Este cazul lui Joseph Okunowo, 24 de ani, absolvent al Ludwig-Maximilians-Universität din München, Germania, secţia de Comunicare şi Relaţii Publice. A murit de malarie în România, pe 26 decembrie 2011. O poveste tipică pentru sistemul nostru medical

Joseph ajunge pe 14 decembrie în Braşov, după un sejur de o lună şi jumătate în Nigeria (îşi vizitase tatăl). După câteva zile, începe să nu se simtă bine, e „răcit“. Pe 21 decembrie, Joseph, însoţit de mama sa, se prezintă la Spitalul de Boli Infecţioase Braşov. „Primul lucru pe care l-am spus a fost că s-a întors din Nigeria, că nu şi-a făcut tratamentul preventiv pentru malarie şi că e pişcat de ţânţari. Joseph i-a arătat picioarele cu pişcăturile de ţânţari, erau destul de inflamate, deşi trecuse ceva timp. Le-am spus doctorilor de acolo că are malarie“, susţine Emilia Okunowo, mama lui Joseph. La consultul de la Camera de Gardă, doctoriţa Asenăchescu Doina, aflând aceste lucruri, a pus mai multe întrebări legate de vizita în Nigeria, cât a stat, dacă şi-a făcut profilaxia. „Asistenta nota totul în fişa de observaţie“, spune Emilia Okunowo. Diagnosticul a fost însă de hepatită.

Joseph a fost internat, i s-au recoltat probe pentru mai multe analize, ghinion însă: laboratorul nu funcţiona, aşa că a doua zi nu veniseră decât o parte dintre rezultate. Testul „picătura groasă“, cel care depistează rapid malaria, nu putea fi făcut din simplul motiv că spitalul din Braşov nu avea aparatura necesară. Şi, oricum, nu s-a gândit nimeni să trimită o astfel de analiză spre „Victor Babeş“ sau la Târgu Mureş. Pe 22 decembrie, pentru că exista suspiciunea de hepatită, mama este trimisă cu eprubeta cu sânge de la bolnav la Bioclinica, laborator privat. Rezultatul a ieşit de abia în 30 decembrie. Negativ. Între timp însă, Joseph murise. Mama susţine că şi doctorului curant, Horia Hristu, i s-a spus despre povestea cu Nigeria, ţânţarii şi suspiciunea de malarie.

De abia pe 23 decembrie, când Joseph a început să aibă frisoane, doctorii au luat în serios posibilitatea malariei. „A venit asistenta şi i-a pus sticle cu apă caldă în pat. Joseph tremura, spunea că se simte îngrozitor de rău, vomita“, relatează mama lui. Medicul Horia Hristu decide să-l trimită la Bucureşti, la Institutul de Boli Tropicale din Spitalul „Victor Babeş“ cu o ambulanţă. Pe biletul de trimitere scrie, alături de multe altele, „suspiciune de malarie“.

Ajuns la „Victor Babeş“, în jurul orei 17.00, lui Joseph i se pune imediat diagnosticul de „malarie cu Plasmodium Falciparum, formă severă“ în urma testului „picătura groasă“, care a durat exact 10 minute. Este preluat de doctorul Corneliu Popescu şi i se administrează primele doze de tratament. În dimineaţa zilei următoare este transferat la Terapie Intensivă, starea lui înrăutăţindu-se. „La Babeş, spune Emilia Okunowo, medicii au făcut tot ce s-a putut, dar s-au arătat rezervaţi din cauză că multe organe vitale fuseseră afectate de paraziţi“. Efortul medicilor de la „Victor Babeş“ reiese şi din foaia de observaţie şi din cea de externare. Pe 26 decembrie, seara, Joseph moare în urma unui stop cardio-respirator.

