În data de 14 iulie 2010, Ken Cuccinelli s-a alăturat moţiunii depuse de opt state americane, prin care se susţine legea imigraţiei, în vigoare în Arizona. În data de 2 august 2010, Procurorul General al statului Virginia, Ken Cuccinelli, a finalizat dezbaterea naţională asupra legii din Arizona a imigraţiei, declarând că legea se va aplica şi în statul Virginia. Această decizie extinde drepturile ofiţerilor de poliţie de a pune la îndoială statutul de imigrant al unei persoane şi de a opri în trafic pe oricine, pentru a-i verifica statutul.

Cuccinelli a subliniat că rasa sau etnia nu ar trebui să fie un factor care să influenţeze punerea în aplicare a legii imigraţiei în varianta Arizona, dar o anchetă ulterioară pe această temă este necesară. Aspectul rasial şi discriminatoriu al legii din Arizona i-a determinat pe o parte dintre cetăţenii Virginiei să fie rezervaţi sau să-şi menţină ferm poziţia de opozanţi ai legii.

„Cu toate acestea, în termenii emigraţiei, mi se pare puţin probabil că rasa şi originea etnică vor înceta vreodată să fie un factor în decizia poliţiştilor de a opri o persoană pe stradă şi a cere acesteia să demonstreze legalitatea şederii sale în SUA” – a declarat Cuccinelli, pentru postul de televiziune CBS News, în data de 6 august 2010.

Având în vedere convingerile procurorului general de Virginia şi rezonanţa italiană a numelui său, sunt curioasă ce ar răspunde el poliţiei, dacă ar fi interogat pe stradă despre propriul său statut în SUA. Mulţi cetăţeni americani nativi sau naturalizaţi în Virginia consideră această lege o intruziune în viaţa lor privată. Aplicarea „ospitalităţii” arizoniene în statul Virginia echivalează cu naşterea unui nou stat fascist în SUA.

La începutul acestui an, acelaşi Cuccinelli a cerut liderilor Senatului American să nu folosească sistemul clasic de vot (admis – respins) pentru a-şi exprima alegerea privind legea sistemului public de sănătate, înainte de a fi luate în calcul şi opţiunile cetăţenilor care i-au ales. Ulterior, legea sănătăţii a trecut în Camera Reprezentanţilor, cu un vot regular.

Cum de n-a sesizat procurorul general al Virginiei că legea imigraţiei şi drepturile civile ale cetăţenilor sunt la fel de importante ca şi sănătatea? Imigraţia ilegală este o problemă importantă a guvernului federal, guvern care lasă impresia că şi-a abrogat responsabilităţile în această privinţă şi nu este capabil să găsească o soluţie funcţională. Vânătoarea de imigranţi pare opţiunea la îndemână, comună tuturor guvernărilor democrate din SUA.

În aceste condiţii, este de înţeles că autorităţile locale şi statale încearcă să rezolve singure problema, de altfel gravă şi cu un impact direct asupra siguranţei statului şi a cetăţenilor săi legali. Cu toate acestea, orice acţiune care urmăreşte să instituie măsuri federale severe ar trebui să provină de la Camera Reprezentanţilor şi Senat şi nu din biroul procurorului general de Virginia. Este o ruşine că statul Virginia, eminamente republican, adoptă măsuri generate de opţiunile personale ale procurorului său general, în timp ce legea imigraţiei zace în sertare la Camera Reprezentanţilor.

Să nu uităm că deciziile unei singure persoane pot fi documente instructive, dar sunt subiective şi nu au putere de lege, pentru că nu reprezintă voinţa unei naţiuni şi Constituţia. Având în vedere încălcările flagrante ale libertăţii şi drepturilor civile ale cetăţenilor, „Legea Arizona” completată cu „Recomandarea Virginia” este o ruşine naţională. Avizul favorabil al lui Cuccinelli privind aceste măsuri represive şi discriminatorii este prematură şi abordează chestiuni juridice care depăşesc atribuţiile unui procuror general, ele fiind de competenţa Adunării Generale.

