Aproximativ 200 de fundatii pentru rromi - http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/investigatii/banii-pentru-rromi-tocati-pe-seminarii-112695.html
La o simpla cautare pe internet, se constata ca Romania nu duce lipsa de institutii, organizatii sau fundatii care pretind ca lupta pentru imbunatatirea situatiei tiganilor. Autoritatea Nationala pentru Rromi (ANR) reprezinta statul in acest domeniu – este subordonata Guvernului – si a cheltuit pe proiecte si programe din fonduri proprii sau externe 1,1 milioane RON in 2006 si 2,3 milioane RON in 2007. De acesti bani s-au infiintat comisii, s-au elaborat strategii, s-au organizat cursuri si seminarii, s-au creat metode de cercetare si s-a instruit personal de specialitate. In acelasi timp, exista si multe ONG-uri care activeaza in acest domeniu, chiar daca nimeni nu poate sa spuna care este exact numarul lor. Mihai Neacsu de la Amare Rromentza estimeaza ca avem peste 200 de astfel de organizatii, dintre care doar vreo 40 ar fi active, in adevaratul sens al cuvintului. "Exista totusi o concurenta mare in ceea ce priveste obtinerea de finantari", vorbeste din experinta proprie Mihai Neacsu.
O evidenta exacta a fundatiilor nu are nici Gruia Bumbu, presedintele ANR, care insa le aminteste pe cele pe care le considera mai reprezentative: "ONG-urile din sistemul Soros – CRCR, CRDE, Centrul de resurse juridice, Centrul educatia 2000, Romani Criss, Amare Rromentza, Agentia Impreuna, Partida Rromilor Pro-Europa, AUR, CERR, Aven Amentza, Centrul de Studii Rrome de la Universitatea Bucuresti". Nu stim dupa ce criterii le-a nominalizat presedintele ANR, dar putem vedea singuri cu ce se ocupa.
"Rromani Criss" ne-a informat ca asociatia este axata in principal pe proiecte educationale. Cel mai recent a vizat "dezvoltarea capacitatilor organizationale in cadrul caruia tinerii rromi sunt invatati cum sa atraga fonduri si sa implementeze proiecte". Alta organizatie bine vazuta la ANR este "Centrul educatia 2000", fiind preocupata de asemenea exclusiv de politicile educationale.
Ultimele sapte proiecte realizate de "Centrul de Resurse pentru Comunitatile de Rromi" (CRCR) au avut un buget de peste 300 de mii de euro. Cel mai costisitor, in valoare de 93 de mii de euro, se intituleaza "Chiar diferiti – acelasi sange". Scopul sau este "prevenirea si combaterea prejudecatilor si discriminarii fata de cetatenii romani de etnie rroma". ONG-ul s-a concentrat pe proiecte privind consolidarea identitatii rrome si formarea unor experti si consilieri pentru comunitatea rroma.
"Agentia Impreuna" are in derulare opt proiecte. Majoritatea urmaresc consolidarea parteneriatelor dintre comunitatile de rromi si integrarea lor sociala.
"Centrul de Resurse pentru Diversitatea Etnoculturala" (CRDE) deruleaza campanii de monitorizare si prevenire a conflictelor la nivelul comunitatilor multiculturale.
Asociatia romilor-caldarari "Than Romano" (Aven Amentza) a publicat carti si CD-uri legate de istoria si cultura rromilor. Am incercat cateva zile la rand sa ii contactam. Nu am reusit, deoarece nici unul dintre lideri nu ne-a raspuns la telefon. Alte doua organizatii dintre cele considerate vizibile si active, Centrul de Studii Rrome de la Universitatea Bucuresti si Partida Rromilor Pro-Europa nu au pagina de internet.
Buni la teorie
Interesant este faptul ca, intrebati despre adevaratele probleme ale rromilor din Romania, toti cei intervievati le-au identificat "cu brio", intr-o ordine fireasca, de bun-simt. "Accesul la o educatie de calitate pentru copiii rromi la toate nivelurile, accesul rromilor la programe de pregatire profesionala care sa ajute la cresterea accesului lor la locuri de munca, imbunatatirea situatiei locuirii in comunitatile de rromi, respectiv accesul la facilitatile civilizatiei moderne – apa, canalizare, electricitate, etc. –, reducerea nivelului de prejudecati, implicit discriminarea impotriva rromilor", este enumerarea facuta, de pilda, de Florin Moisa, presedintele executiv al Centrului de Resurse pentru Comunitatile de Rromi.
Raspunsul acestuia este aproape identic cu cel al presedintelui ANR Gruia Bumbu, dovada ca dupa atatea simpozioane si conferinte oamenii au ramas cu ceva teorie in cap. La ce folosesc insa aceste cunostinte daca viata comunitatilor de rromi nu s-a schimbat aproape deloc? Parintii tot nu gasesc motive intemeiate ca sa-si dea copiii la scoala, iar tinerii – dupa cum am vazut in exemplul nostru – nu vad inca rostul unei meserii aducatoare de salariu.
Cat despre familiarizarea rromilor din comunitatile traditionale cu beneficiile societatii moderne, este doar o gluma buna in multe cazuri. "Nu uitati ca in unele localitati asfaltul se termina unde incepe cartierul de rromi", incearca sa explice Florin Moisa de ce stau lucrurile asa prost.
In acelasi timp, el nu poate insa numi o situatie in care o fundatie de rromi a pus presiune pe autoritati – sau macar a incercat acest lucru – pentru a se determina sa aduca asfaltul, canalizarea sau apa calda si la poarta celor pe care-i apara. Se poate vorbi, asadar, ca cel putin deocamdata lupta pentru imbunatatirea situatiei rromilor nu are efectele scontate. si, probabil, nu va avea atata vreme cat actiunile autoritatilor si ale sutelor de organizatii din domeniu vor continua sa fie superficiale, dezlanate sau urmarind mize modeste.

