Mediu bancar, sustinut de FMI, afirma faptul ca, prin aplicarea actul normativ si contractelor in curs de derulare:

- se incalca principiul neretroactivitatii legii civile in timp, incalcandu-se, in acelasi timp, prevederile Directivei 48/2008;

- Romania ar fi primit de la Comisia Europeana o scrisoare prin care este atentionata cu privire la incalcarea Directivei 48/2008;

- bancile sufera pierderi importante ce conduc la destabilizarea sistemului bancar.

Fata de aspectele mentionate, precizam:

1. Prin OUG nr. 50/2010 s-a dorit crearea unui cadru legal complex si cuprinzator, astfel incat consumatorii sa beneficieze de o inalta protectie iar mediul concurential din domeniul serviciilor bancare sa fie incurajat. In acest sens, au fost reglementate o serie de aspecte de interes major pentru consumatori, atat ca urmare a elaborarii unor prevederi nationale referitoare la aspecte specifice existente pe piata romaneasca in privinta creditelor pentru consumatori cat si ca urmare a transpunerii in legislatia romaneasca a prevederilor Directivei 2008/48/CE.

Astfel, in plus fata de Directiva 2008/48/CE, OUG nr. 50/2010 reglementeaza si:

- contractele de credit garantate cu ipoteca sau cu un drept asupra unui bun imobil;

- contractele de credit al caror scop il constituie dobandirea ori pastrarea drepturilor de proprietate asupra unui bun imobil existent sau proiectat;

- contractele de inchiriere sau de leasing, in cazul in care obligatia de cumparare sau optiunea de cumparare a obiectului contractului este stabilita prin respectivul contract sau prin alt contract separat;

- toate contractele de credit ce nu sunt exceptate in mod expres de la aplicare, indiferent de valoarea totala a creditului si indiferent daca aceste contracte se aflau in curs de derulare la data intrarii in vigoare a OUG nr. 50/2010;

- modalitatea de calcul a variatiei dobanzii, masuri ce urmaresc transparentizarea comisioanelor/taxelor percepute, astfel incat consumatorii sa stie cu exactitate care sunt acestea si contravaloarea caror prestari de servicii o reprezinta etc.

2. Motivele extinderii prevederilor actului normativ si contractelor in curs de derulare (art. 95 din OUG nr. 50/2010)

Romania a ales sa aplice acelasi cadru jurdic atat contractelor aflate in curs de derulare cat si celor noi pentru a evita aplicarea unui regim discriminatoriu si a asigura o protectie unitara consumatorilor. In plus, a fost avuta in vedere permiterea unei mai mari mobilitati a consumatorilor pe piata creditelor. In acest context precizam ca, din cauza practicilor bancare de pe teritoriul Romaniei, consumatorii care au incheiat contracte inainte de intrarea in vigoare a OUG nr. 50/2010 ar fi ramas captivi in contracte vadit dezavantajoase lor neputand apela la refinantare din cauza costurilor foarte ridicate impuse de creditori pentru rambursarea anticipata (precizam ca, pana la data intrarii in vigoare a OUG nr. 50/2010, costurile referitoare la rambursarea anticipata nu erau reglementate, creditorii putand stabili in mod unilateral orice tarife/comisioane, acestea ajungand pana la 9% din suma ramasa de rambursat).

Un alt motiv pentru care a fost necesara introducerea unor prevederi nationale mai stricte este acela ca, in ultimii ani, bancile au avut un comportament abuziv in relatia cu proprii clienti, majorand succesiv dobanzile la credite, fara a invoca niciun motiv si fara sa notifice clientilor respectivele majorari, introducand comisioane si/sau majorand comisioanele existente in contracte, percepand diverse speze bancare neprevazute in contracte sau incalcand propriile clauze contractuale.

3. Aspecte privind retroactivitatea

Principiul neretroactivitatii legii civile in timp este consacrat prin Constitutia Romaniei, respectiv prin prevederile art.15 alin. (2) potrivit caruia “Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.” dar si prin Codul civil care prevede la art. 1 faptul ca “Legea dispune numai pentru viitor; ea nu are putere retroactiva”.

Conform principiului neretroactivitatii legii civile in timp, nu se pot emite acte normative prin care sa se impuna obligatii pentru o perioada trecuta, respectiv pentru perioada de dinainte de intrarea actului normativ in vigoare. Per a contrario, prevederile unui act normativ se aplica incepand cu  momentul intrarii acestuia in vigoare, pentru prezent si pentru viitor, daca nu se prevede altfel in acesta.

Actul normativ se poate aplica contractelor cu executare succesiva avand in vedere ca acestea se pot intinde pe o perioada lunga de timp dar si faptul ca noua legislatie este, de cele mai multe ori, determinata de deficientele observate in chiar relatiile contractuale in curs. Prin urmare, ar fi neobisnuit sa nu se poata aplica, pentru efectele care se produc dupa data intrarii actului normativ in vigoare, noile prevederi normative tocmai in cazul relatiilor contractuale care au determinat aparitia acestora.

OUG nr. 50/2010 respecta intrutotul acest principiu deoarece produce efecte de la data intrarii in vigoare, pentru viitor, creditorilor nefiindu-le impuse obligatii de recalculare transparenta a dobanzilor percepute in trecut.

