In cautare de bani, statele incep sa caute prin arhive datorii istorice  pe care le au de incasat si sa intenteze procese pentru recuperarea acestora. E cazul SUA- Germania, dar nu asupra lui m-as opri astazi, ci as aminti un caz care ne afecteaza direct. O mai veche datorie a Germaniei fata de BNR. E vorba de contractul de Clearing semnat intre Guvernele Romaniei si Germaniei la 23 martie 1939, in care Romania se obliga sa livreze marfuri diverse catre Germania, care urma sa le achite la un pret mai mare cu 10 % fata de valoarea medie a preturilor mondiale. Germania urma sa achite facturile prin Casa Germana de Compensatie, dar platile trebuiau efecuate numai catre BNR, in marci germane imperiale. BNR, la randul ei, achita in lei romanesti exportatorilor si in acest fel totul era in regula. Contractul acesta se poate gasi pe Internet, nu e niciun mare secret, scrie Dan Popa pe blogul lui.In primii ani de contract Germania s-a achitat cu constiinciozitate de obligatiile financiare asumate prin contract. Dar ulterior, mai ales incepand din 1943, Germania a inceput sa gafaie cu platile, acumulandu-se restante la plata, astfel ca la data de 30 iunie 1944 BNR comunica catre Banca Reglementelor Internationale de la Basel ca Germania inregistra o restanta la contractul de Clearing de 545 milioane RM (Reichsmark – adica marci imperiale germane). Dupa 30 iunie 1944 restantele nemtilor fata de BNR au urcat vertiginos, in doar 6 luni inregistrandu-se un total al datoriilor neplatite de circa 900 milioane RM, conform datelor obtinute de la Banca Reglementelor Internationale de la Basel, Bilantul Anual, editia sfarsitului de an 1944.Insusi Ministerul de Finante din Germania a emis, la data de 7 septembrie 1944, un document oficial ce avea caracter intern, prin care recunostea ca are obligatii de plata neachitate la termen, catre 31 de state, protectorate si teritorii, in suma totala de 20.049.880 RM, calculate pana la data de 31 august 1944. In fruntea listei se aflau Franta, cu 8.536.746 RM, urmata de Belgia, cu 4.987.953 RM si Danemarca, cu 1.293.515 RM. Romania ocupa locul 4 cu suma de 1.126.344 RM.Ulterior datei de 31 august 1944 exporturile Romaniei catre Germania au continuat sa fie derulate, mai ales in virtutea inertiei si a haosului generat de actiunea politico – militara de la 23 august 1944. Dar marfurile romanesti exportate in Germania erau din ce in ce mai reduse, astfel ca totalul facturilor pe care Germania trebuia sa le plateasca Romaniei se ridica la aproape 1,3 miliarde RM.Aceasta suma nu a mai fost niciodata achitata Romaniei, dar BNR in schimb s-a achitat constiincios obligatile asumate fata de exportatorii romani si le-a platit acestora, la zi, toate facturile !Astfel ca singurul perdant din aceasta afacere a fost, in exclusivitate, numai BNR-ul, care nu a mai solicitat, niciodata, vreo compensare de la nemti.Astazi valoarea initiala pe care institutia condusa de Mugur Isarescu ar putea s-o recupereze de la Germania ar fi de 18,8 miliarde de Euro, conform unor calcule efectuate de membrii comisiei Bergier, din Elvetia. Dar in realitate valoarea in discutie ar putea fi cu mult mai mare, poate chiar undeva in jurul sumei de 100 miliarde de Euro, daca tinem cont de valoarea principalilor indicatori comparativi dintre anii 1944 si 2010 (preturile marfurilor exportate, costurile de transport, taxele vamale, etc.).Pe 16 august 2010 parlamentara germana Ulla Jelpke a adresat Guvernului Germaniei o interpelare, solicitand un punct de vedere oficial asupra acestui posibil sold neachitat de Casa de Compensatie din Germania catre Romania, reprezentata de BNR. Raspunsul Guvernului German, prin Ministerul de Finante de la Berlin, a venit neasteptat de repede, chiar in aceeasi zi (!). Un raspuns previzibil, prin care Ministerul Finantelor de la Berlin spune ca Romania a renuntat la orice pretentie materiala fata de Germania, prin semnarea Tratatului de Pace de la Paris, din 10 februarie 1947. Numai ca un astfel de raspuns este total incorect deoarece art. 28 din Tratatul de Pace de la Paris prevede ca “Romania renunta la orice pretentii fata de Germania, cu exceptia celor rezultand din contracte si alte obligatii anterioare datei de 1 septembrie 1939, precum si din drepturi dobindite inainte de aceeasi data” .

