta impotriva statului roman sunt admisibile. Decizie de fata este un mare semnal pentru Guvern si recomandata serviciilor de inmatriculare a autoturismelor din toata tara sa nu mai perceapa taxa pentru ca procesele vor fi pierdute din start. “Actiunea avand ca obiect obligarea Institutiei Prefectului prin serviciul de specialitate, la inmatricularea autovehiculelor second-hand achizitionate dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, fara plata taxei de poluare prevazute de Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 50/2008 si fara parcurgerea procedurii de contestare a obligatiei fiscale prevazuta de art. 7 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 50/2008 este admisibila”, se precizeaza in decizia nr. 24 din dosarul nr. 9/2011, data de Curtea Suprema in urma cu cateva zile. “Aceasta decizie vine in interesul cetatenilor care primeau solutii diferite din partea instantelor de judecata. Prin admiterea acestui recurs in interesul legii se incearca unificarea practicii judiciare in materie. Judecatorii de pe Sectia de Contencios-Administrativ de la Curtea de Apel Iasi au avut initiativa in promovarea unei astfel de actiuni la Inalta Curte de Casatie si Justitie”, a declarat judecatorul Aurel Dublea, purtatorul de cuvant al Curtii de Apel Iasi.

Functionarii ar trebui sa nu mai perceapa taxa

Ce schimba aceasta decizie a Curtii Supreme? Atunci cand cumparatorul unui autoturism merge la Serviciul de Inmatriculari din cadrul Prefecturii pentru a-si inmatricula autoturismul, la ghiseu i se cere dovada achitarii taxei de poluare, plata care se face la Directia Judeteana a Finantelor Publice. “Curtea de Justitie a Uniunii Europene a sanctionat deja in doua spete statul roman cu privire la plata acestei taxe de poluare. Curtea a considerat ca taxa este neconforma si ca nu se impune la inmatricularea unui autoturism cumparat din spatiul comunitar. Iesenii care doresc inmatricularea unei asemenea masini ar trebui sa obtina acest lucru fara plata taxei”, a precizat un magistrat.

Judecatorii ieseni recomanda ca deciziea Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa ajunga si la functionarii de la Finante, cei care percep taxa, pentru ca oamenii sa nu mai fie pusi pe drumuri gratuit. In fapt, cel mai probabil, Finantele vor percepe in continuare taxa de poluare. Asta chiar daca procesele vor fi pierdute pe banda rulanta. Exista doua situatii luate in calcul: cea in care oamenii refuza sa plateasca si se adreseaza justitiei sau cea in care platesc taxa si cer ulterior returnarea ei tot pe cale judecatoreasca. Oricum ar fi, procesele vor fi castigate. Pierzator va iesi tot statul, deoarece, pe langa returnarea taxei, va fi obligat si la plata cheltuielilor de judecata aferente unui proces.

Cei care au pierdut procesele pot face revizuire

Dosarele finalizate negativ pana in prezent au fost pierdute din doua motive esentiale, din punctul de vedere al judecatorilor: un motiv de forma – nu a fost urmata procedura contestarii la Finante a taxei deja platite; un motiv de fond – taxa era considerata legala. In ceea ce priveste primul motiv, legat de forma, niciodata Finantele nu au admis o asemenea contestatie. Astfel, prin decizia luata de Inalta Curte, procedura contestarii prealabile nu mai este necesara. O alta problema delicata poate fi semnalata in cazul celor care au platit deja taxa si s-au pronuntat hotarari definitive prin care au fost obligati sa o achite sau nu le-a mai fost returnata. Toti cei care au pierdut procesele si-ar putea primi inapoi taxa platita prin redeschiderea dosarului prin revizuire. Partile din dosare pot sa formuleze cereri de revizuire tocmai in baza acestei decizii a Curtii Supreme.

“Instantele de judecata vor pronunta solutii unitare in problemele de drept rezolvate in sedinta Inaltei Curti de Casatie si Justitie din 14 septembrie 2011, ceea ce are ca efect o previzibilitate a solutiilor in cauzele deduse judecatii. Acest lucru este in folosul cetateanului care apeleaza la justitie”, a declarat judecatorul Iustinian Obreja Manolache.

