ASPECTE DE DREPT COMPARAT CU PRIVIRE LA TRANSPUNEREA ART. 3 DIN DECIZIA-CADRU A CONSILIULUI DIN 24 FEBRUARIE 2005 PRIVIND CONFISCAREA PRODUSELOR, A INSTRUMENTELOR ŞI A BUNURILOR AVÂND LEGĂTURĂ CU INFRACŢIUNEA (2005/212/JAI)

ARTICOLUL 3 DIN DECIZIA-CADRU 2005/212/JAI

Atribuţii de confiscare sporite

(1) Fiecare stat membru ia cel puţin măsurile necesare care să-i permită, în condiţiile prevăzute la alineatul (2), să confişte în totalitate sau în parte bunurile deţinute de o persoană condamnată pentru o infracţiune

(a) comisă în cadrul unei organizaţii criminale, astfel cum este definită în Planul de acţiune 98/733/JAI din 21 decembrie 1998 privind incriminarea participării la o organizaţie criminală din statele membre ale Uniunii Europene [5], în cazul în care infracţiunea este prevăzută de:

- Decizia-cadru 2000/383/JAI a Consiliului din 29 mai 2000 privind consolidarea, prin sancţiuni penale şi de altă natură, a protecţiei împotriva falsificării, cu ocazia introducerii monedei euro [6],

- Decizia-cadru 2001/500/JAI a Consiliului din 26 iunie 2001 privind spălarea banilor, identificarea, urmărirea, îngheţarea, sechestrarea şi confiscarea instrumentelor şi produselor infracţiunii [4],

- Decizia-cadru 2002/629/JAI a Consiliului din 19 iulie 2002 privind combaterea traficului de persoane [7];

- Decizia-cadru 2002/946/JAI a Consiliului din 28 noiembrie 2002 privind consolidarea cadrului penal pentru a preveni facilitarea intrării, tranzitului şi şederii neautorizate [8];

- Decizia-cadru 2004/68/JAI a Consiliului din 22 decembrie 2003 privind combaterea exploatării sexuale a copiilor şi a pornografiei infantile [9];

- Decizia-cadru 2004/757/JAI a Consiliului din 25 octombrie 2004 de stabilire a dispoziţiilor minime privind elementele constitutive ale infracţiunilor şi sancţiunile aplicabile în domeniul traficului ilicit de droguri [10];

(b) care este prevăzută  de Decizia-cadru 2002/475/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind combaterea terorismului [11],

cu condiţia ca infracţiunea vizată de deciziile-cadru menţionate anterior,

- în cazul în care nu priveşte spălarea de bani, să se pedepsească cu o pedeapsă privativă de libertate maximă cu o durată de cel puţin 5 până la 10 ani;

- în cazul în care priveşte spălarea de bani, să se pedepsească cu o pedeapsă privativă de libertate maximă cu o durată de cel puţin 4 ani;

şi ca infracţiunea să fie de natură să genereze câştiguri financiare.

(2) Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a-i permite acestuia ca, în temeiul prezentului articol, să confişte cel puţin:

(a) în cazul în care o instanţă naţională este convinsă pe deplin, pe baza unor fapte specifice, că bunurile respective sunt rezultatul unor activităţi infracţionale desfăşurate de persoana condamnată în cursul unei perioade anterioare condamnării pentru infracţiunea prevăzută la alineatul (1) care este considerată rezonabilă de către instanţă, având în vedere împrejurările cauzei, sau, alternativ;

(b) în cazul în care o instanţă naţională este convinsă pe deplin, pe baza unor fapte specifice, că bunurile respective sunt rezultatul unor activităţi infracţionale similare desfăşurate de persoana condamnată în cursul unei perioade anterioare condamnării pentru infracţiunea prevăzută la alineatul (1) care este considerată rezonabilă de către instanţă, având în vedere împrejurările cauzei, sau, alternativ;

(c) în cazul în care se stabileşte că valoarea bunurilor este disproporţionată în raport cu veniturile legale ale persoanei condamnate şi o instanţă naţională este convinsă pe deplin, pe baza unor fapte specifice, că bunurile respective sunt rezultatul unor activităţi infracţionale desfăşurate de persoana condamnată.

(3) De asemenea, fiecare stat membru poate avea în vedere luarea măsurilor necesare pentru a-i permite acestuia să confişte, în tot sau în parte, în conformitate cu condiţiile prevăzute la alineatele (1) şi (2), bunurile obţinute de asociaţii persoanei respective şi a bunurilor transferate unei persoane juridice asupra căreia persoana respectivă exercită, fie acţionând de una singură, fie în colaborare cu asociaţii săi, o influenţă determinantă. Aceste dispoziţii sunt valabile şi în cazul în care persoana respectivă primeşte o parte importantă din veniturile persoanei juridice.

(4) Statele membre pot recurge şi la alte proceduri decât cele penale pentru a-l deposeda pe autor de respectivele bunuri.

TEXTELE DIN PROIECTUL DE LEGE

PENTRU COMPLETAREA CODULUI PENAL ŞI A LEGII NR. 286/2009 PRIVIND CODUL PENAL

Articolul I – Codul penal, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 16 aprilie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 112, după litera g) se introduce o nouă literă, lit.h), cu următorul cuprins:

„h) confiscarea extinsă.”

