Mai are vreun sens ca patriotismul sa fie invatat de copiii de azi ?
Prin anii ’70 dascalii nostri ne invatau sa fim mandri ca ne-am nascut in cea mai frumoasa si bogata tara de pe fata Pamantului. Cum ea avea un conducator, ori de cate ori ne laudam tara prin cantece, poezii sau alte forme de arta, ne proslaveam si conducatorul. Prin anii ’80, scoala incerca sa-si convinga tineretul cat e de binecuvantat pentru ca traieste sub conducerea celui mai destoinic presedinte de partid si de stat. Si pentru ca tara pe care o conducea acesta trebuia sa fie pe masura maretiei sale, atunci cand ii inaltam lui imnuri de slava, aminteam si despre Romania ca despre un pamant sfant pentru ca si-a zamislit un asa conducator.
Dupa 1989, satui si scarbiti de atata ipocrizie si de atata cult al personalitatii, am golit de continut conceptul de patriotism, fara sa mai stim sa punem in loc ceva suficient de valoros si pertinent incat sa nu ne trezeasca repulsie. Copiilor nostri li s-a sters din manuale notiunea de “dragoste de tara”, deoarece amintea de timpurile comuniste. Asa s-au sters multe lucruri bune existente pe atunci. Si astfel, tanara generatie a inceput sa iubeasca mai mult ceea ce e strain, decat ceea ce tine de propria tara, indiferent ca e mai prost, mai nociv sau mai inadecvat specificului nostru ca popor.
Cand au aflat ca va trebui sa locuim 2 ani intr-o baza militara NATO in Belgia, fetele mele de 10 si, respectiv, 14 ani au avut reactii diferite: cea mica, aflata la varsta la care prieteniile intre fete sunt totul pe lume, a inceput sa planga la gandul ca nu isi va mai vedea zi de zi prietenele. Cea mare, in schimb, a sarit in sus de bucurie ca va avea si ea de acum incolo cu ce sa se laude in fata colegilor ei de scoala, care mai de care plimbati deja in lumea larga.
Le-am inscris la Scoala Americana Internationala din Baza, alaturi de copii de diferite nationalitati: americani, spanioli, unguri, cehi, greci, polonezi, turci si au inceput sa traiasca si sa invete impreuna. Nu le-a fost greu, dar nici usor. Au constatat ca dincolo de bunavointa si usurinta cu care toata lumea accepta pe toata lumea, fiecare se mandrea cu apartenenta la grupul lui national si isi apara si cultiva aceast sentiment. Pe orice caiet sau ghiozdan era desenat sau lipit steagul unei tari.
In pauze, grupurile se strangeau si cantau cantece nationale. Daca aveau o anumita sarbatoare traditionala, o impartaseau cu mandrie si celorlalti, arborand vestimentatii sau insemne specifice. Dincolo de a le gasi interesante, fetele mele considerau complet exagerate aceste manifestari si le priveau ca pe niste simple demonstratii “for fun”. Sigur, gandeau ele, ti se face dor de prietenii lasati acasa, de strazile, cinematografele sau parcurile din Bucuresti, de lucruri concrete adica… Dar de ce sa faca din asta o parada si sa o numeasca “dor de tara”?
Ce nevoie acuta simt copiii acestia ca sa-si popularizeze necontenit specificul national? De ce trebuie ca la fiecare subiect de discutie, ei sa vorbeasca neaparat si despre tara lor? De ce se tot lauda cu olimpicii si campionii lor sportivi sau cu artistii si cantaretii lor? Ba chiar si cu istoria lor…?! La ce le foloseste?
Pe masura ce cautau raspunsuri la aceste intrebari, in mintile si sufletele fetelor mele a inmugurit lastarul romanismului. El era acolo de la nastere, doar ca nimeni pana atunci nu reusise sa-l ajute sa iasa la lumina. A fost o surpriza si pentru ele cand, de Ziua noastra Nationala, au plans pentru prima data in viata lor urmarind parada militara si ascultand imnul national. E adevarat ca si in anii trecuti urmarisera Eurovizionul, dar aici, in Belgia, au facut din asta un mare eveniment: au invitat acasa colegi de Scoala sa priveasca impreuna si chiar sa sustina reprezentatii Romaniei.
