Domnul  Pop s-a adresat Senatorului Urban Iulian si Asociatiei www.asistentapentruconsumatori.ro cu urmatoarea sesizare:

--------- Forwarded message ----------
From:
Date: 2011/6/22
Subject: Incredintare minor.
To: iulian.urban@gmail.com


Buna ziua,

am o mare problema. Sunt in divort, iar minorul (4 ani si 3 luni) a fost incredintat prin ordonanta presidentiala mamei. De cand a fost incredintat, nu am dreptul sa-l vad, nu am dreptul sa vorbesc la telefon cu copilul, nu mai stiu nimic despre el. Desi in proces am avut o gramada de dovezi care erau in favoarea mea, solutia a fost sa fie incredintat mamei. Judecatorii (si la procesul de baza si in recurs) nici macar nu au citit documentele depuse. E uluitor sa vezi motivarea sentintei care este in totala contradictie cu actele din dosar si cu depozitia martorilor (de ex. in motivarea sentintei se spune ca \"din ancheta sociala efectuata la domiciliul mamei, se poate concluziona ca minorul se simte bine la domiciliul mamei\". Ancheta sociala facuta la domiciliul mamei este doar un tabel in care se specifica marimea apartamentului si venitul sotiei. NIMIC ALTCEVA. In ancheta sociala facuta la mine, pe sase pagini se povesteste cat de bine se simte copilul langa mine, cat de bune sunt conditiile pe care le ofer copilului. Oare de unde a scos judecatoarea concluzia ca la mama e mai bine?). Deasemenea am depus convorbiri transcrise in care minorul isi exprima fata de mama lui dorinta de a ramane cu mine (plangand spunea ca vrea la tata. La ultima intalnire care a durat aprox 17 minute a spus de 29 ori ca vrea cu mine!!! Toata intalnirea este inregistrata). La fel si faptul ca sotia este foarte ocupata cu serviciul (trebuie sa stea peste 10 ore zilnic la servici, de multe ori si sambata si duminica este la servici). Sa nu mai zic ca ea domiciliaza in Turda si lucreaza in Cluj, deci mai trebuie sa faca si naveta. Degeaba, nu s-a luat in considerare nimic. Nici macar faptul ca a luat copilul de la mine, din casa din Cluj unde a locuit pana la despartirea noastra si l-a dus in Turda, iar a doua zi sotia a plecat in delegatie, lasand copilul la niste straini, numai sa nu-l lase cu mine. Copilul trebuie sa fie la mama - asta a fost decizia instantei. Pe nimeni nu intereseaza ca ea il foloseste doar pentru a se razbuna pe mine si mai grav, se razbuna pe copil pentru ca isi doreste sa fie cu mine. Pe nimeni nu intereseaza ca il chinuie psihic (mereu il intreaba de ce dupa tata plange si dupa mama niciodata, ba il ameninta ca \"o sa plateasca\" pentru faptul ca vrea la tata).
Nici cei de la protectia copilului nu sunt \"profesionisti\". Acum doua luni am facut o sesizare la protectia copilului. Ieri am fost invitat sa citesc raportul facut de ei. Este o batjocura. Toate probele care \"incriminau\" mama au fost ignorate, cu toate ca stiau ca nu am niciun contact cu copilul scrie ca ambii parinti ii ofera iubire, apoi scrie ca doar mama este cea care ii da siguranta, ea il indruma, in ea are incredere - dar uita sa specifice ca eu \"sunt disparut\" din viata copilului. Ba mai mult, scrie ce spune copilul, si anume: \"tata i-a facut rau la mama\". Dar nu intreaba de unde spune asta, daca cineva l-a invatat asta. Din tot raportul reiese, ca daca eu dispar din viata lor, ar fi perfect. Nici macar dovada ca l-a dus la gradinita cat timp era bolnav, pentru ca nu avea cu cine sa-l lase, nu a interesat pe nimeni. La mine, are cine se ocupa de copil cat timp eu sunt ocupat. Este persoana (fratele meu) care a avut grija timp de peste doi ani de copil, cat timp noi eram la servici, iar intre ei este o relatie cat se poate de frumoasa - cum bine este specificat si in ancheta sociala.
Acum doua saptamani am sunat la gradinita sa intreb daca mai traieste copilul, daca e sanatos si cand are serbarea. Am vorbit cu directoarea care este cunostiinta cu familia sotiei. Dupa 3 telefoane de convingere, ca am dreptul ca tata sa fiu informat, mi-a spus ca a doua zi este serbarea. L-am trimis pe fratele meu (eu fiind la acea data plecat la Timisoara). A vazut copilul in sala in care se pregateau de spectacol. Atunci am reusit sa vorbesc cu copilul la telefon si l-am intrebat daca vrea sa vina la tata. Raspunsul lui a fost: \"nu pot, ca ma pedepseste mama si nu imi mai pune jocuri. Iar daca plang dupa tata, nu ma mai duce Dane (unchiul lui) la pescuit\". Deci copilul este sub amenintari, dar acest lucru nu au reusit doamnele de la protectia copilului sa-l descopere...
Replica la discutia cu directoarea gradinitei a venit in aceeasi zi. Pentru ca mi-am permis sa insist ca, conform legii 272, am dreptul sa fiu informat, IN ACEEASI ZI a eliberat o noua recomandare (desi in dosar exista o recomandare din aprilie). Este aceeasi recomandare completata cu o noua fraza in care scrie ca perioada cat copilul a fost la tata a afectat nefavorabil copilul. Dupa parerea mea, o razbunare ordinara.

