Este cazul lui Joseph Okunowo, 24 de ani, absolvent al Ludwig-Maximilians-Universität din München, Germania, secţia de Comunicare şi Relaţii Publice. A murit de malarie în România, pe 26 decembrie 2011. O poveste tipică pentru sistemul nostru medical

Joseph ajunge pe 14 decembrie în Braşov, după un sejur de o lună şi jumătate în Nigeria (îşi vizitase tatăl). După câteva zile, începe să nu se simtă bine, e „răcit“. Pe 21 decembrie, Joseph, însoţit de mama sa, se prezintă la Spitalul de Boli Infecţioase Braşov. „Primul lucru pe care l-am spus a fost că s-a întors din Nigeria, că nu şi-a făcut tratamentul preventiv pentru malarie şi că e pişcat de ţânţari. Joseph i-a arătat picioarele cu pişcăturile de ţânţari, erau destul de inflamate, deşi trecuse ceva timp. Le-am spus doctorilor de acolo că are malarie“, susţine Emilia Okunowo, mama lui Joseph. La consultul de la Camera de Gardă, doctoriţa Asenăchescu Doina, aflând aceste lucruri, a pus mai multe întrebări legate de vizita în Nigeria, cât a stat, dacă şi-a făcut profilaxia. „Asistenta nota totul în fişa de observaţie“, spune Emilia Okunowo. Diagnosticul a fost însă de hepatită.

Joseph a fost internat, i s-au recoltat probe pentru mai multe analize, ghinion însă: laboratorul nu funcţiona, aşa că a doua zi nu veniseră decât o parte dintre rezultate. Testul „picătura groasă“, cel care depistează rapid malaria, nu putea fi făcut din simplul motiv că spitalul din Braşov nu avea aparatura necesară. Şi, oricum, nu s-a gândit nimeni să trimită o astfel de analiză spre „Victor Babeş“ sau la Târgu Mureş. Pe 22 decembrie, pentru că exista suspiciunea de hepatită, mama este trimisă cu eprubeta cu sânge de la bolnav la Bioclinica, laborator privat. Rezultatul a ieşit de abia în 30 decembrie. Negativ. Între timp însă, Joseph murise. Mama susţine că şi doctorului curant, Horia Hristu, i s-a spus despre povestea cu Nigeria, ţânţarii şi suspiciunea de malarie.

De abia pe 23 decembrie, când Joseph a început să aibă frisoane, doctorii au luat în serios posibilitatea malariei. „A venit asistenta şi i-a pus sticle cu apă caldă în pat. Joseph tremura, spunea că se simte îngrozitor de rău, vomita“, relatează mama lui. Medicul Horia Hristu decide să-l trimită la Bucureşti, la Institutul de Boli Tropicale din Spitalul „Victor Babeş“ cu o ambulanţă. Pe biletul de trimitere scrie, alături de multe altele, „suspiciune de malarie“.

Ajuns la „Victor Babeş“, în jurul orei 17.00, lui Joseph i se pune imediat diagnosticul de „malarie cu Plasmodium Falciparum, formă severă“ în urma testului „picătura groasă“, care a durat exact 10 minute. Este preluat de doctorul Corneliu Popescu şi i se administrează primele doze de tratament. În dimineaţa zilei următoare este transferat la Terapie Intensivă, starea lui înrăutăţindu-se. „La Babeş, spune Emilia Okunowo, medicii au făcut tot ce s-a putut, dar s-au arătat rezervaţi din cauză că multe organe vitale fuseseră afectate de paraziţi“. Efortul medicilor de la „Victor Babeş“ reiese şi din foaia de observaţie şi din cea de externare. Pe 26 decembrie, seara, Joseph moare în urma unui stop cardio-respirator.

