Procurorul Florin Roman de la Parchetul de pe langa Tribunalul Arad este unul dintre magistratii cu frica de Dumenzeu si dragoste de oameni si profesie, care prin prezenta sa in sistem demonstreaza ca Justitia romana are sanse de insanatosire. Lumeajustitiei.ro va publica incepand de azi o serie de materiale/eseuri ale procurorului Florin Roman, care radiografiaza cu precizie situatia Justitiei romane, vazuta din interior, si ii arata calea de urmat – intoarcerea la credinta, la iubire fata de semeni. Procurorul Roman este unul din magistratii carora le pasa de imaginea sistemului in care lucreaza si, cel mai important, printre putinii care au si curajul sa afirme care sunt tarele sistemului, chiar daca parte dintre acestea sunt consecinta unor actiuni politice contra Justitiei. Florin Roman nu s-a sfiit sa faca zilele trecute sa transmita colegilor sai un mesaj cu conotatii politice: “Dragilor, amintiti-va ca sunteti din popor, pentru popor, nu mai aparati puterea asta!” Din pacate pentru ideea de dreptate, Inspectia CSM (care nu se sesizeaza mai niciodata unde trebuie cu adevarat) s-a trezit sa-l bage in ancheta disciplinara, dand si un comunicat de presa pe aceasta tema, urmand ca in zilele urmatoare un inspector, pe nume Nitu, sa descinda la Parchetul Tribunalului Arad, sa-si execute “misiunea”. Publicam in continuare un prim material al procurorului Roman, de la care credem ca multi magistrati si nu doar ei au ce invata!

DE–A DURA LEX SED SEX - O radiografie introspectiva, in context politico-istorico-social, a Justitiei romane postmoderne

I - Bineinteles ca Justitia se incadreaza perfect in contextul societatii romanesti contemporane: coruptie, incompetenta, iresponsabilitate, indolenta, la toate nivelurile. In majoritatea cazurilor sunt caracterizati de aceste grave pacate magistratii care au intrat in magistratura inainte de 1989, indiferent daca au avut sau nu legaturi cu fosta Securitate. Functiile de conducere ale multor instante si parchete sunt ocupate de astfel de oameni. Exista, totodata, si magistrati in varsta, de buna credinta, dar care sunt afectati, la nivel subconstient, de mentalitati comuniste, retrograde. Cum era de asteptat, aceste categorii de magistrati si-au gasit discipoli printre oamenii intrati in magistratura dupa 1989, binestiut fiind faptul ca lepra se molipseste usor. (Un mar sanatos intr-un sac de mere putrede va deveni si el, in scurt timp, putred).

Magistratii lucreaza cu biblia si cu crucea pe birou si pe masa din sala de judecata, dar mintea multora dintre ei este la conturile personale din banci, la afacerile trecute pe numele rudelor, la amantele lor sexy si la carciuma, tripoul si bordelul unde isi petrec timpul liber, cheltuind din plicurile pe care le-au primit in schimbul hotararilor lor “drepte” si fiind atenti la fiecare pas sa nu cada in flagrantul vreunui coleg idiot care nu vrea sa inteleaga ca trebuie sa se adapteze la aceste vremuri.

In inima grav bolnava a Justitiei romane postmoderne misuna, ca niste vipere agresive, lupta pentru putere, setea de imbogatire rapida si fara munca, legaturi cu lumea interlopa, scurgeri de informatii, jocuri de culise, concursuri de promovare trucate (e nevoie de magistrati obedienti, fara coloana vertebrala), diverse alte interese personale. Exista, totodata, o preocupare continua a unor magistrati de a-i influenta pe conducatorii instantelor si ai parchetelor si pe membrii colegiilor de conducere in scopul obtinerii unui tratament favorizant. In multe instante si parchete atmosfera de lucru si relatiile colegiale ale magistratilor sunt dramatic afectate de manifestari de superioritate si ostilitate, de preocupari de a-i “judeca” nu pe inculpati ci pe colegi, de a controla, de a-i reclama pe colegi, de a cauta si gasi vinovati, de inducere in eroare. Se regaseste adesea fuga de raspundere, manifestata prin “uitarea” unor dosare pe fundul sertarelor si al fisetelor, prin “pasarea” sau incercarea de “a pasa” dosare colegilor, neimplicare in munca prin ignorarea rolului activ, superficialitate in supravegherea cercetarilor, in efectuarea anchetelor si in judecarea cauzelor, precum si in motivarea solutiilor si a hotararilor. Pe scurt fie spus, climatul de munca din interiorul Justitiei este caracterizat prin indiferentism manifest si independenta prost inteleasa (transformata in libertinaj intelectual).

Noii magistrati vin “pregatiti” de pe bancile facultatilor de drept unde totul se plateste, de la taxa de inscriere si promovarea examenelor pana la lucrarea de licenta, diploma de master si diploma de doctor, iar in unele cazuri intra tot la fel si in magistratura, fiind hotarati sa-si amortizeze rapid „investitia” si sa treca la profit.