In ciuda zecilor de organizatii si institutii care pretind ca lupta pentru imbunatatirea situatiei rromilor, viata acestora nu s-a schimbat fundamental in ultimii ani.
Autoritatea Nationala pentru Rromi, institutie subordonata Guvernului, sustine ca a cheltuit in acest scop zeci de miliarde de lei vechi in ultimii doi ani. Banii s-au dus insa pe infiintari de comisii, elaborare de strategii si organizare de cursuri si seminarii.Exemplele concrete arata ca activitatile organizate de autoritatile statului si ONG-uri sunt bune cel mult pentru a ajuta oamenii care s-ar fi descurcat si singuri in cele din urma. Ele nu au avut insa vreo utilitate pentru rromii fara capatai. Mai mult de jumatate dintre ei nu au un loc de munca, numeroase comunitati nu au acces nici la cele mai elementare conditii de viata civilizata, iar nivelul educatiei copiilor este in continuare scazut. De exemplu, la un curs de formare profesionala organizat de Fundatia "Amare Rromentza" s-au inscris 150 de tineri rromi, l-au absolvit 84, dar numai cinci dintre ei s-au angajat in domeniul pentru care au fost pregatiti. Exemplul demonstreaza ca programele pentru rromi nu reusesc sa penetreze in fondul problemei, adica sa ajute masele, care raman in continuare fara nici un sprijin.

Florin Mihai Gusa are 25 de ani si este ospatar intr-un restaurant bun din centrul Bucurestiului. Ingrijit si sigur pe el, tanarul da senzatia ca-i place meseria pe care o are. Florin castiga 400-500 de euro pe luna si a absolvit in acest an cursurile gratuite de formare profesionala organizate de Centrul rromilor "Amare Rromentza", finantate de Fundatiile Olandeze de Cooperare pentru Europa Centrala si de Est.
"Eu si fratele meu aveam o lucrare de zugraveala, gresie, faianta la apartamentul unei doamne, rroma ca si noi. Doamna m-a intrebat daca nu vreau sa fiu ospatar. Normal ca vroiam, ca mie imi place sa am o munca in care sa fiu curat. Doamna mi-a zis de cursurile astea si m-am inscris", spune Florin care a absolvit scoala de ospatari cu nota 10. Tanarul provine dintr-o familie in care toata lumea munceste si cistiga bine: unchiul serveste in restaurante din Germania, fratele si tatal pun gresie si faianta in apartamentele bucurestenilor, iar cumnata preda engleza intr-o scoala de periferie.Recent, Florin a aflat ca alta fundatie face cursuri gratuite de engleza si germana si s-a grabit sa se inscrie la ele, pentru ca, se gindeste tanarul, i-ar fi de folos sa stie limbi straine daca va pleca vreodata sa lucreze pe un vas de croaziera sau intr-o tara straina. Florin face parte dintre putinii rromi pentru care, cel putin teoretic, putem spune ca banii fundatiilor olandeze nu s-au cheltuit in zadar. Dupa cum afirma chiar directorul "Amare Rromentza", Mihai Neacsu, la cursurile de formare profesionala – pentru meserii precum ospatar, bucatar, manichiurista, frizer – s-au inscris nu mai putin de 150 de tineri cu virsta intre 16 si 29 de ani si au absolvit 84.
Dintre acestia, spune Neacsu, cam 15 si-au gasit un loc de munca in domeniul pentru care s-au pregatit.