„Sper să scap cât mai repede, că jur că nu mai suport.Ne vedem în curând“

Un deznodământ tragic, despre care e greu de spus dacă putea să fie evitat, ţinând cont că Joseph s-a prezentat destul de târziu la medic, iar malaria diagnosticată la „Victor Babeş“ era una dintre cele mai severe forme. Neglijenţa şi greşeala celor de la spitalul din Braşov, însă, rămân. Rămâneau aceleaşi şi dacă Joseph ar fi trăit. Toţi medicii cu care am discutat spun că pacientul trebuia trimis din primul momentul la Spitalul „Victor Babeş“ pentru un diagnostic clar în privinţa suspiciunii de malarie. Conştientizând această greşeală, care în cazul unei plângeri penale (pe care mama lui Joseph are de gând să o facă) atârnă greu, doctorii de la Spitalul de Boli Infecţioase Braşov se apără spunând că n-au ştiut de malarie. Mai exact, că habar n-aveau că Joseph se întorsese din Nigeria muşcat de ţânţari. „Cuvântul medicului împotriva cuvântului mamei“, spune managerul spitalului, doctor Felicia Constandis. Aceasta afirmă că, personal, nu a ştiut de caz. „Dacă s-ar fi ştiut de malarie, ar fi trebuit să fie trimis din prima zi, dar nu putem fi siguri că s-ar fi rezolvat, deoarece contează foarte mult organismul bolnavului.“ Tot dânsa spune însă că, în a doua zi de la internare, şefa de secţie, doctor Elena Cocuz, a stat de vorbă cu „mama băiatului şi a chestionat-o despre vizita în Nigeria şi muşcăturile de ţânţari“. Deci, pe 22 decembrie, există suspiciunea de malarie, dar nici atunci nu s-a luat decizia trimiterii la „Victor Babeş“. Cât despre medicul de la internare, doctor Asenăchescu Doina: „nu dau relaţii şi nu am nimic de declarat“.

În fişa de internare de la Spitalul de Boli Infecţioase Braşov ar trebui să fie trecute toate datele furnizate atunci de familie, inclusiv povestea cu Nigeria. Interesant este că accesul la fişa de internare este interzis. Managerul spitalului este foarte clar în această privinţă. „În Legea 46 scrie că nu se dau informaţii despre pacient în caz de deces nici măcar familiei şi, cum nu am primit vreo cerere oficială de la Parchet, nu pot să dau nicio informaţie“. Emilia Okunowo i-a cerut acesteia să se uite împreună în Foaia de observaţie, pentru a vedea ce scrie. A fost refuzată. Secretul rămâne bine păzit. La fel rămâne şi conştiinţa medicilor.

Pe 22 decembrie, din spital, Joseph le scria prietenilor (Cristina Bălulescu): „Mâine o să aflu ce tratament o să mi se dea în funcţie de infecţia pe care o am. Azi îmi ziceau de hepatită, yellow fever, malaria şi altele. Sper să scap cât mai repede că jur că nu mai suport. Câteodată mă gândesc ce fain ar fi să îmi trântească nişte somnifere în perfuzii. Sper să ne vedem curând“.

A murit. Avea 24 de ani şi întruchipa tinereţea fără bătrâneţe în toată splendoarea unei rase care îţi amintea de Harry Belafonte. A apărut în redacţia noastră în urmă cu vreun an, după ce ne-a trimis un e-mail în care spunea că trăieşte în Germania, unde şi-a făcut studiile în comunicare şi că, dintre toate publicaţiile româneşti pe care le citise pe Internet, a ales revista 22, unde dorea să facă o practică. Voia, înainte de a se angaja la o multinaţională din Bucureşti, să ia contact cu lumea româ­nească. A intrat pe uşa redacţiei, un mulatru zvelt ca o liană, inteligent şi prietenos, lipindu-se de noi ca şi cum ne-ar fi cunoscut şi l-am fi cunoscut de ani de zile.

