Vânătoarea a apărut din necesitatea omului de a se hrăni şi a se apăra. Mai târziu, săracii au practicat-o în continuare pentru hrană, iar nobilii de plăcere. Astăzi, este o îndeletnicire îndrăgită de unii, blamată de cei care nu înţeleg scopul uciderii unui animal decât dacă nu ai ce mânca sau dacă te atacă, dar pe cei mai mulţi îi lasă indiferenţi. Indiferent din ce categorie ar face parte, însă, oricine s-ar întreba cum îţi poţi afirma zgomotos dragostea faţă de animale şi protesta vehement împotriva eutanasiei câinilor vagabonzi, când împuşti un cerb sau un lup fără să clipeşti?

În această situaţie se află una dintre cele mai cunoscute apărătoare a drepturilor câinilor comunitari din Suceava, nemţoaica Christine Schulz, care i-a convins pe foarte mulţi suceveni că vine atât de des pe meleagurile noastre de dragul maidanezilor de pe străzi şi din adăpostul din Lunca Sucevei.

De fapt, Christine Schulz a descoperit România la vânătoare. În urmă cu 12-15 ani, venea aici să vâneze urşi, împreună cu soţul ei. După moartea acestuia, a continuat să vină singură. Permisul de vânătoare i-a fost eliberat în Germania.

Cel care o însoţeşte la partidele de vânătoare este responsabilul de vânătoare de la Direcţia Silvică Suceava, Gheorghe Botoşan. El ne-a spus că femeia vine să vâneze de trei-patru ori pe an, toamna la cerb şi iarna la lup. Vânează cu o armă cu lunetă, Bock bicsă ( cu două ţevi suprapuse, una pentru alice şi una pentru glonţ) de calibrul 16, de fabricaţie germană. Este o armă uşoară cu care nu poţi vâna la distanţă, trebuie să te apropii de animal, pentru că nu are precizie decât la maximum 250 de metri.

„Vânează la noi de vreo 15 ani. Prima dată a fost cu soţul ei, el a vânat urs la Falcău. Soţul ei avea o carabină cu cinci focuri, mai grea şi mai pretenţioasă. Ea are o armă cu două ţevi, mai uşoară, care merge bine la cerb şi la lup. Apoi el a murit, dar ea a venit în continuare, singură. Niciodată cu însoţitori sau colegi. Este un ţintaş bun, trage bine şi e disciplinată. Vânează cu plăcere”, ne-a spus responsabilul de vânătoare.

Un vânător trebuie să probeze că are minimum 1.500 de euro ca să fie acceptat la vânătoare de cerb


În urmă cu doi ani, potrivit lui Gheorghe Botoşan, Christine Sclulz a împuşcat un cerb.

„Nu-i lacomă, trage când îi vine bine, dacă cerbul este în picioare, să-i vadă gâtul şi pieptul. La lup nu cred că a apucat să tragă, era prea întuneric. Un spaniol vine de cinci ani la noi la vânătoare şi abia anul ăsta a împuşcat lup”, a povestit Gheorghe Botoşan despre ultima vânătoare. În urmă cu doi ani, Christine Schulz a reuşit, însă, să împuşte un cerb.

Militanta împotriva eutanasiei la câinii vagabonzi preferă Ocoalele Silvice Falcău şi Brodina pentru împuşcat cerb şi Bazinul Dornelor, pe raza Ocoalelor Silvice Vatra Dornei şi Broşteni, pentru lup.

Pentru un cerb ucis, vânătorul trebuie să plătească, pe lângă taxa de organizare a vânătorii, de 20 de euro pe zi, sume cuprinse între 1.500-2.000 de euro, dacă trofeul de cerb are şapte-opt kg şi 3.000 de euro dacă are zece kg. În cazul trofeelor de cerb de peste zece kg, mai rare, sumele care se achită obligatoriu pot să ajungă până la 10.000 de euro. La lup, sumele sunt mai mici, de 400-500 de euro, în funcţie de mărimea blănii. Înainte de partida de vânătoare, vânătorul trebuie să probeze că dispune de aceşti bani.

Schulz este singura femeie cu permis de vânătoare care a vânat la Suceava


Sezonul de vânătoare la cerb este 15 august-31 decembrie, dar cea mai bună perioadă este 20-30 septembrie, în timpul împerecherii.

„De asta este grea vânătoarea la cerb, perioada de vânat optimă este scurtă, la boncănitul cerbilor. Durează doar câteva zile, iar vânătorul o zi vrea să vadă vânatul, a doua zi caută să împuşte... nu-i uşor, mai ales la noi, unde e sălbăticie. Dacă nu auzi boncănitul, unde cauţi cerbul?”, întreabă retoric Gheorghe Botoşan.

La lup, lucrurile merg mai simplu. Perioada în care este liber la împuşcat este de la 1 noiembrie până la 31 martie, iar metoda cea mai folosită este pânda vânatului lângă cadavrul unui animal ucis de el. Când lupul vine noaptea din nou să mănânce, vânătorul îl ia în cătare şi trage.

Mai există şi metoda vânatului lupului „la goană”, dar este mai pretenţioasă şi mai puţin folosită. Christine Schulz preferă, potrivit lui Gheorghe Botoşan, pânda lângă cadavrul animalului ucis de lup pentru hrană.

Responsabilul cu vânătoarea de la Direcţia Silvică aşteaptă venirea toamnei pentru a o conduce din nou prin codrii Bucovinei pe singura femeie cu permis de vânătoare pe care a cunoscut-o.

Căutată telefonic în ultimele trei zile, Christine Schulz nu a putut fi contactată.