Si prin ultima interventie, de astazi,  presedintele Basescu demonstreaza  o minte limpede, care intelege mizele, constrangerile si optiunile posibile ale Romaniei. Mult peste restul clasei politice, care, daca e sa ne referim la cuplul Ponta-Antonescu, nu reuseste sa treaca de faza „jos Basescu”, sa plece puterea, sa venim noi. Mult prea putin, chiar si pentru alegatorii nepretentiosi.

Multe lucruri le spune in fata, acesta a fost atuul dintotdeauna al presedintelui Basescu.

Corect bilantul facut. Intr-o enumerare aleatorie, zonele de progres evident, in ultimii 3 ani: codul muncii, legea pensiilor, legea educatiei, legea asistentei sociale, codurile juridice, legea micii reforme in justitie, reducerea cu 200.000 a aparatului bugetar, reducerea cheltuielilor de functionare a statului,  investitii mai mari in infrastructura, (cele mai mari din UE), reducerea deficitului bugetar, pentru ca imprumuturile sunt extrem de scumpe. Fara aceste interventii incepute din anii trecuti, cand criza mondiala nu era asa de evidenta cum este astazi, Romania putea ajunge repede colaps, mai ceva ca Grecia, neavand sprijin european pentru sustinerea monedei euro si nici un PIB/loc cat al  Greciei.  (Grecia: 27.300$, Romania 7550$, conform rapoartelor FMI pentru 2010). Iesirea Greciei din zona euro si, posibil, din UE, ar arunca-o, ca nivel de trai, cu 30 de ani in urma. Din pacate, avem rezultate nule in zona coruptiei, clientelismului, celeritatii judecarii proceselor din justitie.

Presedintele Basescu confirma, cu jumatate de gura, riscurile la care este acum expusa Romania. Dupa ce ne-au conditionat intrarea in UE de privatizarea bancilor, statele UE isi retrag acum, fortate de criza, banii din Romania. Anuntul facut ieri de Banca Austriei,  cu privire la reducerea fluxurilor de capital, „a fost o eroare ori o reducere a efectelor”, declara presedintele Basescu. „Mesajul meu e ca ati obtinut profituri uriase, iar daca va veti pregati sa lasati economia romanasca fara finatare in timp de criza, ar fi un act lipsit  de fair-play in relatia cu Romania.  Nu cred ca vom fi pusi, noi tarile care am venit mai tarziu in UE, sa platim factura”.

Ba bine ca nu! Eroare la nivelul acesta nu se prea intampla. Dupa  cardasia dintre bancheri si politicieni, care a dus lumea intreaga aproape de colaps, se aplica principiul „scapa cine poate”. Iar bancherii, plecati de la conducerea bancilor,  isi muta conturile in Elvetia sau alte destinatii mai sigure si nu mai pot ei de fair-play-ul invocat de Traian Basescu.

Ca asa stau lucrurile rezulta si din faptul ca bancile refuza sa mai imprumute guvernele. Inclusiv Germania are probleme sa-si asigure imprumuturile necesare. Nu mai au incredere in ele nici cat intr-o fabrica de prezervative. Asa le trebuie. Cand a fost sa cumpere voturi cu bani imprumutati, era bine, acum nu mai este, ca nu mai exista perspectivele recuperarii imprumuturilor.

Romania are si ea o situatie speciala, pentru ca se imprumuta, inclusiv pentru pensii, salarii bugetare si ajutoare sociale, de la bancile  interne. Cum se pare ca aceasta sursa de bani a cam secat, a iesit pe piata americana sa se imprumute. Ghinion. Americanii au spus pas, sau cer dobanzi asa de mari, incat nu pot fi suportate. Atunci, de unde va lua bani Romania? Sa ne spuna Tariceanu si Vosganian, care au lasat in urma o gaura de 5,4% din PIB, dupa o crestere de 8%. Cred ca este un caz unic de inconstienta guvernamentala. Si atunci, de unde ne vom imprumuta in viitor? De la “centurile de siguranta”, FMI, UE, BM. Cat or mai functiona si ele, daca nu se vor gripa in degringolada generalizata.

Cam aici suntem. Rostogolirea datoriilor suverane, circa 45.000 de miliarde euro, la randamente de peste 7%, face improbabila achitarea lor in viitorul umanitatii noastre. Solutia ar fi doar una: sa stranga toata lumea cureaua, sa nu mai imprumute bani pana la returnarea datoriilor vechi. Iar UE sa-si puna la un loc resursele umane si materiale pentru a deveni competitiva.

Din pacate, scenariul optimist, al solidaritatii in fata crizei,  nu se intampla. Suntem pe un vapor care se scufunda si care are doar cateva barci de salvare, insuficiente pentru toti pasagerii. A inceput lupta pentru putinele locuri care asigura supravietuirea. Calcand pe cadavrele celorlalti pasageri. Sau pocnindu-i in cap, sa nu se mai lupte atata pentru locurile salvatoare.

Traian Basescu ameninta si el, in numele Romaniei, pe cei care se calca in picioare: „Altfel vom fi in situatia de a reactiona la efectele pe care globalizarea le trimite fiecaruia dintre statele membre.”.

La ce reactii se refera? Cu ce poate Romania ameninta sau santaja pe cei care au obtinut „profituri uriase” si acum isi iau sacii de bani si pleaca? Greu de spus. Mai de graba este o amenintare cacealma.  N-a reusit, el presedintele, dupa cum marturiseste, sa rezolve problema „baietilor destepti” din energia propriei tari, si are armele care sa-i permita sa ameninte UE. Sa fim seriosi si sa-l citam pe Stalin: „cate divizii are Papa sa-si permita sa ma ameninte pe mine”?

“Am convingerea ca nu numai Romania are nevoie de Europa, ci si Europa are nevoie de Romania”, spune presedintele Basescu. O fi, dar la o adica, frate frate,  mai importanti sunt cetatenii nostri decat ai vostri. Sursa : http://www.contributors.ro/politica-doctrine/ce-ne-transmite-traian-basescu/