2. După art. 118¹, se introduce un nou articol, art. 118², cu următorul cuprins:

„Art. 118² Confiscarea extinsă

(1) În cazul în care persoana este condamnată pentru comiterea unei infracţiuni pentru care legea prevede o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 5 ani şi care este susceptibilă să îi procure un folos material, instanţa poate dispune şi confiscarea altor bunuri decât cele menţionate la art. 118 dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) valoarea bunurilor dobândite de persoana condamnată, într-o perioadă de cinci ani înainte şi, dacă este cazul, după momentul săvârşirii infracţiunii până la data punerii în mişcare a acţiunii penale, depăşeşte în mod vădit veniturile obţinute de aceasta în mod licit;

b) instanţa are convingerea că bunurile respective provin din activităţi de natura celor care au atras condamnarea.

(2) Pentru aplicarea dispoziţiilor alin. (1) se va ţine seama şi de valoarea bunurilor transferate de către persoana condamnată sau de un terţ unui membru al familiei sau unei persoane juridice asupra căreia persoana condamnată deţine controlul.

(3) Confiscarea nu poate depăşi valoarea bunurilor dobândite în perioada menţionată arătată la alin. (1) care excede nivelului veniturilor licite ale persoanei condamnate.”

Articolul II – Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 24 iulie 2009, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 108, după litera e) se introduce o nouă literă, lit.f), cu următorul cuprins:

„f) confiscarea extinsă.”

2. După art. 112, se introduce un nou articol, art. 112¹, cu următorul cuprins:

„Art. 112¹ Confiscarea extinsă

(1) În cazul în care persoana este condamnată pentru comiterea unei infracţiuni pentru care legea prevede o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 5 ani şi care este susceptibilă să îi procure un folos material, instanţa poate dispune şi confiscarea altor bunuri decât cele menţionate la art. 112 dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) valoarea bunurilor dobândite de persoana condamnată, într-o perioadă de cinci ani înainte şi, dacă este cazul, după momentul săvârşirii infracţiunii până la data punerii în mişcare a acţiunii penale, depăşeşte în mod vădit veniturile obţinute de aceasta în mod licit;

b) instanţa are convingerea că bunurile respective provin din activităţi de natura celor care au atras condamnarea.

(2) Pentru aplicarea dispoziţiilor alin. (1) se va ţine seama şi de valoarea bunurilor transferate de către persoana condamnată sau de un terţ unui membru al familiei sau unei persoane juridice asupra căreia persoana condamnată deţine controlul.

(3) Confiscarea nu poate depăşi valoarea bunurilor dobândite în perioada menţionată arătată la alin. (1) care excede nivelului veniturilor licite ale persoanei condamnate.”



Cu ocazia redactării raportului Comisiei în temeiul articolului 6 din Decizia-cadru a 2005/212/JAI (COM/2007/0805 final)¹, 16 state membre au trimis textele acestora (BE, BG, CZ, DE, DK, EE, FI, FR, HU, IE, LT, MT, NL, PL, RO, SE), dintre care 10 au transpus aproape integral decizia-cadru (BE, CZ, DE, DK, EE, FI, FR, HU, NL, PL), cu excepţia, în numeroase cazuri, a articolului 1 şi uneori a unor dispoziţii minore comparativ cu spiritul general al deciziei-cadru, iar 6 state membre au transpus decizia-cadru parţial (BG, IE, LT, MT, RO, SE). 5 state membre (EL, IT, LV, LU, PT) au declarat că actele lor legislative respective sunt în curs de elaborare. În sfârşit, 6 state membre (AT, CY, ES, SK, SI, UK) nu au comunicat încă măsurile lor naţionale Comisiei.

FRANŢA²

Confiscare generală  – Nu a fost preluat nici unul dintre cele 3 mecanisme prevăzute de Decizia cadru 2005/212 –  Legislaţia franceză le înglobează  pe toate 3 - Pedeapsa confiscării se aplică tuturor bunurilor a căror origine nu poate fi justificată de o persoană condamnată pentru o infracţiune sau un delict pedepsit cu cel puţin 5 ani închisoare şi care au adus un profit direct sau indirect

Prin Circulara din 22 decembrie 2010 privind prezentarea dispoziţiilor specifice Legii nr. 2010 – 768 din 9 iulie 2010 care vizează permiterea executării transfrontaliere a confiscărilor în materie penală³, au fost realizate o serie de precizări inclusiv cu privire la dispoziţiile aplicabile în Franţa ca urmare a transpunerii Deciziei – Cadru 2005/212 privind confiscarea produselor, a instrumentelor şi a bunurilor având legătură cu infracţiunea prin intermediul Legii nr. 2007-297 din 5 martie 2007 privind prevenirea delincvenţei. Această lege a modificat şi completat dispoziţiile legislative referitoare la confiscare pentru la legislaţia franceză să fie perfect conformă cu dispoziţiile acestei decizii.