Directorul fundatiei considera totusi ca aceste rezultate nu reprezinta un esec daca tinem seama de realitatile din cele mai multe dintre familiile rrome: "De cand eram mic mi-au ramas in minte doua notiuni foarte importante, pe care le-am auzit la noi in casa: avans si lichidare. Din pacate, multi dintre tinerii acestia au crescut in medii in care nu s-a vorbit niciodata de salariu, program de munca, trezire la ora 7.00 dimineata. Parintii lor traiesc de azi pe maine, cumpara, vand, traiesc din invarteli. Atunci, de unde sa invete ei ca, atunci cand vor fi mari, vor avea nevoie de un loc de munca?", se intreaba Mihai Neacsu. "Dintre cei de la cursuri, jumatate veneau doar ca sa aiba de unde pleca. asta-i adevarul, rar tigan care sa vrea sa munceasca", spune si Florin Gusa.
"Doar nu sunt obligat sa muncesc?"
Am incercat sa vedem de ce atat de putini dintre tinerii rromi care au inceput cursurile finantate din banii olandezilor le-au si fructificat intr-un fel sau altul. I-am sunat pe toti cei 84 de absolventi, dar si pe o parte dintre cursantii care s-au pierdut pe traseu. Am identificat exact cinci absolventi care intr-adevar munceau in domeniul pentru care s-au pregatit si nu 15, cum spunea directorul Amare Rro-mentza. (17 dintre cei sunati nu au raspuns sau aveau telefonul inchis). Ceilalti ne-au dat raspunsuri din cele mai diverse: "Nu mi-a convenit patronul si acum caut ceva mai bun", "Mi-am gasit serviciu, da’ era prea departe de casa, acum caut ceva in cartier". Un pusti ne-a trantit-o taios la telefon ca patronul la care s-a angajat era "cam impertinent" si a plecat. "Care-i problema, doar nu sunt obligat sa muncesc!", ne-a spus baiatul. Am primit si motive mai serioase, cum ar fi refuzul patronilor de a angaja oameni fara experienta sau cresterea copiilor mici.
Alti intervievati ne-au spus ca muncesc in alte domenii, cum ar fi supraveghetor intr-o sala de jocuri electronice sau necalificat in constructii. La intrebarea "din ce traiti in acest moment?", o parte dintre ei nu a dat un raspuns concret, iar ceilalti au zis ca sunt intretinuti de sot sau de parinti. Dintre cei cinci care isi gasisera de lucru in domeniu - printre care si Mihai Florin Gusa -, unul avea chiar doua slujbe, in parti diferite ale orasului, iar altul, pe langa serviciu, isi continua si studiile liceale.

AFACEREA INCLUZIONATORILOR DE ROMI: sute de milioane de euro pentru Deceniul Soros de Incluziune a Romilor - Sursa http://ro.altermedia.info/minoritati/romania-in-plin-razboi-axiologic-cum-au-devenit-romanii-romaniromitigani_7955.html


I-a intrebat cineva pe tigani daca vor sa fie "incluzionati"? * Integrarea romilor si dezintegrarea romanilor

Problemele minoritatii tiganilor din estul Europei au fost remarcate aproape imediat dupa caderea comunismului. Extinderea Uniunii Europene a facut, normal, ca problemele tiganilor sa devina probleme comunitare.

