Sentinta civila nr. 1767 /1 aprilie 2008
La data de 9 ianuarie 2007 pe rolul Judecatoriei Buftea a fost înregistrata sub nr. 175/94/2007 actiunea prin care reclamantii AG, AM, FI, AM si SI au chemat în judecata pe pârâtele Comisia locala de aplicare a Legii 18/1991 com. B si Comisia judeteana de aplicare a Legii 18/1991 jud. Ilfov solicitând instantei ca, prin hotarârea judecatoreasca ce se va pronunta, sa se dispuna desfiintarea hotarârilor nr. 2070, 2071, 2072, 2073 si 2074/2006 emise de Comisia judeteana de aplicare a Legii 18/1991 jud. Ilfov, admiterea contestatiei formulate de reclamanti împotriva propunerii Comisia locala de aplicare a Legii 18/1991 com. B, admiterea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor în suprafata de 5000 mp situat în comuna B, ce a facut parte din mosia Preotesti Petresti, lotul 149, cuprins în actul autentificat la data de 11 mai 1945 si transcris în Registrul de Transcriptiuni si Inscriptiuni al Tribunalului Ilfov, Sectia Notariat în 1945.
În motivarea actiunii, reclamantii au aratat ca au formulat în termen legal cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafata de teren anterior descrisa, cererea lor fiind, însa, respinsa, la propunerea pârâtei Comisia locala de aplicare a Legii 18/1991 com. B, prin hotarârile nr. 2070, 2071, 2072, 2073 si 2074/2006 emise de pârâta Comisia judeteana de aplicare a Legii 18/1991 jud. Ilfov.
La data de 26 martie 2007 Judecatoria Buftea a pronuntat Sentinta civila nr. 1423 prin care a respins plângerea reclamantilor sentinta ce a fost atacata cu recurs ce a fost admis de catre Tribunalul Bucuresti Sectia a V-a civila prin Decizia civila nr. 987 din 11 iunie 2007, sentinta atacata fiind casata iar cauza trimisa spre rejudecare Judecatoriei Buftea unde cauza a fost înregistrata sub nr. 5609/94/2007 la data de 30 august 2007.
Dupa înregistrarea cauzei pe rolul Judecatoriei Buftea, în vedere rejudecarii, reclamantii nu au solicitat probe suplimentare si nu au depus vreun înscris, cu exceptia actelor de stare civila, cum ar fi fost normal, pentru a releva, cu certitudine, ceea ce instanta de control a indicat în decizia de casare, respectiv ca terenul ce face obiectul conventiei intervenita în anul 1945 se afla ori nu în patrimoniul Cooperativei Malul Rosu; daca se identifica ori nu ca facând parte din terenurile expropriate în anul 1943 terenul reclamant de petenti, ca societatea Cooperativa Malul Rosu, înfiintata în anul 1927, a achizitionat ea însasi terenuri în aceeasi zona. De asemenea, în temeiul art. 315 alin. din Codul de procedura civila, instanta fiind legata de cele stabilite în recurs nu a mai dispus efectuare unei noi expertize.
Analizând întregul material probatoriu administrat în cauza instanta retine ca reclamantii au solicitat în termenul legal prevazut de Legea 247/2005 reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren în suprafata de 5000 mp situat în comuna B, judetul Ilfov.
Reclamantii îsi întemeiaza pretentiile pe un înscris intitulat „conventiune" prin care Societatea Cooperativa Malul Rosu a atribuit autorului sau, la nivelul lunii mai 1945, în deplina proprietate si posesie un teren ce fusese anterior expropriat prin decizia nr.26/22.12.1943 a Curtii de Apel Bucuresti.
Terenul fusese expropriat în scopul construirii unui aeroport, obiectiv ce nu s-a mai înfaptuit ulterior.
Din actele dosarului nu rezulta daca si în ce masura fostii proprietari au fost despagubiti în vederea exproprierii, desi aceste probe ar fi putut fi utile fata de împrejurarea ca, la timpul respectiv, procedura presupunea consemnarea cuvenitelor sume de bani ulterior pronuntarii hotarârii judecatoresti.
Dupa aparitia Legii 18/1991, s-au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru teren, ca si pentru alte terenuri cu regim juridic identic si, în scopul solutionarii favorabile a acestor cereri, a fost emisa hotarârea nr. 195/1994 de Comisia Municipiului Bucuresti si Sectorului Agricol Ilfov si s-a validat anexa 19 întocmita de Comisia Locala Gruiu, prin care se propunea atribuire de teren fizic pentru aproximativ 232 de persoane suprafata totala fiind de 116 hectare.
Aceasta hotarâre a fost atacata cu plângere de Institutul de Cercetare si productie pentru Cresterea Bovinelor B si Institutul de Biologie si Nutritie Animala B, aceste institute având, în epoca, administrarea acestei suprafete de teren.
Prin sentinta civila 716/1994 a Curtii de Apel Bucuresti s-au respins ca nefondate cererile reclamantelor Institutul de Cercetare si productie pentru Cresterea Bovinelor B si Institutul de Biologie si Nutritie Animala B.
Prin decizia civila nr. 816/1995 a Curtii Supreme de Justitie, Sectia de Contencios Administrativ a fost admis recursul reclamantelor recurente si a fost desfiintata sentinta Curtii de Apel Bucuresti iar, pe fond, s-a admis actiunea reclamantelor si s-a anulat hotarârea atacata.