Astfel, în ceea ce priveşte confiscarea simplă, Legea nr. 2007-297 a armonizat dispoziţiile interne prin modificarea art. 131-21 alin. 1 din Codul penal. În conformitate cu acest articol, pedeapsa complementară a confiscării este aplicabilă în cazurile prevăzute de lege sau de regulament. De asemenea, este aplicabilă de drept pentru infracţiunile şi delictele pentru care se aplică o pedeapsă cu închisoarea de o durată mai mare de 1 an, cu excepţia delictelor de presă.

Confiscarea poartă  asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile, indiferent de natura acestora, divizate sau indivizate, care au servit la comiterea infracţiunii sau care erau destinate comiterii infracţiunii, condamnatul fiind proprietar sau, sub rezerva drepturilor de proprietarului de bună credinţă, asupra cărora are libera dispoziţie.

Confiscarea poartă  asupra tuturor bunurilor care reprezintă  obiectul sau produsul direct sau indirect al infracţiunii, cu excepţia bunurilor susceptibile a fi restituite victimei. Dacă produsul infracţiunii a fost amestecat cu fonduri de origine licită pentru achiziţionarea unuia sau mai multor bunuri, confiscarea nu poate purta asupra acestora decât până la concurenţa valorii estimate a produsului.

Confiscarea mai poate purta şi asupra oricărui bun mobil sau imobil definit de lege sau de regulament care reprimă infracţiunea.

În ceea ce priveşte confiscarea extinsă , legislaţia franceză prevede pentru cele 7 categorii de infracţiuni (contrafacere de monedă Euro, sprijin pentru sejur sau tranzit ilegal, trafic de fiinţe umane, exploatarea sexuală a copiilor şi pedopornografie, trafic de stupefiante şi spălarea banilor, precum şi pentru cele ce constituie acte de terorism), o confiscare generală care permite confiscarea în tot sau în parte a bunurilor autorului acestor infracţiuni, confiscare ce este mai largă decât cele 3 mecanisme prevăzute de decizia cadru dintre care cel puţin unul trebuie pus în aplicare.

Definiţia bunurilor vizate de art. 713-1 3 din codul francez de procedură penală arată consecinţele transpunerii de o manieră largă în dreptul francez a puterilor de confiscare extinsă prevăzute la art. 3, alin. (2) şi (3) din Decizia cadrul 2005/212.

Legislaţia franceză prevede o măsură de „confiscare generală” care înglobează toate cele 3 mecanisme opţionale şi permite eventual recunoaşterea şi executarea mecanismelor de confiscare extinsă din legislaţiile statului membru de emisiune, mai extinse decât cele din Decizia cadrul 2005/212.

Confiscarea extinsă este instituită ca şi pedeapsă. Tribunalul sau Curtea pot condamna persoana în cauză, independent de o anumită pedeapsă cu închisoarea sau cu amenda, la confiscarea în tot sau în parte a patrimoniului său. Condiţia este ca această pedeapsă să fie prevăzută pentru delictul urmărit.

Prin modificările aduse, articolul 131-21 extinde pedeapsa confiscării la toate bunurile a căror origine nu poate fi justificată  de o persoană condamnată  pentru o infracţiune sau un delict pedepsit cu cel puţin 5 ani închisoare şi care au adus un profit direct sau indirect⁴.

SUEDIA

Confiscarea extinsă  se aplică atunci când o anumită  infracţiune a fost comisă şi este „clearly more probably than not”/în mod clar mai probabil decât nu” că bunurile respective să constituie rezultate ale activităţilor infracţionale.

Suedia a adoptat prevederi similare deciziei cadru, în ciuda faptului că  standardul probei este diminuat pentru legătura dintre bunurile care trebuie confiscate şi activitatea infracţională

Conform resurselor internet identificate⁵, în cadrul Deciziei Consiliului privind confiscarea privind confiscarea produselor, a instrumentelor şi a bunurilor având legătură cu infracţiunea, state membre, printre care şi Suedia, au adoptat prevederi similare deciziei cadru, in ciuda faptului că standardul probei este diminuat pentru legătura dintre bunurile care trebuie confiscate şi activitatea infracţională.

Unele modificări legislative recente ale legislaţiei generale sunt menite a uşura pornirea acţiunii împotriva bunurilor organizaţiilor şi produselor rezultate din activităţile de criminalitate organizată. Prin aceste modificări, nu numai că este posibil să se confişte produsele unei infracţiuni specifice, dar e posibil să se confişte şi alte produse care rezultă din infracţiuni anterioare pentru care inculpatul nu a fost condamnat.

Conform materialului, toate produsele infracţiunii pot fi confiscate după un proces desfăşurat cu respectarea regulilor statuate de Codul Penal. Produsele care se dovedesc a avea legătură cu o anumită infracţiune pot fi confiscate. De asemenea, bunurile deţinute de persoane condamnate pentru infracţiuni grave care, de regulă generează rezultate economice serioase, precum şi persoanele juridice având legătură cu astfel de persoane, pot fi confiscate chiar dacă nu există dovada bunurilor cu legătură cu o infracţiune specifică.

Confiscarea extinsă  se aplică atunci când o anumită infracţiune a fost comisă  şi este „clearly more probably than not”/în mod clar mai probabil decât nu” că bunurile respective să constituie rezultate ale activităţilor infracţionale.