Nu aceeasi este si parerea Magdei Matache, director la Centrul Romilor pentru Interventie Sociala si Studii (Romani CRISS), asociatie care a incasat, intre anii 1994-2007, 350.000 de euro si 730.000 de dolari SUA pentru proiectele desfasurate. Matache, citata de Evenimentul Zilei, sustine ca solutia „problemei rromilor” nu consta doar in acordarea unei asistari sociale, ci in integrarea lor in societate. „Incluziunea sociala a rromilor nu s-a facut in Romania. Problema rromilor romani e, in primul rand, problema Romaniei, si apoi a Europei", declara aceasta pentru cotidianul citat. Incluziunea, termen ce ar vrea sa insemne includerea, este insa, conform DEX, cu totul altceva, respectiv: "INCLUZIÚNE, incluziuni, s.f. 1. Particulă de metal străin conţinută în masa unui corp solid. ♦ Defect de fabricaţie al unei piese, datorat prezenţei unor incluziuni (1) sau unor particule metalice izolate în masa ei". Cuvantul a devenit "la moda" dupa ce s-a lansat la Budapesta "Deceniul de Incluziune a Romilor". Ideea acestui proiect de amploare pentru tigani a luat nastere in anul 2003, cu ocazia conferintei "Romii intr-o Europa care se extinde: Provocari pentru viitor", "o initiativa regionala inspirata de George Soros", dupa cum se prezinta pe site-ul Fundatiei Soros Romania. Decada a fost initiata in cursul conferintei de presedintele Open Society Institute - New York, George Soros si presedintele de atunci al Bancii Mondiale, James Wolferson.

Integrarea romilor si dezintegrarea romanilor

Nimeni nu i-a intrebat insa pe tigani daca vor sa fie "incluzionati". Daca ar fi sa urmarim legislatia UE - conform careia si intreprindem acest demers de aparare a romanismului - tiganii trebuie sa se bucure de dreptul de a-si prezerva propria identitate. Daca aceasta este cea nomada si traiul liber, cum poate fi considerata integrarea/incluziunea lor - practic o integrare fortata in masa -, o optiune democratica pentru care se cheltuiesc zeci de milioane de euro anual? Aceasta dovedeste de fapt ca scopurile acestui program de anvergura sunt cu totul altele: nu integrarea romilor ci, in cazul nostru, dezintegrarea romanilor.

In programul Soros au intrat la comanda Romania lui Ion Iliescu si Adrian Nastase, Bulgaria, Ungaria, Croatia, Republica Ceha, Slovacia, Macedonia si Serbia care au adoptat prima declaratie comuna in care s-au angajat sa imbunatateasca conditiile de viata ale tiganilor.

Este foarte greu de spus care sunt banii alocati pentru Decada, semnaleaza Divers.ro. Intr-un interviu acordat agentiei de presa Mediafax, George Soros a declarat ca organizatiile pe care le finanteaza vor cheltui, in total, pentru programele si initiativele Decadei, in jur de 70 de milioane de dolari. Sursa principala de finantare ar trebui sa fie insa bugetele nationale, opina Divers.ro. Una dintre putinele intiative de implementare a Deceniului de incluziune despre care se stie exact ce buget are este Fondul pentru Educatia Rromilor (Roma Education Fund). Creat in decembrie 2004, REF are la dispozitie circa 42 de milioane de dolari (bani obtinuti de la diversi donatori), din care 5-6 milioane vor fi trase anual pentu finantarea programelor de imbunatatire a nivelului de educatie a rromilor, informeaza Asociatia de Investigatii Media in Balcani. Pentru anul 2007 Roma Education Fund a alocat 2.722.000 de euro pentru proiecte care sa sprijine educatia tiganilor din Romania.

Romania a aprobat in anul 2001 Hotararea de Guvern 430 privind Strategia de Imbunatatire a Situatiei Romilor, iar Mariea Ionescu, presedinta Autoritatii Nationale a Romilor (ANR), s-a plans permanent ca fondurile alocate de guvern pentru indeplinirea Planului general de masuri sunt aproape inexistente. "Alocarile bugetare romanesti au constituit numai contributii la programele PHARE ale Comisiei Europene" declara Mariea Ionescu, pentru Transitiononline. Insa fondurile au fost substantiale: in 2001 Phare a furnizat 7.000.000 euro si Guvernul Romaniei 1.330.000; in 2002 Phare a furnizat 6.000.000 euro si Guvernul Romaniei 1.600.000; in 2003 Phare a furnizat 9.000.000 euro si Guvernul Romaniei 2.300.000; in 2004 Phare a furnizat 8.500.000 euro si Guvernul Romaniei 1.000.000.

