Exista omul ca specie si Omul ca entitate superioara, responsabila de existenta si influenta sa pe Pamant si in Univers. Ca specie, omul ar fi mascul sau femela. Si cam atat, caci la “capitolul” specii vorbim doar de asta si cateodata de varsta lor, dar tot cumva legat de masculinitate si “femelitate” (cuvant proaspat creat cred dar merge in context): e la varsta copularii? Cati ani are, sa-l castrez? Cat traieste o balena sau un urs sau un papagal? Pe la ce varsta isi depune ouale crocodilul? Cand e cel mai bine sa taiem vaca sau oaia? Si atunci, si fatza de om am putea avea cam aceeasi retorica, ceva mai complexa in detalii si consecinte desigur: il dau la scoala la 6 sau 7 ani?
Are doar 20 de ani, sa se marite deja? Nu e prea batran pentru ea sau prea tanara pentru el? Are varsta de pensionare, cand pleaca? A trecut prea putin timp sa-l avansam sau, nu e prea tanar sa inteleaga toate astea? Complexitatea tematicii retorice in cazul omului ca specie vine doar de la creierul acestuia. Este mult mai avansat si capabil decat al unui simplu animal. Spun simplu pentru ca si omul este un animal, doar ca mai sofisticat. Omul cu o mic. E ca si cum ai compara un Mercedes sau un BMW cu un Seat, tot masinarii sunt dar de sofisticari, calitati diferite. Pentru ca este mai complex, creierul omului este capabil de mai multe perceptii, procese, drept pentru care si da nastere mai multor reactii si tendinte.

Ceea ce poate converti insa omul in Om este liberul arbitru. Pentru a se ajunge la mai mult decat la “nivelul” de specie, omul trebuie sa treaca aceasta punte, adica sa si-l asume, sa il poarte, sa-l foloseasca si sa tina seama de el ca de un mare avantaj nu doar ca de o inevitabila povara. Greutatea sa insa este mare si poate coplesi. Nu e usor sa alegi, sa optezi, mai ales cand ai mai multe variante si “colegi” care pot si vor sa opteze alaturi de tine sau in preajma ta. Si mai ales nu e deloc usor cand “administratorul” puntii – constiinta- vine si zice ca o folosesti prost, drept pentru care momentan esti “suspendat”din activitate, esti “retrogradat” la doar “specie” pana achiti pagubele, niciodata pe masura asteptarilor sau intelegerii noastre de mari sau drepte.

Avantajul liberului arbitru este insa constientizarea eu-lui. Te poti simti pe tine si tot ceea ce te inconjoara. Sublimul participarii active la “Marele plan”, al implicarii in “respiratia” si existenta a tot ceea ce ne inconjoara, este fara indoiala si supremul cadou, rasplata absoluta. Astfel, Omul are deja dreptul la o mai adanca si completa existenta: avem de data aceasta Omul-femeie si Omul-barbat. Care la randul lor pot fi de nenumarate feluri formale dupa inteligenta (iq), fizic, varsta, educatie, pozitie sociala etc. Pentru ca insa creaza si conserva viata, o educa, o formeaza si formateaza majoritar net in comparatie cu barbatul (mai ales pina la varsta de 18-20 de ani a fructului sau), cred ca rolul primordial si esential intr-o societate il are femeia. La modul metaforic, daca barbatul este fundatie, structura de rezistenta, bloc la “rosu” (nefinisat), femeia este viata din cladire, stilul ei, frumusetea ei si in general tot proiectul conceput si desenat care a devenit real-viu.

De aici insa nu putem sa nu vedem si complementaritatea. Felul cum unul fara altul au o problema, de sens sau chiar existenta. Nu agreez ideea ca unul ar fi superior celuilalt. In niciun caz barbatul superior femeii. Dar ca rol, ca functie si pondere directionala si decizionala pe Pamant trebuie sa recunosc ca femeia are intaietate. Si pentru ca suntem la “capitolul” femeie, nu femela, nu putem sa nu observam si raspunderea aferenta acestei pozitii privilegiate, fruntase. As putea spune ca, pentru ca echilibrul, acel sublim al armoniei cu noi insine sa ne domine existenta, este nevoie si de daruire, de sacrificiu, dar mai ales de asumare, de constientizare. A rolului, a importantei sale.