BELGIA⁶

Prin Legea 2006-12-27/32 a fost modificat Codul penal belgian în vederea transpunerii dispoziţiilor Deciziei cadru 2005/212. Având în vedere că prevederile existente răspundeau în mare măsură exigenţelor deciziei în privinţa confiscării extinse, pentru asigurarea conformităţii perfecte, a fost mai fost necesară doar completarea listei infracţiunilor ce puteau da dreptul unei confiscări extinse.

Capitolul IV, art. 43 4 din Codul penal belgian a fost modificat în transpunerii Deciziei cadru 2005/212⁷. Prevederile Codului penal belgian răspundeau în mare măsură exigenţelor deciziei în privinţa confiscării extinse, dispunând de o reglementare eficientă în materia confiscării produselor infracţiunii, în special în privinţa sarcinii probei cu privire la originea bunurilor deţinute de o persoană recunoscută vinovată de săvârşirea unei infracţiuni de criminalitate organizată. Totuşi, pentru asigurarea conformităţii perfecte, a fost necesară completarea listei infracţiunilor ce puteau da dreptul unei confiscări extinse.

Astfel, prin Legea 2006-12-27/32, art. 390 şi 391⁸, s-a introdus 1°bis, la art. 43 quater § 1, lit. a), după cum urmează:

§ 1 Fără a aduce atingere art. 43 bis alin. (3) şi (4), avantajele patrimoniale vizate la § 2, bunurile şi valorile care se substituie, precum şi veniturile investite găsite în patrimoniul sau în posesia unei persoane, pot, la cererea procurorului, fi confiscate sau această persoană poate fi condamnată la plata unei sume pe care judecătorul o estimează corespunzătoare valorii bunurilor dacă i se recunoaşte vinovăţia (a) pentru una sau mai multe infracţiuni vizate:

1°bis - la art. 137⁹, în măsura în care acestea sunt pedepsite cu pedepsele prevăzute la articolele 138 alin. (1), (4) – (10)¹⁰ şi sunt de natură a genera beneficii, precum şi art. 140¹¹, în măsura în care infracţiunea sau delictul este de natură a genera beneficii.

De asemenea, la art. 43 quater § 1, lit. b), s-au adus modificări după cum urmează:

b) fie pentru infracţiunile prevăzute la art. 324 ter, fie pentru una sau mai multe infracţiuni, dacă au fost comise în cadrul unei organizaţii criminale.

A fost inserat   1° în locul lui 1° care devine 1° bis şi care adaugă infracţiunile de la art. 162, 163, 173, 180 şi 186¹².

Lista a mai fost completată  cu infracţiuni referitoare la pornografie infantilă (noul1°  bis) şi trafic de substanţe interzise (5°bis).

DANEMARCA¹³

Confiscarea totală  sau parţială a bunurilor aparţinând unei persoane găsite vinovată de un act pedepsibil poate avea loc când actul comis este de o asemenea natură încât poate determina un câştig semnificativ şi, în conformitate cu legea, actul comis este pedepsibil cu pedeapsa cu închisoarea de 6 ani sau mai mult sau reprezintă o încălcare a legislaţiei privind euforiantele.

Secţiunea 76a din Codul penal danez alin. (1) prevede: Confiscarea totală  sau parţială a bunurilor aparţinând unei persoane găsite vinovată de un act pedepsibil poate avea loc când:

1. Actul comis este de o asemenea natură încât poate determina un câştig semnificativ; şi


2. În conformitate cu legea, actul comis este pedepsibil cu pedeapsa cu închisoarea de 6 ani sau mai mult sau reprezintă o încălcare a legislaţiei privind euforiantele.

(2) Ţinând cont de condiţiile menţionate în subsecţiunea (1) de mai sus, confiscarea totală sau parţială a bunurilor achiziţionate de soţul sau de coabitantul făptuitorului poate avea loc dacă:

1. Bunul a fost dobândit cu mai mult de 5 ani înainte de actul pedepsibil pe baza căruia are loc confiscarea în conformitate cu subsecţiunea (1); sau


2. Dacă coabitarea sau căsătoria era în vigoare la data achiziţiei.

(3) Ţinând cont de condiţiile menţionate în subsecţiunea (1) de mai sus, poate avea loc confiscarea totală sau parţială a bunurilor transferate unei persoane juridice asupra căreia făptuitorul, singur sau împreună cu relaţiile cele mai apropiate, a avut a influenţă decisivă. Aceleaşi dispoziţii se aplică dacă persoana în cauză a primit o parte semnificativă din venitul persoanei juridice. Confiscarea nu poate avea loc dacă bunul a fost transferat unei persoane juridice cu mai mult de 5 ani înainte de actul pedepsibil în baza căruia se întemeiază confiscarea în conformitate cu subsecţiunea 1.

(4) Confiscarea, în conformitate cu Subsecţiunile (1)- (3) nu poate avea loc dacă  făptuitorul arată în mod probabil că bunul a fost dobândit în mod legal sau prin metode legale.

(5) În locul confiscării anumitor bunuri în conformitate cu Subsecţiunile (1)- (3), poate fi confiscată o sumă corespunzătoare valorii proprietăţii ori unei părţi a valorii.