Sperăm că autorităţile statului Virginia se vor gândi bine înainte de a pune în aplicare politica fascistă de interogare a statutului de imigrant, în mijlocul străzii, în timpul opririlor de rutină, din trafic.

Nimeni nu pune sub semnul întrebării necesitatea de a reglementa şi legifera sistemul american de imigrare. Cu toate acestea, decizia unilaterală a procurorului general Ken Cuccinelli de a transforma statul Virginia într-un stat dictatorial-poliţienesc devine o problemă de interes general, iar rezolvarea este de competenţa guvernului federal. Să nu uităm că acest guvern federal se află deja în litigiu cu statul Arizona, că este, în cel mai bun caz, prost informat şi, în cel mai rău caz, depăşit de situaţie.

Pe de altă parte, Senatul american a aprobat un proiect de lege care majorează semnificativ costul vizelor pentru muncitorii străini calificaţi din SUA, iar intrarea în vigoare a prevederilor acestei legi dă o lovitură puternică în special companiilor indiene din domeniul tehnologiei, care trimit anual în SUA mii de angajaţi, scrie Wall Street Journal. Aceste măsuri fac parte dintr-un proiect privind securitatea frontierelor, aprobat de senatori în seara zilei de 5 august, înainte de pauza parlamentară- relatează Wall Street Journal. Conform documentului, companiile cu operaţiuni în SUA, care au peste 50% dintre angajaţi proveniţi din străinătate, trebuie să plătească pentru fiecare angajat străin, mai multe mii de dolari, sub formă de taxe de viză.

În concluzie, SUA trânteşte uşa în nasul cetăţenilor mapamondului, înăsprind drastic condiţiile de muncă şi imigrare, care oricum erau printre cele mai severe din întreaga lume.

Simona BOTEZAN
Washington D.C. SUA
august 2010

De curând forurile naţionale române au luat unele măsuri de prevenire şi combatere a abuzurilor de la Consulatul General Român din Los Angeles, California. Şi asta în urma unui val de nemulţumiri care s-a dovedit a fi în creştere în ultimul timp.  Reclamaţiile au fost depuse atât la Consulat cât şi prin mass media americană.

Pentru a contribui la o analiză corectă şi completă a situaţiei reale din cele 11 state americane arondate Consulatului Român din Los Angeles, aducem la cunoştinţa comunităţii româneşti americane că cei care au avut experienţe negative cu angajaţii Consulatului Român din Los Angeles se pot adresa în două locuri. Primul ar fi domnului senator Iulian Urban, vicepreşedintele Comisiei Juridice din Senatul României, pe adresa: iulian.urban@gmail.com. Al doilea ar fi Asistenţa pentru Consumatori (APC) printr-o sesizare la adresa : office@asistentapentruconsumatori.ro,

S-a înfiinţat site-ul www.asistentapentruconsumatori.ro al Asistenţa pentru Consumatori (APC)

Asistenţa pentru Consumatori (APC) este o organizaţie înfiinţată special pentru a ajuta cetăţenii abuzaţi

Intensificarea abuzurilor comise împotriva consumatorilor români, cât şi ineficienţa modului de apărare a drepturilor consumatorilor a ANPC, au făcut posibilă şi necesară, apariţia în România a primului site de asistenţă dedicat consumatorilor români, după modelul de succes al organizatiei The National Association of Consumer Advocates (NACA), care apără şi promovează în Justiţie cazurile consumatorilor americani victime ale abuzurilor comercianţilor.

Site-ul www.asistentapentruconsumatori.ro , îşi propune să devină, asemeni NACA , o organizaţie la nivel naţional, cu peste 1000 de avocaţi afiliaţi, şi care să reprezinte un număr mare de consumatori ce au fost victime ale unui comportament fraudulos, abuziv şi agresiv din partea comercianţilor cu care aceştia au intrat în raporturi contractuale. Ca şi organizaţie dedicată în totalitate promovării dreptăţii pentru consumatori, membrii afiliaţi ai www.asistentapentruconsumatori.ro [ APC ] şi clienţii lor, urmând să se implice activ în promovarea unei pieţe cu practici oneste şi protejării drepturilor consumatorilor, în special ale acelora cu mijloace mai modeste de trai.