Cum fura ungurii pozitiile tiganilor

De-a lungul anilor s-a observat insa ca responsabilii de fonduri si acaparatori ai “marcii“ minoritatilor, in loc sa fie cei mai defavorizati, tiganii, au fost ungurii. Pe langa faptul ca maghiarii au fost cei care au ocupat constant pozitiile de conducere ale Departamentului Guvernului pentru Relatii Interetnice si ale celor pentru minoritati din cadrul ministerelor si altor agentii guvernamentale, administrand si fondurile acordate, un alt caz este cel al Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii. CNCD a fost infiintat chiar in baza Strategiei de Imbunatatire a Situatiei Romilor, elaborata in 2001, in care se prevedea “includerea de reprezentanti ai romilor in aceasta structura”. Din componenta Colegiului Director fac parte urmatorii: Csaba Ferenc ASZTALOS, Corina Nicoleta COMSA, Dezideriu GERGELY, Istvan HALLER, Gheorge IONITA, Dragos Tiberiu NITA, Anamaria PANFILE, Paula Roxana TRUINEA, Ana Monica VASILE, conform site-ului CNCD. Dupa cum se observa, din 9 membri 3 sunt de etnie maghiara, deci 33%. Aceasta cu toate ca procentajul de unguri in Romania este de 6,6%, conform recensamantului din 2001 aflat pe site-ul MAE. Ca atare, pentru a se respecta acest procent, in cadrul Colegiului Director al CNCD ar fi putut fi permisa prezenta unui singur cetatean roman cu ceva origini maghiare. In lipsa de reprezentant, Romani Criss l-a desemnat pe maghiarul Istvan Haller, care este si co-presedinte al Ligii Pro-Europa impreuna cu Smaranada Enache, sa reprezinte si romii.

Strategie defectuoasa: discriminarea pozitiva se intoarce impotriva tiganilor

Tot in cadrul aceleeasi Strategii guvernamentale pentru romi s-a elaborat si baza pentru asa-numita “discriminare pozitiva”. Astfel, la capitolul D. Sanatate, Punctul 8, se cere: “Cresterea numarului de cadre medicale provenite din etnici romi, prin alocarea de locuri speciale pentru studentii romi in invatamantul medical de stat”. Si, la Capitolul H) Educatie, se stipuleaza, printre prioritati: “7. Adoptarea de masuri legislative in sprijinul romilor, in scopul acordarii de facilitati in domeniul educatiei pentru romi si din perspectiva promovarii romilor in posturi ale administratiei scolare (directori de scoli si inspectori scolari). 8. Acordarea in continuare de facilitati si de locuri subventionate speciale pentru tinerii romi care doresc sa urmeze colegii universitare si facultati. “ Si, la punctul 11: “Stimularea accesului la educatie prin asigurarea gratuit a unei mese pentru toti elevii din ciclul primar si secundar” – (Asta ca sa aflati cand si cum s-a hotarat de fapt “Cornul si laptele”). In tot cazul, revenind la masura facilitatiilor acordate in invatamentul superior de stat, respectiv desemnarea unor locuri speciale pentru romi, se observa ca aceasta provoaca de fapt serioase probleme in dezvoltarea naturala a tinerilor tigani si se intoarce chiar impotriva minoritatii favorizate. Astfel, s-a relevat ca, pe langa dezinteresul constatat pentru ocuparea acestor locuri rezervate, tinerii romi, lipsiti de spiritul competitiei, nu reusesc sa se ridice la inaltimea asteptarilor creandu-se practic, din start, un handicap major care poate duce apoi la abandonarea studiilor.

Pe langa aceasta, masura este anti-democratica si discrimineaza majoritatea, prin blocarea accesului la educatie in mod echitabil al tuturor tinerilor, indiferent de sex, rasa sau altceva.

