Savant acuzat ca se joaca de-a Dumnezeu după ce a creat viaţa artificiala, creand un microb din nimic, ; asa s-ar putea distruge omenirea?
De Fiona MacRae
21 Mai 2010
http://www.dailymail.co.uk/sciencetech/article-1279988/Artificial-life-created-Craig-Venter--wipe-humanity.html
Oamenii de ştiinţă de astăzi s-au aliniat pentru a-si face cunoscute temerile lor faţă de un pionier care sustine că el a creat viaţa artificială în laborator.
Într-o premiera mondiala, care i-a alarmat pe multi, non-conformistul biolog şi antreprenor miliardar Craig Venter, a construit o celulă de sinteză pornind de la zero.
Crearea noii forme de viata, care a fost poreclita "Synthia", pregăteşte calea pentru microbi personalizati, care ar putea revoluţiona asistenţa medicală şi producţia de combustibil, conform spuselor creatorului său.
Dar există temeri că cercetarea, detaliata în revista Science, ar putea fi abuzata pentru a crea arme biologice mortale, sau ca o greşeală într-un laborator ar putea duce la uciderea a milioane de oameni de o ciuma, în scene care amintesc de filmul lui Will Smith “I Am Legend”.
În timp ce unii au salutat cercetarea ca fiind "un moment de răscruce în istoria biologiei", altii au atacat-o ca fiind "o lovitură în întuneric", cu "riscuri de neegalat”. Echipa implicata a fost acuzata ca "se joaca de-a Dumnezeu" şi ca manipuleaza "esenţa vieţii".
Dr. Venter a creat o forma de viata prin sintetizarea unui cod ADN şi injectarea acestuia într-o singură celulă de bacterie. Celula conţinând ADN a crescut apoi şi s-a divizat, creând o forma de viata nemaivăzuta până acum.
Kenneth Oye, un sociolog de la Massachusetts Institute of Technology din SUA, a declarat: "Chiar acum facem speculatii cu privire la ce beneficii şi ce riscuri vor fi pe termen lung."
Pat Mooney, de la grupului ETC, un gardian al tehnologiei cu un interes deosebit în biologie sintetică, a declarat: "Acesta este un moment similar deschiderii cutiei Pandorei - cum ar fi împărţirea atomului sau clonarea oitei Dolly; cu totii vom suporta consecintele experimentului alarmant. "
Dr David King, de la grupul Human genetic Alert, a declarat: "Ce este cu adevarat periculos este ambiţia acestor oameni de ştiinţă pentru un control total şi neîngrădit asupra naturii, pe care mulţi oameni il descriu pe drept cuvant "joaca de-a Dumnezeu" ”.
“Inţelegerea biologiei de catre oamenii de stiinta este departe de capacităţile lor tehnice. Am învăţat pe pielea noastra despre riscurile pe care le aduce acest decalaj pentru mediu, pentru bunăstarea animalelor şi pentru sănătatea umana "
Profesorul Julian Savulescu, un specialist in etica la Universitatea Oxford, a declarat: "Venter deschide uşa catre cea mai profundă parte a istoriei omenirii, probabil putand trage cu ochiul la destinul său.”
"El nu face doar o copie a vieţii în mod artificial si nici nu o modifica prin inginerie genetică. El merge spre rolul de Dumnezeu prin crearea de viaţă artificială, care altfel nu ar fi existat. "
El a spus despre crearea primului virus ca reprezinta primul pas spre "crearea de fiinţe vii, cu capacităţi şi un caracter care nu ar fi evoluat în mod natural". Riscurile au fost "fără precedent", "a adăugat el.
Şi el a avertizat: "Aceasta ar putea fi folosita în viitor pentru a face cele mai puternice arme biologice imaginabile. Provocarea este să mănânce fructul fără vierme. "
Dr. Venter, care a fost instrumental în secvenţierea genomului uman, a avut anterior o alta reuşita, prin transplantarea genomului unui virus - întreagul sau material AND- într-o altă bacterie, schimbând în mod eficient speciile.
El a dus acest lucru mai departe, transplantand nu un genom natural, ci unul facut de om. Pentru a face acest lucru, el a citit ADN-ul Mycoplasma mycoides, un virus care infecteaza caprinele şi l-a recreat bucată cu bucată.