S-a aruncat în subiectul unei manifestaţii sindicale a momentului de atunci, cu naturaleţea unui reporter exersat, căruia nu-i trebuie nicio dădăceală ca să înţeleagă ce are de făcut. Când, în martie trecut, marele cutremur şi tsunami s-au abătut asupra Japoniei, Joseph a intrat imediat în echipa care s-a ocupat de subiect, punându-şi in mişcare relaţiile de la Institutul japonez din Germania. Ceea ce pentru mulţi începători în ale jurnalisticii pare greu de înţeles şi mai ales de îndeplinit, deadline-ul, a intrat firesc în metabolismul noului nostru coleg. Noul? Părea de-o viaţă alături de noi, fumând nonşalant pe culoar sau concentrându-se pe clapele computerului.

Când Joseph a plecat din redacţie, ca să se angajeze la noul job, cu toţii i-am urat baftă, aşa cum faci cu un frate mai mic atunci când părăseşte pentru prima oară casa părintească. Dar Joseph nu era un ţânc. A revenit în redacţie în vizită şi ne-a povestit, cu multe observaţii pertinente, cum arată relaţiile lui cu noul colectiv.

La începutul acestui an, vestea că Joseph a murit ne-a năucit. Malaria contactată în Nigeria, ţara tatălui său, l-a răpus în România în câteva zile.

Încă îl aşteptăm să deschidă zâmbind uşa redacţiei, cu laptopul în rucsac, îmbrăţişându-i pe toţi cu o privire şi cu inimitabilul său „bună!“.

Doi oameni nevinovaţi au murit în ultima parte a  anului trecut pe paturile de spital din cauză că medicii care trebuiau să îi trateze fie au fost prea ocupaţi, fie nu erau în localitate.
Unul dintre aceste cazuri este al moaşei Doina Buliga din Câmpulung Moldovenesc, care a murit pe patul spitalului în care lucra. Apropiaţii acesteia spun că medicul cardiolog era plecat la un congres, iar internistul nu a luat în considerare transferul femeii la un alt spital unde i s-ar fi putut oferi tratament de specialitate.

Moaşă moartă de inimă la ieşirea din tură

Un alt caz este cel al lui Vasile Humă, tatăl medicului oftalmolog Daniela Drăgan, care a fost internat la Spitalul Judeţean Suceava, iar după aproape o săptămână, în care medicii au fost prea ocupaţi să îi acorde atenţie, a decedat.

Acuză medicii de la Spitalul Judeţean Suceava de moartea tatălui ei

Dă click AICI pentru a citi scrisoarea deschisă a Danielei Drăgan

„Lipsă de omenie“, a catalogat medicul Daniela Drăgan modul în care tatăl său a fost îngrijit. Aceasta a prezentat o scrisoare deschisă în care arăta felul în care medicii din Spitalul Judeţean Suceava au tratat cazul tatălui ei.
Colegiul Medicilor sesizat în cazul Humă
Cazul a ajuns în atenţia Colegiului Medicilor Suceava, iar în maximum două luni va fi luată o decizie. „Am primit toată documentaţia de la Spitalul Judeţean Suceava, iar Comisia de disciplină urmează să o analizeze. În aproximativ o lună jumătate – două sperăm să avem o concluzie“, a spus doctorul  Sorin Hâncu, preşedintele CM Suceava.
Daniela Drăgan susţine că nu vrea să se implice în această anchetă. „Am primit adresă de la CM Suceava să îmi dau acordul pentru cercetarea cazului. Eu nu vreau să fiu implicată în această anchetă. Să o facă cei în măsură, deoarece toate actele au rămas în spital. Nu mi-am dorit să se ajungă la sancţiuni dure, de aceea nici nu am sesizat CM Suceava, ci doar să trag un semnal de alarmă“, spune doctul oftalmolog.
Fără vinovat la Câmpulung
Dacă în cazul Humă, spitalul a sesizat Colegiul Medicilor, în incidentul de la Câmpulung Moldovenesc conducerea unităţii medicale a preferat să-i acopere pe doctorii acuzaţi. „Am avut o discuţie cu personalul şi rudele, însă din punctul nostru de vedere nu au fost probleme în acel caz. Singura problemă pusă a fost transferul, dar pacienta nu îndeplinea criteriile“, a spus doctorului Eugen Ciosnar, managerul spitalului din Câmpulung Moldovenesc. În acest caz, CM Suceava nu s-a autosesizat.
În ultimii ani, unui singur medic din judeţ i-a fost retras dreptul de liberă practică pentru o perioadă de cinci ani, în 2002. Doctorul ginecolog Cezar Dumitriu din Fălticeni a fost acuzat de moartea a două paciente, faptă pentru care s-a judecat timp de patru ani cu familiile acelora. Interdicţia de a profesa a expirat între timp, doctorul reluându-şi activitatea în cadrul Spitalului Municipal Fălticeni.

