RAP SORIN, ofiţer de poliţie în cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Ilfov, Brigada Rutieră şi BOGDAN ŞTEFAN, subofiţer în cadrul Direcţiei Generale de Jandarmi, în sarcina cărora s-au reţinut câte două infracţiuni de trafic de influenţă.

Starea de fapt retinuta in ordonanta de punere in miscare a actiunii penale, potrivit unui comunicat al DNA: În cursul anului 2010, inculpaţii Rap Sorin, ofiţer de poliţie în cadrul I.P.J. Ilfov – Brigada Rutieră şi Bogdan Ştefan, subofiţer în cadrul Direcţiei Generale de Jandarmi, au promis unor denunţători că le vor facilita angajarea în cadrul Jandarmeriei Române şi, în acest scop, au pretins şi primit de la cei doi denunţători suma totală de 2.400 de euro. Sprijinul promis consta în aranjarea examenelor teoretic, medical şi psihologic. Cu toate acestea, denunţătorii nu au fost angajaţi în cadrul Jandarmeriei Române însă, cu ocazia efectuării cercetărilor în prezentul dosar penal, inculpaţii au exercitat presiuni asupra denunţătorilor, pentru ca, în contextul în care sunt audiaţi de procurori, să facă declaraţii neconforme cu realitatea şi care să îi absolve pe cei doi inculpaţi de răspunderea penală. Aceste presiuni s-au exercitat prin intermediul învinuitei Calomfir Angela. La data de 3 noiembrie 2011, procurorii anticorupţie au dispus reţinerea acestora pe o perioadă de 24 de ore. Faţă de învinuita Calomfir Angela, procurorii au luat măsura obligării de a nu părăsi ţara pe o durată de 30 de zile.

La data de 4 noiembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor RAP SORIN şi BOGDAN ŞTEFAN pe o perioadă de 29 de zile.

———- Forwarded message ———-
From: Iulian Urban <iulian.urban@gmail.com>
Date: 2011/4/27
Subject: Fwd: Buftea
To: Gabriel

Buna ziua d-le Frangu
Salvarea , mai exact Serviciul de Ambulanta Ilfov nu mai exista de mai bine de 1 an de zile .
Personal, m-am luptat cu secretarul de stat Raed Arafat asa cum puteti citi aici http://www.urbaniulian.ro/2010/01/20/dati-ne-ambulanta-ilfov-inapoi-ti-ai-dracu-de-tarani-prosti/
De atunci s-au produs multe drame ca de genul celei din Otopeni despre care puteti citi aici
http://www.urbaniulian.ro/2010/07/15/oare-criminalii-asta-fara-suflet-de-la-ambulanta-ilfov-bucuresti-inteleg-ca-au-comis-o-crima-o-femeie-moare-in-otopeni-pentru-ca-ambulanta-a-refuzat-sa-o-duca-la-spital/

Ministrul Muncii, Ioan Botiş, declara la finalul şedinţei de guvern de săptămåna trecută că ministerul pe care îl conduce „are bani asiguraţi în totalitate pentru toate spitalele care doresc să se transforme în cămine pentru persoane vårstnice“. „În următoarele luni să vă putem prezenta primele cămine dotate şi funcţionale la nivel european, din cele care s-au transformat în cămine pentru că ne vom implica pentru susţinerea fiecărui cămin în parte“, a ţinut să precizeze ministrul. Ce nu spune ministrul Muncii este că programul numit pompos „Dezvoltarea reţelei naţionale de cămine pentru persoanele vårstnice“ este de fapt o ţeapă pentru autorităţile locale. Ministerul finanţează doar funcţionarea căminelor pentru vårstnici, nu şi transformarea spitalelor în azile. Costurile transformării unităţii respective într-un cămin care să respecte standardele minime specifice de calitate pentru centrele rezidenţiale pentru persoanele vårstnice trebuie suportate de Consiliul Local. Mai mult, aceasta este chiar o condiţie de eligibilitate.
E ca şi cånd s-ar face un program pentru sprijinirea oamenilor străzii prin care se obţine finanţare pentru plata facturilor la utilităţi, condiţia fiind ca aceştia să îşi cumpere mai întåi o casă!
„Curentul“ a intrat în posesia unui astfel de contract de finanţare, încheiat între Ministerul Muncii, ca autoritate finanţatoare, şi autorităţile publice, respectiv consiliul local, care arată clar că banii de la Ministerul Muncii acoperă doar cheltuielile de funcţionare a căminului pe o durată de 33 de luni.