Pentru 1 martie s-au chinuit sa confectioneze martisoare pe care le-au impartit tuturor. Pana si baietilor (fara sa mai gasesca caraghios obiceiul moldovenesc). In prima calatorie acasa, cea mai mare grija a lor a fost sa cumpere un steag tricolor. Pe care l-au purtat cu mandrie, la inapoiere in Belgia, ori de cate ori au avut ocazia. Limba romana a devenit cea mai frumoasa si mai dulce, iar romanii, destinatarii primelor cuvinte strigate de fiecare data la intrarea in tara: “Romani, va iubim”!
Departe de casa, de tara, intr-o lume mult mai dezvoltata si mai civilizata decat Romania, copiii mei au invatat ceva ce nu au stiut pana atunci: “patriotismul”; bucuria ca avem valori cu care ne putem mandri, dar si revolta impotriva acelor semeni care nu ne fac cinste; dulceata sentimentului de a avea o casa la care sa te intorci precum si confortul starii de a-ti fi bine acasa, printre ai tai; bucuria si in acelasi timp durerea de a fi la fel ca ceilalti si totusi, atat de diferiti!
Autor: Artemis http://smartwoman.hotnews.ro/cum-mai-invata-copiii-nostri-ce-inseamna-patriotismul.html
Reclamati abuzurile la adresa office@asistentapentruconsumatori.ro sau la adresa Senatorului : iulian.urban@gmail.com
Redirectioneaza 2% pentru Asociatia www.asistentapentruconsumatori.ro
asistentapentruconsumatori.ro said
am May 26 2012 @ 5:41 pm
Lupta noastra a celor de la Asociatia http://www.AsistentaPentruConsumatori.ro se duce impotriva abuzurilor la care sunt supusi consumatorii romani.
Pentru asta avem nevoie ca voi, sa ne scrieti despre fraudele sau abuzurile la care sunteti supusi de catre comercianti sau autoritati.
Noi preluam sesizarile voastre si ne luptam pentru ca drepturile sa va fie recunoscute.
TOT CE AI DE FACUT ESTE SA NE SCRII LA ADRESA office@asistentapentruconsumatori.ro
vrajitorul.eu said
am May 26 2012 @ 5:41 pm
INTRATI PE http://www.vrajitorul.eu/ Magia afacerii dvs.
informatii utile >> http://www.vrajitorul.eu/aplicatia/aplicatia.html
frmarian said
am January 21 2011 @ 4:46 pm
Da are , dar cu asa politicieni tie rusine.
Seba said
am January 22 2011 @ 5:39 pm
Ca regula generala, in orice lucru pe care il facem ar trebui sa existe o masura, un echilibru. Atunci cand se exagereaza intr-o directie, ti se apleaca. Asa a fost si cu patriotismul, deoarece s-a batat prea multa moneda pe asa ceva, s-a exagerat, a devenit un lucru neplacut multor oameni, care nu l-au mai suportat. Si ciocolata e buna, dar daca mananci prea multa, nu te simti bine.
Este bine sa invatam copii ce inseamna patriotismul, dar fara a-i forta sa-l practice, fara a exagera cu asta. In timp, daca va exista dorinta de a fi patrioti, nu se vor impiedica de repulsia cauzata de un lucru facut fortat.
