
Pe 24 iunie Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) a emis o decizie fundamentala privind casatoria si familia, refuzind sa recunoasca in spatiul european un drept la casatorii unisex, atit in cadrul Conventiei Europene a Drepturilor Omului (“Conventia”), cit si in cadrul Cartei Drepturilor Fundamentale al Uniunii Europene (“Carta”). Adoptata in 1950, Conventia e in vigoare in cele 47 de tari membre ale Consiliului Europei. CEDO este autoritatea suprema in interpretarea Conventiei, iar deciziile ei, in mare parte, pot deveni obligatorii pentru toate tarile din Consiliul Europei.
Decizia
Cazul in instanta, Schalk & Kopf v. Austria (Application 30141/04), a fost decis, cu un vot de 6 la 1, impotriva reclamantilor, un cuplu homosexual austriac. Conventia nici nu implica nici nu recunoaste un drept la casatorii intre persoane de acelasi sex, a afirmat CEDO. In Articol 12 Conventia afirma clar ca “barbatii si femeile ajunsi la virsta nubila au dreptul sa se casatoreasca si sa formeze o familie, in conformitate cu legile nationale care reglementeaza exercitarea acestui drept.” Articolul acesta de fapt repeta acelasi drept si defintie a casatoriei si familiei enuntate de Articolul 16(1) din Declaratia Universala a Drepturilor Omului. In consecinta, in cazul de fata CEDO a reafirmat ceea ce a decis si cu alte ocazii: Articolul 12 din Conventie nu poate fi interpretat intr-o maniera care ar putea recunoaste un drept la casatorii intre persoane de acelasi sex. In alte cuvinte, dreptul la casatorie este rezervat de Conventie doar persoanelor de sex opus. (Paragraful 55 al deciziei)
In schimb, reclamantii au afirmat, tot in contextul Articolului 12, ca notiunea de “casatorie” a evoluat in mod radical din 1950 cind Conventia a fost adoptata initial, incit s-ar putea afirma ca astazi ea nu mai are intelesul pe care l-a avut atunci. In alte cuvinte, au afirmat reclamantii, casatoria si familia nu mai sunt instutitii concepute sau desemnate pentru canalizarea relatiilor intre sexe spre procreere, perpetuarea speciei umane sau cresterea copiilor. Dimpotriva, au afirmat ei, “casatoria” s-a transformat intr-o institutie care legitimeaza “o uniune permanenta care include toate aspectele vietii. Procreerea si cresterea copiilor nu mai sunt factorii decisivi care definesc casatoria sau familia.” (Paragraful 44 al Deciziei)
CEDO a respins si acest argument, afirmind ca fiecare stat parte la Conventie are autoritatea sa determine pentru el insusi definitia casatoriei si a familiei in conformitate cu traditia, istoria, civilizatia si cultura lui. CEDO a reafirmat deasemenea ca nu are autoritatea sa isi substituie propria definitie a casatoriei si familiei definitiilor statelor contractante. (Paragfarul 62 al Deciziei)
Reclamantii au mai argumentat in plus ca un drept la casatorii homosexuale le este conferit, daca nu de Articolul 12, atunci de Articolul 9 din Carta Drepturilor Fundamentale al Uniunii Europene adoptata in 2000 prin Tratatul de la Nisa care a intrat in vigoare in Decembrie 2009 odata cu ratificarea Tratatului de la Lisabona. Spre deosebire de Articolul 12 din Conventie, Articolul 9 al Cartei nu face distinctie intre sexe in definirea dreptului la casatorie, ci doar afirma ca “dreptul la casatorie si de a forma o familie e garantat in conformitate cu legile nationale care reglementeaza exercitarea acestor drepturi.” In consecinta, reclamantii au pretins ca nespecificarea sexelor opuse in Articolul 9 al Cartei implica recunoasterea indirecta al unui drept la casatorie si intre persoane de acelasi sex. (Paragraful 60 al Deciziei)
CEDO a respins si acest argument, afirmind, inca o data, ca Articolul 9 lasa la discretia statelor membre in Uniunea Europeana sa defineasca casatoria asa cum doresc, in conformitate cu traditia, istoria, cultura si civilizatia lor.
In final, reclamantilor li s-a refuzat recunoasterea unui drept la casatorii unisex atit pe baza Conventiei cit si a Cartei. (Paragraful 108 al Deciziei)
CEDO a respins deasemena si pretentia homosexualilor ca statele membre in Consiliul Europei sau in Uniunea Europeana ar avea obligatia sa emita legislatii interne care sa permita casatoriile unisex sau parteneriatele unisex. Iar in final, a respins si argumentul ca nerecunoasterea unui drept la casatorii unisex ar constitui discriminare la adresa homosexualilor.