Fragmentele au fost apoi "cusute împreună" şi s-au introdus într-o bacterie de la o specie diferită.
Acolo, ea a prins viaţă, permităndu-i microbului să crească şi să se multiplice, producănd generaţii care au fost în întregime artificiale.
ADN-ul transferat a cuprins aproximativ 850 gene - o fracţiune din cele 20 000 si ceva conţinute în structura genetica a unui om.
În viitor, "fabrici" bacteriene ar putea fi înfiinţate pentru fabricarea de organisme artificiale proiectate pentru sarcini specifice, cum ar fi medicamentele sau pentru producerea biocombustibililor curati.
Tehnologia ar putea fi valorificata pentru a crea, de asemenea, virusi ecologici, capabili să elimine dioxidul de carbon sau deşeurile toxice.
Dr. Venter, veteran al războiului din Vietnam in varsta de 63 de ani , cunoscut pentru tendinţele lui de a se da in spectacol, a declarat aseara: "Intrăm într-o nouă eră în care suntem în mare parte limitati de imaginaţia noastră."
Dar descoperirea, care a avut nevoie de 15 ani de cercetare şi de 27.7milioane £ pentru a fi atinsa, deschide o cutie a Pandorei din punct de vedere etic.
Dr. Venter, are o echipă de 20 de oameni de ştiinţă, care include un laureat al Premiului Nobel.
Acum, că omul de ştiinţă, al carui Institut J Craig Venter are laboratoare în California şi Maryland, a dovedit functionarea conceptului, ii este deschisă calea pentru a modifica “reteta ", pentru a crea orice fel de organism doreşte.
Intre primele dorinte ale sale sunt elementele capabile să producă biocombustibili curati şi sa elimine dioxidul de carbon din atmosferă. Alte posibilităţi includ crearea de microbi care pot curăţa petele de petrol sau pot genera mari cantităţi de medicament, inclusiv vaccinul antigripal.
Orice astfel de organisme ar fi în mod deliberat concepute viciat, astfel încât acestea sa nu poata supravieţui în afara laboratorului, a susţinut el.
Verner spune ca "Am fost adesea întrebat dacă acest lucru va fi un pas prea departe". "Am răspuns că întotdeauna - până acum cel puţin - reconstruim doar o versiune redusă a ceea ce este acolo, în natură."
"Aceasta este o schimbare destul de importanta pentru modul în care ne apropiem şi despre ce credem despre viaţă."
Procesul a fost efectuat pe una din cele mai simple tipuri de bacterii, în conformitate cu orientările etice stricte. Echipa de cercetare a insista ca ei nu pot să creada că va veni ziua in care tehnologia ar putea fi utilizata pentru a crea animale sau oameni de la zero.
Reclamati abuzurile la adresa office@asistentapentruconsumatori.ro sau la adresa Senatorului : iulian.urban@gmail.com
Redirectioneaza 2% pentru Asociatia www.asistentapentruconsumatori.ro
cineva said
am June 1 2010 @ 5:10 pm
Nu stiinta va distruge omenirea ci POLITICA.
tuborg said
am June 1 2010 @ 9:40 pm
sa-l ardem pe rug…
ar trebui pus langa galileo galilei
anton said
am June 1 2010 @ 10:54 pm
lumea e deja distrusa…de politici…
in rest, ce sa zic…invidie intre cercetatori articolul asta…
KKK said
am June 1 2010 @ 11:04 pm
nu principiul stiintific este cel gresit ci aplicarea lui… si cea mai mare idiotenie este sa zici nu cercetam si nu descoperim ptru ca este periculos
porcilescu eugen said
am June 2 2010 @ 5:49 am
DESPRE CAPCANELE PE CARE NI LE ÎNTINDE TELEVIZORUL
În România mass-media este o putere. Dintre mijloacele
mass-media cel mai mare impact îl are televizorul. Ca
aparat, televizorul este o inven?ie a min?ii
omene?ti – care în sine nu este nocivã; însã
modul în care el este folosit, cu prec?dere în
ultimii unsprezece ani la noi ?i în ultimii
treizeci de ani în occident, l-a transformat în cea
mai distructivã armã din lume – pentru suflet.