Magistratilor nu li se cere decat in subsidiar calitate a actului de justitie, judecata dreapta si nepartinitoare, accentul punandu-se tot timpul pe indicatorii statistici: volum de activitate (cat mai multe dosare solutionate, cat mai multe rechizitorii, cat mai multe infractiuni de coruptie sau infractiuni contra vietii, ori infractiuni contra proprietatii intelectuale, in functie de “moda” impusa de factorul politic) si celeritate (dosarele sa fie solutionate cat mai repede). Astfel de indicatori statistici, totusi nu de ignorat, ar trebui sa fie in principal surse pentru sociologie si criminologie, dar ei sunt folositi ca niste sabii ale lui Damocles ce plutesc deasupra capului magistratului, deoarece dau bine in presa si pe masa comisarilor UE, cosmetizand imaginea mizerabila a Justitiei si cea mult mai mizerabila a politicienilor, care se lauda ca, vezi Doamne, datorita masurilor de reforma adoptate de ei, in Tara Romaneasca se face totusi dreptate.

Calitatea Justitiei, concretizata in interesul de a se descoperi Adevarul obiectiv si de a se face in mod real Dreptate, ar trebui sa fie singura sabie a lui Damocles pentru magistrat.

In acelasi timp, cei mai multi dintre magistratii tineri sunt onesti, bine pregatiti profesional, insa sunt demoralizati, scarbiti, si le lipseste curajul de a spune adevarul oricui si oriunde si curajul de a lua atitudine impotriva oricarei forme de manifestare a raului, in ultima instanta curajul de a se supune NUMAI propriilor constiinte. Ei sunt excesiv de prudenti in interpretarea si aplicarea legii, simtindu-se striviti intre indiferenta totala a politicienilor si amenintarile clanurilor de interlopi, pe de o parte, si presiunile opiniei publice, ale societatii civile si ale mass-mediei, pe de alta parte. Astfel, judecatorii aresteaza cu zgarcenie chiar si in caz de infractiuni grave, cum ar fi omorul, traficul de stupefiante, infractiunile de coruptie, violul, talharia sau ultrajul, iar atunci cand unii aresteaza se gasesc altii sa puna in libertate. Iar procurorii, ignorati de judecatori si descurajati de horararile lor, li se adreseaza cu propuneri de arestare din ce in ce mai rar. Interceptarile de convorbiri telefonice sau perchezitiile domiciliare sunt autorizate de judecatori cu aceeasi zgarcenie si propunerile procurorilor sunt si in aceste cazuri la fel de rare. Din aceleasi motive, sentintele si deciziile judecatorilor sunt, in genere, deosebit de blande, in mijlocul unei societati unde criminalitatea a patruns pana si in gradinitele de copii.

Dar aceasta prudenta excesiva in interpretarea si aplicarea legii vine nu numai din lipsa de curaj, ci si dintr-un soi de filantropie juridic-patetica, dublata de o acribie patologica in respectarea drepturilor omului. Filantropia are la baza atat teorii juridice nepotrivite momentului istoric actual, cum ar fi cea conform careia politica penala nu trebuie sa fie una represiva, cat si prejudecati de genul “daca politicienii corupti scapa Justitiei atunci si cei care fura mai putin trebuie tratati cu indulgenta”. Iar acribia patologica este o cadere a spiritului legii in litera ei, si totodata o consecinta a inflatiei de drepturi pe care si le aroga, legislativ, omul stupid si inform de astazi, aflat, fara sanse de izbanda, in cautarea lui insusi.

Toate aceste cauze au condus la proliferarea unei practici judiciare neunitare nu numai la nivelul intregii tari, ci chiar si la nivel de instanta si parchet local, multe dintre solutiile procurorilor si dintre hotararile judecatorilor fiind nedrepte.

Dar, culmea, pe undeva aceasta nedreptate este dreapta, pentru ca indivizii care populeaza Romania sunt nedrepti si iata ca aceasta nedreptate se intoarce asupra lor.

Numai poporul roman a mai ramas de partea lui Hristos, dar suferinta lui este binecuvantata („Caci jugul Meu este bun si sarcina Mea usoara”). Ei, romanii frumosi, obisnuiti genetic cu nedreptatile ce li s-au facut de-a lungul istoriei, nu isi cauta dreptatea in salile de judecata, ci o asteapta, cu credinta tare si cu indelunga rabdare, de la Judecatorul Suprem.

Vezi pe larg aici http://www.luju.ro/magistrati/parchete/de-a-dura-lex-sed-sex-radiografia-justitiei-romane-facuta-de-procurorul-florin-roman-magistratii-lucreaza-cu-biblia-si-cu-crucea-pe-birou-dar-mintea-multora-dintre-ei-este-la-conturile-din-banci-la-afacerile-trecute-pe-numele-rudelor-la-amantele-lor-sexy-