Aşadar, cetăţenii trebuie să înţeleagă că, orice nedreptate, orice practică  injustă trebuie adusă la cunoştinţa autorităţilor. Dacă cei nedreptăţiţi vor rupe tăcerea şi vor avea curajul de a denunţa pe cei care au un comportament abuziv în serviciu, aceştia vor putea fi anchetaţi şi pedepsiţi ca atare de oamenii legii. Chiar şi în situaţii de criză economică, cetăţenii trebuie să fie protejaţi şi respectaţi.

Marina Glodici

Buna ziua, dle Urban

Ciubotaru vs. Republica Moldova, 27138/04, 27 aprilie 2010

In fapt

Reclamantul, Mihai Ciubotaru, este un cetatean al Republicii Moldova, nascut in 1952 si care in prezent locuieste in Chisinau. Este scriitor si profesor de limba franceza.

In 2002, cand a solicitat inlocuirea vechilor acte de identitate sovietice cu unele eliberate de autoritatile Republicii Moldova, a cerut sa-i fie recunoscuta etnia romana. Autoritatile au refuzat, conditionand eliberarea actului de identitate de mentionarea etniei moldovene. In cele din urma, reclamantul a acceptat.

La scurt timp, reclamantul a cerut autoritatilor sa-i inlocuiasca mentiunea privind etnia din moldoveana” in “romana”. Cererea sa a fost refuzata pe motiv ca etnia romana nu figura pe certificatele de nastere si de casatorie ale parintilor sai. Conform legislatiei aplicabile, etnia din actele de identitate era determinata de etnia ce figura in actele parintilor; in cazul reclamantului, parintii se nascusera la Balti in anii ’20 si in certificatele de nastere eliberate de autoritatile romane nu figura o rubrica privind etnia; in acte ulterioare, eliberate de autoritatile sovietice, figura etnia moldoveana.

Dupa ce a solicitat acelasi lucru tuturor autoritatilor competente, reclamantul a instituit o actiune in justitie impotriva acestora. Prin aceasta a solicitat schimbarea identitatii sale etnice, motivand ca nu se considera ca apartinand etniei moldovene. Actiunea sa a fost respinsa de toate instantele nationale din acelasi motiv invocat si de autoritatile administrative.

In drept

Curtea a inceput prin a sublinia ca, alaturi de alte aspecte, cum ar fi numele, sexul, religia şi orientarea sexuala, identitatea etnica a unei persoane constituie un aspect esential al vietii sale private. Ea a considerat ca acest lucru era cu atat mai adevarat in contextul social actual din Republica Moldova, in care problema identitatii etnice a facut obiectul unor tensiuni sociale si dezbateri incinse pentru o mare perioada de timp si, mai important, in care identitatea etnica inregistrata in actele de identitate, spre deosebire alte aspecte ale identitatii sale din aceleasi acte, este decisiva pentru determinarea identitatii etnice a copilului sau copiilor sai si a generatiilor urmatoare. In consecinta, articolul 8 era aplicabil in cauza.

Constienta de caracterul foarte sensibil al acestei probleme, Curtea nu a dorit sa intre in dezbaterile in curs de desfasurare din cadrul societatii moldovene privind identitatea etnica a grupului etnic majoritar. Prin urmare si-a intemeiat argumentatia atat pe legislatia Republicii Moldova cat si pe pozitia oficiala a autoritatilor moldovene referitoare la ”moldoveni” si la ”romani”.