LITUANIA¹⁴

Confiscarea extinsă  se aplică dacă sunt întrunite 3 condiţii: făptuitorul a fost găsit vinovat de săvârşirea unei infracţiuni de o anumită gravitate; făptuitorul a dobândit bunul în timpul comiterii actului interzis de către prezentul Cod, după comitere sau în interval de 5 ani înainte de comitere, dacă valoarea bunului nu corespunde venitului legal şi o astfel de diferenţă depăşeşte valoarea de 250 MSLs, sau dacă a transferat acest bun altor persoane în perioada indicată; în timpul procedurii penale făptuitorul nu a putut dovedi legitimitatea dobândirii bunului.

Codul penal, la art. 72³, prevede confiscarea extinsă a bunurilor, după cum urmează:

1. Confiscarea extinsă  a bunurilor are loc în favoarea statului proprietăţii sau asupra unei părţi a bunurilor care aparţin făptuitorului care nu este proporţională  cu venitul legal al acestuia în cazurile în care există motive de a presupune că aceste bunuri reprezintă instrumente ale infracţiunii.

1. Confiscarea extinsă  se va aplica dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
   
   
   
   • Făptuitorul a fost găsit vinovat de săvârşirea unei infracţiuni de o gravitate moderată, de o infracţiune gravă sau de o infracţiune gravă în mod particular care a fost comisă cu intenţie şi care ar fi putut să îi aducă beneficii materiale;
   
   
   • Făptuitorul a dobândit bunul în timpul comiterii actului interzis de către prezentul Cod, după comitere sau în interval de 5 ani înainte de comitere, dacă valoarea bunului nu corespunde venitului legal şi o astfel de diferenţă depăşeşte valoarea de 250 MSLs, sau dacă a transferat acest bun altor persoane în perioada indicată de prezentul punct;
   
   
   • În timpul procedurii penale făptuitorul nu a putut dovedi legitimitatea dobândirii bunului.
   
   
   
   

1. Bunurile supuse confiscării prevăzute în partea a 2-a a prezentului articol care au fost transferate altei persoane fizice sau juridice vor fi confiscate de la aceste persoane numai pentru următoarele motive:
   
   
   
   • Proprietatea a fost transferată prin încheierea unei tranzacţii simulate;
   
   
   • Proprietatea a fost transferată membrilor familiei sau rudelor apropiate ale făptuitorului;
   
   
   • Proprietatea a fost transferată unei persoane juridice dacă făptuitorul, membrii familiei sau rudele apropiate ale acestuia se află la conducerea unei astfel de persoane juridice, membri ai consiliului de administraţie sau participanţi care deţin cel puţin 50% din părţi (acţiuni, contribuţii etc.);
   
   
   • Persoana căreia i-a fost transferată proprietatea sau persoanei care au ocupat poziţii manageriale în cadrul persoanei juridice şi care erau îndreptăţite să reprezinte persoane juridică sau să ia decizii în numele acesteia sau să controleze activitatea persoanei juridice, erau conştiente sau trebuiau să fie conştiente de faptul că aceste bunuri erau de fapt instrumente ale infracţiunii sau erau dobândite în mod ilegal de către făptuitor.
   
   
   
   

BULGARIA ¹⁵

Legislaţia bulgară prevede confiscarea extinsă şi o aplică fără o altă cerinţă a infracţiunii care trebuie în mod necesar să fie comisă în cadrul unei organizaţii criminale

Din Raportul Consiliului Uniunii Europene din 14 iunie 2010^16, rezultă faptul că Bulgaria a introdus în legislaţia naţională prevederi corespunzătoare ca urmare a transpunerii Deciziei-cadru 2005/212.

Astfel, au fost introduse măsuri care permit confiscarea (în tot sau în parte) a instrumentelor şi produselor infracţiunii (pedepsibile prin privarea de libertate pentru mai mult de un an) sau a unei proprietăţi de aceeaşi valoare.

Legislaţia bulgară  prevede confiscarea extinsă şi o aplică fără o altă  cerinţă a infracţiunii care trebuie în mod necesar să fie comisă în cadrul unei organizaţii criminale. De asemenea, prevede remedii legale şi garanţii.

Art. 37 din Codul penal bulgar recunoaşte, printre altele, următoarele 2 moduri de sancţionare: confiscarea bunurilor disponibile şi amenda.

Art. 44 se referă  la confiscare în termeni ai unei rechiziţionări obligatorii şi ex gratia a bunurilor sau a unei părţi a acestora, a bunurilor definite ale condamnatului sau a unei părţi din acestea, în favoarea statului.

Confiscarea nu se va aplica dacă condamnatul nu posedă bunuri disponibile pentru confiscare. Bunurile pentru uzul personal sau al casei şi necesare pentru persoana inculpatului şi pentru familia acestuia, bunurile necesare pentru exercitarea profesiei, astfel cum sunt ele prevăzute de lista adoptată de Consiliul de Miniştri, precum şi resursele necesare sprijinirii familiei pentru o perioadă de un an, nu sunt supuse confiscării.

Sfera aplicării acestui tip de pedeapsă este legată de infracţiunea comisă şi se poate cuprinde întreaga proprietate.

