2012/1/23 Laszlo

Buna ziua,

Numele meu este Ladislau  (sunt din judetul Cluj) si as avea o intrebare in legatura cu concediul prenatal:
Sotia mea ar trebuie sa nasca in jurul datei de  12 martie si inca nu si-a luat concediu prenatal. Daca va fi posil ea ar dori sa lucreze pana la finalul lunii februarie si sa-si iaconcediu de crestere a copilului de un 1.
As dori sa stiu daca in aceste conditii va putea primi bani cuveniti si pt concediul prenatal?
Va multumesc mult,
Multa sananate, Doamne ajuta,
Cu stima, L

Locurile care sunt gasite pentru someri sunt in domeniul de activitate in care acestia sunt specializati, dar si la acelasi nivel al pregatirii. De la inceputul anului, numarul celor care si-au pierdut indemnizatia de somaj este foarte mic: doar 20 de persoane. Pe de alta parte, mult mai multi sunt cei care au gasit tertipuri prin care sa pacalesca legea. Mai exact, nu ei refuza un loc de munca, ci fac in asa fel incat angajatorul sa le refuze angajarea. http://www.opiniatimisoarei.ro/zeci-de-someri-din-timis-refuza-locurile-de-munca-propuse-ei-cauta-diverse-tertipuri-sa-primeasca-bani-si-sa-nu-lucreze/21/10/2011

Cea mai simpla scuza este aceea ca nu pot lucra in 3 schimburi sau ca au probleme in familie, nu au cu cine lasa copiii. “Avem cazuri in care pur si simplu nu avem cum sa-i facem sa munceasca. Asta pentru ca nu au nicio pregatire, ba mai mult au doar cateva clase facute sau pentru ca fac in asa fel incat angajatorul sa ii refuze. Unii spun ca nu pot lucra in schimbul 3, altii ca nu au cu ce sa ajunga la locul de munca respectiv si chiar angajatorii nu-i pot forta si asa se ajunge la refuzul angajatorului de a-i mai cauta.

Mario Ohoven, presedintele federatiei, a declarat: “Pauzele pentru tigari costa mult angajatorul si reprezinta un element perturbator al cursului normal de desfasurare a activitatii la locul de munca.”

A fost dat exemplul Suediei unde aceasta regula este respectata in cadrul multor companii.

Trebuie atacata decizia pe cale ierarhica superioara si apoi la instanta de litigii de munca

2011/12/6 LI

Buna ziua,

Cu respect,

NU puteti obtine anularea decat in doua forme :
- amiabil prin discutii cu firma la care lucrati
- in instanta cu pierderea locului de munca caz in care veti plati si daune daca vi se vor cere pentru ca ati incalcat un angajament contractual pe care vi l-ati asumat prin semnarea contractului de munca

2011/11/30 GM

Buna ziua,

Doresc sa va cer sfatul cu privire la situatia prin care am trecut/trec la locul de munca si mai ales cu o anexa la contractul de munca pe care vreau sa o anulez in instanta.

Vreau, mai intai de toate, sa cer anularea in instanta a fisei postului la contractul de munca, insa nu stiu cum anume exact sa ma adresez pentru a ma asigura ca mi se va anula. Voi copia mai jos cateva clauze din fisa postului cu care nu sunt de acord, dar pe care le-am semnat, motivul pentru care doresc sa-mi fie anulata:

1. “nu voi infiinta o societate comerciala/pfa/fundatie/asociatie avand ca obiect de activitate sustinerea de cursuri de limbi straine, atat pe perioada colaborarii cu aceasta cat si pe o durata de 18 luni de la incetarea prezentului contract.”
2. “in cazul in care prestez cursuri la sediul institutiilor cu care firma are contracte, nu voi incheia contracte in nume propriu (predare de cursuri de limbi straine sau traduceri) cu aceste firme sau cu angajatii lor, atat pe perioada derularii contractului cat si pe o perioada de 18 luni de la incetarea acestuia. Aceasta prevedere se aplica si angajatilor din societatile respective, care nu sunt cursanti directi ai firmei X, ci colegi de serviciu cu acestia.”
3. “nu voi medita/pregati in particular cursanti ai firmei X pe intreaga perioada a colaborarii mele cu aceasta sau pe o perioada de 18luni de la incetarea contractului meu de colaborare.”