Ora 13.40 Şefa de personal de la Spitalul de Neurochirurgie s-a pensionat din luna septembrie 2011 pe caz de boală.

Colegiul Medicilor din București a început ancheta abia dupa 10 luni de zile în cazul Lilianei Ghimpețeanu, femeia care a declarat că a fost abandonată în timpul avortului de un medic de la Maternitatea Giulești, pe motiv că intervenția ar contravine principiilor lui religioase. Cazul a fost prezentat pe larg, anul trecut, în „Evenimentul zilei”.

Liliana Ghimpețeanu și soțul ei, Iulian Ghimpețeanu, au fost audiați, ieri, de o comisie de medici care urmează să stabilească cine se face vinovat de situația creată în noaptea de 17 martie, când femeia, însărcinată deja în șase luni, a fost nevoită să avorteze singură, fără medic, deși se simțea foarte rău.

Femeia a susținut că medicul Tarek Abdou, de religie musulmană, a refuzat să o îngrijească, pe motiv că nu-i permite religia. Cei doi soți luaseră de comun acord decizia avortului, după ce fătul fusese depistat cu sindromul Down, în urma amniocentezei

Malpraxisul este definit in Legea sanatatii drept o eroare profesionala savarsita in exercitarea actului medical, care genereaza prejudicii asupra pacientului si care implica raspunderea civila a personalului medical si a spitalului.

Erorile personalului medical ce sunt avute in vedere de lege sunt cele produse din neglijenta, imprudenta, cunostinte medicale insuficiente, sau cand personalul medical isi depaseste limitele competentei, cu exceptia cazurilor de urgenta in care nu este disponibil personal medical calificat.

Este important de precizat ca raspunderea civila reglementata prin lege nu il exonereaza pe cel responsabil de erorea medicala de angajarea raspunderii penale, daca fapta sa constituie infractiune.

Actele de malpraxis se prescriu in termen de un an de la producerea prejudiciului, cu exceptia faptelor care reprezinta infractiuni, prevede proiectul de lege.

Proiectul de lege a Sanatatii mai stipuleaza ca toate persoanele implicate in actul medical vor raspunde proportional cu gradul de vinovatie al fiecareia.

In ceea ce priveste despagubirile de malpraxis, noua Lege a sanatatii prevede:
- Despagubirile se pot stabili pe cale amiabila, in cazurile in care este evidenta si certa raspunderea civila a personalului medical care a gresit.
- Despagubirile se acorda indiferent de locul in care a fost acordata asistenta medicala.
- Despagubirile pot fi solicitate si se platesc si catre persoanele care nu au platit contributia datorata la sistemul public de sanatate.

Asiguratorul acorda despagubiri pentru sumele pe care personalul medical este obligat sa le plateasca pacientului, cu titlu de despagubire si cheltuieli de judecata.

Asiguratorul plateste nemijlocit despagubirile pacientului prejudiciat, daca acestea nu au fost achitate de personalul medical care a intervenit gresit.

In cazul in care persoana careia i s-a acordat asistenta medicala inadecvata a murit, despagubirile se acorda succesorilor in drepturi ai pacientului care le-au solicitat.

Despagubirile vor include si cheltuielile de judecata. Acestea din urma sunt incluse in limita raspunderii, stabilita prin polita de asigurare.

Despagubirile se platesc si in cazul in care pacientul prejudiciat sau decedat nu are domiciliul sau resedinta in Romania, cu exceptia cetatenilor din Statele Unite ale Americii, Canada si Australia.