Televiziunea are o tendin?? tot mai
acceleratã ?i mai accentuatã de a nu mai
îndeplini func?ia de divertisment,
informa?ie, culturã, etc., ci pe aceea de a forma
un om nou, sp?lat de tot ce e bun. Televizorul
are o lucrare “religioasã”, o influen?ã
spiritualã de net?g?duit. El a reu?it
ceea ce nu s-a mai realizat de la Turnul Babel – sã
uneasc? toatã omenirea în tot ceea ce nu este
Dumnezeu. Atunci (la Turnul Babel) ca sã-i
opreasc? de la r?u, Dumnezeu a
împ?r?it limbile, iar ast?zi, prin
televizor, de la un cap?t al p?mântului la
celãlalt o singurã limbã hule?te tot ceea ce este
sfânt.
Televizorul alungã pentru totdeauna pe Dumnezeu din
sufletul omului ?i îl înlocuie?te cu toate
pornirile diavole?ti. Televizorul nu
strecoar? în mod pervers în om o singurã patimã,
ci toate patimile mari – sodomia, curvia, iubirea de
aur ?i de bani, setea de sânge, hula împotriva
Duhului Sfânt, egoismul, setea de putere si de slavã
de?art?, precum ?i pe cele mai mici
(care de fapt nu sunt deloc mici): lenea, judecarea
aproapelui, nep?sarea, curiozitatea nefolositoare
?i boln?vicioas?. Telenovelele sunt
specializate în amplificarea acestei ultime patimi.
Televizorul nu înghite numai indivizi, ci popoare
întregi. Desigur, aparent, nu e mai p?c?tos
un televizor decât un bordel, dar televizorul are
totu?i o putere distructivã cu mult mai mare
decât acesta, pentru cã în fiecare casã introduce un
bordel, în care intrã cu u?urin?ã to?i
(p?rin?i ?i copii) ?i la orice
orã.
Omul intrã în contact cu lumea prin cele cinci
sim?uri: v?z, auz, miros, gust, pip?it.
Dintre aceste sim?uri, vederea este cea prin care
intrã cele mai multe imagini ?i informa?ii.
Personalitatea omului, prin facult??i ale ei
precum sunt: cunoa?terea, în?elegerea,
memoria, imagina?ia, este foarte dependentã de
ceea ce prime?te prin acest sim?. Acesta
este motivul pentru care nu ne prea ocupãm de radio,
care nu are puterea de înrâurire a televizorului.
Radioul se adreseaz? auzului. Televizorul se
adreseaz? v?zului, în primul rând, dar
?i auzului. Este mai periculos decât ziarele.
Acestea se adreseaz? si ele v?zului, dar
imaginile sunt nemi?c?toare – par moarte.
Imaginile de la televizor sunt vii, mi?cãtoare:
de aici puterea lor.
Omul împ?timit de televizor nu mai în?elege
cã imaginile pe care acesta i le ofer? le
prive?te nu la rece, ci acestea intrã în
via?a lui interioarã, pe care o
influen?eazã, o modeleaz? dup? chipul
lor (spune-mi cu cine te înso?e?ti, ca
sã-?i spun cine e?ti). În timp se produce o
simbiozã între om ?i televizor, o
întovãrã?ire în care însã primul este factorul
pasiv, cel care prime?te orice, fãrã nici un
discern?mânt. Omul devine pur ?i simplu un
material care se las?, fãrã sã-?i dea seama,
prelucrat în duhul tovarã?ului sãu, care treptat
îi devine chiar ?i st?pân. Astfel
televizorul devine de fapt adev?ratul dumnezeu al
omului, c?ruia i se închinã, îl ascultã, îi
sluje?te, chiar dacã privitorul este cre?tin
botezat în numele Sfintei Treimi. Dumnezeu cu
adev?rat este cel cu care ai o legãturã
con?tientã. Cei c?rora li se pare cã
exagerez sã fac? o compara?ie între timpul
pe care îl petrec în fa?a micului ecran ?i
timpul pe care îl petrec în rug?ciune, între
interesul ?i emo?ia cu care primesc imagini
cel mai adesea murdare, ?i formalismul cu care
fac o rug?ciune, prea adesea nãlucitã de imagini
pãtima?e, demonice.