Ministerul Transporturilor a supus dezbaterii publice proiectul de Ordonanta pentru modificarea art. 141 alin. (10) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. Proiectul de OG impune crearea unui cadrul legal care sa permita executarea simultana a celor doua titluri executorii, amenda contraventionala si valoarea despagubirii datorate pentru contraventia savarsita, pentru a preveni prescrierea executarii acestora ca urmare a iesirii din termenele legale de executare.

Proiectul prevede ca “institutiile publice si persoanele juridice care desfasoara activitati de interes national care nu au organe de executare proprii, sa poata transmite titluri executorii privind veniturile proprii, spre executare silita, organelor fiscale, in baza unei conventii incheiate cu ANAF sau cu autoritatile administratiei publice locale”.

La baza actului normativ initiat de MT se afla numarul mare de procese verbale de contraventie existente in executare silita, si anume, peste 40.000 contraventii in ultimii trei ani.

Pentru acestea s-au achitat onorarii de executare foarte mari. Conform MT, prin intermediul executorilor judecatoresti procedura de executare silita este greoaie si extrem de costisitoare, contravaloarea cheltuielilor de executare a despagubirilor, depasind de circa 2-3 ori valoarea propriu-zisa a despagubirii. Astfel, doar 5% din contraventii au fost executate silit din cauza proceduri dificile in executarea silita a debitorului contravenient prin cabinetele de executor judecatoresc.

În acest sens menţionăm Decizia nr. 1955 din 12.11.2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin care Serviciului Comunitar de Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor din cadrul Instituţiei Prefectului Suceava, a fost obligat să înmatriculeze fără plata taxei de poluare a unui autovehicul second-hand importat din spaţiul UE, la solicitarea petentei S.M., pe aceleaşi considerente care se regăsesc în Decizia nr. 1946 din 6.11.2009, a aceleiaşi instanţe (cu notă în RNSJ), respectiv a caracterului discriminatoriu al actualei forme de reglementare naţională a taxei de poluare prevăzută în OUG nr.50/2008, aplicabilă în perioada 15.12.2008 – 31.12.2009, conform căreia taxa se suspendă pentru anumite autovehicule, însă creşte pentru anumite maşini de ocazie provenite din alte state membre, încalcând dispoziţiile art. 90 alin. 1 din Tratatul CE.

Având în vedere clarificarea soluţionării acestor două cause cu obiect diferit, pe de o parte fiind vorba de pretenţii - restituirea taxei de poluare, şi pe de cealaltă parte obligaţia de a face – în sensul obligării Serviciului Comunitar de Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor din cadrul Instituţiei Prefectului la înmatricularea fără plata taxei de poluare a autoturismelor second-hand importate din ţările UE, se pune fireasca întrebare care este soluţia în cazul reclamanţilor care au solicitat acest lucru instanţelor de judecată până la momentul actual, începând cu schimbarea de optică, iar cu privire la care hotărârile prin care au solicitat restituirea taxei de poluare au rămas irevocabile în defavoarea lor.

Facem precizarea că interpretarea corectă de către completele de judecată a acestor cauze, având ca obiect constatarea caracterului discriminatoriu al dispoziţiilor OUG nr. 50/2008, a intervenit după discuţiile avute cu ocazia concluziilor Comisiei de Unificare a Practicii Judiciare, organizată de CSM.

Faţă de situaţia defavorabilă amintită, în care se regăsesc unii justiţiabili, în sensul că unele instanţe de judecată de contencios administrative le-au respins acţiunile de restituire a taxei de poluare până la data de 1 iulie 2009, există un remediu de ordin legal, în sensul promovării unor acţiuni pe rolul Judecătoriilor, şi anume acţiuni civile având ca obiect – îmbogăţire fără just temei sau plata nedatorată – neexistând identitate de obiect al cauzelor, şi, implicit neintervenind autoritatea de lucru judecat. Singurul inconvenient din partea reclamanţilor ar fi plata taxei de timbru, fiind vorba de acţiuni evaluabile.

av. Răzvan Viorescu,
Baroul Suceava

Începând cu lunile noiembrie-decembrie 2009, în cadrul Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, s-a conturat o nouă optică, de această dată justă, coerentă, pertinentă, în ceea ce priveşte soluţionarea cauzelor care aveau ca obiect – pretenţii – restituirea taxei de poluare (percepută ca urmare a intrării în vigoare a OUG nr. .50/2008).