Este important de precizat ca despagubirile se achita si atunci cand asistenta medicala nu s-a acordat, desi starea persoanei care a solicitat sau pentru care s-a solicitat asistenta medicala impunea aceasta interventie.
Despagubirile pot fi recuperate in urmatoarele cazuri:

• Cand personalul medical a incalcat intentionat standardele de asistenta medicala;
• Cand vatamarea sau decesul pacientului se datoreaza unor vicii ascunse ale echipamentului, a instrumentarului medical, sau a unor efecte secundare necunoscute ale medicamentelor administrate;
• Cand vatamarea sau decesul pacientului se datoreaza persoanalului medical si problemelor cu aparatura medicala, de care se face vinovata unitatea medicala in care s-a acordat asistenta medicala;
• Cand vatamarea sau decesul pacientului se datoreaza neacordarii tratamentului adecvat, stabilit prin standarde medicale recunoscute (sau alte acte normative in vigoare).
• Cand pacientul vatamat a primit asistenta medicala (si aceea – inadecvata), fara sa-si dea consimtamantul, si fara sa se afle intr-o situatie de urgenta.

The Mirror

http://www.mirror.co.uk/news/latest/2011/06/25/diabetes-rate-double-that-of-1980-115875-23226664/

Rata imbolnavirii de diabet a explodat in ultimele trei decenii, ceea ce inseamna ca un numar estimat de 350 de milioane de oameni din lume manifesta acum boala.

In aproape fiecare regiune a planetei prevalenta diabetului zaharat a crescut sau a ramas neschimbata-in cele mai fericite cazuri,  potrivit unui studiu international major publicat intr-un raport special on-line de catre revista medicale Lancet.

Afectiunea, cauzata de slablul control al nivelului zaharului din sange, poate duce la boli de inima si accidente vasculare cerebrale, dar poate afecta si rinichii, nervii si ochii. In fiecare an, nivelul ridicat al zaharului din sange si diabetul ucid 3 milioane de oameni in intreaga lume.

Cresterea duratei de viata si greutatea corporala sunt 2 dintre cei mai puternici factori ce influenteaza rata incidentei diabetului zaharat, in special in randul femeilor, spun cercetatorii.Totusi, si factori genetici, etnici, de nutritie in uter si imediat dupa nastere, calitatea dietei si activitatea fizica sunt, de asemenea, considerate a fi importante.

Oamenii de stiinta au analizat datele privind nivelul zaharului din sange la 2,7 milioane de persoane din intreaga lume, in varsta de 25 ani sau mai mult si au folosit rezultatele pentru a estima prevalenta diabetului zaharat. Ei au descoperit ca numarul de adulti cu diabet zaharat a crescut de peste 2 ori, de la 153 milioane in 1980 la 347 milioane in 2008, considerabil mai multi decat estimarea facuta in 2009, ce indica doar 285 milioane.

De-a lungul celor 3 decenii, procentul de barbati cu diabet zaharat a crescut cu 18% de la 8,3% la 9,8%. Proportia de femei cu diabet zaharat a crescut si mai mult, de la 7,5% la 9,2%, o crestere de 23%.

Profesorul Majid Ezzati, de la Colegiul Imperial din Londra, care a fost unul dintre coordonatorii anchetei, a declarat: “Diabetul zaharat este una dintre cele mai mari cauze ale morbiditatii si mortalitatii in toata lumea Studiul nostru a aratat ca diabetul devine tot mai prezent aproape peste tot in lume. Acest este in contrast cu tensiunea arteriala si colesterolul, care au scazut in ​​multe regiuni. Diabetul zaharat este mult mai greu de prevenit si tratat decat aceste 2 afectiuni. ”

Intre 85% si 95% din cazurile de diabet se incadreaza in categoria de tip 2, care este legata de stilul de viata. Tipul 1, sau diabetul insulino-dependent, este o tulburare auto-imuna distincta si mult mai putin intalnita.