O sa va dau un exemplu personal: Preotul din satul nostru, avand de facut slujba in mai multe sate, la noi ajungea sa faca slujba dimineata pe la 04.00. Tatal meu ma forta sa merg la biserica de Craciun si de Pasti, trezindu-ma pe la orele 03.00, cu cuvinte grele si expresii de genul: “trezeste-te si du-te la biserica, ce esti ateu?”. Alta data, mi-a dat o bataie fiindca nu stiam sa spun “Tatal nostru”. Din cauza acestor exagerari, acum, mare fiind, nu-mi place sa ma duc la slujba de Craciun sau de Pasti si nu ma intereseaza absolut deloc credinta ortodoxa, nici practicantii ei. Poate daca nu ar fi exagerat in acest fel, nu as fi avut o reactie asa de negativa fata de ceva care poate este folositor multor oameni, cu este biserica. In prezent, imi cresc copilul fara a-l duce la biserica la fiecare Pasti sau Craciun, ii mai explic cateodata ce inseamna sarbatorile si atat. Daca atunci cand va fi mare, va descoperi singur ca il ajuta biserica, ca ii plac lucrurile din credinta ortodoxa, foarte bine, va fi placerea lui sa continue pe acest drum. Daca nu, iara bine.
Cred ca, daca nu stim sa-i invatam pe copii orice lucru (inclusiv patriotismul) intr-un mod placut, cu intelegere fata de varsta lor si cu grija, mai bine sa-i lasam in pace, sa nu exageram. Poate, mari fiind, vor descoperi singuri patriotismul!
Kala said
am January 22 2011 @ 10:12 pm
Da.
De aceea ne-am pierdut identitatea si am devenit fricosi, pentru ca nu mai avem indemnuri pe care sa le urmam.
Orice tara are un imn sunt indrumati de niste principii, de la Rus, german, america, chinez, francez, japonez.
Noi am aruncat totul la gunoi de la revolutie.
Cine nu intelege sa se uite aici.
http://www.youtube.com/watch?v=VXnhOiin06M
Luati imaginile si cateva cuvinte bune.
Inainte daca invatai bine deveneai pionier in prima grupa, pai era o mandrie incepand de la Purcel pana la catel in familia ta si toti se mandreau cu tine, ca sa nu mai zic ca daca erai sef de scoala te simteai egal incepand de la profesor la director.
Si tot asa.
Acum ce sa oferi ca si mandrie unui copil, poate o masina cu fite “muncita” de parinti facand contracte cu statul si restul smecheriilor.
De costume scoalre si restul nu mai discutam, inainte cand se purta aceste costume erai egal ca si coleg, om, scolar, dar nu erai egal prin inteligenta, si acest lucru a dat in societate oameni capabili tocmai aceasta egalitate de suprafata.
Cand erai in costumul scolar si stiai ca ai un snur rosu, galben sau albastru acolo reprezenta diferenta ta cu adevarat, stiai ca lumea se uita dupa snus si te simteai important si chiar respectat.
Povestea e lunga …
obiectiva said
am January 23 2011 @ 6:52 pm
NU mai are sens… NWO indica o RELIGIE UNIVERSALA SI O NATIE UNIVERSALA….cand vad cum BOR, cu noul calendar, pe deplin masonic, ne vara pe gat ziua de SABAT sa fie SAMBATA, ca la evrei, stiu sigur ca suntem in plina NOUA ORDINE….
obiectiva said
am January 23 2011 @ 6:53 pm
pentru ca BOR ne minte, propun taierea tuturor subventiilor de stat catre BOR, precum si scoaterea orei de religie din scolile de stat LAICE!
obiectiva said
am January 23 2011 @ 7:00 pm
sa stiti ca patriotismul la copii se mosteneste de la parintii de care povestea KALA. nu de la profesori, nu de la partid, nu de la stat! in nici un caz. ei oricum ne urasc daca suntem patrioti!!!
obiectiva said
am January 23 2011 @ 7:06 pm
Ce nevoie acuta simt copiii acestia ca sa-si popularizeze necontenit specificul national? De ce trebuie ca la fiecare subiect de discutie, ei sa vorbeasca neaparat si despre tara lor? De ce se tot lauda cu olimpicii si campionii lor sportivi sau cu artistii si cantaretii lor? Ba chiar si cu istoria lor…?! La ce le foloseste?
LE FOLOSESTE PENTRU IDENTITATE PERSONALA…. nu poti fi singur o MASA. o colectivitate, fara a fi mai intai UN INDIVID cu proprie constiinta si identitate…