Aspectele de Lobbying
Un mic comentariu trebuie facut si privind aspectele de lobbying al deciziei. Actiunea de fata a inceput in Austria in 2002 cind unui cuplu homosexual austriac i s-a refuzat cererea de a se casatori. Codul familiei austriac defineste casatoria, inca din 1812, ca fiind uniunea intre un barbat si o femeie. Homosexualii austrieci au pierdut cazul in instantele interne demarind, in consecinta, actiunea prezenta in CEDO. Se poate spune fara exagerare ca intreaga miscare homosexuala europeana si internationala s-a raliat in spatele acestui caz, investindu-si in el credibilitatea, resursele si asteptarile.
CEDO a aprobat interventia in tribunal in sprijinul homosexualilor austrieci a patru organizatii neguvernamentale homosexuale: European Region of the International Lesbian and Gay Association; Federation Internationale des ligues de Droits de l’Homme; the International Commission of Jurists; si Advice on Individual Rights in Europe. Organizatiile acestea au inregistrat memorii detaliate la CEDO afirmind existenta unui drept la casatorii intre persoane de acelasi sex. Pe 25 februarie CEDO a audiat argumente orale privind cazul si a permis acestor grupuri homosexuale sa-si prezinte argumentele si la nivel oral. In plus, homosexualii austrieci au fost reprezentati in CEDO de un grup mare de juristi, coordinat de eminentul profesor englez de drept, jurist si expert in drepturile omului, R. Wintemute, profesor la Kings College in Londra.
In contrast, spre dezamagirea noastra, CEDO nu a permis grupurilor profamilie sa intervina in caz sau ca argumentele lor sa fie luate in considerare in redactarea deciziei finale. Notam insa, spre marea noastra surprindere, ca Marea Britanie, care la nivel intern a legiferat parteneriatele civile homosexuale in 2005, a intervenit in caz in sprijinul Austriei, nu al homosexualilor austrieci.
In plus, in tandem si in paralel cu acest caz, miscarea homosexuala a promovat si coordinat notiunea casatoriilor homosexuale ca si drept al omului prin actiunile intreprinse in ultimii doi ani in Consiliul Europei si in Parlamentul Europei. Remarcam, printre aceste eforturi, Rezolutia Catania, adoptata in ianuarie 2008 in Parlamentul european cu sprijinul europarlamentarilor PSD si PNL romani; Rezolutia Gross, adoptata de Consiliul Europei, fara participarea delegatilor romani, pe 29 aprilie cu un vot de 51 la 25 (din cei 318 delegati cit cuprinde Adunarea Generala a Consiliului Europei); Rezolutia Consiliului de Ministri al Consiliului Europei privind nediscriminarea pe baza de orientare sexuala adoptata in unanimitate de cele 47 de tari membre pe 30 Martie 2010; si Raportul Privind Discriminarea pe baza de Orientare Sexuala emis de Agentia Europeana pentru Drepturi Fundamentale (Viena) in vara anului 2008.
In timp ce aceste presiuni aveau loc in institutiile europene, CEDO a dezbatut cazul homosexualilor austrieci, cu usile inchise, pe 25 Februarie si 3 Iunie.
Cum e evident, toate aceste eforturi agresive in sprijinul recunoasterii unui drept la casatorii homosexuale, facute de ani de zile, au culminant in prima jumatate a anului 2010 cu speranta unui rezultat favorabil care insa au esuat. Din fericire, CEDO nici macar nu a mentionat in Decizia ei rezolutiile privind relatiile homosexuale adoptate in Parlamentul European sau Consiliul Europei.
Situatia din Romania
Unde sta Romania in contextul acestei decizii si cum am putea fi afectati? Pentru a ne proteja, Articolul 48 din Constitutia Romaniei trebuie modificat pentru a definit casatoria nu ca uniunea liber consimtita “intre soti” (cum scrie acuma) ci intre “un barbat si o femeie.” Trebuie deasemenea specificat, tot la nivel constitutional, ca deciziile CEDO care contravin Constitutiei Romaniei sunt nule si fara efect in Romania.