Aspectul determinant pe care l-au avut completele de judecată din cadrul Curţii de Apel Suceva, în soluţionarea corectă a acestor cauze, îl constituie caracterul discriminatoriu al dispoziţiilor OUG nr. 50/2008, modificată prin OUG 218/2008 şi prin OUG nr. 7/2009, în flagrantă contradicţie cu prevederile art. 90 din Tratatul Comunităţii Europene.

Caracterul discriminatoriu al disp. OUG nr. 50/2008 poate fi analizat doar prin raportare la autovehiculele intrate în România şi cu privire la care s-a perceput taxa de poluare în perioada 15.12.2008 – 31.12.2009, iar nu cu privire la autovehiculele înmatriculate în România înainte de 01.01.2007 şi nici cu privire la autovehiculele înmatriculate în perioada 01.01.2007 – 01.07.2008, supuse taxei de primă înmatriculare.

In cadrul acestei analize, instanţa a avut în vedere că, la data achitării taxei de poluare, erau în vigoare prevederile art. III din OUG nr. 218/2008 care dispun că „autovehiculele M 1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depăşeşte 2.000 cmc, precum şi toate autovehiculele N 1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligaţia de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008.”

În raport de aceste dispoziţii legale toate maşinile noi, înmatriculate în perioada 15.12.2008 – 31.12.2009, care intră direct pe piaţa maşinilor de ocazie din România, circulă fără să fie impuse taxei de poluare, iar pe de altă parte, autovehiculele de o calitate asemănătoare, care urmează să fie înregistrate în România în aceeaşi perioadă, dar nu pentru prima dată, şi care intră în concurenţă directă cu produsele naţionale, vor fi supune unei taxe substanţiale.

Concluzia instanţei a fost că actuala formă de reglementare naţională a taxei de poluare, aplicabilă în perioada 15.12.2008 – 31.12.2009, conform căreia taxa se suspendă pentru anumite autovehicule, însă creşte pentru anumite maşini de ocazie provenite din alte state membre, încalcă dispoziţiile art. 90 alin. 1 din Tratatul CE. De altfel, cu aceeaşi argumentare, Comisia Europeană a transmis României o „scrisoare de somare” ca primă etapă a procedurii de încălcare a dreptului comunitar prevăzută de art. 226 din Tratatul CE.

În mod logic, pornind de la acest raţionament juridic, avut în vedere de Curtea de Apel Suceava, toţi posesorii de autovehicule care au achitat taxa de poluare în perioada 15.12.2008 – 31.12.2009, în condiţiile dispoziţiilor OUG nr. 50/2008, modificată prin OUG 218/2008, se pot adresa instanţelor de contencios în vederea recuperării taxei de poluare, prelevate discriminatoriu şi în mod nelegal.

av. Răzvan Viorescu,
Baroul Suceava

* * *

Textul integral al hotararii:

“Dosar nr.3 920/86/2009

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECŢIA COMERCIALĂ, CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr.1946

Şedinţa publică din 6 noiembrie 2009

Preşedinte Grosu Cristinel

Judecător Raţă Gabriela

Judecător Surdu Oana

Grefier Hrişcă Violeta

Pe rolul instanţei se află judecarea recursului declarat de reclamantul [...] împotriva sentinţei nr.1408 din 3 iulie 2009, pronunţată de Tribunalul Suceava - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr.3920/86/2009, în contradictoriu cu pârâtele-intimate Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Suceava şi Administraţia Fondului pentru Mediu.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns avocat Vargan Paul pentru recurent, lipsă fiind acesta şi reprezentaţii pârâtelor-intimate.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care avocatul recurentului a depus la dosarul cauzei chitanţa nr.032289 din 05.11.2009, cu care face dovada plăţii taxei judiciare de timbru în sumă de 20,00 lei şi timbru judiciar mobil în valoare de 1,5 lei, precizând că a studiat întâmpinarea pârâtelor înaintea începerii şedinţei de judecată, astfel încât cunoaşte poziţia acestora.

Instanţa, constatând că recursul este legal timbrat şi în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.

