In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 38 din data de 17 ianuarie 2012 a  fost publicata Hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului (Sectia a treia) din 19 ocombrie 2011 privind Cauza Jarnea impotriva Romaniei.

Cauza Jarnea impotriva Romaniei, Cererea nr. 41.838/05

In prezenta cauza, Curtea Europeana a condamnat statul roman pentru incalcarea dreptului la respectarea vietii private, consacrat de art. 8 din Conventie, din cauza impiedicarii exercitarii dreptului de acces la dosarul intocmit de fosta Securitate.

I. Faptele

Inca din anul 1961, pe cand era student, reclamantul  a fost pus sub supraveghere de catre structurile Securitatii. Reclamantul s-a adresat Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, solicitand acces la propriul dosar intocmit de Securitate.
Dosarul i-a fost prezentat pentru consultare, insa reclamantul s-a plans de caracterul incomplet al acestuia, de numai 4 pagini, si de lipsa de credibilitate a anumitor informatii comunicate de CNSAS.  Reclamantul  invoca dreptul de acces la toate informatiile colectate de servicii in privinta sa si reproseaza instantelor faptul ca nu a fost luat in considerare rolul SRI si al altor servicii de informatii in gestionarea si predarea arhivelor fostei Securitati CNSAS si refuzul de a examina raspunderea SRI. De asmenea, reclamantul denunta durata nerezonabila a demersurilor sale pe langa CNSAS, care au condus la identificarea  unui microfilm cu informatii personale care i-a fost prezentat abia in 2010, ulterior comunicarii cererii.

II. Aprecierile Curtii

Cu privire la incalcarea art. 8 din Conventie

Art. 8 din Conventie prevede urmatoarele:
“1. Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale.
2. Nu este admis amestecul unei autoritati publice in exercitarea acestui drept decat in masura in care acest amestec este prevazut de lege si daca constituie o masura care, intr-o societate democratica, este necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sanatatii sau a moralei ori protejarea drepturilor si libertatilor altora.”

Curtea  face trimitere la jurisprudenta sa, in care a aratat deja ca interesul reclamantului de a avea acces la continutul propriului dosar tine de “viata privata” in sensul art. 8 § 1 din Conventie, cu atat mai mult cu cat legislatia interna prevedea expres un astfel de acces (Haralambie impotriva Romaniei).
Curtea observa ca, spre deosebire de Cauza Haralambie, in noua speta reclamantul a avut acces la o parte din dosarul personal inca din 2001. Avand doar 4 foi, din care doua erau numerotate 355 si 356, aceasta numerotare, precum si cronologia si continutul documentelor erau de natura sa indice ca dosarul era mai voluminos decat cele 4 foi prezentate reclamantului. Faptul ca reclamantul a primit, la 23 august 2010, o copie a 172 de pagini suplimentare din dosarul sau a confirmat caracterul incomplet al dosarului care i-a fost prezentat in 2001.
De asemenea, Curtea observa ca abia la 21 aprilie 2010, adica dupa mai mult de 9 ani de la prima sa cerere din data de 13 februarie 2001 si dupa ce cererea a fost comunicata Guvernului, CNSAS l-a informat pe reclamant ca, in urma verificarilor in arhive si a primirii unor arhive noi, se identificase un microfilm, creat de fosta Securitate, in care numele sau aparea pe 67 de pagini. De asemenea, abia la 23 august 2010 a primit copia celor 172 de pagini din dosarul sau. In plus, Curtea constata ca abia dupa ce cererea i-a fost comunicata Guvernului reclamantul a obtinut un raspuns la obiectia sa privind caracterul incomplet al dosarului la care a avut acces in 2001. Or, reiese din documentele de la dosar ca un microfilm continand numele reclamantului a fost predat CNSAS inca de la finele anului 2006.

Curtea constata o intarziere de 9 ani din partea institutiilor in cauza pentru solutionarea cererii reclamantului referitoare la caracterul incomplet al dosarului sau.
De asemenea, Curtea constata ca instantele nationale au refuzat nu numai sa angajeze, ci chiar sa examineze eventuala raspundere a SRI in legatura cu lipsa de diligenta invocata la predarea dosarelor.

Tinand seama de cele de mai sus, Curtea considera ca statul nu si-a indeplinit obligatia de a oferi reclamantului o procedura efectiva si accesibila care sa ii permita accesul intr-un termen rezonabil la toate informatiile relevante referitoare la persoana sa, care fusesera stranse de fosta Securitate si care se aflau inca in posesia autoritatilor publice.

Prin urmare, a fost incalcat art. 8 din Conventie.

Cu privire la reparatiile echitabile

Curtea ii acorda reclamantului suma de 5.000 EUR cu titlu de prejudiciu moral si suma de 200 euro  reprezentand cheltuieli de judecata.