Art. 47 defineşte amenda care este legată de situaţia bunului, venit familial sau de alte răspunderi familiale ale făptuitorului, şi prevederile Capitolului IV se aplică pentru determinarea cuantumului. Acesta nu poate fi mai mic de BGN 100.

Amenda se colectează  din proprietatea lăsată persoanei condamnate, chiar şi după moartea sa, dacă se pronunţă condamnarea înainte de acest moment. Bunurile care nu fac obiectul confiscării nu pot fi vândute pentru colectarea obligatorie a amenzii.

Chiar dacă nu reprezintă  o metodă de pedepsire, o altă prevedere a Codului penal trebuie să fie menţionată, şi anume art. 53 care prevede că, indiferent de răspunderea penală, următoarele trebuie reţinute (seized) în favoarea statului:

• bunurile care aparţin făptuitorului şi care au fost utilizate pentru săvârşirea unei infracţiuni cu intenţie;


• bunurile care aparţin făptuitorului şi care fac obiectul unei infracţiuni cu intenţie – în cazurile expres prevăzute de cod.

Următoarele trebuie reţinute (seized) în favoarea statului:

• Bunuri, obiecte sau instrumente ale infracţiunii, a căror posesie este interzisă şi


• Bunuri dobândite prin infracţiune, dacă nu fac obiectul returnării sau recuperării. Dacă astfel de achiziţii lipsesc sau au fost expropriate, valoarea lor este adjudecată.

Există şi alte dispoziţii asemănătoare privind anumite tipuri de infracţiuni. De exemplu, în ceea ce priveşte spălarea banilor (art. 253 din Codul penal), legea prevede că bunurile necesare pentru spălarea banilor vor fi confiscate în favoarea statului şi dacă acestea lipsesc sau sunt înstrăinate, este adjudecat echivalentul lor.

LETONIA¹⁷

Secţiunea 358 intitulată  confiscarea bunurilor dobândite prin infracţiune prevede faptul că (1) acestea vor fi confiscate prin intermediul unei hotărâri judecătoreşti, dacă depozitarea suplimentară a acestor bunuri nu este necesară pentru atingerea scopului procedurilor penale şi dacă aceste bunuri nu trebuie returnate proprietarului de drept, şi resursele financiare obţinute se includ în bugetul de stat.

(2) Dacă bunurile dobândite prin infracţiune au fost înstrăinate, distruse sau ascunse şi dacă confiscarea acestora nu este posibilă, alte bunuri, resurse financiare, la valoarea bunurilor de confiscat, pot face obiectul confiscării sau recuperării.

(3) Dacă  inculpatul nu deţine bunurile care fac obiectul confiscării, se vor confisca următoarele:

• 
  
  
  
  • Bunurile pe care inculpatul le-a înstrăinat unei terţe persoane după comiterea infracţiunii;
  
  
  • Bunurile soţului inculpatului, dacă deţinerea separată a proprietăţii nu a fost specificată cu cel puţin un an înainte de începerea infracţiunii;
  
  
  • Bunurile unei alte persoane, dacă inculpatul are o gospodărie comună (nedivizată) cu această persoană.
  
  
  
  

AUSTRIA

Obligaţia prevăzută  la art. 3 este transpusă prin Codul penal: art. 20 şi 20b. Art. 20 din CP nu face referire la comiterea anumitor tipuri de infracţiuni ci mai degrabă permite recuperarea bunurilor în situaţia în care s-a obţinut un folos patrimonial în scopul comiterii sau ca rezultat al comiterii unei infracţiuni. Prin urmare nu este necesară obţinerea unei hotărâri de condamnare pentru infracţiunea în cauză.

ESTONIA

§ 83². Confiscarea extinsă a bunurilor dobândite prin săvârşirea de infracţiuni (CP)

(1) În situaţia în care instanţa condamnă o persoană pentru săvârşirea unei infracţiuni şi aplică o pedeapsă cu închisoarea de cel puţin 3 ani sau pedeapsa închisorii pe viaţă, aceasta, conform prevederilor prezentului Cod, va confisca în parte sau în totalitate bunurile condamnatului la momentul pronunţării hotărârii dacă tipul infracţiunii, venitul licit sau diferenţa dintre situaţia financiară şi standardul de viaţă al persoanei în cauză sau orice alt fapt duce la prezumarea faptului că persoana în cauză a dobândit bunurile prin comiterea de infracţiuni. Măsura confiscării nu se aplică bunurilor pentru care persoana în cauză face dovada dobândirii prin intermediul fondurilor obţinute în mod legal.

GERMANIA

Secţiunea 73d din CP – confiscare – bunurile sunt confiscate „unde există  motive să se creadă că bunurile au fost folosite în scopul comiterii unor fapte ilegale sau au fost obţinute prin intermediul unor conduite ilegale.