În considerentele deciziei se arata, în esenta, ca terenul nu poate fi restituit întrucât, potrivit art. 34 alin.2 Legea 18/1991 - varianta ei initiala, desigur, în vigoare la data deciziei - terenul la care se refera hotarârea nr. 195 a intrat în patrimoniul statului prin expropriere, ca urmare a Deciziei nr. 26 din 22 decembrie 1943 a Curtii de Apel Bucuresti Sectia a V-a si a Decretului Legea 1952/1943 si ca nefiind folosit pentru realizarea aeroportului ce urma sa se construiasca, a fost folosit în agricultura, Legea nr. 18/1991, gasindu-l în administrarea celor doua unitati Institutul de Cercetare si productie pentru Cresterea Bovinelor B si Institutul de Biologie si Nutritie Animala B. Aflându-se astfel, în mod legal, în administrarea celor doua institute de cercetare, terenurile ce fac obiectul hotarârii 195 au dobândit calitatea de bunuri proprietate publica în sensul art. 4 si 5 din Legea nr. 18/1991, inalienabile, în conformitate cu art. 135 alin. 6 din Legea fundamentala a tarii. (paginile 6 si 7 ale Deciziei civile nr. 816 – filele 46-47 dosar 175/94/2007).
Instanta suprema mai retine ca la dosar sunt dovezi din care rezulta ca terenul a fost expropriat pentru utilitate publica, prin Decizia nr. 26/1943 a Curtii de Apel Bucuresti, fara a exista o dovada ca, ulterior, ca urmare a neexecutarii obiectivului de utilitate publica (aeroportul), fostul proprietar, Institutul National al Cooperatiei, ar fi cerut cu procedura prevazuta de legea exproprierii pentru utilitate publica, retrocedarea, procedura ce ar fi facut necesara obtinerea unei hotarâri judecatoresti, singura în masura a demonstra ca terenul nu este expropriat, dovada absolut necesara, fata de faptul ca Legea nr. 18/1991 prevede expres ca dispozitiile ei nu se aplica terenurilor expropriate.
De asemenea, se mai arata ca terenul expropriat, în temeiul Legii nr. 187/1945 nu putea fi folosit pentru a împroprietari persoane în cadrul reformei agrare.
Se mai motiveaza ca terenul a fost expropriat prin decizia Curtii de Apel din 1943, ca nu a facut obiectul vreunei cooperativizari, ca acele conventiuni de care se prevaleaza persoanele ce au solicitat reconstituirea nu puteau avea efect translativ.
Dupa aparitia Legii 247/2005 persoanele fizice au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate - pe vechile amplasamente - asupra acestor terenuri. Prin hotarâri cu continut identic Comisia Judeteana Ilfov a respins aceste cereri cu motivarea ca reclamantii nu prezinta acte autentice, conventiunile de care se prevaleaza nefiind încheiate cu respectarea legii autentificarii actelor din 1885, ca nu se dovedeste preluarea de catre stat, ca cererile reclamantilor au mai fost respinse prin decizia civila a C S J.
Instanta constata, în speta, ca nu se poate trece peste chestiunile dezlegate irevocabil de CSJ în 1995, chiar daca, formal, nu exista putere de lucru judecat iar decizia s-a pronuntat într-o perioada destul de neprielnica restituirilor proprietatilor.
Fara a exista putere de lucru judecat în sensul paralizarii prezentei actiuni printr-o eventuala asemenea exceptie, instanta constata însa ca, fie chiar pe cale incidentala, instanta suprema a analizat legalitatea actului pe care reclamantii îsi întemeiaza pretentiile, stabilind astfel:
„Atâta timp cât nu se face dovada iesirii legale a terenului de sub efectul exproprierii (n.n. exproprierea initiala, pentru construirea unui aeroport), pretinsele drepturi, rezultând, pentru cei ce se considera fosti proprietari ai terenurilor, din anumite conventii ale lor ori ale autorilor lor cu Cooperativa Malu Rosu din comuna Gruiu, neputând duce la concluzia ca respectivii au stapânit terenul în litigiu cu titlu de proprietari, ele [conventiile] nefiind titluri de proprietate si, pe cale de consecinta, ca ar avea dreptul de a li se recunoaste dreptul de proprietate pe acel teren, conform Legii 18/1991."
Dupa cum se poate observa, chestiunea de a sti daca si în ce masura conventiunile încheiate cu Cooperativa Malu Rosu reprezinta titluri de proprietate a fost analizata si stabilita în mod irevocabil de instanta noastra suprema care dezvolta, în cuprinsul hotarârii aratate, motivele pentru care terenul nu putea intra legal în proprietatea autorilor reclamantilor.
Pe de alta parte reclamantii nu au facut vreo dovada în sensul celor aratate de decizia de casare sau ca statutul juridic al terenului, apartinând domeniului public, cum a aratat Curtea Suprema de Justitie, s-a schimbat
Potrivit adagiului res iudicata pro veritate habetur instanta nu poate decât sa constate ca reclamantii nu pot avea calitate de persoana îndreptatita la reconstituire, câta vreme Curtea Suprema de Justitie a stabilit deja ca titlul de care se prevaleaza reclamantii nu poate avea caracter constitutiv ori translativ de drepturi reale.