După ce era să piară strangulat cu cordonul ombilical la naştere, Codul Etic al PDL riscă să moară
de inaniţie, dacă baronii locali nu mai asigură cornul şi laptele

Reporter: Eu cred că aţi înnebunit… Sunteţi iniţiatorul unui proiect de modificare a Statutului parlamentarilor în sensul că aleşii care au fost condamnaţi pentru fapte de corupţie trebuie să rămână fără pensii. Va trece aşa ceva în Parlament?
Iulian Urban: Nu ştiu ce şanse are să treacă. Asemenea iniţiative legislative sunt ca nişte anticorpi pe care organismul „sănătos” al mediului politic le respinge cu fermitate. Nu ştiţi cum se vede pe faţa multora dintre cei vizaţi de o astfel de lege, când aud că mai este câte un nebun care vine cu asemenea idei. Merită tot efortul.  Winston Churchill spunea că pesimistul vede dificultatea în fiecare oportunitate, în timp ce optimistul vede, la rândul său, o oportunitate în fiecare dificultate.


Rep.: Aveţi şi dumneavoastră, în PDL, destule cazuri de aleşi cu probleme...
I.U.: PDL are un Cod Etic, care s-a născut greu, chinurile facerii fiind depăşite doar pentru că Monica Macovei nu s-a lăsat. Toţi parlamentarii ar trebui să susţină o atare iniţiativă. Legat de demnitarii aleşi sau numiţi care sunt membri PDL, eu sper ca şefii care conduc destinele partidului să nu mai aştepte până vine DNA, ANI, sau până se termină de judecat toate apelurile, recursurile sau alte asemenea etape judiciare, şi să-i suspende din partid de la primele informaţii sau anchete prezentate de mass-media. Trebuie să înţelegem că, atunci când este suspendat un membru PDL bănuit de corupţie, nu îl omorâm, nu îl stigmatizăm, ci îi dăm şansa să îşi apere nevinovăţia, însă din afara partidului. Numai aşa vom recâştiga încrederea românilor, altfel nu am fi cu nimic diferiţi de pesedei sau penelei.

Rep.: Credeţi că  există parlamentari PDL care ar vota mai degrabă suspendarea preşedintelui Traian Băsescu decât anularea pensiilor pentru colegii care se fac vinovaţi de acte de corupţie?
I.U.: Sper să nu fie aşa, dar pentru asta trebuie ca acest Cod Etic adoptat de PDL să se aplice la sânge. Legea nu se negociază, se aplică. Atunci când vor înţelege că nu au loc de întors, toţi cei care nu sunt de acord cu o conduită corectă şi onestă vor pleca singuri, iar PDL poate rămâne un partid mai mic, dar cu lipici mai mare la români, mai ales la cei care vor să vadă că se poate naşte în România specia „dinosaurus politicus incorruptus”. Să nu uităm că un om politic corupt e ca un crocodil: când deschide gura, nu ştii dacă îţi va zâmbi sau te va mânca. Adevărul e că acest crocodil al corupţiei ne va mânca pe toţi dacă nu îl doborâm.

Rep.: Numeroşi lideri ai PDL au invocat, în repetate rânduri, proiectul Mişcării Populare. Ce părere aveţi despre un atare construct politic?
I.U.: Nu cred în niciun fel de mişcare, afară de cea destinată păstrării sănătăţii fizice şi morale a fiecărui cetăţean. Orice „mişcare” care nu are la bază, în primul rând, un mesaj clar anticorupţie nu va fi credibilă. Românii nu vor kilu’ de mălai livrat la alegeri de „generoşii” care cântă la „butoane”. Eu aş vota şi mâine partidul care susţine ideea că DNA, ANI şi judecătorii trebuie să fie izolaţi într-un glob de sticlă, să fie neatinşi de flagelul politicianist, să aibă independenţa necesară ca să poată opera, în regim de cord deschis, cangrena canceroasă care este corupţia din această ţară.

Rep.: Se reformează PDL sau… din părţi?
I.U.: Un partid este un trib. Şi, chiar dacă aveau un şef, triburile aveau şi un vraci, care de multe ori era cel mai important din trib, pentru că juca rolul nebunului, care nu dădea doi bani pe corectitudinea politică şi spunea lucrurilor pe nume. PDL nu poate să se reformeze moral dacă nu se reformează fiecare din membrii săi. Unii sunt veniţi în partid ca să participe la Ciolaniadă, alţii adună firimiturile de la masă, iar alţii vin din convingerea că pot să schimbe lucrurile. Când găştile se ceartă între ele, intervine vraciul. Ăsta vine şi dă cu bâta în masă. Până şi şeful de trib îl ascultă. Vraciul le spune că s-a terminat cu partidul-tip aspirator de bani negri din ciordeala publică. Îl mai ajută şi DNA, ANI, şi judecătorii care continuă extracţiile măselelor stricate, iar vraciul le spune celorlalţi: bă, care nu puteţi trăi aşa, plecaţi la alte triburi, însă care rămâneţi, puneţi mâna şi vă vopsiţi cu culorile războiului şi haideţi să-i vindecăm şi pe ăilalţi. Vraciul ne aduce mereu aminte că succesul este acea abilitate de a trece de la un eşec la altul fără a pierde entuziasmul. Doar astfel reuşeşti să învingi.

Rep.: Vă place mult Winston Churchill?
I.U.: Da.

http://www.academiacatavencu.info/opinii-comentarii/interviuri/iulian-urban-doar-vraciul-mai-poate-vindeca-tribul-pdl-101130.html