FINLANDA

Secţiunea 3 — Confiscarea extinsă a bunurilor provenite din săvârşirea de infracţiuni(CP)

(1) Măsura confiscării parţiale sau totale a bunurilor de către Stat se va dispune:

(1) atunci când o persoană este găsită vinovată pentru săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede o posibilă pedeapsă de cel puţin patru ani de închisoare, în cazul în care tentativa la o astfel e infracţiune se pedepseşte, în cazul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute în capitolul 32, secţiunile 1 sau 6, capitolul 46, secţiunea 4, capitolul 4, capitolul 50, secţiunile 1 sau 4, din prezentul Cod, sau în secţiunea 82 din Legea privind consumul băuturilor alcoolice (459/1968), şi

(2) asupra unei persoane care participă la comiterea vreuneia dintre infracţiunile prevăzute la paragraful (1) de mai sus şi asupra unei persoane în numele sau în interesul căreia a fost comisă infracţiunea menţionată anterior, cu condiţia ca natura infracţiunii să permită obţinerea unor beneficii financiare şi există temei să se creadă că respectivele bunuri provin parţial sau în totalitate dintr-o activitate infracţională ce nu se consideră ca fiind nesemnificativă. (61/2003)

(2) Mai mult, se poate dispune de confiscarea parţială sau totală a bunurilor menţionate în sub-secţiunea, în favoarea Statului:

(1) asupra unei persoane care a cărei legătură cu persoana prevăzută în sub-secţiunea 1 este una acoperită de prevederile secţiunii 3, sub-secţiunea 1 din Legea privind recuperarea creanţelor provenite din Act on the Recovery of Assets to Bankruptcy Estates (758/1991) (persoană apropiată) şi

(2) supra unui antreprenor privat, a unei societăţi, asupra oricărei corporaţii sau fundaţii a cărei legătură cu o persoană din cele menţionate în sub-secţiunea 1 sau cu o persoană apropiată al acesteia este acoperită de prevederile secţiunii 3, sub-secţiunea 2, alineatele (1) sau (2) din Act on the Recovery of Assets to Bankruptcy Estates, dacă există temei să se creadă că bunurile au fost transferate persoanei respective în scopul evitării confiscării sau a răspunderii.

ITALIA

Decretul legislativ 306/ 1992 , completat şi modificat de legea 501 /1994. Sarcina probei cu privire la provenienţa legală a bunurilor aparţine inculpatului dacă acuzarea (procurorul) stabileşte că valoarea bunurilor este vădit disproporţionată faţă de resursele economice şi financiare ale inculpatului. În această situaţie, prezumţia se aplică cu privire la întregul patrimoniu al inculpatului, şi numai cu privire la bunurile provenite din sau având legătură cu infracţiunea pentru care o persoană a fost condamnată. În cursul investigaţiilor preliminare, aceste bunuri pot fi puse sub sechestru ca măsură preventivă.

Condiţii pentru confiscarea extinsă

• persoana să fie condamnată pentru anumite infracţiuni expres prevăzut de lege (exemplu trafic de droguri, asociere de tip mafiot, trafic de fiinţe umane, spălare de bani, etc )


• inculpatul nu poate dovedi în mod convingător provenienţa legală a bunrilor sale


• disproporţia evidentă între valoarea bunurilor şi veniturile inculpatului.

MAREA BRITANIE

Există prevederi referitoare la confiscare în Codul Penal ( Criminal Justice Act ) şi Legea privind confiscarea bunurilor având legătură cu infracţiunile ( Proceeds of Crime Act – 2002) .

Sarcina probei privind provenienţa bunurilor şi a valorii beneficiilor obţinute din infracţiune rămâne la acuzare (procuror). Trebuie dovedit, printre altele , faptul că inculpatul are un „stil de viaţă infracţional „  din care a obţinut beneficii, sau că a obţinut beneficii numai de pe urma unei infracţiuni specifice. De exemplu, orice bun intrat în proprietatea inculpatului cu o anumită perioadă înaintea condamnării ( perioadă care variază în funcţie de infracţiune) sau orice cheltuială reprezintă un beneficiu obţinut din stilul de viaţă infracţional.

Un ordin de confiscare este un ordin emis de Crown Court prin care se solicită inculpatului condamnat să plătească o anumită sumă de bani Statului până la o data precizată în cuprinsul ordinului (nu mai mult de 12 luni de la data emiterii ordinului). Crown Court  este obligată să emită ordinul de confiscare la cererea procurorului, ca urmare a condamnării inculpatului pentru o infracţiune din care a obţinut un beneficiu. .

Crown Court trebuie să  stabilească

• beneficiul obţinut de inculpat


• suma de care dispune inculpatul

Ordinul de confiscare  trebuie să includă suma confiscabilă cea mai mică  din cele două menţionate mai sus.  Legea prevede norme pentru stabilirea atât a beneficiului obţinut de inculpat, cât şi a sumei de care dispune acesta.

Cu privire la beneficiu , daca instanţa a decis  că este vorba de “un stil de viaţă infracţional “, atunci  instanţa trebuie să aplice anumite prezumţii legale :

• că orice bunuri intrate în patrimoniul  inculpatului după momentul calculat conform legii ( 6 ani înainte de începerea procedurilor penale împotriva inclupatului ) sunt  obţinute ca rezultat al activităţilor sale infracţionale, cel mai devreme la momentul la care s –au creat aparenţele intrării în posesia respectivelor bunuri.