In ceea ce priveste solicitarea autoritatilor moldovene prin care au cerut reclamantului sa faca dovada apartenentei etnice a parintilor sai, Curtea nu a contestat dreptul guvernului de a impune existenta unor dovezi obiective care sa demonstreze etnia sustinuta. Curtea s-a declarat, de asemenea, dispusa sa admita faptul ca autoritatile trebuie sa aiba capacitatea de a respinge cererea unei persoane de a i se recunoaste apartenenta la o etnie anume ori de cate ori aceasta cererea se intemeiaza pe motive pur subiective si nefondate.

In cazul de fata, se parea insa ca reclamantul se confruntase cu o cerinta legala ce facuse imposibila orice proba prin care sa isi sustina cererea. Atat legislatia relevanta cat si practicile care reglementau inregistrarea ori modificarea identitatii etnice au generat o serie de obstacole insurmontabile pentru persoanele care au solicitat recunoasterea unei etnii diferite decat cea acordata parintii lor de catre autoritatile sovietice in trecut. Conform legii, reclamantul isi putea schimba identitatea sa etnica numai dupa ce demonstra ca unul din parintii sai figura in actele oficiale ca etnic roman, ceea ce, avand in vedere realitatile istorice din Republica Moldova, reprezentase o sarcina disproportionata. Asa cum rezulta din paragraful relevant al hotararii (nr. 19), dupa al doilea razboi mondial, identitatea etnica a reprezentantilor principalului grup etnic din noua republica sovietica fusese inregistrata in actele oficiale ca fiind “moldoveana”. Numai in cateva cazuri fusese inregistrata ca etnie roaman si, spune Curtea, nu era clar dupa ce criterii se adoptase o asemenea distinctie.

Curtea a retinut si faptul ca solicitarea reclamantului s-a bazat pe alte elemente decat perceptia subiectiva asupra originii sale etnice. Mai mult decat atat, reclamantul a fost in masura sa dovedeasca veritabilele sale legaturi cu etnia romana, cum ar fi limba, numele, precum si empatia ori alti factori. Cu toate acestea, legislatia moldoveana nu i-a permis reclamantului sa invoce niciunul dintre aceste elemente.

Asadar reclamantul nu a fost in masura sa-si sustina apartenenta la un anumit grup etnic desi au existat nenumarate elemente obiective care dovedeau aceasta apartenenta, mentionate chiar in sustinerea acestei cereri.

Avand in vedere toate circumstantele cauzei, Curtea a conchis ca procedura pe care reclamantul a avut-o la dispozitie pentru a-si schimba identitatea etnica nu a respectat obligatiile impuse Republicii Moldova de Conventie, in ceea ce priveste respectarea dreptului la viata privata.

Prin urmare a fost incalcat articolul 8.

Dragos BOGDAN, Razvan LUNGU

—————————- Original Message —————————-
Subject: Interpelare ref. Consulatul Roman din Los Angeles
From:    “Urban Iulian” <iulian.urban@senat.ro>
Date:    Mon, May 3, 2010 12:49 pm
To:      serviciiconsulare@mae.ro
Cc:      valerie
——————————

O scrisoare deschisa a romanilor din Arizona, adresata Ambasadorului Romaniei in SUA, a incins spiritele pe coasta de vest a Americii. Numirea Ilenei Orlich in functia de Consul Onorific in Arizona este contestata vehement de comunitatea romanesca din statul Marelui Canion.

Incercarile jurnalistilor de a afla informatii suplimentare de la doamna Orlich, telefonic si prin mesageria vocala, raman fara raspuns. Nemultumirea comunitatii din Arizona creste. Cum vor fi tratati de noul consul onorific daca persoana desemnata ignora cetatenii si presa inca dinainte de numirea oficiala?

In aceeasi scrisoare deschisa, romanii din Arizona cer demisia Consulului General la Los Angeles, Catalin Ghenea, pe care il acuza de practici dictatoriale, abuzuri in serviciu si sfidarea cetatenilor romani, in slujba carora se afla. Acuzatiile din scrisoarea deschisa, publicata luni de revista Phoenix Mission Magazine, au declansat o ampla ancheta jurnalistica, in urma careia au fost scoase la iveala nereguli si ilegalitati ale echipei consulare de la Los Angeles.