Este televizorul vinovat de toate relele din lume?
Oare el le-a adus? Nu. Dar el amplificã la maxim
r?ul în lume, îl rafineaz?, îl
generalizeaz?, îi dã o putere pe care acesta nu a
mai avut-o pân? ast?zi. R?ul exista
?i fãrã televizor, dar nu avea for?a ?i
întinderea pe care le are în prezent.
“Sunt oare numai rele la televizor?”
Sunt ?i bune, dar atât de amestecate cu cele
rele, încât nu mai sunt deci bune, în m?sura în
care, acceptând aceastã “amestecare rea”, ajung,
oarecum, sã le motiveze, sã le gireze. Acolo unde
r?ul e amestecat cu binele nu mai este locul lui
Dumnezeu, ci al diavolului. Atunci când a mâncat din
pom Adam a cunoscut ?i binele, ?i rãul, dar
a ajuns rob numai al r?ului. Un doctor ginecolog
care face chiuretaje nu va sc?pa de osânda lui
Dumnezeu pentru cã a ajutat pe unele femei sã
nasc?. Când pe aceea?i conductã (ecranul
televizorului) curge apã de izvor curatã ?i
mizeria dintr-un grajd de vite, cel care se adap?
de acolo, ce gust va sim?i: al apei sau al
b?legarului? Compara?ia între televizor
?i aceastã conductã pare durã, dar în
privin?a filmelor pornografice ?i a
a?a-numitelor filme “sexy” este foarte elocventã
?i exprimã realitatea.
Omule care te ui?i la televizor, trebuie sã
?tii cã asimilezi tot ceea ce vezi acolo ?i
încet-încet vei ajunge ?i sã fii ceea ce
asimilezi!
Dacã într-o revistã de patru pagini toate sunt pline
de articole cre?tine, dar jos, pe ultima paginã,
se dã un num?r de telefon al unei linii erotice,
revista aceasta este anticre?tinã. “Nu
pute?i sluji lui Dumnezeu ?i lui Mamona”
(Matei 6, 24).
“La televizor sunt ?i lucruri bune, noi le
despãr?im de cele rele”.
Ca sã alegi trebuie un criteriu în func?ie de
care sã te orientezi în privin?a binelui ?i
a r?ului. Adul?ii (peste 40 de ani), care
n-au crescut cu mizeriile de la televizor, s-ar putea
sã aib? un criteriu în bunul lor sim?. Dar
dacã nu sunt bine ancora?i într-o via?ã
religioasã, vor fi ?i ei foarte îng?duitori
în privin?a r?ului. Ce criteriu are însã
genera?ia tân?ra (sub 50 de ani) care din
copil?rie s-a hr?nit cu filme erotice, de
groazã ?i de incredibilã violen?ã?
Personalitatea adolescentului se va forma pe aceastã
temelie spurcatã ?i subredã. Rãul ?i binele
sunt amestecate în capul lui. El nu va apuca
niciodat? vârsta discernerii binelui de r?u,
pentru cã n-a tr?it niciodat? numai în bine.
în lumea fizicã, pentru a vedea un obiect mai bine,
trebuie sã te apropii de el. În lumea spiritualã,
aceastã lege este valabilã numai în cazul
virtu?ilor. În ceea ce prive?te
p?catul, nu-l po?i vedea decât dacã te
distan?ezi de el. Acesta este motivul pentru care
Sfin?ii î?i plâng p?catele ?i se
m?rturisesc pãcãto?i, iar homosexualii se
mândresc cu patima lor, fac paradã ?i cer
drepturi.
Televizorul nu este un singur diavol, ci iadul întreg.
Când a ap?rut televizorul marele stat major al
iadului l-a primit ca pe cea mai plãcutã surprizã din
istorie. Nu se a?tepta ca însu?i omul sã-i
procure inven?ia cea mai potrivitã spre a-i
dezvolta ?i finaliza toate inten?iile sale
infernale.
