Cazul datoriei Germaniei prezinta un interes profesional in primul rand si o provocare pentru mine, dat fiind faptul ca gestiunea si managementul datoriilor este aria de activitate profesionala in care ma situez.
Cred de asemenea ca este o utopie ca eventuale grupuri de interes economic din Romania sa incerce sa se gandeasca macar ca ar putea sa valorifice in interes personal aceasta problema. Germania nu ar plati niciodata aceste solduri in mod efectiv catre Romania, insa in contextul datoriei istorice , am putea sa valorificam aceste aspecte pentru a discuta stingerea imprumutului luat de tara noastra de la FMI in 2009.
De ce nu ?
De ce sa nu usuram presiunea financiara de pe umerii cetatenilor , incercand macar initierea unor discutii oficiale ?

Sa analizam putin una din sursele care confirma soldul datorat de Germania catre Romania si care se regaseste in evidentele de la Bank for International Settlements [ BIS ]  din Basel. Va rog sa mergeti direct  la P. 160, 163-165.

http://www.bis.org/publ/arpdf/archive/ar1944_de.pdf
Tratatul semnat de Romania si Germania la  23.3.1939 NU a fost un tratat doar "global" deoarece a fost conceput sa subordoneze economia RO economiei germane. Art. 1 prevede ca intregul comert sa fie bazat pe compensare.
Activitatea comisiilor intraguvernamentale mentionate in Art. 2 pentru reglementarea cotelor si cantitatilor, preturilor etc. a fost deja stabilita la 23.3.1935. Tratatul din 1939 doar asigura continuarea activitatii acelor comisii prestabilite in anul 1935 .
Statele roman si german au luat o decizie in conditii de suveranitate totala  infiintand acele comisii. Ca urmare , hotararile acelor comisii pe tema cotelor de productie in agricultura stabilite de la an la an sunt "din drepturi dobândite înainte de 1.9.1939" iesind astfel de sub incidenta dispozitiilor Art. 28 alin. 4 din Tratatul de Pace de la Paris din 1947  Acele comisii si-au dobandit legitimitatea in baza unui tratat ratificat de Romania si nu au fost doar simple comsii care au stabilit cotele unui comert benevol.
Aspectul livrarilor imperative sublineaza continutul acelui drept dobandit. Renuntarea fiind una calificata prin prima propozitie, ca una la pretentii pendente la 8.5.1945 cu "EXCEPTIA pretentilor dobandite anterior"..., ne asigura ca formularea din propozitia urmatoare "ACEASTA" renuntarea sa nu fie una integrala ci sa se refere la forma renuntarii specifice.
Deci ROMANIA a renuntat la creante, care pot fi diverse, insa nu la soldurile din clearing dobandite anterior datei inceperii razboiului, adica anterior datei de 01 .09.1939. "Dreptul dobandit" se refera la livrarile impuse prin tratatul din 1939 si nu neaparat la data platii. Germania a specificat mereu ca datoriile in cliring sunt datorii in marfuri in ciuda evidentei tinuta in  Reichsmark [ marci imperiale ]  de catre casa de compensatie germana. Aceasta institutie pe langa Reichsbank (banca
centrala germana din perioada antebelica) a tinut evidenta soldurilor. ( Walter Funk - ultimul guvernator al Reichsbankului care a fost judecat , a afirmat in cadrul  procesuluide la Nürnberg) ca aceste datorii ar fi fost achitate tot in marfuri la niveul preturilor etc.

Pe cale de consecinta nu poate fi vorba decat de o datorie a unui stat fata de alt stat si de datorii catre firme private conform art. 28 alin. 4 care
prevede doua posibilitati:

a) statul roman contra statului german
b) cetatenii romani succesori in drepturi ai firmelor creditoare din Romania contra statului german


Revenind la tratatul romano-german din 1939: Modul platii este reglementat in Art. 4. Acesta sae face in baza acordului pentru reglementarea  platilor din 1935.
Deoarece acest tratat ratificat asigura baza comertului in compensare si sistemul de plati prin trimitere la alte norme, putem afirma ca prin Tratatul de Pace la Paris renuntarea Romaniei nu (Art. 28 alin. 4 "toate pretenţiunile interguvernamentale în legătură cu aranjamentele încheiate în cursul războiului") cuprinde intelegerea intre Antonescu si Hitler, conform careia un sold neachitat sa fie acceptat de catre RO pana la incheierea razboiului, deoarece nu a fost un tratat ratificat de Romania ci doar o intelegere intre cei doi conducatori de la acel moment al celor doua tari . Acea intelegere nu poate fi considerata decisiva deoarece lex specialis
din tratatul intre statele roman si german  din 1939 are prioritate.

