1. Lectia de fiscalitate

Într-o dimineaţă, stăpânitorul unei cetăţi fu trezit de nişte strigăte care se auzeau din piaţă: „Hai la mere! Mere dulci cum n-aţi mai gustat!”. Ridicându-se indispus din pat şi privind pe fereastră, văzu un târgoveţ ce vindea, într-adevăr, mere, înconjurat de o mulţime de muşterii. „Trebuie să fie tare bune merele alea”, îşi spuse mai-marele cetăţii şi, făcându-i-se poftă, îl chemă pe primul său sfetnic şi îi porunci: „Ia cinci galbeni şi mergi în piaţă să cumperi mere de la târgoveţul acela”. Primul sfetnic îl chemă pe paharnic şi îi spuse: „Uite patru galbeni, du-te şi cumpără mere”. Paharnicul se adresă, la rândul său, stolnicului: „Poftim trei galbeni, de care să cumperi mere de la târgoveţul acela”. Stolnicul îl chemă pe primul străjer îi dădu doi galbeni şi îl trimise în piaţă. Acesta dădu un galben unui străjer din subordine, iar acela se duse la târgoveţ şi îi luă la rost: „Hei, ce tot strigi aşa? Ai tulburat somnul mai-marelui cetăţii, iar drept pedeapsă mi-a poruncit să-ţi confisc căruţa asta cu mere”.
Zis şi făcut. Întors la şeful său, străjerul se lăudă: „Am făcut un târg nemaipomenit. Cu un galben am cumpărat o jumătate din căruţa cu mere a tărgoveţului”. Primul străjer merse la stolnic: „M-am târguit şi, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat am reuşit să cumpăr un sac cu mere!”. Stolnicul - repede la paharnic: „Cu trei galbeni am luat o tolbă întreagă cu mere”. Paharnicul dosi jumătate din cantitate şi apoi merse la primul sfetnic: „Iată, cei patru galbeni
mi-au ajuns doar pentru o jumătate de tolbă cu mere”. Iar primul sfetnic se înfăţişă dinaintea stăpînitorului cetăţii şi glăsui: „Măria ta, iată, am îndeplinit porunca. Numai că de acei cinci galbeni n-am reuşit să târguiesc decât cinci mere”.
Mai-marele cetăţii muşcă dintr-un măr şi cugetă: „Hmmm… Cinci mere pentru cinci galbeni… scump, foarte scump! Şi, cu toate astea, târgoveţul acela avea o mulţime de cumpărători. Înseamnă că lumea o duce bine, are bani. Ia să măresc eu birurile!”

2. Lectia de austeritate

Dialog intre bunic si nepot:
- Tataie, da-mi si mie 5 lei.
-Cat ma, 4 lei ? Ce faci tu cu 3 lei ?! Nu-ti ajung 2 lei ? Ia la tataie 1 leu !

3. Lectia de neincredere romaneasca

Prim Ministru spunea ieri de la Palatul Victoria ca baietii aia din diversele AGA vor fi pusi sa......isi doneze onorariile uriase. Asta suna ca un fel de "pana-una-alta, dupa aia mai vedem voi". Unde-i reforma radicala aici ? Poate ca eu gresesc cand spun ca trebuie sa fim DURI si NEIERTATORI cu aceste chestiuni, dar cred ca ele sunt NECESAR OBLIGATORII mai ales acum cand increderea populatiei in reforma guvernamentala este la zero. De ce zic ca a gresit premierul ? Pentru ca  fondurile de salarii raman tot acolo, cu tot cu sumele aferente platii impozitelor, oricand ele pot fi platite din nou, fara nicio donatie. Nu era mai corect sa se taie pur si simplu fondurile si sa li se interzica sa mai faca parte din respectivele smecherii unde se duc de multe ori la cafele, doar ca sa isi bifeze prezenta si sa incaseze bani nejustificati ? Si apoi, cum poti obliga pe cineva "sa doneze"?... Asta e un act voluntar....
Romania nu are un Balcerowitz, un mare economist !!! Cine sa faca in Romania acele reforme care sa schimbe practic totul ? Pentru reforme trebuie fermitate, duritate si masuri clare si radicale. Romanii NU vor mai inteleg sa fie SOLIDARI de acum, pentru astfel de reforme ai nevoie ca oamenii sa le inteleaga , sa aiba INCREDERE ca peste 2-3-4.. ani lor le va fi mai bine. Iar increderea o castiga daca vad ca guvernantii umbla fara jumatati de masura. Atunci inghiti mai usor hapurile chiar daca ele au gost oribil.
Eu unul sunt de acord ca trebuie o reforma dura si imediata. Romania e rupta in doua: cei care muncesc de dimineata pana seara si cei care trandavesc si-si petrec timpul prin bodegi sau isi folosesc influenta politica ca sa fure.
Maturarea lor trebuie dispusa imediat si nenegociabil. Ca sa recastigi incetul cu incetul increderea populatiei in reforme.