Televizorul este periculos nu numai pentru cã ne aratã
rele, ci ?i pentru cã ne înva?ã sã facem
foarte multe feluri de rele, oferind chiar vaste
posibilitã?i de “înaltã calificare” în toate
domeniile malefice
Dintre toate relele televizorului, douã sunt cele mai
mari:
- desfrânarea
- calomnierea, judecarea ?i dispre?uirea
aproapelui, ?i prin aceasta distrugerea
psihologicã ?i sufleteascã a oric?rei
persoane, ca ?i compromiterea oric?rei idei,
inten?ii sau institu?ii benefice.
Cum intrã prin micul ecran desfrânarea în om?
Orice imagine care apare pe retinã este transmisã
sufletului. Cele trei puteri ale sufletului
(ra?iune, sentiment, voin?ã) sunt toate
colorate potrivit imaginii primite. Imaginea “sexy”
face ra?iunea sã treac? încet prin etapele
urm?toare: la început respinge ceea ce a vãzut,
apoi acceptã imaginea ?i, în cele din urmã, o
prime?te c?ci bariera, împotrivirea
ra?iunii a fost doborâtã de patimã.
Sim?irea, mai întâi se scârbe?te de mizeria
moralã de acolo, apoi este indiferentã, iar la urmã
dore?te sã fac? întocmai ceea ce a vãzut.
Voin?a – nemaifiind condusã de ra?iune
?i întãritã de afectivitate, trece ?i ea de
la împotrivire la c?utarea desfrân?rii.
Aceastã trecere se face în timp, dacã omul vede mai
multe filme ?i secven?e cu scene
pornografice. Biruin?a pornografiei asupra
psihicului este atât la nivel con?tient, cât
?i la nivel subcon?tient. în subsolurile
fiin?ei, în subcon?tient, videoteca
pornograficã creeaz? mi?cãri care se ridicã
în con?tient ?i constrânge pe om sã
fac? unele lucruri cu o putere (demonicã) pe care
el nu o în?elege de unde provine ?i
c?reia nu i se mai poate împotrivi. De exemplu,
un tân?r care mai înainte pe când trecea pe
lâng? o tarabã cu cãr?i c?uta romanele
lui Sadoveanu sau poeziile lui Eminescu, ast?zi
caut? manualele chineze?ti sau indiene de
ini?iere în practicile, nu arareori perverse,
sexuale. Privirea unei femei, care înainte nu îl
tulbura, ast?zi treze?te în el dorin?e
josnice. Aceastã schimbare se datoreaz?
acumul?rii pornografice din subcon?tientul
sãu. Întreaga sa personalitate este astfel treptat
pecetluitã cu “num?rul fiarei” (Apoc. 15, 8).
Imagina?ia este terenul în care aceste
influen?e se vãd cel mai clar. Filmele
lucreaz? aici în douã moduri: unii tineri,
v?zând de ce sunt capabili “eroii” lor, capãtã
complexe de inferioritate fa?ã de sexul opus, se
vãd urâ?i, incapabili de vitejii prea mari în
domeniu, devin necomunicativi, închi?i în sine,
tri?ti ?i recurg la “deful?ri” sexuale
(onanie ?i altele înrudite cu ea) în care n-au
nevoie de partener. Al?ii (bine îndoctrina?i
de filme) devin obseda?i de desfrânare,
incapabili de înfrânare ?i cu manifest?ri
sexuale care depã?esc în perversitate Sodoma si
Gomora. Unii ca ace?tia, dacã se
c?s?toresc, vor spurca patul conjugal
?i vor aduce pe lume copii cu mari probleme
psihofizice. C?s?toriile în care se fac
p?catele sodomice nu rezistã în timp. Dacã
acestea ar fi cazuri izolate, rãul n-ar fi a?a de
mare. Din p?cate, aceste perversiuni, pe care
Dumnezeu le-a pedepsit în Sodoma ?i Gomora cu foc
din cer ?i ploaie de pucioasã (a se vedea cartea
Facerea, capitolul 19, din Sfânta Scripturã), s-au
extins nespus de mult. Cine a contribuit cel mai mult
la aceastã pierz?toare extindere? Televizorul,
“educatorul” poporului nostru.
