---------- Forwarded message ----------
From:  >
Date: 2011/6/25
Subject: Fw:
To: iulian.urban@senat.ro


Decizia penală definitivă nr. 138/R din 28 ianuarie 2011
a Tribunalului Bucureşti confirmă
Sentinţa penală definitivă nr. 1251din 15 decembrie 2010
a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti
(dos. nr. 48004/299/2010)

şi demontează toate acuzaţiile mafiei din avocatură:

- Legea nr. 3 din 17 ianuarie 1948 a desfiinţat vechile barouri şi
U.N.B.R.

- ,,actele normative ulterioare legii 3/1948 trebuiau să prevadă în mod
expres înfiinţarea barourilor şi a uniunii barourilor”

-  ,,în mod logic singura concluzie care se impune este că prin aceste
acte normative nu s-a înfiinţat nici o nouă structură a avocaţilor din România.”

- ,,nici Legea 51/1995 nu conţine prevederi referitoare la înfiinţarea de
noi structuri ale avocaţilor.”

- ,,Baroul Bucureşti şi U.N.B.R. ( Bota) sunt înfiinţate legal din anul
2004, nu au fost desfiinţate, s-au organizat şi funcţionează în baza Legii
51/1995.”

- ,,la cererea U.N.B.R. - Bota, parchetul a solicitat U.N.B.R. ( Florea)
să înainteze în fotocopie documentele de înfiinţare, însă aceasta nu a putut
prezenta documentele respective.”

- U.N.B.R. - Bota nu foloseşte fără drept denumirea de ,,U.N.B.R.” şi ,,nu
are un caracter obscur, clandestin”

- ,,cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 25 din legea
51/1995 raportat la art. 281 cod penal există autoritate de lucru judecat – art.
10 j) c.p.p.”

,,Exercitarea fără drept a profesiei de avocat este o infracţiune de obicei şi
fiecare faptă luată separat nu are semnificaţie penală” ( Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie - decizia penală definitivă de achitare nr. 3516 din 8
octombrie 2010,  Tribunalul Hunedoara - decizia penală definitivă nr. 504R/2009
din 21.10.2009 ş.a. ).

Ca atare, văzând şi hotărârea CEDO Sergueï  Zolotoukhine c. Rusia,
este evident că faptele de exercitare a profesiei de avocat sunt ,,fapte care
sunt în substanţă aceleaşi” şi reprezintă ,,diferite manifestări ale aceluiaşi
comportament într-un număr de împrejurări distincte.”
Activitatea de exercitare a profesiei de avocat constă în ,,acelaşi comportament
ilegal”(în cazul nostru,legal)referitor la ,,aceeaşi încadrare juridică.
În substanţă, noi am manifestat acelaşi comportament, în sensul că am pledat ca
avocaţi în repetate rânduri, în diverse dosare şi instanţe, iar între faptele
noastre cercetate ,,nu există unitate, nici de timp,nici de loc”, conform
cazului Sergueï  Zolotoukhine, precitat.
Pentru avocaţii cercetaţi a doua oară, dacă magistraţii nu vor constata
nevinovăţia  conform art. 10 j) c.p.p. (Res judicata) faţă de soluţiile
anterioare, prin care au fost găsiţi definitiv nevinovaţi pentru  ,,fapte care
sunt în substanţă aceleaşi”, ei nu vor pierde calitatea de victimă a violării
art. 4 din Proctocolul 7 al Convenţiei, iar Statul Român va suferi noi
condamnări la CEDO.
Cităm din nou hotărârea CEDO Sergueï  Zolotoukhine c. Rusia:
,,113. În cauza Zigarella, autorităţile interne au declanşat două proceduri
simultane împotriva reclamantului.

După pronunţarea hotărârii definitive a primei cercetări, judecătorii au închis
a doua procedură cumotivarea încălcării principiuluinon bis in idem.

Curtea constată că instanţele interne au recunoscut în mod expres violarea art.
4 din Proctocolul 7 şi au închis a doua procedură cumotivarea autorităţii de
lucru judecat.
Ca atare, reclamantul nu se mai poate pretinde victimă a violării art. 4 din
Prot. 7.
115. CEDO admite că dacă autorităţile naţionale declanşează două proceduri, dar
recunosc violarea art. 4 din Proctocolul 7 şi finalizează a doua procedură cu
motivarea autorităţii de lucru judecat faţă de prima procedură, se poate
considera că reclamantul a pierdut calitatea de victimă.
116. În speţa de faţă, autorităţile ruse nu au recunoscut în nicio procedură
înfrângerea principiului non bis in idem.

117. Faptul că instanţele interne nu au recunoscut violarea principiului non bis
in idem deosebeşte speţa în cauză şi faţă de cazul Ščiukina, în care Curtea
Supremă lituaniană a admis în mod expres existenţa autorităţii lucrului judecat.
119. În consecinţă, Curtea consideră că achitarea nu a retras reclamantului
calitatea de victimă.”

şi Mutatis mutandis, Corneliu Bârsan, ,,Convenţia Europeană a Drepturilor
Omului”, ediţia 2, filele 1964-1866:

,,CEDO a decis cu valoare de principiu că art. 4 din Protocolul nr. 7
trebuie înţeles în sensul că el interzice urmărirea ori judecarea unei persoane
pentru o a doua „infracţiune”, în măsura în care aceasta are la origine fapte
identice saufapte care sunt, în substanţă, aceleaşi.”
,,Interpretarea principiului în discuţie trebuie să fie favorabilă
autorului actelor comise ceea ce semnifică împrejurarea că odată ce el a fost
scos de sub urmărire penală, să nu mai aibă temerea că va fi din nou pus sub
urmărire penală pentru aceleaşi fapte.”

Bucureşti, 23.06.2011                                    preşedinte av. d

JS 1 BOTA