Studiul a aratat ca rata incidentei diabetului a crescut cel mai dramatic la natiunile din insulele Pacificului, unde boala e prezenta la cea mai mare proportie din populatie, comparativ cu orice alt loc din lume. In Insulele Marshall, una din 3 femei si unul din 4 barbati au diabet zaharat. Nivelul crescut al glucozei din sange si prevalenta diabetului zaharat au fost, de asemenea, ridicate in Asia de Sud, America Latina, Caraibe, Asia Centrala, Africa de Nord si Orientul Mijlociu.

Printre tarile cu venituri mari, cele din Europa de Vest au inregistrat o crestere relativ mica in prevalenta diabetului zaharat. Rata a fost mai mare in SUA, Groenlanda, Malta, Noua Zeelanda si Spania, iar mai mica in Tarile de Jos, Austria si Franta.

19 Iunie 2011

http://www.telegraph.co.uk/science/science-news/8584443/Pigs-could-grow-human-organs-in-stem-cell-breakthrough.html

Oamenii de stiinta au descoperit ca pot crea animale himerice, care au organe ce apartin altei specii, prin injectarea de celule stem in embrionul speciei-gazda.

Cercetatorii au injectat celule stem de la sobolani in embrioni de soareci care fusesera modificati genetic astfel incat sa nu poata produce organele proprii, creand soareci cu organe de sobolan.

Cercetatorii spun ca tehnica le-ar putea permite sa “creasca” organe umane in porci, pornind de la celule stem ale pacientului, pentru a le utiliza la transplanturi.

Prin folosirea propriilor celule stem ale unui pacient, s-ar putea contribui la reducerea riscului de respingere a organului transplantat, oferind, de asemenea, o sursa abundenta de donatori de organe.

Actuala penurie de organe inseamna ca pacientii trebuie sa indure si sa se inscrie pe lungi liste de asteptare pentru transplanturi.

Profesorul Hiromitsu Nakauchi, director al Centrului de biologie de celule stem si medicina regenerativa de la Universitatea din Tokyo, Japonia, cel care a condus cercetarea, a declarat: “Scopul nostru final este de a genera organe umane de la celulele stem pluripotente induse.

“Tehnica, numita completarea blastocista, ne ofera o noua abordare pentru furnizarea de organe Am încercat cu succes intre soareci si sobolani.. Acum suntem destul de increzatori in generarea de organe functionale umane utilizand aceasta abordare.”

Profesorul Nakauchi, care a prezentat studiul la conferinta anuala a Societatii Europene de Genetica umana, a folosit un tip de celule stem adulte, cunoscute ca celulele stem pluripotente induse, care pot fi luate dintr-un esantion de tesut, cum ar fi pielea si pot fi incurajate sa creasca si sa se dezvolte, devenind orice tip de celule gasite in organism.

Daca este aplicat utilizand celule stem umane, tehnica ar putea produce un mod de a trata pacientii cu diabet zaharat, oferind o modalitate de inlocuire a pancreasului lor.

Pentru moment, cercetatorii nu au voie sa creeze embrioni umani carora le lispeste capacitatea de a dezvolta organe, astfel ca spera sa foloseasca porcii.

Profesorul Nakauchi a declarat ca spera sa testeze in continuare tehnica, “crescand” alte organe si sa obtina permisiunea de a folosi celule stem umane.

Ei au reusit, totusi, sa produca porci care au fost capabili sa genereze sange uman prin injectarea de celule stem din sange de la oameni in fetusi de porc.

El a spus: “Din motive etice, nu putem face un embrion uman cu deficit de organe si sa-l utilizam pentru completare blastocista.

“Deci, pentru a face uz de acest sistem pentru a genera organe umane, trebuie sa folosim aceasta tehnica intrebuintand blastocisti de la animale de crescatorie, precum porcii”.
“Completarea blastocista intre specii nu a fost testata inainte, dar am demonstrat acum ca  poate functiona.”