• Că orice bunuri intrate în patrimoniul  inculpatului după data condamnării pentru o infracţiune sunt  obţinute ca rezultat al activităţilor sale infracţionale, cel mai devreme la momentul la care s –au creat aparenţele intrării în posesia respectivelor bunuri.


• Că orice cheltuieli făcute de inculpat după momentul calculat conform legii ( 6 ani înainte de începerea procedurilor penale împotriva inclupatului) au fost făcute cu sume  provenite din valorificarea bunurilor ca rezultat al activităţilor sale infracţionale


• Că orice bunuri intrate – sau despre care se presupune ca ar fi intrat în patrimoniul său – pentru a fi valorificate de către inculpat , au intrat în patrimoniul acestuia numai în acest scop.

Suma de care dispune inculpatul se obţine de regulă prin raportarea la valoarea de piaţă a bunurilor din patrimoniul acestuia, din care se scade valoarea bunurilor grevate.

Dacă instanţa nu poate stabili suma de care dispune inculpatul, atunci ordinul de confiscare va menţiona suma beneficiului obţinut de inculpat.

Procurorul (acuzarea) are sarcina de a stabili beneficiul realizat de inculpat , iar inculpatul are sarcina de a dovedi/ stabili care este suma de care dispune. În practică, procurorul va încerca într-o primă etapă să ajute instanţa să stabilească ambele sume.

Dacă inculpatul nu plăteşte suma din ordinul de confiscare la data stabilită, atunci ordinul de confiscare va fi pus în executare prin diverse mijloace , iar la suma neachitată se adaugă şi dobânzile care curg începând de la respectiva dată. În caz de neachitare la timp, există şi posibilitatea de a se adăuga ani suplimentari de închisoare ( maxim 10 an)

OLANDA

A modificat CP, art. 36, în sensul unei răsturnări parţiale a sarcinii probei în ceea ce priveşte provenienţa ilegală a bunurilor provenind din infracţiuni. Pe lângă faptul că este permisă confiscarea bunurilor provenind din infracţiunile pentru care o persoană a fost condamnată, este permisă şi confiscarea bunurilor „care probabil provin din alte activităţi infracţionale”. Pentru aplicarea acestei prevederi, procurorul (acuzarea) trebuie să dovedească probabilitatea existenţei unor bunuri obţinute din infracţiuni similare sau din infracţiuni pentru care este posibil să fie aplicată amenda cea mai mare, chiar dacă inculpatul nu a fost pus sub acuzare pentru aceste infracţiuni. Curtea Supremă Olandeză a statuat că această prevedere este compatibilă cu prezumţia de nevinovăţie din art.  6 alin 2 CEDO.

POLONIA

În Codul Penal Polonez este inversată sarcina probei cu privire provenienţa bunurilor unei persoane. Orice proprietate / bun pe care l – a primit o persoană, chiar şi în mod indirect, în timpul sau după comiterea unei infracţiuni ( înainte de rămânerea definitivă a condamnării ) este prezumat ca provenind din acea infracţiune. Inculpatul trebuie să dovedească contrariul. În Polonia s-a  dezvoltat o jurisprudenţă prin care se acceptă că probele circumstanţiale (de exemplu acţiunile singulare) pot fi folosite în stabilirea elementelor infracţiunii.

UNGARIA

Legea nr. IV / 1978 , pentru modificarea Codului Penal cu privire la aspectele referitoare la confiscare răstoarnă sarcina probei cu privire la toate bunurile obţinute pe durata întregii existenţe a unei organizaţii infracţionale.  Inculpatul trebuie să dovedească faptul că organizaţia respectivă nu are nici un control asupra acelor bunuri sau că provenienţa acelor bunuri este legală.


SPANIA

În scopul unei mai uşoare aplicări a măsurii confiscării, se stabileşte o prezumţie conform căreia bunurile provin din activităţi infracţionale în situaţia în care valoarea patrimoniului este disproporţionată raportată la veniturile obţinute in mod licit cu privire la fiecare persoană condamnată pentru săvârşirea unor infracţiuni în cadrul unei organizaţii sau grupări criminale. Totodată, judecătorii şi instanţele pot încuviinţa confiscarea în situaţia in care este vorba de o infracţiune din culpă pentru care legea prevede aplicarea unei pedepse privative de libertate de cel putin 1 an. (Art. 127 din CP)

MALTA

Confiscarea bunurilor provenite din activitatea infracţională (CP)

23C. În situaţia în care s-a stabilit că valoarea bunurilor persoanei găsită vinovată de săvârşirea unei infracţiuni este disproporţionată faţă de veniturile licite iar instanţa are convingeri ferme că bunurile respective provin din activitatea infracţională a persoanei în cauză, bunurile vor fi supuse măsurii confiscării.

SLOVENIA

Deşi nu există  o inversare a sarcinii probei în ceea ce priveşte bunurile rezultate din comiterea de infracţiuni grave, art. 75 (4) din CP prevede o inversare a sarcinii probei în cazul rudelor apropiate ale infractorului atunci când bunurile au fost transferate acestora sau când bunurile au fost transferate acestora în scopul evitării confiscării. În astfel de situaţii, bunurile sunt supuse măsurii confiscării cu excepţia situaţiei în care rudele persoanei în cauză pot demonstra că au achitat contravaloarea acestora.