Eu am predat cursuri de limba engleza si romana angajatilor dintr-o companie. Mi se pare ca aceste conditii imi restrictioneaza libertatea de alegere a locului de munca atat pe piata muncii, atat a mea, dar si a cursantilor mei pentru ca nu mai pot lucra cu mine in cazul in care acestia solicita. Au fost cazuri in care cursantii m-au contactat si mi-au spus ca ei doresc sa continue cursurile cu mine, dar acea fisa a postului pe care am semnat-o imi interzice clar acest lucru, si deoarece stiu ca directoarea scolii ma poate da in judecata daca fac acest lucru, vreau sa obtin anularea actului in instanta. Va rog sa ma indrumati in acest sens.

Mai mult, eu am absolvit Facultatea de Limbi si Literaturi Straine, apoi master de traducatori, deci am dreptul dat dupa absolvirea cursurilor de a deveni PFA, traducator autorizat. Pana acum nu am aplicat pentru obtinerea acestei autorizatii, dar intentionez. Ori nu cred ca mi se poate interzice acest lucru de catre firma pentru care am lucrat, pentru ca nu are nicio legatura cu activitatea firmei, si cu efortul de a absolvi o facultate depus de mine. Mai mult, in clauza lor mentioneaza si sectorul “traduceri” printre interdictiile mele, dar eu nu avut nicio colaborare de acest gen cu firma respectiva.

In momentul de fata contractul meu este suspendat. Am primit o adresa prin care ma anuntau de acest lucru, neprecizand insa motivul. Motivul tacit se stie si a intervenit in urma unei simple neintelegeri: urma sa merg sa sustin un curs, dar cand am ajuns acolo, am constatat ca acesta fusese amanat de comun acord cu directoarea firmei pentru care lucrez si directorul firmei la care sustineam cursurile. Dar cum pe mine nu ma anuntase nimeni, le-am scris celor pentru care lucrez un mail politicos prin care ii rugam sa ma informeze si pe mine cu privire la anumite decizii care se fac in cadrul firmei si ma afecteaza direct. Astfel, mi s-au suspendat cursurile, cred eu ca si alimentat de faptul ca i rugasem sa fiu inscrisa la cursuri de dezvoltare a tehnicilor de predare (ceea ce era in primul rand in folosul firmei petru care lucram) precum si marire de salariu, lucruri care imi fusesera promise de mult, dar amanate. Nu mai spun ca ei personal imi modificau CV-ul de fiecare data cand aveau o licitatie, cerandu-mi si mie sa-i mint pe potentialii clienti in legatura cu datele din CV si cursurile de specializare pe care le facusem “in scris”, dar nu si in realitate.

Contractul a fost semnat pe o pedioada determinata de timp si expira la jumatatea lui decembrie. Nu vreau sincer decat sa obtin acea anulare a fisei de post, pentru ca imi va afecta activitatea mea de acum incolo daca nu o obtin: cum spuneam, in primul rand nu pot sa devin PFA. Nu mai spun ca eu eram trecuta in contract cu doar 1ora lucrata pe saptamana, cu un salariu de 90ron, iar eu lucram mult, mult mai mult, acestea ramanand nedeclarate de catre firma in cauza la inspectoratul de munca. Mi s-a spus ca pot sesiza autoritatilor si aceasta neregula, mai ales ca am dovezi semnificative in acest sens, dar nu cred ca mai are rost mai ales ca contractul expira curand. Apoi, nu stiu daca expira de la sine sau are nevoie ca una dintre parti sa solicite incheierea lui, si nici nu stiu cum ar fi mai bine pentru mine.