Spre deosebire de Constitutie insa, Codul Civil din Romania, adoptat in iulie 2009, defineste casatoria ca fiind uniunea liber consimtita intre un barbat si o femeie; interzice casatoriile homosexuale; interzice parteneriatele civile, atit homosexuale cit si heterosexuale; nu recunoaste in Romania casatoriile homosexuale facute in strainatate atit intre cetateni romani sau cetateni straini; si nu recunoaste in Romania nici parteneriatele civile incheiate in strainatate atit intre cetateni romani cit si intre cetateni straini.
vrajitorul.eu said
am July 1 2010 @ 12:12 pm
INTRATI PE http://www.vrajitorul.eu/ – Magia afacerii dvs.
informatii utile >> http://www.vrajitorul.eu/aplicatia/aplicatia.html
asistentapentruconsumatori.ro said
am July 1 2010 @ 12:13 pm
Reclamati abuzurile la care sunteti supusi la office@asistentapentruconsumatori.ro
Lupta noastra a celor de la Asociatia http://www.AsistentaPentruConsumatori.ro se duce impotriva abuzurilor la care sunt supusi consumatorii romani.
Pentru asta avem nevoie ca voi, sa ne scrieti despre fraudele sau abuzurile la care sunteti supusi de catre comercianti sau autoritati.
Noi preluam sesizarile voastre si ne luptam pentru ca drepturile sa va fie recunoscute.
TOT CE AI DE FACUT ESTE SA NE SCRII LA ADRESA office@asistentapentruconsumatori.ro
Vlad said
am July 1 2010 @ 3:19 pm
Ma rog sa le tina naravul !
aspida said
am July 2 2010 @ 5:08 pm
Iat? o masura care sa-mi justifice entuziasmul (absent pâna acum) ca suntem sub umbrela CEDO…
Csaba said
am July 2 2010 @ 5:27 pm
Presa ar fi facut un urgan in cazul victoriei homosexualilor. Presa e condusa de aservitii homosexualilor, asa ca macar o vreme ii tin cu ciocul mic.
Felicitari CEDO pentru curajul de a infrunta intreaga haita de miliardari ce sustin homosexualii si ce au ca unic scop dezbinarea oamenilor pentru a-i saraci si sclaviza si mai mult.
Cosmin said
am August 17 2010 @ 8:51 pm
Ma bucur pentru faptul ca CEDO a luat o asemenea decizie pe care o consider fireasca. Nu este rolul CEDO sa convinga popoarele europei ca dreptul de casatorie este un drept al omului si nu un privilegiu heterosexual. Ci este rolul sutelor de mii de homosexuali, profesori, medici, lideri spirituali, politicieni, finantisti, vecinii, colegii, prietenii, membri ai famililor noastre. Iar eu ma bucur ca europa face, incet dar sigur, acesti pasi catre libertate si normalitate. Cred ca a venit, totusi, momentul sa parasim evul mediu.
Avem in europa oameni care scriu cu stanga si nu ii mai omoram cu pietre asa cum faceam in urma cu patru sute de ani. Avem oameni care sunt prietenosi, filantropi, isi ajuta vecinii, ii admiram pentru ca respecta legea si ne bucuram ca se afla in comunitatile noastre, chiar daca nu imbratiseaza religia crestina. Avem femei care poarta pantaloni sau care stiu sa citeasca si nu le ardem pe rug pentru vrajitorie. Majoritatea europenilor cred ca pamantul este rotund si ca se invarte in jurul soarelui si, de cateva sute de ani, biserica le permite sa se impartaseasca. Avem oameni de culoare in politica europeana, avem femei si homosexuali in fruntea guvernelor si suntem, cu ajutorul acestora, o europa mai unita, mai civilizata si mai prospera. Suntem o europa al carei tel suprem este bunastarea si fericirea cetatenilor sai.
In mod clar, iubirea cuiva nu poate dezbina pe nimeni. Dreptul cuiva de a intemeia o familie nu va baga in sclavie pe nimeni si nimeni nu va saraci daca toti cetatenii majori ai Romaniei si ai Europei vor avea dreptul sa se casatoreasca cu cei pe care ii iubesc. Cu siguranta, nu avem nevoie de inca un val al inapoierii in lume, dupa sclavia negrilor in america si ororile nazismului si fascismului european, istoria ne-a demonstrat ca nu exista cetateni de mana a 2-a, fie ei femei, negrii, evrei. Astazi, ne este demonstrat ca nu exista iubiri de mana a 2-a. Sa ne rugam ca dreptul european sa recunoasca egalitatea intre drepturile, opiniile si sentimentele tuturor cetatenilor batranului continent si sa inchidem, odata pentru totdeauna, cartea inapoierii, a segregarii, a urii, a batjocurii si a intolerantei intre oameni. E timpul sa traim asa cum ne-a invatat Iisus, iubindu-ne unii pe altii.