Un bun argument este si analiza Conferintei de datorii de la Londra [ LOndon Debts Agreement ]
(Art. 5 "Datorii care nu sunt acoperite de acest tratat"). Aceastra conferinta a fost internalizata in legislatia germana in 1953 si este - simplu formulat - dupa modelul unui plan de faliment statal .
Ce sa nu plateasaca si ce sa plateasca Gemania dupa razboi? In preambulul LDA,  Germania Federala isi asuma raspunderea pentru toate datoriile Reichului,
obligatii etc. In ciuda lipsei continuitatii FORMALE intre Reich si RFG, RFG a dorit prin aceasta preambola generoasa sa fie un "concurent" la RDG-ului pe acest subiect. Puterile Aliate au acceptat acest lucru si au gasit de cale sa accepte intelegerea in forma prezentata de RF Germania.
Argumentul nostru tine de formularea incongruenta din dispozitiile Art. 5 alin 2 - 4. In acest articol sunt stabilite  categoriile de state:
- alin. 2 foste tari ocupate (F, B, NL, YU etc.),
- alin. 3 tari care nu au fost ocupate (CH, FL, S) si
- alin. 4 tari care au fost aliate Germaniei (RO, BG, HU, I, FIN).
Atentie: formularea nu permite nici interpretare in legatura cu momentul  23.08.1944 , cobeligeranta etc. Este foarte clar ca am fost tratati ca si aliati ai Germaniei. In timp ce alin. 2 si alin. 3 mentioneaza atat datorii cat si solduri pe conturi de cliring, in alin. 4 se face doar o trimitere la tratatul de la Paris. Observam astfel ca exista o problema de incongruenta juridica in formulare textelor de lege, pe care o putem cataloga chiar ambigua. Deoarece solduri din cliring au existat cu mai multe state si Conferinta de la Londra asigura odata cu semnarea ei i dupa rzboi achitarea datoriilor, in relatia cu Romania este evident vorba de datoriile anterioare datei de 01.09.1939. Am putea afirma, ca Germania voit a facut in alin. 4 o trimitere la tratatul de la Paris dar NEMENTIONAND dispozitiile  din alin 2 si 3 "solduri din cliring", nu a luat niciodata in 1953 cand se semna LDA o eventuala pretentie financiara a Romaniei pentru datoriile anterioare 01.09.1939 mai ales ca Romania era deja parte a Tratatului de la Varsovia iar partile erau deja intr-o stare de conflict aproape militar [ USA si aliatii vs. URSS si aliatii ]   Cei interesati sunt invitati sa acceseze sursa de date a London Debt Agreemt in franceza:
http://www.admin.ch/ch/f/rs/0_946_291_364/a5.html
Germania ar trebuie sa ne demonstreze ca am renuntat la acel sold din perioada 23.03.1935-01.09.1939 insa tocmai demersurile facute in 1975 de catre Romania prin intermediul ministrului George Macovescu [ pe fondul dezghetarii relatiilor Romaniei cu Vestul in contextul pozitionarii tarii noastre fata de refuzul de a participa in 1968 la invazia Cehoslovaciei ] demonstreaza ca de fapt tara noastra nu a renuntat niciodata la aceste pretentii.
Desigur in cazul in care Romania ar exprima o pretentiein mod oficial......
Germania prin Conferinta de la Londra s-a declarat succesoarea obligatiilor financiare ale Reichului. Eu personal nu gasesc nici o formulare juridica in tratatul de la Paris prin care noi am fi renuntat la asa ceva, in afara de despagubirile din timpul razboiului.

Cu referire la London Debt Agreement [ LDA]
În Acordul de la Londra, guvernul germane aflate sub conducerea cancelarulului Konrad Adenauer s-au angajat să ramburseze datoriile externe efectuate de Germania nazistă înainte de al doilea război mondial . În schimb, aceste datorii au fost reduse cu 62,6% ( in perioada antebelica datoria  Germaniei naziste, inclusiv dobânzi , se ridicau la 22.6 miliarde Reichmarks , postbelică datoria sa a fost estimată la 16.2 miliarde de euro; aceste sume au fost schimbate la 7,5 miliarde şi, respectiv, 7 miliarde de euro).

Republica Federală Germania a fost obligată să ramburseze 33 de ţări; cu  toate acestea, pentru reparatii din cauza războiului, au fost excluse, tarile din Blocul Tratatului de la Varsovia. Insa aici este de facut o distinctie interesanta; practic tarile comuniste din Estul Europei au fost excluse de la LDA doar in privinta reperatiilor datorate din perioada razboiului [ 01.09.1939-09.05.1945 ] astfel incat pe cale de consecinta prin efectul LDA practic RFG este continuatoarea si succesoarea in timp a datoriilor preluate de la Germania Nazista si pentru perioada antebelica, si ma refer aici la perioada de dupa 1935 cand Germania se pregatea de razboi iar Romania avea semnate acordurile de lucru si derula productie in interesul Germaniei Naziste, care se stingeau prin compensare.

Acordul LDA a contribuit în mod semnificativ la creşterea post-război a economiei germane şi la reapariţia Germania ca o putere economică mondială. LDA a permis Germaniei să isi reia relatiile economice internationale cu instituţiile finantatoare mondiale internaţionale precum Banca Mondială , FMI şi OMC .

O altă măsură de excepţie a fost că ratele dobânzilor imprumuturilor primite de Germania de la FMI , BM au fost reduse substanţial (între 0 şi 5%).in cele din urmă trebuie să ţinem seama de masa mare de dolari din Statele Unite care au inundat piata Germaniei de Vest [ RFG ] : 1,173.7 milioane de dolari, ca parte a Planului Marshall de la 04/3/1948-6/treizeci/1952 cu cel puţin 200 milioane adăugat 1954-61, în principal prin intermediul USAID. Datorita acestor conditii exceptionale Germania a răscumpărat datoria sa stabilita conform LDA pana in  1960. În timp record reusind chiar plati anticipate fata de scadentarele convenite prin LDA. It even anticipated on maturity dates. Este chiar anticipate pe data scadenţei. De altmineri intr-un raport al institutiilor germane din 2003 [ http://ideas.repec.org/p/egc/wpaper/880.html ] LDA este privit si astazi ca o varianta de lucru pentru reducerea datoriilor internationale ale tarilor sarace.

Concret, vorbim aici de recentul acord incheiat de Romania cu FMI. Binenteles ca este o utopie sa creada cineva astazi ca Germania va plati efectiv datoria istorica fata de Romania, insa cel putin la acest moment, datorita liantului comun FMI, exista posibilitatea de negociere a preluarii si stingerii prin compensare a datoriei actuale a Romaniei fata de FMI prin intermediul Germaniei, ceea ce ar fi un lucru absolut remarcabil.