Nu ma intrebati sincer de ce am semnat acel contract in defavoarea mea, pot spune ca eram inca o studenta pe bancile facultatii, incantata de primul loc de munca, mai ales ca directoarea m-a asigurat ca de acele clauze nu se va tine cont, dar imi dau seama acum cat de importante sunt, mai ales ca imi interzic practic sa mai desfasor activitati in campul de munca conform specializarii mele, timp de 18luni incepand din decembrie anul curent.

In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 786 din 4 noiembrie 2011, a fost publicata Decizia ICCJ nr. 10 din 19 septembrie 2011 (Decizia 10/2011) privind examinarea recursurilor in interesul legii formulate de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Suceava si procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie cu referire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 60 din Codul de procedura civila raportate la art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificarile si completarile ulterioare, si art. 1-4 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificarile si completarile ulterioare, referitor la chemarea in garantie a Ministerului Finantelor Publice in litigiile vizand acordarea unor drepturi de natura salariala personalului bugetar.

1. Obiectul recursului in interesul legii

Recursurile in interesul legii vizeaza aceeasi problema de drept referitoare la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 60 din Codul de procedura civila raportate la art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificarile si completarile ulterioare, si art. 1-4 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificarile si completarile ulterioare, cu privire la chemarea in garantie a Ministerului Finantelor Publice in litigiile vizand acordarea unor drepturi de natura salariala personalului bugetar sau a ajutorului financiar prevazut de Legea nr. 315/2006 privind stimularea achizitionarii de carti sau de programe educationale pe suport electronic, necesare imbunatatirii calitatii activitatii didactice, in invatamantul preuniversitar.

2. Optica jurisprudentiala

Prin recursurile in interesul legii se arata ca in practica judiciara nu exista un punct de vedere unitar cu privire la cererile de chemare in garantie a Ministerului Finantelor Publice formulate de institutiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevazut in favoarea cadrelor didactice titulare si/sau suplinitoare calificate din invatamantul preuniversitar de Legea nr. 315/2006 privind stimularea achizitionarii de carti sau de programe educationale pe suport electronic, necesare imbunatatirii calitatii activitatii didactice, in invatamantul preuniversitar. Astfel:

a) Unele instante de judecata au admis cererile de chemare in garantie formulate de institutiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite, retinand ca, in temeiul dispozitiilor art. 60 din Codul de procedura civila, poate fi chemata in garantie persoana impotriva careia se poate indrepta cel cazut in pretentii, iar potrivit dispozitiilor art. 19 din Legea nr. 500/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, coroborate cu prevederile art. 3 alin. (1) pct. 6 din Hotararea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor Publice, cu modificarile si completarile ulterioare, acest minister coordoneaza actiunile care sunt in responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar prin elaborarea proiectului legii bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, a proiectelor legilor de rectificare a acestor bugete, precum si ale legilor privind aprobarea contului general anual de executie.

b) Alte instante au respins cererile de chemare in garantie a Ministerului Finantelor Publice formulate de institutiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite, retinand ca intre institutia publica chemata in garantie si institutiile publice parate nu exista un raport juridic obligational.

3. Opinia procurorului general al PICCJ

Procurorul general a opinat in sensul ca cererile de chemare in garantie a Ministerului Finantelor Publice sunt intemeiate in masura in care institutiile publice bugetare, in calitate de parati in litigiile avand ca obiect plata unor drepturi de personal, urmaresc pe aceasta cale asigurarea opozabilitatii hotararii ce se va pronunta in contradictoriu cu acest minister.

In esenta, procurorul general a sustinut ca rolul Ministerului Finantelor Publice, de administrator al bugetului general consolidat, indreptateste chemarea sa in garantie exclusiv pentru asigurarea opozabilitatii hotararii care ar urma sa se pronunte in contradictoriu cu ordonatorul principal de credite, intrucat, in conditiile in care acesta din urma ar pierde procesul, s-ar putea indrepta impotriva chematului in garantie, propunand un proiect de rectificare bugetara ori includerea sumelor stabilite prin titlurile executorii in proiectele de buget.

