Scris de George Roncea in CURENTUL.RO
Zilele acestea, publicarea stenogramelor convorbirilor de taină ale lui Sorin Ovidiu Vîntu scot la lumină noi date ce conturează şi definesc încă mai clar profilul tenebros de pårnăiaş al fostului infractor condamnat pentru furtul de brånzoice moldovineşti, ajuns acum un şmecher de strada Paris, cu, deocamdată, şase dosare penale la zi, şi cu alte vreo trei în perspectivă dacă se redeschid anumite partii odată cu sosirea iernii şi a lui Nicolae Popa din ţările calde.
Analiza stenogramelor reprezintă o provocare etică de mare interes, deoarece evidenţiază precaritatea presei de astăzi, slugărnicia aşa-zişilor actori şi vectori de influenţă ai cåmpului media, raportarea lui Vîntu la slugile sale, propriile sale panseuri şi purgaţii intelectuale devoalånd adevăratele sale opinii despre lume şi viaţă, despre politică şi presă, despre regimentele sale de subordonaţi.
Cum se vede, mogulul Vîntu în propria-i oglinjoară este mai mult decât relevant. Am selectat câteva pasaje din convorbirile lui Vîntu şi le-am aşezat împreună pentru a da cursivitate şi concentrare gândirii elevate a lui Sorin Ovidiu Vîntu, inteleftualul lui CTP, Stelică Tănase şi Dinescu.
Într-un dialog cu unul dintre umilii săi lefegii, Sergiu Toader, SOV spune despre el însuşi, în raport cu Traian Băsescu, căruia credea el că i-a dat o lecţie:
„cu mogulul nu te joci... Cred că cea mai mare tâmpenie care a făcut-o imbecilul ăsta este că m-a ales pe mine ţintă, încă de acum un an de zile. Era băiat deştept, venea la supt p...a, îmi sugea p...a frumos, spunea sărut mâna pentru masă şi cu asta, basta. Că loviturile mari, boul dracu’, nu cu presa i le-am dat, ci cu capacitatea mea de combinaţii şi de joc.
Toader: Să-mi bag p...a, eu cred că am fost isterici în lupta asta împotriva lui Băsescu, de-aia ne urăşte lumea, că am fost isterici.
SOV: Ei, am fost pe dracul! Stai liniştit, tocmai, că am lăsat supape majore, Publika, Radio Realitatea, Caţavencu, o grămadă de organizaţii, Guerrila, le-am lăsat libere, băi băiatule!
Toader: Dacă nu erau alea eram în căcat cum e la Antena 3 acum.
Sorin Ovidiu Vîntu: Sergiu, iartă-mă. Geoană a avut toate partidele politice minus PDL, în rest a avut toate partidele politice, toate sindicatele, aproape toată presa. Hai, măi Sergiu, lasă-l naibii. A fost, bine, o oaste imensă, dar de strânsură, exact cum a venit Baiazid peste Mircea cel Bătrân. Au venit 200.000 de tăntălăi peste 40.000 de moldoveni, decişi să-i fută. Sau din Ţara Românească, mult mai determinaţi, mult mai motivaţi, mult mai deştepţi. Nu numărul contează, ci calitatea şi organizarea (...)“.
Deşi portretul lui Vîntu în aceste convorbiri pare mai degrabă al unui imbecil arogant cu limbaj de Ferentari, stenogramele sunt de luat în considerare pentru autenticitatea lor frustă, deoarece aceste dialoguri sociale aproape patapieviciene arată clar mizeria umană în care se scaldă România, nivelul abject al clasei politice, în primul rând al conducerii PSD şi PNL, cei care îl frecventează predilect pe Vîntu, alături de sindicaliştii pe lovele şi ziariştii pe euroi.
Vîntu vorbeşte fără perdea, ca la poarta penitenciarului, pe măsura propriilor angajaţi, de genul lui Bogdan Chirieac (un pielea p...ii în proprie definiţie), cu nimic deosebiţi ca nivel intelectual şi moral de patronul lor. Trivialitatea, jegul şi abjecţia sunt elementele care conturează fişa postului la SOV, un mogul mereu cu p...a în gură, după cum rezultă din stenograme.