„Sper să scap cât mai repede, că jur că nu mai suport.Ne vedem în curând“

Un deznodământ tragic, despre care e greu de spus dacă putea să fie evitat, ţinând cont că Joseph s-a prezentat destul de târziu la medic, iar malaria diagnosticată la „Victor Babeş“ era una dintre cele mai severe forme. Neglijenţa şi greşeala celor de la spitalul din Braşov, însă, rămân. Rămâneau aceleaşi şi dacă Joseph ar fi trăit. Toţi medicii cu care am discutat spun că pacientul trebuia trimis din primul momentul la Spitalul „Victor Babeş“ pentru un diagnostic clar în privinţa suspiciunii de malarie. Conştientizând această greşeală, care în cazul unei plângeri penale (pe care mama lui Joseph are de gând să o facă) atârnă greu, doctorii de la Spitalul de Boli Infecţioase Braşov se apără spunând că n-au ştiut de malarie. Mai exact, că habar n-aveau că Joseph se întorsese din Nigeria muşcat de ţânţari. „Cuvântul medicului împotriva cuvântului mamei“, spune managerul spitalului, doctor Felicia Constandis. Aceasta afirmă că, personal, nu a ştiut de caz. „Dacă s-ar fi ştiut de malarie, ar fi trebuit să fie trimis din prima zi, dar nu putem fi siguri că s-ar fi rezolvat, deoarece contează foarte mult organismul bolnavului.“ Tot dânsa spune însă că, în a doua zi de la internare, şefa de secţie, doctor Elena Cocuz, a stat de vorbă cu „mama băiatului şi a chestionat-o despre vizita în Nigeria şi muşcăturile de ţânţari“. Deci, pe 22 decembrie, există suspiciunea de malarie, dar nici atunci nu s-a luat decizia trimiterii la „Victor Babeş“. Cât despre medicul de la internare, doctor Asenăchescu Doina: „nu dau relaţii şi nu am nimic de declarat“.

În fişa de internare de la Spitalul de Boli Infecţioase Braşov ar trebui să fie trecute toate datele furnizate atunci de familie, inclusiv povestea cu Nigeria. Interesant este că accesul la fişa de internare este interzis. Managerul spitalului este foarte clar în această privinţă. „În Legea 46 scrie că nu se dau informaţii despre pacient în caz de deces nici măcar familiei şi, cum nu am primit vreo cerere oficială de la Parchet, nu pot să dau nicio informaţie“. Emilia Okunowo i-a cerut acesteia să se uite împreună în Foaia de observaţie, pentru a vedea ce scrie. A fost refuzată. Secretul rămâne bine păzit. La fel rămâne şi conştiinţa medicilor.

Pe 22 decembrie, din spital, Joseph le scria prietenilor (Cristina Bălulescu): „Mâine o să aflu ce tratament o să mi se dea în funcţie de infecţia pe care o am. Azi îmi ziceau de hepatită, yellow fever, malaria şi altele. Sper să scap cât mai repede că jur că nu mai suport. Câteodată mă gândesc ce fain ar fi să îmi trântească nişte somnifere în perfuzii. Sper să ne vedem curând“.

A murit. Avea 24 de ani şi întruchipa tinereţea fără bătrâneţe în toată splendoarea unei rase care îţi amintea de Harry Belafonte. A apărut în redacţia noastră în urmă cu vreun an, după ce ne-a trimis un e-mail în care spunea că trăieşte în Germania, unde şi-a făcut studiile în comunicare şi că, dintre toate publicaţiile româneşti pe care le citise pe Internet, a ales revista 22, unde dorea să facă o practică. Voia, înainte de a se angaja la o multinaţională din Bucureşti, să ia contact cu lumea româ­nească. A intrat pe uşa redacţiei, un mulatru zvelt ca o liană, inteligent şi prietenos, lipindu-se de noi ca şi cum ne-ar fi cunoscut şi l-am fi cunoscut de ani de zile.

S-a aruncat în subiectul unei manifestaţii sindicale a momentului de atunci, cu naturaleţea unui reporter exersat, căruia nu-i trebuie nicio dădăceală ca să înţeleagă ce are de făcut. Când, în martie trecut, marele cutremur şi tsunami s-au abătut asupra Japoniei, Joseph a intrat imediat în echipa care s-a ocupat de subiect, punându-şi in mişcare relaţiile de la Institutul japonez din Germania. Ceea ce pentru mulţi începători în ale jurnalisticii pare greu de înţeles şi mai ales de îndeplinit, deadline-ul, a intrat firesc în metabolismul noului nostru coleg. Noul? Părea de-o viaţă alături de noi, fumând nonşalant pe culoar sau concentrându-se pe clapele computerului.