ANEXA 2. Romanii si romii in viziunea unui "Consilier Superior" la Agenţia Naţională pentru Romi

Degenerarea terminologiei romi/romani este luata in bascalie, pe site-ul Agentiei de Monitorizare a Presei (al ofiterului de presa Mircea Toma) de Dan Oprescu, un fost turnator al Securitatii si membru de baza al Grupului pentru Dialog Social, deconspirat de presa si CNSAS, dar pripasit in continuare la Guvern, Oficiul National pentru Romi (vezi site-ul http://www.rroma.ro/romanian/ - o alta dovada a generalizarii confuziei)

Iata ce ne spune Oprescu, “la misto”, in textul de mai jos: "Romanii (de data aceasta este vorba de natiunea romana - nota ACM) sunt o inventie relativ recenta; mai exact, pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, cativa intelectuali ...au creat cuvantul roman..."

Cu alte cuvinte, de ce n-am crea si noi, tiganii, un nou cuvant, asemanator?

"Dan Oprescu

doctor in filosofie … sa nu creada strainii ca sintem tigani!

(Note despre o anumita prostie nationala)

Cam de un veac si jumatate, pare sa se fi instalat in imaginarul nostru colectiv o spaima aproape unanima: sa nu creada “lumea” (i.e.: strainatatea, Europa, civilizatia, ungurii etc.) ca romanii sint tigani (sau altfel spus, sa nu se creeze, Doamne fereste!, vreo confuzie intre termenii de roman si rom). Chestiunea reflecta, pe de o parte, nesiguranta identitara romaneasca, iar pe de alta parte imensa noastra capacitate de a plamadi mituri, ideologii care sa reprezinte compensatii “morale” pentru sirul nesfirsit de frustrari economice, geopolitice, militare, culturale s.a.m.d., frustrari pe care trebuie sa le induram zi de zi, ceas de ceas si in proportie de masa.

Romanii – precum multe alte natiuni moderne -- sint o inventie relativ recenta; mai exact, pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, citiva intelectuali grupati in ceea ce se va fi chemat mai tirziu Scoala Ardeleana, au produs romanismul, si au creat cuvintul roman, spre a arata lumii intregi ca “noi” nu sintem doar niste serbi, niste iobagi, niste sclavi, niste rumini, ci ca ne si tragem din neamul imparatesc al romanilor, neam care odinioara a stapinit “intreg Pamintul”. Tehnologia de producere a cuvintului a fost pe cit de simpla, pe atit de ingenioasa: s-a luat o oarece vorba (rumin, care nu inseamna altceva decit taran), s-a trecut o litera intr-alta (“u” in “o”), iar apoi a inceput delirul (bazat, totusi, pe un fapt incontestabil: caracterul in genere latin al limbii noastre). Povestea nu este unica in zona aceasta, a Europei Central-Rasaritene (sau, cum a spus Fernand Brodel, in “partea cea rea a Europei”), pentru ca la fel vor fi facut si altii (ungurii, slovacii, ucrainienii etc.), si tot sub influenta intelectualilor “uniati” (la noi, asa-numitii greco-catolici), care studiasera la Universitatea Sapienza din Roma. Evident, bietii carturari ai Scolii Ardelene nu si-au imaginat ca mai exista, prin Europa, o etnie cu un nume periculos de apropiat de cel inventat de ei: romii, cunoscuti indeobste drept tigani.

In conditiile in care romanii nu au, si nici nu au avut niciodata, o parere foarte buna (sau macar una foarte hotarita) despre ei insisi, a fost numai foarte firesc sa se ajunga la situatia in care s-a negat existenta romilor, sub pretextul ca acestia nici nu ar fiinta; in schimb, existau, pe de o parte, romanii, urmasii Romei imperiale (si, implicit, si a celei republicane), si tiganii, pe de alta parte, o etnie in principiu de sub-oameni (doar asa se putea explica indelungata perioada de sclavie – poreclita si robie -- , de peste 500 de ani numai in Tarile Romane, adica in Rasaritul si Sudul actualei Romanii), dar careia i se pot recunoaste anumite calitati secundare, cum ar fi talentul muzical, pitorescul etc.

Mai tirziu, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, s-a inventat pina si o litera noua: a din a, odata cu trecerea de la alfabetul kirilic la cel latin (oarecum in maniera in care, dupa Decembrie 1989, s-a inventat cuvintul ‘rrom’). In definitiv, a continua sa scriem cu litere kirilice ar fi fost rusine mare, da’ mare de tot.