La p...a patronului au supt sute de pitici de grădină între care se numără sindicalişti, politicieni, ziarişti, sereişti, şefi SIE şi SRI, analişti, gedesişti, tismăneni, adoratori ai cultului eolian din secta patapievicilor şi, tronând deasupra tuturor, ca o cireaşă în vârful mormanului de rahat, poetul-portofel, Mircea Dinescu, cel care îl legitima pe SOV drept poet şi om de cultură, în aplauzele CTP-ului, care nu putea lipsi din tabloul căcănarilor pe euroi, că sintagma cu tonomatele pe ruble este deja uzată moral.
Nu trebuie uitate aceste nume de sindicalişti/biznizmeni/agenţi acoperiţi (unii dintre ei), cum ar fi Liviu Luca, Matei Brătianu, Dumitru Costin de la Blocul Naţional Sindical, Marius-Grigore Petcu (finul lui Miron Mitrea) de la CNSLR Frăţia, Ion Popescu - Confederaţia Meridian, Iacob Baciu - Confederaţia Sindicatelor Democrate, sindicalişti împachetaţi alături de ciudaţi cetăţeni moldoveni de tipul Vitalie Dobândă, Ghenadie Nipomici şi Octavian Ţurcan, cu profil de cadre ale KGB-ului decât de simpli basarabeni.

SOV despre yesmenii săi: „au rahat în creier“

Se deduce clar din aceste convorbiri desenul hărţii reţelei, a „regimentului“ lui Sorin Ovidiu Vîntu, ce cuprinde politicieni ca Crin Antonescu, Mircea Geoană, Titus Corlăţean, Dan Ioan Popescu, Miron Mitrea, Verestoy Attila, Olguţa Vasilescu, Teodor Meleşcanu, Ludovic Orban, Adrian Năstase, Iulian Iancu, Relu Fenechiu, Culiţă Tărâţă, Marian Vanghelie, Cozmin Guşă şi Ioan Chelaru. Cu toţii nişte lepre, după cum îi eticheta, antologic şi atât de autentic, Marean Vanghele.
De asemenea, nu trebuie uitate nici numele celor care au contribuit direct la crearea piramidei de putere în vârful căreia s-a căţărat şontorogul mereu cu p...a în gură, masa de lichele şi lepre pe care Vîntu îi denumeşte ca un mic Hitler de bantustan, cu pretenţii de generalissim: „regimentul meu“, uitând să articuleze până la capăt - regimentul de căcănari pe lovele.
Se disting trăsături comune ale slugilor eoliene - nu sunt neapărat asemănători cu patronul, dar în vizibil acord sufletesc, să zicem, cu baştanul lor (şi la fel de schimonosiţi mintal). Mogulul îşi defineşte „presa sa“, pe cei ce fac parte din „regimentul său“ în termeni foarte clari: „păi, presa trăieşte din sânge, futut, puroaie, de unde trăieşte presa?“.
Acest gen de presă a dus la extinderea infecţiilor purulente care au dus la boala cronică a jurnalismului de mâna a doua practicat de lepre cu pretenţii de ştaif deontologic, sub oblăduirea unor eterni pupincurişti, „profesori“ şi „academicieni“ de teapa unui Tismăneanu, Patapievici, Tatiana Mungiu, CTP etc. Mulţi dintre „teleftualii“ lui Vîntu s-au agăţat între timp de pulpana lui Traian Băsescu - şi-au croit cariere, inclusiv de oameni politici, după ce au încasat bănet de la casieria lui Vîntu.