Când Joseph a plecat din redacţie, ca să se angajeze la noul job, cu toţii i-am urat baftă, aşa cum faci cu un frate mai mic atunci când părăseşte pentru prima oară casa părintească. Dar Joseph nu era un ţânc. A revenit în redacţie în vizită şi ne-a povestit, cu multe observaţii pertinente, cum arată relaţiile lui cu noul colectiv.

La începutul acestui an, vestea că Joseph a murit ne-a năucit. Malaria contactată în Nigeria, ţara tatălui său, l-a răpus în România în câteva zile.

Încă îl aşteptăm să deschidă zâmbind uşa redacţiei, cu laptopul în rucsac, îmbrăţişându-i pe toţi cu o privire şi cu inimitabilul său „bună!“.

Doi oameni nevinovaţi au murit în ultima parte a  anului trecut pe paturile de spital din cauză că medicii care trebuiau să îi trateze fie au fost prea ocupaţi, fie nu erau în localitate.
Unul dintre aceste cazuri este al moaşei Doina Buliga din Câmpulung Moldovenesc, care a murit pe patul spitalului în care lucra. Apropiaţii acesteia spun că medicul cardiolog era plecat la un congres, iar internistul nu a luat în considerare transferul femeii la un alt spital unde i s-ar fi putut oferi tratament de specialitate.

Moaşă moartă de inimă la ieşirea din tură

Un alt caz este cel al lui Vasile Humă, tatăl medicului oftalmolog Daniela Drăgan, care a fost internat la Spitalul Judeţean Suceava, iar după aproape o săptămână, în care medicii au fost prea ocupaţi să îi acorde atenţie, a decedat.

Acuză medicii de la Spitalul Judeţean Suceava de moartea tatălui ei

Dă click AICI pentru a citi scrisoarea deschisă a Danielei Drăgan

„Lipsă de omenie“, a catalogat medicul Daniela Drăgan modul în care tatăl său a fost îngrijit. Aceasta a prezentat o scrisoare deschisă în care arăta felul în care medicii din Spitalul Judeţean Suceava au tratat cazul tatălui ei.
Colegiul Medicilor sesizat în cazul Humă
Cazul a ajuns în atenţia Colegiului Medicilor Suceava, iar în maximum două luni va fi luată o decizie. „Am primit toată documentaţia de la Spitalul Judeţean Suceava, iar Comisia de disciplină urmează să o analizeze. În aproximativ o lună jumătate – două sperăm să avem o concluzie“, a spus doctorul  Sorin Hâncu, preşedintele CM Suceava.
Daniela Drăgan susţine că nu vrea să se implice în această anchetă. „Am primit adresă de la CM Suceava să îmi dau acordul pentru cercetarea cazului. Eu nu vreau să fiu implicată în această anchetă. Să o facă cei în măsură, deoarece toate actele au rămas în spital. Nu mi-am dorit să se ajungă la sancţiuni dure, de aceea nici nu am sesizat CM Suceava, ci doar să trag un semnal de alarmă“, spune doctul oftalmolog.
Fără vinovat la Câmpulung
Dacă în cazul Humă, spitalul a sesizat Colegiul Medicilor, în incidentul de la Câmpulung Moldovenesc conducerea unităţii medicale a preferat să-i acopere pe doctorii acuzaţi. „Am avut o discuţie cu personalul şi rudele, însă din punctul nostru de vedere nu au fost probleme în acel caz. Singura problemă pusă a fost transferul, dar pacienta nu îndeplinea criteriile“, a spus doctorului Eugen Ciosnar, managerul spitalului din Câmpulung Moldovenesc. În acest caz, CM Suceava nu s-a autosesizat.
În ultimii ani, unui singur medic din judeţ i-a fost retras dreptul de liberă practică pentru o perioadă de cinci ani, în 2002. Doctorul ginecolog Cezar Dumitriu din Fălticeni a fost acuzat de moartea a două paciente, faptă pentru care s-a judecat timp de patru ani cu familiile acelora. Interdicţia de a profesa a expirat între timp, doctorul reluându-şi activitatea în cadrul Spitalului Municipal Fălticeni.