Prima perioada comunista a Romaniei, cea de pina la moartea lui Stalin, a adus cu sine si o anumita (re-)slavizare a ortografiei oficiale; astfel, s-a renuntat la i din a, iar numele tarii era Republica Populara Romina, sau, pe scurt, Rominia. Mai tirziu, in perioada embrionara a comunismului national (sau, mai bine spus, a national-comunismului), perioada lui Dej, a fost reintrodus (pe monezi, bancnote etc.) a din a, lucru ce a fost, apoi, continuat pe toata durata perioadei ceausiste (si subzista si in prezent). Dupa 22 decembrie 1989, Academia Romana a initiat procesul remitologizarii latinist-moderate a ortografiei oficiale, cu numeroase cazuri de inadecvare hazlie; aceasta “reforma” nu face, insa, obiectul rindurilor de fata.

Dupa 1970, Ceausescu, prin Ministerul de Externe, a inceput o veritabila campanie internationala pentru a schimba denumirea tarii noastre, asa cum apare ea in felurite limbi straine (Roumanie, Rumania, Rumanien, Rumunsko, Rumunia etc….), in sensul renuntarii la “u” in favoarea lui “o”, resimtit ca fiind mai imperial, deci mult mai potrivit cu ambitiile lui Ceausescu, ce se socotea urmasul lui Burebista si prietenul Sahinsahului. Nu a reusit sa faca asa ceva, decit – partial – in englezeste, si asta numai datorita americanilor, care la ONU (dupa ce vor fi zimbit la auzul cererii diplomatilor nostri), isi vor fi spus; “De ce nu? Daca ei o vor…”, si asta s-a si intimplat. Mai conservatori (si, s-ar cuveni adaugat, cu mai mult bun-simt), britanicii au incercat sa ne convinga sa renuntam la nastrusnicia cu Romania, dar fara succes; in orice caz, pina in zilele noastre, unele reviste britanice (ca, de pilda, “The Spectator”) utilizeaza consecvent grafia “pre-ceausista”, cea cu Rumania. De altminteri, in perioada dintre cele doua razboaie mondiale, si tot in America, si-a facut loc, in citeva ocazii, grafia de tranzitie Roumania, reprezentind un soi de compromis intre grafia frantuzeasca si cea britanica.

Pe cind Teodor Melescanu era ministru de externe intr-una dintre primele guvernari iliesciene, a produs un document (sub forma unui Memorandum – vestitul cu nr. H(03)/169 si nr. 5/390/NV din 31 Ianuarie 1995 -- insusit de catre Primul Ministru Nicolae Vacaroiu, prin care se propunea utilizarea consecventa a termenului de tigani si evitarea, la fel de consecventa, a celui de romi, pentru a nu crea cine-stie-ce confuzii in cercurile internationale; iata citeva citate caracteristice – inclusiv pentru agramatismul autorilor -- din acest document: “Confuzia care se creeaza, in special la nivelul opiniei publice internationale este si o posibila identificare a romanilor in general cu membrii acestei etnii. Ea a fost initiata si intretinuta in asociere si in urmarirea acelorasi obiective cu unele ‘teorii istorice’ ungare si austriece care prezinta pe romani ca tragandu-se din tiganii adusi de romani in timpul ocupatiei Daciei, precum si numeroasele stiri, relatari si imagini in presa si mijloacele audio-vizuale de informare in masa internationale din ultimii ani, privind tiganii din Romania aflati prin Europa in ipostaze negative.” Finalul documentului este aproape apoteotic: “Avand in vedere confuziie create la adresa poporului roman si a Romaniei, a romanilor in general, prin folosirea in loc de cuvintele ‘tigan’, ‘tigani’, ‘tiganesc’ a termenilor de ‘rom’, Roma’, ‘Romani’, ‘roman’, ‘romanis’ apare ca evidenta necesitatea ca organele oficiale romane sa foloseasca terminologia utilizata in conventiile si documentele internationale ale ONU, Consiliului Europei si OSCE: tigan – in limba romana, gipsy – in limba engleza, gitan/tsigane – in limba franceza, tsigan – in limba rusa, zigeuner – in limba germana, zingaro – in limba italiana, gitano – in limba spaniola, etc.” Dupa cum precizeaza o Nota MAE din anul 2000, “reactia liderilor tigani a fost extrem de violenta, motiv pentru care s-a ajuns la un compromis, respectiv folosirea cuvantului ‘rrom’ pentru a se evita confuziile etimologice.”