Avocatul reclamantului-recurent, faţă de data de 7 mai 2009, când clientul său a achitat taxa a cărei restituire o solicită în prezentul dosar, a pus concluzii de admitere a recursului, aşa cum a fost formulat, cu consecinţa modificării sentinţei primei instanţe în sensul admiterii acţiunii. Cum şi-a motivat în detaliu cererea de recurs, apărătorul recurentului consideră necesar să puncteze doar câteva aspecte, şi anume faptul că reclamantul, fiind constrâns la plata taxei de înmatriculare pentru a-şi înscrie în circulaţie autoturismul, măsură prin care se încalcă art.90 din Tratatul Comunităţii Europene, ce are efect discriminatoriu, este îndreptăţit la restituirea sumei plătite, subliniind că în mod greşit se motivează de către pârâte că taxa instituită prin OUG nr.50/2008 ar fi o taxă de mediu. Mai mult, susţine avocatul recurentului, prin măsura instituirii taxei în discuţie se protejează indirect producţia internă, întrucât în România sunt produse autoturisme cu capacitate cilindrică mai mică de 2000 cm³; invocă jurisprudenţa Curţii de Apel Suceava, amintind şi existenţa unei hotărâri CEDO împotriva Franţei din anul 1970.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

CURTEA,

Asupra recursului de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal la data de 09.06.2009, înregistrată sub nr. 3920/86/2009, reclamantul [...] a chemat în judecată pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava şi Administraţia Fondului pentru Mediu Bucureşti, solicitând obligarea acestora la restituirea sumei achitate cu titlu de taxă de poluare prin chitanţa cu seria TS4A nr. 9426479 din 7 mai 2009, plata dobânzii aferente, astfel cum este prevăzut de art 124 din Codul de procedură fiscală, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

In motivare, reclamantul a arătat că, la data de 10 februarie 2008 a achiziţionat din Germania un autoturism la mâna a doua marca BMW, tipul 525 D cu seria de şasiu WBADL91020GW60802, iar în vederea înmatriculării acestuia a fost obligat să achite taxa de poluare prevăzută de dispoziţiile OUG nr. 50/2008, modificată prin OUG 218/2008 şi prin OUG nr. 7/2009.

Mai arată reclamantul că, taxa de poluare auto, achitată pentru reînmatricularea autoturismului, a fost încasată în contul bugetului de stat cu încălcarea art. 90 alin. 1 al Tratatului Comunităţii Europene, inclusiv a Tratatului de aderare a României şi Bulgariei, ratificat de România prin Legea nr. 157/2005 care prevede că de la data aderării, dispoziţiile tratatelor originare înainte de aderare, sunt obligatorii pentru România şi se aplică în condiţiile stabilite prin tratate şi prin actul de aderare.

Diferenţierea la care sunt supuse autovehiculele rulate importate faţă de cele deja înmatriculate rezultă din obligativitate de plată a acestei taxe odată cu prima ei înmatriculare în România, deşi din preambulul OUG nr. 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecţiei mediului, prin realizarea unor programe şi proiecte pentru îmbunătăţirea calităţii aerului.

în drept reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe disp. art. 25 şi 90 din Tratatul CE, Directiva nr. 92/12/CEE din 25.02.1992, jurisprudenţa relevantă a Curţii de Justiţie Europene, Legea nr. 554/2004, art. 274 Cod procedură civilă.

Pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.

în motivare s-a arătat Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor a demarat în februarie 2006 o serie de acţiuni pentru introducerea unei taxe ecologice, un mecanism economico-financiar bazat pe principiul „poluatorul plăteşte”, care urma să fie aplicată cu ocazia primei înmatriculări a tuturor vehiculelor cu motor în România, atât în cazul celor noi cât şi în cazul celor rulate, achiziţionate din afara ţării, dar şi celor produse în România. Promovând o politică de armonizare cu legislaţia şi directivele Uniunii Europene în materie de protecţie a mediului, Guvernul României a susţinut un act normativ care reglementa introducerea unei taxe speciale pentru autoturisme şi autovehicule începând cu data de 01.01.2007.

Parlamentul României, la propunerea Guvernului, a decis instituirea unei taxe speciale pentru autovehicule care, în conformitate cu prevederile art. 214¹ -214³ din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, era plătită de orice persoană fizică sau juridică, care înmatriculare pentru prima dată în România un autoturism sau autovehicul.