27 aprilie 2010

Jurnalistii investigheaza activitatea echipei consulare care se deplaseaza periodic in Phoenix Arizona, pentru a rezolva problemele consulare ale romanilor din zona. In cursul acestor deplasari, consulul si echipa care-l insoteste, isi desfasoara activitatea intr-un birou pus la dispozitie gratuit, de catre biserica baptista “Happy Valley” din Phoenix. Potrivit declaratiilor pastorului si membrilor consiliului parohial, biserica Happy Valley nu a solicitat si nu a primit niciodata bani de la reprezentantii cosulatului din LA. Motivul pentru care biserica a oferit acest spatiu a fost ca “asa este crestineste si in acest fel, biserrica face un serviciu comunitatii locale, scutindu-i de deplasarea pana la sediul Consulatului Roman din LA.”

Cu toate acestea, cetatenii romani care au apelat la serviciile consulare in aceasta forma si locatie, declara ca au platit reprezentantilor consulatului “o taxa de intrare” in valoare de 20$ cash, pentru care nu au primit chitante si nu li s-a oferit nici un fel de serviciu. Consulul Catalin Ghenea a motivate acesta taxa in fata cetatenilor, prin obligatiile pecuniare pe care le are consulatul fata de biserica gazda. Echipa consulara sustine ca din acesti bani plateste o contributie bisericii, in contra-partida cu inchirierea biroului pus la dispozitie de biserica Happy Valley. Analizand logic aceste declaratii, este usor de tras concluzia ca cineva minte!

Aceste aspecte sunt semnalate Ambasadei Romaniei de la Washington, Ministerului Afacerilor Externe si opiniei publice din SUA si Romania. Adrian Tudorache, secretar politic la Ambasada Romaniei din Washington DC, declara ca institutia pe care o reprezinta va lua o pozitie oficiala dupa o analizarea aspectelor semnalate de jurnalisti.

Romanii din Arizona il acuza pe consulul Catalin Ghenea si echipa lui din LA de frauda, comportament suburban, insusirea de foloase necuvenite si ameninta autoritatile romane, ca  vor muta scandalul in presa Americana si-l vor face cunoscut si autoritatilor SUA, daca  institutiile sus numite nu vor solutiona conflictul.

28 aprilie 2010

Romanii din SUA continua sa puna intrebari Ambasadei si MAE, institutii care par sa se miste prea incet, raportat la ritmul cu care sunt obisnuiti romanii din America:

1.    Este legala “taxa de intrare”? Daca da, unde ajung acesti banii si cum sunt folositi? Daca nu, care este pedeapsa pentru cei care au incasat aceste taxe ilegale?

2.    Statul roman plateste toate cheltuielile aferente deplasarii echipelor consulare?

3.    Serviciile consulare prestate in teritoriu sunt considerate prestatii suplimentare si trebuie remunerate de catre clienti ca “over time”?

4.    Care sunt atributiile de serviciu ale acestor functionari romani, platiti din bani publici, exact si punctual?

Exista mai multe persoane care sunt dispuse sa dea declaratii in scris, si au martori ca la ultima vizita consulara din Arizona, au platit cate $20 cash, o taxa care nu reprezenta un serviciu anume ci era perceputa “ca sa acopere cheltuielile echipei consulare mobile”.  Acelasi sistem a fost folosit si in statele Oregon si Washington.

Daca luam in considerare declaratiile tuturor partilor implicate si calculam in functie de frecventa deplasarilor echipei consulare, numarul cetatenilor din Arizona, Oregon si Washington, care se prezinta pentru servicii consulare la echipele mobile si achita taxa de intrare de 20$, sumele incasate sunt de ordinul zecilor de mii de dolari lunar.  Ocuparea unei functii consulare presupune o anumita conduita profesionala si morala si exclude categoric “spaga” si “ciubucurile”.