Pe scurt, eu am conditii mult mai bune (casa cu curte mare intr-o zona frumoasa a Clujului, unde copilul este obisnuit - aici am locuit cu totii pana cand s-a mutat sotia cu copilul la Turda intr-un apartament), copilul este mult mai atasat de mine, copilului ii place sa locuiasca la mine, are cine se ocupa de copil cand eu nu pot, a fost la gradinita cu predare in limba germana, etc. (pentru toate astea pot aduce dovezi). Sotia s-a mutat in Turda cu copilul si l-a rupt brusc, in totalitate si fara mila de tot ce a insemnat viata lui pana in acel moment: oras, parcuri, prietenii de joaca, grdinita si colegii de-acolo, casa, gradina, prezenta fratelui meu si nu in ultimul rand eu, care sunt tatal lui. Copilul a fost disperat cand a trebuit sa plece la mama lui. A plans toata noaptea, incat a doua zi dimineata m-a sunat disperata sotia si mi-a cerut sa nu-i mai spun copilului ca-l iubesc ca plange tot timpul dupa mine (lucru recunoscut de ea in fata instantei).
Luni a inceput judecarea Ordonantei pentru program de vizita. Eu am cerut o vizita miercuri, 2 week-end-uri pe luna si o luna de vacanta. Oferta sotiei: O zi pe luna si o saptamana din vacanta. Nimic mai mult. Luni va fi urmatorul termen.
Ce ma sfatuiti sa fac? Ce as mai putea face, macar zilele de vizita sa nu-mi fie taiate?

Vorbind cu o avocata, am fost sfatuit sa trimit din proprie initiativa bani sotiei \"pentru nevoile copilului\". Nu este nicio hotarare judecatoreasca in acest sens, dar a spus ca ajuta la dosar si de-altfel m-ar putea acuza ca nu m-am interesat de binele copilului. Dumneavoastra ce ma sfatuiti sa fac? Sa trimit bani?

Specific foarte clar: eu nu vreau sa rup copilul de mama. Cat timp a fost copilul la mine, mama lui il vizita zilnic cat si cand dorea ea. Deasemenea mai vorbea si de 4-5 ori pe zi la telefon cu copilul. De cand este la mama (doua luni si jumatate), o singura data am avut voie sa-l vad pentru 17 minute in fata blocului. Am mai incercat de cateva ori sa-l vizitez, normal, nu mi-a deschis usa, dar a si facut o plangere la politie pentru faptul ca o hartuiesc. La telefon am avut voie sa vorbesc de 4 ori (e cumplit sa auzi copilul repetand un singur lucru: \"cand vii dupa mine?\", iar de peste o luna si jumatate nici sa vorbesc la telefon nu mi-a permis.
Mai mentionez ca pot sa va trimit copii dupa toate actele din dosar care sa confirme cele sustinute de mine.

Va rog din tot sufletul sa ma ajutati. E o situatie asa disperata. Si cel mai frica mi-e de faptul ca vor ramane urmari asupra psihicului copilului.





---------- Mesaj redirecţionat ----------
De la: Avocat@APC <avocat@asistentapentruconsumatori.ro>
Data: 27 iunie 2011, 09:27
Subiect: RE:
Numar iesire: 21257/ 27.06.2011

Catre ,


Buna ziua,
Stimate Domn  Pop,

Referitor la solicitarea dumneavoastra,legea vorbeste despre interesul suprem al minorului si instanta trebuie sa stabileasca in mod indubitabil acest aspect, ceea ce in cazurile in care tatii au dreptate nu o fac daca minorul are o varsta sub 5 ani.Trebuie sa va concentrati pe dreptul la vizita.Ganditi-va la o tranzactie pe care sa i-o propuneti dupa divort in privinta programului de vizitare a minorului si petrecere a vacantelor .Vis a vis de administrarea probelor trebui sa discutati cu avocatul in acest sens.