Ideea este ca cine a colaborat cu Germania dupa 1 sept 1939 nu mai primeste nimic inapoi. Cel putin la prima citire. Art 28 prg 4 din tratat, citit in totalitate, suna asa: "Without prejudice to these and to any other dispositions in favor of Roumania and Roumanian nationals by the Powers occupying Germany, Roumania waives on its own behalf and on behalf of Roumanian nationals all claims against Germany and German nationals outstanding on May 8, 1945, except those arising out of contracts and other obligations entered into, and rights acquired, before September 1, 1939. This waiver shall be deemed to include debts, all inter-governmental claims in respect of arrangements entered into in the course of the war and all claims for loss or damage arising during the war."
Soldul a crescut de la an la an. Mai ales in 1944 soldul net a crescut conform raportului nr. 14 din anul 1944 a Bancii pentru Reglementari Internationale cu o suma mult mai considerabila decat de 200 mil. Reichsmark (din aprilie pana in septembrie 1944) dar datorita diferitor instrumente financiare germane, precum palta stationarii trumpelor in Romania sau rascumpararea unor datorii ale Romaniei tot din contul soldului curent, crestere nu a fost chiar asa de accelerata.
Daca studiezi tratatul o sa afli ca Romania desi a trecut in tabara castigatoare a fost inclusa in tabara pierdanta si a trebuit sa platim tribut de razboi Rusiei(adica tezaurul si tot aurul ce l-au luat rusii plus implementarea comunismului la noi), si singurul lucru recunoscut pozitiv a fost folosirea celor peste un milion de romani (luati prizonieri) in armata rusa in corpul de armata Tudor Vladimirescu, care au fost linia intai si au dus cele mai grele lupte de pe frontul de est. Si pentru acest simplu fapt am primit Ardealul inapoi.
Nu pot spune ca documentul este real sau fals. Poate sa fie o diversiune sa ne stricam relatiile cu Germania acum cand Moscova a inceput sa isi scoata ghearele la adresa noastra. Sa presupunem ca este real . In acest caz nu ar trebui sa avem vreo jena sa ne cerem banii inapoi. Suedezii daca mai tineti minte ne-au cerut o datorie veche fara nici o jena acum cativa ani de zile tot dintr-un contract comercial international neonorat de Romania. Daca Germania datoreaza BNR suma de 18 miliarde de euro atunci problema se schimba la nivel de conducere a BNR. Domnul Mugur Isarescu raspunde de nerecuperarea banilor si in acest caz este o mica neglijenta in serviciu.... Domnul Isarescu si domnul Vasilescu in acest caz ar trebui sa o lase mai usor cu datul de pareri prin presa si sa se apuce de recuperat banii . Suma ce se vehiculeaza e aproape imprumutul de la FMI.In acest caz situatia domnului Isarescu este periculoasa, am redus salarii, taiem din pensii, din alocatii pentru copii pentru ca domnul Isarescu nu si-a facut treaba? Dar totul cred insa se limiteaza la speculatii aparute in presa, asa ca putem sa ne oprim aici sa sa vedem ce urmeza. Nu as dori sa fiu in pielea lui Isarescu daca totul este adevarat. Daca este adevarat atunci cred ca parlamentul Romaniei il va altoi cu o Comisie de Ancheta .
Norocul nostru ca prin parlamentul german mai sunt si parlamentari corecti, fiindca noi, respectiv BNR , nu stim sa ne aparam interesele statului, care transced regimurilor politice, razboaielor etc.
Imi aduc aminta ca prin 1996, cand statul german solicita restituirea cladirii din Calea Victoriei 174, in care functionase Teatrul C.Tanase, pe care o cumparase prin 1912, daca nu ma insel, pentru a-si dovedi dreptul de proprietate, a produs, prin Ambasada germana de la Bucuresti, ORIGINALUL contractului de vanzare-cumparare a respectivului imobil . Stiu asta pentru ca tatal meu a lucrat la Constantin Tanase vreo 30 de ani. Si cladirea respectiva s-a retrocedat statului german Trecusera intre timp peste Germania doua razboaie mondiale, dintre care ultimul a pus Berlinul la nivelul solului, dar au stiut sa isi conserve titlurile de proprietate originale, care atestau drepturilre statului german si le-au valorificat atunci cand conditiile au permis-o.
As putea face pariu pe "10 Euro", ca BNR nu va misca un deget in aceasta problema, in ciuda evidentelor si a recunoasterilor chiar a partii germane si a unor foruri internationale a acestor datorii ale statului german . Pacat ca noi nu avem nemti la nevoie, vorba lui Arghezi!! Cat despre interpretarea Art.28 din Tratatul de pace de la Paris, aceasta ar fi o treaba relativ usoara, chiar si pentru dl. Adrian Vasilescu, binecunoscutul prim-consilier al guvernatorului BNR, doar a facut Facultatea de drept!.