Ca urmare, romanii de pe Coasta de Vest, califica prestatia Consulului Catalin Ghenea si a echipei lui consulare ca “prestatii profesionale sub orice critica” si isi mentin pozitia, cerand demiterea lui.

Conform revistei Phoenix Mission Magazine, vocea romanilor din Arizona, acestia s-au adresat MAE, Ambasadei si Consulatului Romaniei din LA intreband daca aceste institutii vor suporta costurile  receptiei de investire ale doamnei Orlich, sau vor solicita o “taxa de petrecere:“ Revenind la vizita consulara care va avea loc la Arizona State University pe data de 4 mai, ne intrebam daca consulatul roman va trebui sa plateasca chirie Universitatii pentru sala care le va fi pusa la dispozitie pentru servicii consulare si va impune din nou o “taxa de intrare” solicitantilor, sau vor obtine spatiu gratuit, avand in vedere ca noul consul onorific face parte din staff-ul A.S.U., si dupa cum afirma chiar domnul Ghenea, este o persoana influenta in cadrul acestei institutii.”

Dincolo de cuvintele romanilor razbate clar un mesaj si un avertisment catre toti functionarii publici  romani care sunt sau vor veni in SUA: De mai bine de un secol exista un anume vis american. Pentru unii el este abundenta nelimitata, pentru altii – LIBERTATEA. Pentru acest vis american, toti romanii au facut sacrificii, iar unii au trecut Dunarea inot si oceanul in containere. Ca urmare, romanii din America nu accepta sa fie umiliti de conationalii veniti in SUA cu “ciupitul”.

Belsugul acestei tari decurge din munca a numeroase generatii de oameni, care au venit in Lumea Noua, in cautarea propriului lor vis. SUA este rezultatul activitatii creatoare a cetatenilor liberi din toate tarile planetei, un success multicultural. Daca in Romania natala 50% din populatie este asistata social intr-o forma sau alta, iar a cere de la altii a devenit un stil de viata, romanii americani muncesc pentru fiecare dolar si vor sa stie exact unde ajunge dolarul muncit de ei. Tratarea unui cetatean roman cu dispret, incalcarea normelor si legilor este o atitudine intolerabila, amendata aspru de catre romanii-americani, iar cei care indraznesc sa o faca vor suporta consecintele.

Pulsiunile de acest gen, prezente la o serie de functionari publici romani, tradeaza sechelele celor 50 de ani de comunism si nostalgia inconstienta a mitralierelor de alta data. In mentalul colectiv al slujbasilor statului roman de orice factura, natura si nivel, este adanc sadita paradigma “cetateanului” dusman al oranduirii, statului si societatii, “cetateanului” detinut politic, “cetateanului” infractor, “cetateanului” obiect, notiunea de RESPECT al cetateanului fiind, in realitate si dincolo de lozinci, complet straina culturii de stat traditionale, conform careia “cetateanul” este o categorie sociala complet inferioara (fara drepturi), iar diaspora romana din SUA nu accepta asemenea tratamente.