De asemenea, se sustine ca Ministerul Finantelor Publice nu ar putea fi obligat pe aceasta cale la alocarea fondurilor bugetare necesare, in lipsa parcurgerii procedurii bugetare; insa, in conditiile in care participa in proces impreuna cu ordonatorul principal de credite, va fi in masura sa ii sprijine apararile acestuia din urma, asigurandu-se astfel si opozabilitatea hotararii ce ar urma sa fie pronuntata fata de acest minister in vederea elaborarii proiectului de rectificare a bugetului ordonatorului principal de credite ori prin includerea cheltuielilor stabilite prin titluri executorii in proiectele de buget pentru perioadele urmatoare.

4. Optiunea Inaltei Curti de Casatie si Justitie

Inalta Curte a considerat ca se impune admiterea recursului, pronuntand urmatoarea solutie, redam dispozitivul deciziei:

“Admite recursurile in interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Suceava si, in consecinta, stabileste ca:

In aplicarea dispozitiilor art. 60 din Codul de procedura civila raportat la art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificarile si completarile ulterioare, si art. 1-4 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificarile si completarile ulterioare, cererea de chemare in garantie a Ministerului Finantelor Publice formulata de catre institutiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevazut in favoarea cadrelor didactice titulare si/sau suplinitoare calificate din invatamantul preuniversitar de Legea nr. 315/2006 privind stimularea achizitionarii de carti sau de programe educationale pe suport electronic, necesare imbunatatirii calitatii activitatii didactice, in invatamantul preuniversitar, nu indeplineste cerintele prevazute de textul de lege.”

As vrea sa stiu si eu daca este legal ca fostul meu patron sa impartaseasca  inregistrari de pe camerele video  cu mine in timpul serviciului ,familiei mele , vreau sa specific ca am lucrat la o sala de jocuri de noroc  si pariuri spotive primesc amenintari din partea lui ca va arata  familiei mele activitatea mea in timp ce lucram  , vreau sa stiu daca se poate face ceva legal in privinta aceasta,  vreau sa stiu daca il pot da in  judecata in cazul in care arata  acele inregistrari ,. Va multumesc astept urgent un raspuns

———- Forwarded message ———-
From: Iulian Urban <iulian.urban@gmail.com>
Date: 2011/11/1
Subject: Re: camere de luat vederi
To: Rox

Buna ziua
Inregistrarea pe camere de luat vederi mai ales in incinta unei sali de jocuri de noroc/pariuri sportive este chiar obligatorie prin lege pentru inregistrarea profiturilor obtinute in vederea taxarii lor.
In schimb folosirea imaginilor de pe camere pentru a va ameninta reprezinta elementele constitutive ale infractiunii de santaj si va sfatuiesc sa va duceti la Parchet si sa inscenati patronului un flagrant cand va santajeaza , acesta fiind posibil sa primeasca mandat de arestare de la judecator pentru savarsirea infractiunii de santaj.

1.

2. În contextul economic deosebit de imprevizibil din ultimii ani, context care încurajează migraţia angajatului de la un loc de muncă la altul, cazul descris mai sus se întâlneşte destul de frecvent şi poate avea consecinţe deosebit de serioase, putându-se ajunge chiar la falimentul “societăţii – victimă”. Aşadar, ce pot face atunci când un fost angajat începe să îmi fure clientela?

3. Nu mă voi referi la angajatorii care au inserate în contractele de muncă încheiate cu angajaţii, diverse clauze de fidelitate sau de neconcurenţă care pot determina uşor angajarea răspunderii acestora în situaţia de mai sus. Din păcate, cei care uzează de aceste clauze, clauze legale şi corecte, sunt de obicei marii angajatori, care oricum ar avea mult mai puţin de suferit în urma unei eventuale deturnări de clientelă din partea vreunui fost angajat, decât vreo întreprindere mică sau mijlocie.