Colegiul Medicilor din București a început ancheta abia dupa 10 luni de zile în cazul Lilianei Ghimpețeanu, femeia care a declarat că a fost abandonată în timpul avortului de un medic de la Maternitatea Giulești, pe motiv că intervenția ar contravine principiilor lui religioase. Cazul a fost prezentat pe larg, anul trecut, în „Evenimentul zilei”.

Liliana Ghimpețeanu și soțul ei, Iulian Ghimpețeanu, au fost audiați, ieri, de o comisie de medici care urmează să stabilească cine se face vinovat de situația creată în noaptea de 17 martie, când femeia, însărcinată deja în șase luni, a fost nevoită să avorteze singură, fără medic, deși se simțea foarte rău.

Femeia a susținut că medicul Tarek Abdou, de religie musulmană, a refuzat să o îngrijească, pe motiv că nu-i permite religia. Cei doi soți luaseră de comun acord decizia avortului, după ce fătul fusese depistat cu sindromul Down, în urma amniocentezei

Malpraxisul este definit in Legea sanatatii drept o eroare profesionala savarsita in exercitarea actului medical, care genereaza prejudicii asupra pacientului si care implica raspunderea civila a personalului medical si a spitalului.

Erorile personalului medical ce sunt avute in vedere de lege sunt cele produse din neglijenta, imprudenta, cunostinte medicale insuficiente, sau cand personalul medical isi depaseste limitele competentei, cu exceptia cazurilor de urgenta in care nu este disponibil personal medical calificat.

Este important de precizat ca raspunderea civila reglementata prin lege nu il exonereaza pe cel responsabil de erorea medicala de angajarea raspunderii penale, daca fapta sa constituie infractiune.

Actele de malpraxis se prescriu in termen de un an de la producerea prejudiciului, cu exceptia faptelor care reprezinta infractiuni, prevede proiectul de lege.

Proiectul de lege a Sanatatii mai stipuleaza ca toate persoanele implicate in actul medical vor raspunde proportional cu gradul de vinovatie al fiecareia.

In ceea ce priveste despagubirile de malpraxis, noua Lege a sanatatii prevede:
- Despagubirile se pot stabili pe cale amiabila, in cazurile in care este evidenta si certa raspunderea civila a personalului medical care a gresit.
- Despagubirile se acorda indiferent de locul in care a fost acordata asistenta medicala.
- Despagubirile pot fi solicitate si se platesc si catre persoanele care nu au platit contributia datorata la sistemul public de sanatate.

Asiguratorul acorda despagubiri pentru sumele pe care personalul medical este obligat sa le plateasca pacientului, cu titlu de despagubire si cheltuieli de judecata.

Asiguratorul plateste nemijlocit despagubirile pacientului prejudiciat, daca acestea nu au fost achitate de personalul medical care a intervenit gresit.

In cazul in care persoana careia i s-a acordat asistenta medicala inadecvata a murit, despagubirile se acorda succesorilor in drepturi ai pacientului care le-au solicitat.

Despagubirile vor include si cheltuielile de judecata. Acestea din urma sunt incluse in limita raspunderii, stabilita prin polita de asigurare.

Despagubirile se platesc si in cazul in care pacientul prejudiciat sau decedat nu are domiciliul sau resedinta in Romania, cu exceptia cetatenilor din Statele Unite ale Americii, Canada si Australia.

Este important de precizat ca despagubirile se achita si atunci cand asistenta medicala nu s-a acordat, desi starea persoanei care a solicitat sau pentru care s-a solicitat asistenta medicala impunea aceasta interventie.
Despagubirile pot fi recuperate in urmatoarele cazuri:

• Cand personalul medical a incalcat intentionat standardele de asistenta medicala;
• Cand vatamarea sau decesul pacientului se datoreaza unor vicii ascunse ale echipamentului, a instrumentarului medical, sau a unor efecte secundare necunoscute ale medicamentelor administrate;
• Cand vatamarea sau decesul pacientului se datoreaza persoanalului medical si problemelor cu aparatura medicala, de care se face vinovata unitatea medicala in care s-a acordat asistenta medicala;
• Cand vatamarea sau decesul pacientului se datoreaza neacordarii tratamentului adecvat, stabilit prin standarde medicale recunoscute (sau alte acte normative in vigoare).
• Cand pacientul vatamat a primit asistenta medicala (si aceea – inadecvata), fara sa-si dea consimtamantul, si fara sa se afle intr-o situatie de urgenta.