Faţă de sistemul de calcul al taxei speciale pentru autoturisme şi autovehicule reglementat la Titlul VII din Codul fiscal, Comisia Europeană, prin avizul motivat din data de 28.11.2007, a considerat că se încalcă principiile Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, în sensul că se aplică un regim discriminatoriu pentru autovehiculele second-hand achiziţionate din alte state membre, invitând ţara noastră să adopte măsurile necesare pentru a se conforma avizului menţionat anterior în termen de două luni de la primirea acestuia.

Pentru respectarea principiilor comunitare de impozitare şi pentru stoparea continuării procedurii de constatare a neîndeplinirii obligaţiilor de stat membru, s-a propus abrogarea articolelor din codul fiscal care reglementau regimul de taxare a autovehiculelor, Guvernul României menţinându-şi poziţia că trebuie evidenţiată diferenţa dintre maşinile high şi low poluatoare şi a propus un proiect de ordonanţă de urgenţă a Guvernului.

Mai menţionează secund-pârâta că neadoptarea în regim de urgenţă a OUG nr. 50/2008 în conformitate cu cerinţele din avizul motivat putea conduce la sesizarea Curţii de Justiţiei a Comunităţii. Comisia Europeană nu a contestat niciodată instituirea taxei ca atare, ci a solicitat reaşezarea modalităţii de calcul în sensul armonizării legislaţiei româneşti cu cea europeană.

Faţă de această observaţie a Comisiei Europene, potrivit reglementărilor naţionale, taxa pentru autoturismele noi, care se plăteşte cu ocazia primei înmatriculări în România, este aceeaşi, indiferent de provenienţa lor, respectiv din producţia internă, import sau din achiziţii intracomunitare.

A concluzionat secund-pârâta, că atâta vreme cât Comisia Europeană a recunoscut că taxa de poluare instituită prin OUG nr. 50/2008 corespunde normelor comunitare, apreciază că nu pot fi reţinute susţinerile reclamantei potrivit cărora prin instituirea acestei taxe „se constituie o discriminare a regimului fiscal şi că această taxă contravine dispoziţiilor art. 90 din Tratatul Comunităţii Europene.

Procedura demarată de Comisia Europeană împotriva României a fost ridicată în 29.01.2009, urmare a faptului că noua reglementare era compatibilă cu art. 90 din Tratatul CE.

Tribunalul Suceava - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr.1408 din 3 iulie 2009, a respins acţiunea ca nefondată, pentru următoarele considerente:

Conform jurisprudenţei constante a Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene, dispoziţiile art.90 au în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană (TCE) un caracter complementar raportat la prevederile privind interzicerea taxelor vamale la import şi export şi a taxelor cu efect echivalent cuprinse în art. 25 TCE. Finalitatea acestor dispoziţii este de a asigura libera circulaţie a mărfurilor între statele membre în condiţii normale de concurenţă prin eliminarea oricărei forme de protecţie ce ar putea rezulta din aplicarea de impozite interne discriminatorii în privinţa produselor provenind din alte state membre (hotărârile pronunţate de C.EJ. în cauzele Air Liquide Industries Belgium, C-393/04 şi C-41/05, Brzezinski, C-313/05).

De remarcat însă că noţiunea de „impozit intern” are accepţiune diferită de cea din dreptul intern, desemnând în jurisprudenţa C.EJ. (hotărârea Haar Petroleum, C-90/94, Weigel, C-387/01), un sistem general de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.

S-a reţinut de Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene prin hotărârea pronunţată în cauza Brzezinski, C-313/05, că o acciză care se aplică tuturor autoturismelor în temeiul primei lor înmatriculări pe teritoriul unui stat membru, iar nu în temeiul faptului că trec frontiera, nu constituie o taxă vamală la import şi nici o taxă cu efect echivalent în înţelesul art. 25 TCE, ci intră în sfera regimului general intern de impozitare a mărfurilor şi trebuie, ca urmare, analizată, în raport cu art. 90 TCE.