Iat? cã treptat imaginea de la televizor devine
via?ã. Treptat, imaginarul a reu?it
batjocorirea ?i schimonosirea realului. Ceea ce
noi am prezentat schematic mai înainte (modul în care
omul este invadat ?i biruit de pornografie)
?tiu ?i con?tientizeazã perfect
regizorii acestor filme. Dovada faptului cã ?tiu
este însu?i rezultatul ob?inut. Deci care
este scopul acestor filme? Sã fac? din fiecare
cetã?ean al împãrã?iei lui Dumnezeu
(cre?tin botezat) un locuitor al Sodomei (aceasta
este pecetea fiarei apocaliptice) – iar dacã va muri
fãrã pocãin?ã ?i un viitor osândit în iad.
Dar oare de ce în primul rând desfrânare, si nu alte
p?cate?
Aceasta deoarece nimic nu-l desfigureaz? pe om
suflete?te atât de mult ca desfrânarea, nimic
nu-l distruge mai repede ?i mai ireversibil,
nimic nu-l scârbe?te pe Dumnezeu la un om mai
mult decât p?catul acesta. Oare de atâtea mii de
ani, de când este omenirea, au avut nevoie oamenii sã
fie educa?i sexual prin televizor pentru a se
înmul?i? nicidecum. Scopul real al prezentei în
fiecare film a imaginii desfrân?rii este de fapt
cel cu totul contrar: distrugerea omenirii. Se
?tie prea bine cã desfrânarea reduce de fapt
natalitatea. În bordeluri, unde este cea mai intensã
activitate sexualã, nu se na?te nici un copil.
Mamã smeritã, grijulie ?i iubitoare, ?i
amantã senzualã, rafinatã ?i perversã sunt douã
feluri de însu?iri ale femeii, care se exclud.
Iat? numai un exemplu – din multe altele
asem?n?toare care s-ar putea da spre a arãta
modul în care rafineaz? televizorul p?catul
curviei. În urmã cu câteva zeci de ani filmele de
dragoste, romantice, prezentau tineri care î?i
m?rturiseau sentimentele, dar în privin?a
manifest?rilor fizice totul se reducea la o
privire caldã, la o strângere de mânã ?i (sau) la
o îmbrã?isare nevinovatã. Apoi au ap?rut
s?ruturile din ce în ce mai lungi, mai
“apetisante” ?i mai dese. încet, încet au
ap?rut femeile semiîmbrãcate, dezbr?cate
?i scenele erotice din ce în ce mai “curajoase”
?i mai variate. Ast?zi existã o adevãratã
artã ?i industrie a pornografiei (extrem de
bãnoasã). Rãul nu s-a oprit aici. Dup? 1989 s-a
îndesit la noi în ?arã folosirea cuvântului:
“homosexual” . Prima reac?ie a fost cea de scârbã.
La televizor, mai întâi totul s-a redus la ni?te
aluzii ironice (lumea râdea pe seama lor), dar mai
apoi cenzura constiin?ei, treptat a fost
doborâtã. Apoi s-au îndesit filmele având ca personaje
centrale homosexuali, au ap?rut spectacole
“vesele”, de divertisment ?i interviuri cu ei.
Care este mesajul acestor fãcãturi, care de care mai
perfide ?i mai imunde, care s-a încercat a ni se
inocula? Acela cã, de fapt ?i de drept (?!)
?i ei sunt oameni ca ?i noi,
obi?nui?i, ba chiar cu unele calitã?i
deosebite – fiind invocate chiar nume de
personalitã?i artistice, literare etc. -, iar
pornirile lor sexuale nu sunt nici p?cate, nici
manifest?ri patologice, ci alternative
“cumsecade” la manifest?rile heterosexuale.
Iat? cum s-a escaladat astfel o altã culme
îngrozitoare a r?ului.