Atasat aveti motivarea oficiala a declinarii primelor 2 capete de cerere catre Tribunalul Bucuresti.

img-222204453-0001

Astazi, 17.02.2011, am avut un nou termen de judecata in procesul deschis de familia Tecuceanu impotriva lui Streinu-Cercel si a INBI “Matei Bals”. Pot spune ca abia acum, la aproape un an de la depunerea actiunii in instanta, a inceput cu adevarat procesul. Astfel, dupa toate tergiversarile si a disjungerii cererii, am reusit sa obtinem cateva lucruri interesante:
1. Instanta a aprobat cererea de audiere a lui Streinu-Cercel si a conducerii INBI “Matei Bals” (audierile vor avea loc la 14.04.2011, ora 12:00, cand e programat urmatorul termen de judecata;
2. S-a aprobat proba cu inscrisuri;
3. S-a aprobat proba cu martori. Vor fi audiati 2 martori adusi de noi;
4. Vor fi audiati Paul Tecuceanu si tatal lui Toni Tecuceanu;
5. Avocatul lui Streinu-Cercel si INBI “Matei Bals” au fost obligati sa depuna inscrisuri care fac referire la gripa porcina, insa nu si dosarul medical al actorului Toni Tecuceanu. Totusi, instanta a precizat ca pe viitor este posibil sa ceara si aducerea dosarului medical, asta in fuctie de ce elemente noi apar in dosar!
7. Am cerut si proba video, insa instanta nu ia in calcul in acest moment aceasta proba pentru ca “exista deja inscrisuri care pot dovedi” ca Streinu Cercel a facut afirmatii publice despre situatia lui Toni Tecuceanu. Oricum, instanta ne-a comunicat ca trebuie sa pregatim si DVD-ul cu acele declaratii, asta in eventualitatea in care va fi necesara proba video.
8. Daca se accepta aducerea dosarului medical, noi solicitasem si o expertiza in care sa se constate daca lui Toni Tecuceanu i s-a aplicat tratamentul corespunzator diagnosticului pus (care o fi ala, numai medicii si Streinu-Cercel stiu).

Procurorii Parchetului Inaltei Curti de Casatie si Justitie vor face verificari in cazul mortii Lianei Dumitrescu, dupa ce parintii acesteia au facut plangere penala impotriva medicilor de la Spitalul Elias, acuzandu-i ca ar fi refuzat externarea pacientei pentru a putea fi dusa la tratament in strainatate.

Plangerea a fost inregistrata la Parchetul Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia de urmarire Penala si Criminalistica -, desi competenta teritoriala ar fi revenit Parchetului Judecatoriei Sectorului 1, potrivit surselor citate.

PICCJ a decis sa faca cercetarile in acest caz. Pe de alta parte, Parchetul Judecatoriei Sectorului 1 va dispune expertiza medico-legala, rezultatul urmand sa fie trimis procurorilor Parchetului instantei supreme.

Managerul Spitalului Elias, Doina Dimulescu, a declarat ca, avand in vedere evolutia fulminanta a bolii de care suferea Liana Dumitrescu si pentru ca familia a lansat acuzatii la adresa personalului medical, va face o nota catre Parchetul Judecatoriei Sectorului 1 in vederea efectuarii expertizei medico-legale.

Ethan A. Huff

Natural News

29 Noiembrie 2010

http://www.prisonplanet.com/hospital-botches-operation-causing-healthy-woman-to-lose-both-legs.html

A merge la spital in ziua de azi, chiar si pentru cele mai simple tratamente medicale, a devenit o activitate cu risc ridicat, care ar putea duce la raniri grave sau deces. Un articol recent din New York Daily News relateaza despre Stacey Galette, o femeie de 30 de ani, care si-a pierdut ambele picioare din cauza unei erori chirurgicale. Galette spune ca era perfect sanatoasa atunci cand a fost internata la Spitalul Universitar Winthrop din Mineola, New York, acum doi ani, dar o zi mai tarziu, viata ei s-a schimbat pentru totdeauna.
Potrivit rapoartelor, chirurgii Dnei. Galette i-au perforat intestinele in timpul unei interventii chirurgicale ginecologice simple, care a declansat o infectie care s-a raspandit pana la picioarele ei. Sangele ei a devenit otravit si picioarele au dezvoltat o cangrena, in cele din urma fiind necesara amputarea.