Faţă de aceste aspecte, este lipsită de relevanţă analizarea încălcărilor invocate ale art. 25 TCE, deoarece dispoziţiile cuprinse în aceste articole nu sunt incidente în cauză, urmând a se examina dacă taxa de poluare este incompatibilă cu prevederile art. 90 alin. 1 TCE.

Se recunoaşte în mod constant în jurisprudenţa comunitară libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferenţiată pentru anumite produse, chiar similare în sensul art.90 al. 1 TCE, în funcţie de criterii obiective. Asemenea diferenţieri sunt compatibile cu dreptul comunitar dacă urmăresc obiective compatibile cu exigenţele tratatului şi ale dreptului derivat şi dacă evită orice formă de discriminare, directă sau indirectă, în privinţa importurilor provenind din state membre, sau de protecţie în favoarea produselor naţionale concurente (hot. Outokumpu, C-213/96, hot. Nadasdi şi Nemeth C-290/05).

Un sistem de impozite este compatibil cu art.90 TCE dacă este conceput de manieră a exclude în orice ipoteză ca produsele importate să fie taxate la un nivel superior faţă de produsele naţionale şi dacă nu are, în nici-o situaţie, efecte discriminatorii (hot.Comisia/Luxemburg, C-152/89, Comisia/Grecia, C-375/1995).

Aşadar este incidentă încălcarea art.90 al.l TCE atunci când impozitul aplicat produsului importat şi cel aplicat produsului naţional similar sunt calculate în mod diferit, ducând, chiar dacă numai în anumite cazuri, la o impozitare superioară a produsului importat.

De asemenea, un sistem de taxare este compatibil cu dispoziţiile art. 90 TCE dacă este suficient de precis, astfel încât se poate efectua în temeiul său un calcul al deprecierii autovehiculului cât mai aproape de realitate, iar cel căruia i se impune taxa are la dispoziţie o cale de atac în faţa instanţelor naţionale, pentru a contesta modalitatea de calculare a valorii deprecierii (cauza C-393/1998, Antonio Gomez Valenţe c. Fazenda Publica).

A reţinut instanţa de fond că, în cauza de faţă rezultă din cuprinsul art. 3 alin. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 că taxa de poluare se aplică în cazul tuturor autoturismelor, fiind excluse din sfera de aplicare a acestei taxe autoturismele prevăzute de art. 3 alin. 2 din ordonanţă, pe baza unor criterii ce privesc destinaţia lor şi nu provenienţa.

Nu se realizează însă o discriminare între autoturismele second hand importate din statele comunitare şi acestea, în condiţiile în care valoarea taxei de poluare nu depăşeşte valoarea taxei reziduale încorporate în valoarea vehiculelor similare deja înmatriculate (hotărârea Brzezinski, C-313/05).

Sistemul de taxare stabilit prin O.U.G. nr. 50/2008 este suficient de precis în ceea ce priveşte criteriile legate de calculul deprecierii autoturismului (emisia de CO2, capacitatea cilindrică etc), aceste elemente fiind considerate în jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie drept criterii obiective ce pot fi folosite într-un sistem de taxare bazat pe o grilă de impozitare (cauza Nadasdi, C-290/2005).

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru aplicarea greşită a legii.

În motivarea recursului, s-a susţinut, în esenţă, că taxa instituită prin O.G. nr. 50/2008 este o taxă de primă înmatriculare şi nu o taxă de mediu, care încalcă principiul nediscriminării prevăzut de art.90 din Tratatul Comunităţii Europene.

Pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Suceava, deşi legal citată, nu s-a prezentat în instanţă şi nici nu a depus întâmpinare.

Pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului, apreciind că soluţia pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinică, reiterând susţinerile făcute în faţa instanţei de fond.

Curtea, analizând recursul prin prisma actelor dosarului şi a motivelor invocate în declaraţia de recurs, îl constată întemeiat.

Atât prin cererea introductivă de instanţă cât şi prin recursul ce face obiectul prezentei cauze, recurentul a reclamat incompatibilitatea dreptului naţional, OUG nr. 50/2008 cu dispoziţiile dreptului comunitar, respectiv cu art. 90 alin. 1 TCE.