Abia ministrul de externe Petre Roman, in Februarie 2000, a produs un contra-Memorandum (nr. D2/1094 din 29.02.2000), insusit de catre Primul Ministru Mugur Isarescu, potrivit caruia, totusi, romilor nostri sa li se spuna, de preferinta, romi, in paralel cu utilizarea si a altor formule (precum: Roma/Gypsies, Roms/Tsiganes, Roma/Sinti, romi/tigani), in conformitate cu anumite prevederi ale unor organisme internationale. Totodata insa, mai multe documente oficiale ale MAE subliniaza raspicat faptul ca doar presiunea societatii civile a facut sa se renunte la Memorandum-ul lui Melescanu: “Sub presiunea reprezentantilor unor asociatii de tigani (‘Romani Criss’, ‘Aven Amentza’, ‘Partida Romilor’, ASTRA-SATRA) si a organizatiilor internationale (Consiliul Europei, OSCE s.a.), Ministerul Afacerilor Externe este pus in situatia de a-si reconsidera pozitia fata de recomandarea utilizarii in documentele oficiale a termenului de ‘tigan’.” Nimic (nici chiar minciuna) nu este de lasat la o parte daca e in pericol insasi natiunea; citez, din acelasi document MAE (sublinierea apartine autorilor textului): “Mentionam totodata ca in actualele pasapoarte ale cetatenilor romani apare la rubrica ‘cetatenie’ cuvantul ‘rom’, ceea ce duce la confuzii regretabile pentru identitatea cultural-istorica atat a romanilor, cat si a tiganilor.”

Tot Memorandum-ul lui Petre Roman contine si urmatorul pasaj, deosebit de semnificativ: “MAE se declara fidel respectarii dreptului fiecarui grup la auto-identificare, drept consfintit in documentele internationale la care Romania este parte (Conventia-cadru pentru protectia minoritatilor nationale) si in legislatia interna (Legea recensamantului).”

In definitiv, este limpede ca romilor le putem spune oricum (ingerasi, de pilda); daca realitatea nu se va schimba, intr-o perioada rezonabila de timp, daca romii de la noi vor ramine asa cum sint ei acum – atunci pina si vorba ingerasi va deveni ceva peiorativ; cam asa se va fi intimplat, dupa 1950, cu succesivele denumiri “politically correct” date negrilor in SUA …

Actualmente, cu majora exceptie a lui Lucian Boia & Co. (aici se includ nume precum cel al lui George Voicu), nimeni nu pare sa mai puna sub semnul intrebarii normalitatea denumirii poporului si a tarii, desi cred ca n-ar strica asa ceva, macar in calitate de bijbiiala, daca nu chiar de studiu serios.

A scrie cuvintul ‘rom’ in grafia sui generis de ‘rrom’ este inca o dovada a (limitelor) imaginatiei romanesti actuale; desigur, autorii acestui declarat “compromis” nu au intrevazut hazul caragialesc al acestui nou termen. Evident, ar fi de prisos sa se mentioneze ca, in afara de complexele romanilor, nu exista nici o alta motivatie (istorica, lingvistica, etimologica etc.) pentru a utiliza ‘rr’. Iar aceste complexe sint ceva cu un caracter ideologic apasat.

Vreme de mai bine de trei ani de zile m-am invrednicit sa fiu seful Oficiului National pentru Romi, din cadrul fostului Departament pentru Protectia Minoritatilor Nationale; cartea mea de vizita, in englezeste, preciza faptul ca aveam functia de Head of National Office for Roma. De unde si destule confuzii, cele mai multe amuzante; era, de pilda, ceva obisnuit sa mi se ceara “vize pentru Roma” (aici, Roma era luata in sensul de capitala a Italiei, de sediu al Sfintului Scaun etc.…). Pe aceeasi carte de vizita, pusesem sa se scrie si faptul ca apartineam de Government of Rumania, iar multi colegi de la Guvern credeau ca, pur si simplu, s-a gresit; ei bine, nu se gresise defel!

Bucuresti, 21 Ianuarie 2001"