4. Incalcarea prevederilor Directivei 48/2008

Prin dispozitiile din partea introductiva a Directivei 2008/48/CE se mentioneaza ca, prin aceasta directiva, s-a urmarit o armonizare completa, iar “statelor membre nu ar trebui sa li se permita sa mentina sau sa introduca alte dispozitii de drept intern, decat cele prevazute de Directiva 2008/48/CE”, precizandu-se, totodata,  prin acelasi dispozitii introductive ca “o astfel de limitare nu ar trebui sa se aplice decat in cazul dispozitiilor armonizate din prezenta directiva. Cand astfel de dispozitii armonizate nu exista, statele membre ar trebui sa dispuna in continuare de libertatea de a mentine sau introduce dispozitii legale nationale.”

In ceea ce priveste art. 30 din Directiva 2008/48/CE,  primul paragraf al acestui articol dispune ca prevederile Directivei 2008/48/CE nu se aplica contractelor de credit existente la data intrarii in vigoare a masurilor  nationale de punere in aplicare a acestei directive (contracte de credit aflate in curs de derulare).

Prin urmare reglementarea contractelor de credit in curs de derulare cade sub incidenta dreptului national, statele membre dispunand de libertatea de a mentine sau introduce dispozitii legale nationale, bineinteles cu respectarea cadrului juridic european in materie.

In ceea ce priveste art. 95 din OUG nr. 50/2010,  asa cum rezulta din chiar textul actului normativ national (“Prezenta ordonanta de urgenta transpune prevederile Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori si de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 133 din 22 mai 2008, cu exceptia art. 19, 20, 35-44, art. 71 alin. (3)-(5), art. 79, 86-89 si 95.” ), acesta  nu transpune prevederile Directivei 2008/48/CE ci urmareste asigurarea unei protectii unitare a consumatorilor si  permiterea unei mai mari mobilitati a acestora pe piata creditelor.

Astfel, aplicarea regimului juridic stabilit de OUG  nr. 50/2010 si contractelor de credit in curs de derulare (art. 95)  nu este intemeiata pe prevederile Directivei 2008/48/CE ci constituie o masura nationala menita sa reglementeze aspecte specifice cu care se confrunta piata romaneasca in privinta creditelor pentru consumatori.

5. Scrisoarea primita de la Comisia Europeana

In ceea ce priveste scrisoarea primita de la Comisia Europeana si afirmatia potrivit careia transmiterea acesteia de catre Comisie arata dezacordul Comisiei cu modul de transpunere al Directivei, precizam ca aceasta scrisoare este una de solicitare informatii si reprezinta un demers obisnuit si normal la nivelul Comisiei Europene. Astfel, in cazul in care Comisia primeste diverse plangeri cu privire la modalitatea de transpunere a unui act normativ european este normal sa solicite informatii de la statul membru in cauza pentru a afla si punctul de vedere al acestuia. Prin urmare, apreciem ca nu este cazul sa tragem concluzii pripite cu privire la intentiile Comisiei Europene ori la corectitudinea transpunerii directivei europene in legislatia romaneasca, mai ales ca numai interpretarea Curtii de Justitie europene are valoare juridica.

6. Pierderile suferite de mediul bancar

In ceea ce priveste posibilele pierderi invocate de sistemul bancar, trebuie subliniat faptul ca reprezentantii bancilor au afirmat public, cu ocazia ultimelor aparitii in mass-media, ca cele 600 milioane euro nu reprezinta pierderi, ci doar o estimare a veniturilor care ar putea sa nu mai fie incasate in viitor.

Conform afirmatiilor reprezentantilor sistemului bancar, cele 600 de milioane euro pierderi rezultate din aplicarea OUG 50/2010 s-ar datora faptului ca, potrivit standardelor internationale de contabilitate IFRS, pe care bancile vor trebui sa le adopte din 2012, in cazul pierderii unui singur litigiu, banca va trebui sa provizioneze toate creditele acordate populatiei. Tinand cont ca pana in prezent bancile au pierdut 206 litigii din cauza nerespectarii altor acte normative din domeniul protectiei consumatorilor, nu intelegem de ce pana la aparitia OUG 50/2010, nu s-au plans cu privire la pierderile suferite deja.

Consideram ca respectarea legislatiei privind protectia consumatorilor si pastrarea unei relatii corecte cu proprii clienti vor elimina posibilitatea pierderii in instanta a litigiilor, deci diminuarea provizioanelor.

In concluzie, prin OUG nr. 50/2010 se creeaza un cadru legislativ national unic care se aplica tuturor contractelor de credit destinate consumatorilor, cu exceptia celor in mod expres excluse. Prin urmare, o parte din prevederile OUG nr. 50/2010 nu urmaresc si nu asigura transpunerea Directivei 2008/48/CE ci reprezinta prevederi ale legislatiei nationale care au ca obiectiv reglementarea unitara a contractelor de credit astfel incat sa se creeze conditii echitabile de concurenta pentru toti participantii din piata si sa se asigure o protectie adecvata a consumatorilor.