Se cuvine pentru început să stabilim locul pe care disp. art. 90 alin. 1 TCE îl ocupă în sistemul prevăzut de Tratat. Iar acesta este, în opinia unanimă literaturii de specialitate, acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art. 23-25 TCE, respectiv realizarea unei uniuni vamale şi a unei pieţe unice.

Aşadar, dacă art. 23 stabileşte faptul că sunt interzise, în relaţiile dintre statele membre, taxele vamale la import şi export şi a oricăror taxe cu efect echivalent, art. 90 alin. 1 TCE interzice taxarea internă discriminatorie. Mai exact, aşa cum a arătat Curtea Europeană de Justiţie în cauza C- 393/04 şi C-41/05 Dir Liquide Industries Belgium, par.55 „art. 90 reglementează dispoziţiile referitoare la stabilirea taxelor vamale şi a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulaţie a mărfurilor între statele membre în condiţii normale de concurenţă, prin eliminarea oricăror forme de protecţie care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre”.

Aceasta nu înseamnă că statele membre trebuie să adopte un anume regim fiscal, ci impune acestora, ca indiferent de sistemul ales, acesta să se aplice fără discriminare produselor similare importate.

Taxa de poluare introdusă prin disp. OUG nr. 50/2008, reprezentând o exprimare a suveranităţii statale sub forma dreptului de a stabili taxe şi impozite, ceea ce constituie obiectul analizei în această cauză nu poate fi decât verificarea identităţii de tratament dintre diversele feluri de autoturisme supuse taxei de poluare, mai exact, a neutralităţii taxei.

Iar această analiză nu poate să înceapă decât de la a observa că, verificarea neutralităţii taxei se face prin compararea efectelor taxei asupra autovehiculelor importate dintr-un stat membru cu efectele taxei impuse unor autovehicule similare înmatriculate deja în statul membru, cărora deja le-a fost aplicată taxa. Aceasta pentru că, aşa cum afirmă Curtea Europeană de Justiţie în cauza C-290/2005, Akos Nadasdi şi C-333/2005, „o comparaţie cu autoturismele second-hand plasate în circulaţie în statul membru înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente”. Şi nu este inutil de observat că această hotărâre a Curţii a fost pronunţată la cererea unei instanţe din Ungaria, ţară care, la data intrării în UE, se afla în aceeaşi poziţie ca şi România, aceea de a nu fi avut anterior o taxă de primă înmatriculare (sau echivalentă), aşa încât valoarea reziduală a acesteia să fie inclusă în preţul autoturismelor aflate în circulaţie cu care intră în concurenţă autoturismele second-hand nou importate (acestea din urmă fiind dezavantajate prin faptul că includ valoarea reziduală a taxei, având teoretic un preţ mai ridicat).

Prin urmare, caracterul discriminatoriu al disp. OUG nr. 50/2008 poate fi analizat doar prin raportare la autovehiculele intrate în România şi cu privire la care s-a perceput taxa de poluare, iar nu cu privire la autovehiculele înmatriculate   în   România   înainte   de   01.01.2007   şi   nici   cu   privire   la autovehiculele înmatriculate în perioada 01.01.2007 – 01.07.2008, supuse taxei de primă înmatriculare.

In cadrul acestei analize trebuie de precizat că, la data la care reclamantul a achitat taxa de poluare, erau în vigoare prevederile art. III din OUG nr. 218/2008 care dispun că „autovehiculele M 1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depăşeşte 2.000 cmc, precum şi toate autovehiculele N 1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligaţia de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008.”

Printre argumentele care au stat la baza adoptării acestei măsuri legislative se află protejarea pieţei interne prin „ păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar un loc de muncă în industria constructoare reprezintă patru locuri de muncă în industria furnizoare”, aşa cum rezultă din preambulul OUG nr. 218/2008.

De asemenea, scopul protejării pieţei interne de autovehicule rezultă implicit din faptul că în România, piaţa este dominată de producătorii autovehiculelor ale căror caracteristici tehnice permit scutirea de la plata taxei de poluare.

În această modalitate de reglementare, prin modul în care este formulată legislaţia românească, se urmăreşte un efect protecţionist la nivelul industriei naţionale a autovehiculelor noi.

În conformitate cu jurisprudenţa constantă a Curţii de Justiţie Europene, statele membre pot prevedea taxarea diferenţiată a unor produse similare, cu condiţia ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective şi să nu aibă ca efect protejarea producţiei naţionale.