Potrivit contractului, „contractorul (Consiliul Local n.r.) acceptă finanţarea şi se angajează să utilizeze suma primită“, exclusiv pentru asigurarea funcţionării căminului cu respectarea condiţiilor care au stat la baza acordării finanţării, respectiv deţinerea certificatului de acreditare, respectarea standardului de calitate şi a raportului număr de beneficiari/personal angajat prevăzut în HG nr. 23/2010, potrivit cererii de solicitare a finanţării prevăzute în anexa prezentul contract“.
Totodată, Consiliul Local se angajează să suporte din bugetul propriu sumele necesare acoperirii costurilor de funcţionare a căminului, care depăşesc sumele acordate prin program.
De asemenea, contractul precizează că „durata de execuţie a proiectului este de 33 de luni“.

După aceea, Dumnezeu cu mila!

Potrivit HG 23/2010, standardul de cost pentru servicii sociale destinate persoanelor vârstnice este de 16.926 lei/an/beneficiar, iar raportul beneficiar angajat este de 2/1, adică doi bătrâni la un angajat. Pe hârtie, toate bune şi frumoase, numai că aşa cum e de obicei, practica ne omoară.
Ministerul Muncii – în silenzio stampa
Pe site-ul Ministerului Muncii, informaţiile despre program fac referire la modul cum sunt sprijinite autorităţile locale şi „persoanele vârstnice lipsite de susţinători legali care nu-şi pot asigura întreţinerea completă şi care necesită, permanent sau temporar, supraveghere, asistare, îngrijire şi tratament, în sistem rezidenţial, în cămine specializate“.

Nimic despre condiţionarea acestui sprijin!

De mai bine de o săptămână am încercat să obţinem un răspuns oficial din partea Ministerului Muncii referitor la modul cum este finanţată transformarea spitalelor în cămine, care să respecte standardele minime specifice de calitate pentru centrele rezidenţiale pentru persoanele vârstnice.
În ciuda insistenţelor noastre şi a solicitărilor de presă atât verbale, cât şi scrise, Biroul de presă nu a găsit timpul necesar pentru a răspunde întrebărilor noastre. Sigurul răspuns pe care l-am primit de la reprezentanţii Biroului de presă, în urma telefoanelor noastre insistente, a fost că sunt foarte multe solicitări în lucru, iar răspunsul pentru noi nu a fost redactat.
Ne-au lămurit, în schimb, reprezentanţii Ministerului Sănătăţii, care ne-au declarat că cei care trebuie să se ocupe de transformarea spitalului în cămin sunt „autorităţile locale şi managerul unităţii“. Tot reprezentanţii Ministerului Sănătăţii ne-au confirmat şi faptul că finanţarea „reamenajării“ trebuie suportată de Consiliul Local.
Spre informarea Biroului de presă al Ministerului Muncii şi a ministrului Botiş (nici dânsul nu pare să o fi citit dacă ţinem cont de declaraţiile făcute la sfârşitul săptămânii trecute), cităm mai jos, din HG nr. 212/2011 privind aprobarea Programului de interes naţional „Dezvoltarea reţelei naţionale de cămine pentru persoanele vârstnice“:
„Art. 3. – (2) Sunt eligibile pentru finanţare căminele pentru persoane vârstnice înfiinţate în condiţiile alin. (1) prin desfiinţarea unităţilor sanitare cu paturi prevăzute în anexa nr. 2 şi care respectă următoarele cerinţe principale:
a) funcţionează şi sunt administrate potrivit prevederilor Legii nr. 17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
b) se organizează în conformitate cu prevederile standardelor minime specifice de calitate pentru centrele rezidenţiale pentru persoanele vârstnice aprobate prin ordin al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale“.

Standarde minime, costuri… maxime

De precizat că standardele specifice de calitate pentru centrele rezidenţiale pentru persoanele vârstnice, deşi sunt „minime“, presupun cheltuieli destul de mari.
Spre exemplu, potrivit Ordinului Nr. 246 din 27 martie 2006 al Ministerului Muncii, căminul trebuie să respecte norme de siguranţă şi accesibilitate, să fie amenajate spaţii pentru prepararea/servirea hranei, amenajarea unor spaţii comune şi, nu în ultimul rând, a unor spaţii în care să se poată desfăşura programe de recuperare în funcţie de nevoile individuale ale beneficiarilor: cabinet de psihodiagnoză, consiliere psihologică şi psihoterapie; sală kinetoterapie şi masaj; sală fizioterapie; spaţii pentru diferite activităţi de terapie ocupaţională/ergoterapie; sală de club şi altele. Dacă traducem aceste standarde în bani, ajungem la nişte sume mari, pe care consiliile locale ce se cârpesc de la o lună la alta să-şi plătească salariile şi utilităţile, cu siguranţă nu le au. N-au bani de transformare, nu primesc bani de funcţionare şi, astfel, lanţul slăbiciunilor birocratice din România devine fără sfârşit.

Interesant este ca pe lista celor respinsi o sa vedeti ca apare numele Nelu Carpen, adica fostul prim-procuror de la Parchetul de pe langa Judecatoria Buftea, cel care se afla acum in arest pentru coruptie.

Lista apare aici http://www.buftealive.ro/articol2744/index.htm