4. În lipsa vreunei clauze de natura celor amintite, avem la îndemână dispoziţiile Legii nr. 11/1991 privind concurenţa neloială [1], act normativ care reprezintă instrumentul legal cu ajutorul căruia pot fi trase la răspundere şi sancţionate persoanele care au săvărşit fapte de concurenţă neloială.

5. Articolul 1 din Legea nr. 11/1991 statuează în mod clar: “Comercianţii sunt obligaţi să îşi exercite activitatea cu bună-credinţă, potrivit uzanţelor cinstite, cu respectarea intereselor consumatorilor şi a cerinţelor concurenţei loiale.” Totodată, prevederile Art. 3  ale aceluiaşi act normativ sancţionează încălcarea obligaţiei amintite mai sus cu angajarea răspunderii “civile, contravenţionale ori penale”[2].

6. Trecând peste aceste reglementări cu caracter general, reglementări care stabilesc practic principiile care stau la baza combaterii concurenţei neloiale, constatăm că Art. 4 al. (1) lit. g) din Legea nr. 11/1991 oferă şi soluţia concretă pentru problema cu care ne confruntăm: conform textului de lege amintit, “deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legăturilor stabilite cu această clientelă în cadrul funcţiei deţinute anterior la acel comerciant” constituie contravenţie – dacă fapta nu este săvârşită în condiţiile legii penale – , fiind sancţionată cu amendă contravenţională.

7. Constatarea şi sancţionarea contravenţiei se realizează de către personalul de control împuternicit de către Consiliul Concurenţei, din oficiu sau în urma sesizărilor, sesizări care pot fi făcute şi de către părţile vătămate (societatea-victimă). Sancţiunea poate fi aplicată atât persoanei fizice cât şi persoanei juridice. Independent de sesizarea Consiliului Concurenţei, în situaţia în care au fost cauzate ”daune patrimoniale sau morale”[3],  persoana vătămată (în cazul nostru prima societate angajatoare) se poate adresa instanţei de judecată competente, cu acţiune în răspundere civilă corespunzătoare împotriva fostului salariat.

8. Aşadar, făcând uz de dispoziţiile Legii nr. 11/1991, societatea prejudiciată poate chema în judecată pe fostul angajat care îi deturnează clientela folosindu-se de legăturile stabilite cu aceasta pe perioada exercitării unei funcţii la societatea vătămată.

9. Reţinând dispoziţiile Art. 7 al. (1) din Legea nr. 11/1991[4], observăm că instanţa competentă să soluţioneze astfel de acţiuni este tribunalul în circumscripţia căruia s-a săvărşit fapta sau în circumscripţia căruia îşi are domiciliul sau sediul pârâtul. Constatăm că sub aspectul soluţionării unor astfel de cereri, legiuitorul a fost destul de permisiv, introducând o competenţă alternativă.

10. Pe calea unei astfel de acţiuni, putem solicita instanţei de judecată obligarea pârâtului să înceteze sau să înlăture actul de concurenţă neloială săvârşit. De asemenea, putem pretinde şi repararea prejudiciului suferit prin acordarea de despăgubiri. Un aspect deosebit de important este acela că în cazul unor astfel de acţiuni termenul de prescripţie este de un an şi începe să curgă de la data de care “păgubitul a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască dauna şi pe cel care a cauzat-o, dar nu mai târziu de 3 ani de la data savârşirii faptei.” [5]

11. Cum dispoziţiile Legii nr. 11/1991 se completează  cu prevederile Codului Civil şi de Procedură Civilă şi ale Codului Penal şi de Procedură Penală, reţinem că în speţa expusă, acţiunea va fi întemeiată pe prevederile Art. 9 al. (1) din Legea nr. 11/1991, raportat şi la dispoziţiile Art. 998 C.C., în cazul nostru, fiind dovedite cu uşurinţă caracterul ilicit al faptei în sine (deturnarea de clientelă), prejudiciul suferit, vinovăţia fostului angajat şi raportul de cauzalitate între fapta săvârşită şi paguba suferită. Pe această cale, fără a avea inserată vreo clauză specială în contractul de muncă, avem posibilitatea să îl determinăm pe fostul angajat să înceteze actul de concurenţă neloială respectiv şi să îl obligăm pe acesta să ne acopere  prejudiciu cauzat.