Simona Botezan

Washington D.C., SUA

„Moldova dăruieşte regiunii Odesa o parte din teritoriul său naţional. Pe 11 martie Palanca va fi deja ucraineană”. Potrivit publicaţiei ruseşti „Zavtra”, această declaraţie a fost făcută sâmbătă, 19 februarie 2010, de către directorul Serviciului de Informaţii şi Securitate de la Chişinău, Gheorghe Mihai, la o conferinţă de presă pe care a ţinut-o în oraşul Odesa. Ziarul rus „Zavtra”, care a fost citat şi de postul de televiziune de la Chişinău TV 7, preluat de Flux, scrie că directorul SIS Gheorghe Mihai a declarat că acordul de transmitere în proprietate către Ucrainei a terenului adiacent tronsonului de 7,77 km al şoselei Odesa-Reni va fi semnat pe 11 martie. Potrivit publicaţiei ruseşti, Guvernul Filat deocamdată nu a luat o decizie cine dintre membrii Cabinetului de miniştri va semna acest document.
Pentru a intelege mai bine natura si sursa informatiei speciale, neverificate inca, o sa prezint mai jos experienta mea legata de ziarul “Zavtra” si redactorul sau sef, Aleksandr Prohanov (foto).
Ziarul ZIUA a fost in urma cu 10 ani unul din ziarele preocupate de descalcirea unei alte afaceri securistice semnalate de ZAVTRA si care privea legatura directa a lui Ion Iliescu cu Moscova printr-un asa-numit “Fir Rosu” tras de la Cotroceni pana la Kremlin. La izbucnirea scandalului, in 2000, ZIUA a constituit o echipa speciala care a mers pe urmele “Firului Rosu” pana la sursa lui, Moscova, unde l-am intervievat pe seful ziarului, scriitorul Aleksandr Prohanov. Pe drum am avut numeroase peripetii, printre care se numara si retinerea mea de catre autoritatile ucrainene apoi declararea mea drept “persona non grata” pentru activitatea jurnalistica dusa pentru romanii din Bucovina, Tinutul Herta si Basarabia de Sud si, ulterior, expulzarea mea din Ucraina. Ajunsi la Moscova via Chisinau ne-am intalnit cu redactorul sef al, de-acum, celebrei publicatii rusesti ZAVTRA. De la Bucuresti, telefonic, acesta ne facuse declaratii incitante, care ne-au determinat sa ne deplasam la Moscova pentru o discutie “face to face”. Printre acestea: “Am spus-o mai devreme, am scris-o si in stirea pe care spuneti ca ati preluat-o. S-ar putea ca-n ambele tari sa revina stanga la putere (ceea ce s-a si intamplat – nota mea). Noi agreem aceasta idee si-n acest sens am spus ca ar fi bine sa fie reluata legatura telefonica Moscova-Bucuresti… Ce ar fi rau in asta?! E vorba de o reluare a legaturilor in aceasta eventualitate, mai ales ca au existat negocieri intre 1993-1995. Asta e o certitudine, noi am primit informatia aceasta de la Bucuresti, v-am mai spus parca si data trecuta cand am vorbit, si oamenii nostri au verificat temeinic aceasta informatie. Noi nu publicam zvonuri, ci numai informatii verificate. Datele noastre s-au adeverit si asa am dat publicitatii informatia. Acum, faptul ca si la dumneavoastra s-a adeverit nu demonstreaza decat ca am avut dreptate…” In exclusivitate pentru ZIUA, Prohanov a facut apoi noi afirmatii spectaculoase despre politica si interesele strategice ale noii Rusii si a oferit detalii asupra articolului care a starnit cunoscutul scandal. ZAVTRA este, de fapt, mai mult o tribuna a Partidului Comunist rus. Redactorul sef, Aleksandr Prohanov, facea parte din anturajul liderului comunist Ghenadi Ziuganov si nu-si ascundea legaturile redactiei cu structurile de informatii rusesti, perfectate prin fosti ofiteri KGB, colaboratori ai ziarului. Remarcabil, aprecierile formulate de Prohanov asupra politicii externe a Rusiei, in anul 2000, se adeveresc astazi. Jurnalistul si scriitorul rus afirma pe larg ca scandalul care a zgaltait Bucurestii ascunde batalia pentru o noua configuratie geo-politica, ca Rusia urmareste sa-si extinda sfera de influenta, prin Transnistria si Basarabia, pana in Romania, ca, in paralel, Moscova coace o alianta militara anti-NATO, impreuna cu Belarus, ca Tiraspolul e cap de pod rusesc spre Adriatica si ca Armata a 14-a asigura prezervarea “spiritului rus” in zona. Toate afirmatiile raman perfect valabile si azi. Reproduc acum, dupa 10 ani, povestea de atunci, pentru a intelege mai bine ce se intampla azi si ce ne asteapta maine.

Cezara ARMASU