“Este îngrozitor”, a explicat avocatul lui Galette, Sanford Rubenstein, pentru New York Daily News. “Ea isi va petrece restul vietii cu o amputare a picioarelor de la genunchi in jos, totul pentru ca medicii nu au urmat practica medicala acceptata.”

Inainte de operatie, Galette era sanatoasa, casatorita, si avea un loc de munca cu norma intreaga. Astazi, ea este in proces de divort, locuieste cu mama ei si ramane cu ajutorul de  handicapat, deoarece este in incapacitate de a munci. De asemenea, ea si-a pierdut definitiv o parte din auz dupa ce a intrat intr-o coma indusa, pentru 3 saptamani, dupa ce a facut sop cardiac din cauza operatiei.

Un studiu din 1995,  publicat in Jurnalul Asociatiei Amercane de Medicina, a explicat ca mai mult de un milion de oameni sunt raniti la spitale in fiecare an, iar aproximativ 280 de mii mor in fiecare an de la aceste leziuni (http://www.naturalnews.com/023892_h …). Supervirusi bacterieni, erori chirurgicale, ingrijirea precara si consumul de medicamente necorespunzătoare sau in doze gresite, sunt doar cateva dintre multele complicatii care apar de multe ori la spitale si care ii pot costa viata pe pacienti.

In prezent, nu există nici o modalitate de a identifica care spitalele au cea mai mare rata de aparitie a erorilor. Deci, pacientii nu au nici o modalitate de a compara spitalele pentru luarea unei decizii informate cu privire alegerea celui mai sigur.

COMPETENŢA PARCHETULUI NAŢIONAL ANTICORUPŢIE LA 24 NOIEMBRIE 2004

Potrivit art. 13 alin. (1) lit. b), sunt de competenţa Parchetului Naţional Anticorupţie infracţiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare^[1], săvârşite, printre altele, în una dintre următoarele condiţii:

b) dacă, indiferent de valoarea pagubei materiale sau de gravitatea perturbării aduse unei autorităţi publice, instituţii publice sau oricărei alte persoane juridice, ori de valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracţiunii de corupţie, sunt comise de către deputaţi, senatori^[2], membri ai Guvernului, secretari de stat ori subsecretari de stat şi asimilaţii acestora, judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ai Curţii Constituţionale, preşedintele Consiliului Legislativ şi locţiitorul acestuia, Avocatul Poporului şi adjuncţii săi, consilierii prezidenţiali şi consilierii de stat din cadrul Administraţiei Prezidenţiale, consilierii de stat ai primului-ministru, membrii, procurorii şi controlorii financiari ai Curţii de Conturi^[3] şi ai camerelor judeţene de conturi, guvernatorul şi viceguvernatorul^[4]Băncii Naţionale a României, preşedintele şi vicepreşedintele Consiliului Concurenţei, ceilalţi magistraţi^[5], ofiţeri, amirali, generali şi mareşali, ofiţeri de poliţie şi ofiţeri din sistemul administraţiei penitenciare, preşedinţii consiliilor judeţene^[6], primarul general al municipiului Bucureşti^[7], primarii sectoarelor municipiului Bucureşti^[8], primarii municipiilor şi ai oraşelor, prefecţi^[9], conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale^[10], precum şi persoanele care exercită atribuţii de control ale^[11]acestora^[12], notarii publici, avocaţii, comisarii Gărzii Financiare, persoanele care deţin funcţii de conducere, de la director inclusiv^[13], în cadrul regiilor autonome de interes naţional, al companiilor şi societăţilor naţionale, al băncilor şi societăţilor comerciale la care statul este acţionar majoritar, al instituţiilor publice care au atribuţii în procesul de privatizare şi al unităţilor centrale financiar-bancare, persoanele prevăzute la art. 8¹ din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare^[14], şi vameşii.