Profesorul Chris Mason, specialist in medicina regenerativa la University College din Londra, a declarat: “Nu exista nici o indoiala ca vindecarea diabetului zaharat este o provocare, dar acest lucru ar putea reprezenta o sansa de a avansa, chiar daca vor fi necesare resurse sustinute si finantari majore pentru testare si dezvoltare. ”

“Pentru ceva de genul unui transplant de rinichi, in cazul in care nu este o urgenta, ar fi extrem de atractiv sa poti lua celule de la un pacient, sa le dezvolti si sa-i oferi un rinichi personalizat.”
“Este un drum lung de parcurs inainte de a se ajunge la asta, dar este o viziune interesanta.”

9 Mai 2011

http://www.nytimes.com/2011/05/09/health/research/09autism.html

Un efort ambitios desfasurat pe o perioada de sase ani, pentru a evalua rata autismului la copiii dintr-un oras al clasei de mijloc din Coreea de Sud, a ajuns la un rezultat statistic ce a uimit expertii si este de natura sa influenteze modul in care se masoara prevalenta bolii in intreaga lume, au raportat Luni oamenii de siinta.

Rezultatul- 2,6% din toti copiii cu varsta intre 7 si 12 ani din districtul Ilsan al orasului  Goyang, este mai mult decat dublul ratei raportate in mod obisnuit in lumea dezvoltata. Chiar si acea rata comuna, de aproximativ 1%, a crescut rapid in ultimii ani – de la 0,6% in Statele Unite in 2007, de exemplu.

Totusi  expertii au declarat ca rezultatele nu inseamna ca numarul real al copiilor cu autism a fost in crestere, ci pur si simplu ca studiul a fost mai cuprinzator decat cele precedente.
“Acesta este un studiu foarte impresionant”, a declarat Lisa Croen, director al programului de cercetare a autismului la Kaiser Permanente-California de Nord, care nu a avut legaturi cu noul raport. “Au muncit cu atentie, intr-o parte a lumii unde autismul nu a fost bine documentat in trecut.”

Pentru acest studiu, care este publicat in Jurnalul American de Psihiatrie, cercetatorii de la Centrul Yale de studiu al copilului, de la Universitatea George Washington si de la alte institutii de top au incercat sa evalueze fiecare copil in varsta de 7 pana la 12 din Ilsan, o comunitate de 488 590, aproape de dimensiunea celei din Staten Island.

Prin contrast, Centrele pentru Controlul si Prevenirea Bolilor din Statele Unite, dar si majoritatea celorlalte grupuri de cercetare a prevalentei autismului in comunitati, au facut masuratorile prin examinarea si verificarea inregistrarilor din dosarele deja existente si pastrate de catre agentiile de ingrijire a sanatatii si de educatie speciala. Aceasta abordare poate lasa in afara statisticilor pe multi copii ai caror parinti nu au cautat niciodata sa-i diagnosticheze.
In ultimii ani, oamenii de stiinta au ajuns sa priveasca autismul ca un spectru mai larg de tulburări care pot include deconectarea sociala profunda si retardul mental, dar si formele mai usoare, cum ar fi sindromul Asperger, care este omniprezent si cu potential de dezactivare, dar care de multe ori ramane nediagnosticat.

Coreea de Sud a fost aleasa nu numai pentru ca prevalenta autismului nu mai fusese masurata acolo, dar si pentru ca sistemul sau national de sanatate, educatia universala si populatia omogena au facut din ea o regiune promitatoare pentru o serie planificata de studii care vor examina, de asemenea, factorii genetici si de mediu pentru autism.
Studiul, care a fost in mare parte finantat de grupul de cercetare si sprijinire Autism Speaks, ridica intrebarea daca s-ar descoperi o prevalenta la fel de mare si in Statele Unite in cazul in care toti copiii ar fi verificati.

Unii experti au declarat ca mai multe studii ale “populatiei pe baza” , desi costisitoare, ar putea ajuta la determinarea gradului de generalizare a concluziilor studiului coreean si la alte societati.

Atasat aveti motivarea oficiala a declinarii primelor 2 capete de cerere catre Tribunalul Bucuresti.

img-222204453-0001