În urma cerinţei de „primă înmatriculare” toate maşinile noi, înmatriculate în perioada 15.12.2008- 31.12.2009, care intră direct pe piaţa maşinilor de ocazie din România, circulă fără să fie impuse taxei de poluare.

Pe de altă parte, autovehiculele de o calitate asemănătoare, care urmează să fie înregistrate în România în aceeaşi perioadă, dar nu pentru prima dată, şi care intră în concurenţă directă cu produsele naţionale, vor fi supune unei taxe substanţiale.

Pentru aceste considerente, Curtea constată că actuala formă de reglementare naţională a taxei de poluare, conform căreia taxa se suspendă pentru anumite autovehicule, însă creşte pentru anumite maşini de ocazie provenite din alte state membre, încalcă dispoziţiile art. 90 alin. 1 din Tratatul CE.

De altfel, cu aceeaşi argumentare, Comisia Europeană a transmis României o „scrisoare de somare” ca primă etapă a procedurii de încălcare a dreptului comunitar prevăzută de art. 226 din Tratatul CE.

Jurisprudenţa Curţii de Justiţie Europene – cauza Costa/Enel (1964) a stabilit că legea care se îndepărtează de   Tratat – un izvor independent de drept – nu ar putea să ducă la   anularea lui. dată fiind natura sa orieinală si- nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală şi specială, fără a-1 lipsi de caracterul lui de lege comunitară şi fără ca baza legală a Comunităţii însăşi să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeaşi decizie a definit relaţia dintre dreptul comunitar şi dreptul naţional al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare în faţa dreptului naţional.

De asemenea, în cazul Simmenthal, CJE a stabilit că judecătorul naţional este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aştepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau unei alte proceduri constituţionale.

Având în vedere acestea, Curtea, în baza art. 304 pct.9, art.312 din Codul de procedură civilă, va admite recursul şi va modifica, parţial, sentinţa atacată, în sensul admiterii acţiunii şi va obliga pârâţii la plata sumei de 5.674 lei şi dobânda legală aferentă sumei la data efectuării plăţii, precum şi la plata sumei de 59,30 lei cheltuieli de judecată din ambele instanţe.

Pentru aceste motive,

în numele legii,

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamantul [...] împotriva sentinţei nr.1408 din 3 iulie 2009, pronunţată de Tribunalul Suceava — Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr.3920/86/2009, în contradictoriu cu pârâtele-intimate Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Suceava şi Administraţia Fondului pentru Mediu.

Modifică sentinţa recurată şi, în consecinţă:

Admite acţiunea reclamantului [...].

Obligă pârâţii să plătească reclamantului suma de 5.674 lei şi dobânda legală aferentă sumei la data efectuării plăţii.

Obligă pârâţii să plătească reclamantului suma de 59,30 lei cheltuieli de judecată din ambele instanţe.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 6 noiembrie 2009.

Preşedinte,

Jtudecatori,

Grefier,

Red RG.

Tehnored. V.K

2 ex./03J2.2009

jud. fond Turculeţ Ana-Maria”

Sursa: ZF

———- Forwarded message ———-
From: Iulian Urban <iulian.urban@gmail.com>
Date: 2009/12/10
Subject: Fwd: Nepasare sau incompetenta Unicredit leasing-taxa de poluare
To:Laurentiu

Raspuns
Laurentiu, pentru identificarea unei solutii la problema ta, te sfatuiesc sa parcurgi aceste doua link-uri

http://www.urbaniulian.ro/2008/09/19/am-primit-factura-pentru-taxa-auto-de-la-unicredit-leasing-insa-nu-vreau-sa-o-platesc-ce-pot-face/

si http://www.urbaniulian.ro/2008/12/09/revine-in-discutie-ilegalitatea-perceperii-de-tva-la-taxa-de-poluare-in-cazul-contractelor-de-leasing/

De asemenea, in conditiile in care este depusa cerere de returnare la ANAF, iti recomand sa notifici oficial aceasta institutie, sa le atragi atentia ca din cauza nefinalizarii cererii ti se creeaza prejudicii, si iti recomand sa te adresezi cu reclamatie inclusiv OPC.