12. Raportându-ne la dispoziţiile Art. 3 din Legea nr. 11/1991, reţinem şi că în situaţia în care modalitatea de executare a actului de concurenţă neloială cuprinde acţiuni care pătrund în sfera penalului, fostul angajat va răspunde penal.

[5] Art. 12 din Legea nr. 11/1991

Investitorii străini sunt la un pas de a câştiga bătălia pe care au dus-o timp de mai bine de jumătate de an pentru modificarea legislaţiei muncii, considerată a fi o frână în continuarea investiţiilor.

Posibilitatea de a face mai uşor noi angajări (dar şi concedieri) va declanşa o creştere a numărului de angajaţi cu forme legale într-o perioadă scurtă de timp şi ar putea readuce încrederea investitorilor străini în România, susţine Consiliul Investitorilor Străini (CIS), organizaţia care a elaborat majoritatea prevederilor preluate de guvernul Boc în actul normativ.

Curtea Constituţională va discuta miercuri constituţionalitatea noului Cod al muncii – unul dintre cele mai controversate proiecte legislative din ultimii ani – care va intra în vigoare la 30 de zile după publicarea în Monitorul Oficial.

“Credem că trebuie acordată o atenţie sporită jurisprudenţei şi procedurilor legislative care reglementează litigiile de muncă. Continuarea îmbu­nătăţirii prevederilor Codului muncii este importantă pentru că piaţa muncii reprezintă un criteriu de decizie major din punctul de vedere al investitorilor, fie români sau străini”, a mai spus Mariana Gheorghe. Petrom, care are în prezent circa 25.000 de angajaţi, a concediat peste 13.000 de salariaţi în ultimii şase ani, aceasta fiind una dintre compani­ile locale cu cele mai multe procese de muncă cu angajaţii (6.500 la nivelul anului 2009).

Niciunul dintre membrii boardului CIS nu a răspuns concret la întrebarea ZF privind numărul de noi angajări pe care intenţionează să le facă în următoarea perioadă ca urmare a aplicării noilor prevederi din Codul muncii.

“Aprobarea noului cod este un semnal bun pentru investitori, întrucât va duce la flexibilizarea pieţei muncii, permiţând acesteia să se adaptaze mai bine nevoilor economiei, în general, şi ale investitorilor, în mod particular. De asemenea, adoptarea actului normativ în această formă va duce la păstrarea avantajelor competitive ale României în ceea ce priveşte atragerea de investiţii străine şi exporturile”, a spus Frank Hajdinjak, CEO al E.ON România şi membru în boardul CIS.

Cu toate că CIS este iniţiator al proiectului şi a reuşit să-l convingă până şi pe preşedintele Traian Băsescu sau pe premierul Emil Boc de necesitatea schimbării legislaţiei muncii, şefii marilor companii membre în CIS nu au ieşit public să apere proiectul, lăsând totul pe seama ministrului muncii şi a premierului Boc. Astfel, investitorii străini au pasat responsabilitatea, dar şi criticile, pe umerii premierului Emil Boc, pentru că nu au ieşit cu date clare prin care să exemplifice necesitatea schimbării legislaţiei, lăsând opoziţia să afirme că angajaţii români vor ajunge “sclavi”.

Reprezentanţii CIS au spus că, dacă se va aproba forma proiectului de modificare a legislaţiei muncii propusă de ei, se vor crea aproximativ 90.000 de noi locuri de muncă, ca urmare a flexibilizării legislaţiei. Sursa : http://www.zf.ro/eveniment/ati-cerut-un-nou-cod-al-muncii-il-aveti-acum-dati-drumul-la-angajari-8071620