În ce fel funcţionează presa de gunoaie şi puroaie, „organizaţia“ lui Vîntu, ne lămureşte alt dialog de interese dintre mogul şi slugoiul Sergiu Toader, cel care i-a construit maşinăria-ventilator de căcat, Trustul RealitateaTV. Toader zice servil către patron: „să-mi bag p...a, ba da, ai fost la butoane!“ (butoanele Realităţii TV - n.n.), la care SOV îi răspunde superior: „Nu, am fost la butoanele unei organizaţii construite de tine, dragă Sergiu. Lasă-mă dracului în pace! Care, atunci când am vrut să apăs pe buton, n-a funcţionat cum am avut eu nevoie şi cu asta, basta! Acum va acţiona, va funcţiona în conformitate cu nevoile mele. E atât de simplu!
Toader: Ai schimbat organizaţia, ţi-ai schimbat obiectivele după ce ea era construită. Mie mi-ai cerut să o construiesc într-un fel, cum mi-ai spus, aşa am construit-o.
SOV: Ca să fiu mai simplu, de acum nu mai ţin cont de tine, ţin cont doar de interesele mele.
Toader: Bine, e bine aşa.
SOV: E bine aşa? E clar?
Toader: Trebuie să fii precis în termeni. Ai construit-o cum mi-ai cerut-o şi, la un moment dat, ai zis: vreau să-mi bag p... în ea. «Ia, mă, şi bagă-ţi p... în ea!»
SOV: Acuma ţi-am cerut, astăzi, să-mi pui organizaţia pe picioare, organizaţia la punct, care să funcţioneze în conformitate... Când mi-am exprimat eu interesele, ea să funcţioneze în sensul ăla.
Toader: Punct. Asta fac. Asta fac“.

Lichelele la hazna

Sicofanţilor şi lefegiilor lui Vîntu, cei care i-au croit acestuia ciomagul media, le-a cam sunat ceasul, odată cu apropierea de final a carierei de mogul a stăpânului. Scriam cu ceva vreme în urmă, în anticiparea momentelor de astăzi, că „acum, pentru Băsescu, Vîntu nu mai are la dispoziţie decât soluţia Kennedy. Dacă e tare în bulan, ceea ce nu prea cred. Degeaba a tras din toate poziţiile în Băsescu, degeaba a pritocit cu Patriciu înregistrări trucate, degeaba i-a făcut masaj pe la spate lui Geoană, la piscina sa din strada Paris, degeaba a transformat aproape o mie de ziarişti în câini turbaţi agăţaţi cu dinţii ştirbi de picioarele marinarului, într-una dintre cele mai sălbatice campanii de demolare iniţiate în ultimii 20 de ani la adresa unui om politic.
Cu tot cu Antonescu, Vadim, Becali, unguri, minorităţi, pesedişti, peremişti, voiculeşti, cu tot cu dinozaurii serviciilor şi cu prădătorii din serviciile ruseşti, Vîntu nu a izbândit să-l doboare pe Băsescu, să-l pună pe Geoană, ca apoi în 24 de ore acesta să schimbe procurorul general şi să facă dispărută orice probă şi/sau martor din dosarul FNI. Anul acesta, pe Vîntu îl aşteaptă procurorii să dea cu subsemnatul, alături de Nicolae Popa, interpusul său în tunul FNI.
Presa şi trompetele de pripas nu-i mai folosesc, ci poate doar scutul lui Dark Vader sau un instrument de teleportare în Tanzania (pigmeii nu au tratat de extrădare cu România). Firesc, instrumentele inutile acum, publicaţiile devenite maculatură, nu-şi mai au rostul“.
În jurul „deontologilor“ lui Vîntu ar trebui aşezat cât de curând un cordon sanitar. Ar fi timpul ca breasla jurnaliştilor să-şi facă curăţenie în ogradă, să caute redarea demnităţii presei şi revenirea la normalitate prin eliminarea impostorilor, imbecililor, nesimţiţilor, ciutacoizilor, nevertebratelor şi mai ales a infractorilor din zona presei, dacă nu vrem să vedem întreaga breaslă a jurnaliştilor din România confundată cu fecaloizii lui Vîntu, dacă nu vrem ca întreaga presă să se scufunde în mlaştină şi puroi, mediul suculent al celor de teapa slugilor ce servesc în regimentul de căcănari pe euroi al lui SOV.