Sa ne imaginam ca mentalitatea este ca un “soft” de calculator. Fara el, “hardul”   (societatea, sistemul) este mort sau primitiv, strungaresc. Un “soft” are un creator. El, prin argumentatia de mai sus, ar rezulta a fi creat, gestionat de femeie. Protectia impotriva “virusilor”, a “viermilor” sau “viermuielii” este conceputa, oferita, tot de creatorul softului sau numai impreuna cu acesta. Felul cum lucrurile au mers, au “functionat” in Romania ultimilor 20 de ani a dus, in absenta unui puternic antivirus permanent updatat (educatia din familie, scolara si civica), la compromiterea fisierelor fundamentale, a motorashelor esentiale ale “softului” (valori fundamentale, principii, speranta, incredere). Drept pentru care, in mod evident, nu mai sunt suficiente “curatarile” pentru ca sistemul sa functioneze optim ci se impune reinstalarea softului. Iar administratorul “hardului”, omul foarte bogat, cat ar fi de puternic, tot are nevoie de soft functional, productiv, tocmai ca sa isi si foloseasca averea nu numai sa o faca.

In acelasi timp insa, simt si vad ca in ultimii 10 ani romanca a obosit sa mai fie femeie. Ea este in mod facil si justificat drept pragmatic si visceral-existential, femela, chiar daca mai organizata, mai vocala sau “libera”. In virtutea singurei certitudini care i-a mai ramas, cea biologica, de datator de viata in sensul carne si oase, femeia de la noi isi continua existenta pe baza de instincte si presetari fiziologice. La fel si barbatul, evident. In modernism insa, spoiala sau ambalajul vietii este colorat, variat. Cine ar zice privind o dama distinsa, cultivata, acoperita de ce-i mai frumos in materie vestimentara si de accesorii, proaspat reintoarsa din vacanta afara si de la lectii de salsa sau tango, ca practic, si ea, tot ce mai simte ca are sens sa faca este sa existe pur si simplu, cat mai comod si nedureros posibil, si, eventual, sa mai treaca din cand in cand prin mecanismul procrearii, asa de amorul artei, din plictiseala sau orgoliu?

Cum ramane insa cu rolul ei, cu potentialul ei, cu raspunderea ei pentru tot ce se naste sau apare, bun sau rau, vital sau morbid? Caci societatea noastra ( independent de criza) arata a bloc la rosu. Iar structura de rezistenta (principiile) e facuta economicos ca sa iasa bani de spritz si femele scumpe. Ori asta inseamna ca proiectul nu s-a nascut sanatos sau ca a fost neglijent desfasurat, in tendinta facila de a nu mai trece punti (neasumarea liberului arbitru), de a nu mai cara poveri mai mari de o sarcina. De a nu mai fii una cu totul, de a capitula conservator in fata greutatii, de a te adapta catre minimal-organic. Asta cu efecte nefaste asupra noilor veniti ce au de luptat cu viata dar fara bucurie, scop sau tinta. Raciti si intoxicati de virusi adanc infiltrati in sistem.

Pana la urma insa singura scuza a coborarii femeii la nivel de femela si, deci, sub barbat, care nu mai are asadar interesul, stimulentul sa fie mai mult decat un mascul, este forta bruta, puterea fizica si sexuala. Nu exista un alt motiv pentru care ea sa se teama de el, pentru care ea sa fie efectiv dominata si invinsa de el. Ori a trecut multa vreme de cand, tot femeile, asumandu-si puterea si raspunderea lor, au educat suficient de bine barbatii pentru a crea legi si norme protectoare si punitive impotriva unor asemenea primitivisme.

Asadar acum, tot ce trebuie sa faca ea, este sa se accepte, sa se redescopere, cu tot cu ceea ce asta presupune, evident. Adica putere si raspunderi nelimitate. Iar barbatii, sunt convins ca vor fi motivati si pasionati sa-si depaseasca conditia bazica de masculi si vor accepta mandri “upgrade”-ul catre fiinta suprema: Omul!

Autor: Cristian  - http://smartwoman.hotnews.ro/daca-barbatul-este-fundatie-structura-de-rezistenta-bloc-la-rosu-nefinisat-femeia-este-viata-din-cladire-stilul-ei-frumusetea-ei.html