Ni se sugereaz? cã ceea ce face majoritatea este
bine (spiritul de turmã), ?i astfel înaintarea
în r?u î?i continuã ac?iunea
îndobitocitoare, de?i a ajuns deja foarte
departe. Au început sã apar? (deocamdat?
sporadic) ?i secven?e cu aluzii la
p?catul zoofiliei, al desfrân?rii cu
animale: “Va veni vremea ca oamenii sã
înnebuneasc? ?i când vor vedea pe cineva cã
nu înnebune?te, se vor scula asupra lui,
zicându-i cã el este nebun, pentru cã nu este asemenea
lor”.
Nimeni nu poate sã ajung? într-o singurã zi un
mare p?c?tos. Diavolul ?tie lucrul
acesta ?i ac?ioneazã în consecin?ã:
dãrâmã treptat toate puterile bune ale sufletului
?i ridicã în locul lor templul sãu.
“Împãrã?ia lui Dumnezeu este înlãuntrul vostru”
spune Mântuitorul. Tot acolo vrea ?i cel rãu sã
î?i zideasc? întunecata sa
împ?r??ie.
Legisla?ia, câtã vreme a r?mas supusã
legilor divine, a fost categoricã în privin?a
acestui p?cat: pedeapsa cu moartea, în Vechiul
Testament; apoi, închisoarea. Acum, practica
homosexualã nu mai este pedepsitã de lege. Rãul însã
nu se opre?te nici aici, pentru cã mai sunt
bariere care trebuie sã cadã. Homosexualii vor sã
înfieze copii (vã da?i seama la ce va fi supus un
copil care are p?rin?i doi
b?rba?i), vor sã se cãsãtoreascã în
bisericã, vor sã fie hirotoni?i preo?i, vor
legiferarea pedofiliei. Sunt o minoritate care cere
drepturi care sã-i permit? sã ajung?
majoritate, pentru ca sã poat? atunci sã
impun? noi legi, nelegiuite. în Sodoma ?i
Gomora Dumnezeu a coborât foc din cer pentru cã
locuitorii acestor cet??i (bogate) nu numai
cã f?ceau acest p?cat, ci îi for?au pe
to?i cei ce veneau acolo sã sãvâr?eascã
?i ei r?utatea.
Cum se poate distruge o persoanã nevinovatã prin
televizor
Emisiunile calomniatoare, mincinoase, nu pot fi
verificate de publicul larg. Însã aceste emisiuni
creeaz? atitudini ostile fatã de persoana vizatã.
Chiar dacã dup? zece astfel de emisiuni
mincinoase va ap?rea o emisiune care
restabile?te adev?rul, totu?i
sãmân?a r?ului a fost aruncatã. Omul acela,
înconjurat de neîncredere, suspiciune ?i
du?m?nie din partea celorlal?i, începe
sã-?i piard? echilibrul l?untric chiar
dacã este nevinovat. Minciunile spuse despre el,
acuza?iile de care nu se poate ap?ra si
sentimentul neputin?ei îl dãrâmã l?untric.
Nu numai oameni, dar si idei si institu?ii pot fi
distruse prin aceastã metodã. Iat? ce for?ã
au la îndemânã cei care conduc televiziunea în România
?i în lume.
Cine amendeaz? un ziar sau un post de televiziune
pentru calomnierea ?i umilirea unei persoane?
Cine dã certificat de corectitudine oamenilor care
lucreaz? în massmedia?
Desenele animate – nevinovate numai în aparen?ã,
au un caracter hipnotic, înrobesc sufletul copilului.
Creeaz? viciul privirii necontenite la televizor.
Acum se uitã la desene animate, iar dup? 12-14
ani la filme de “ac?iune”, de r?zboi, la
filme pornografice, “sexy”, de extremã violen?ã
?i de groazã. În afarã de aceasta, desenele
animate de ast?zi umblã tot mai v?dit la
modelarea unei concep?ii false a copilului despre
Dumnezeu ?i lume. în unele desene animate, eroul
principal, “demonicã”, este un personaj pus pe pozne
?i, chiar dacã are corni?e, este prezentat
astfel încât sã devin? cât mai simpatic. Potrivit
învã?ãturii cre?tine însã, demonul – chiar
mic dacã este (“demonicã”) – nu este decât tot un
lucr?tor viclean al rãutã?ii ?i
împreunã colaborator cu fra?ii s?i
încornora?i mai mari, în urzirea de planuri
me?te?ugite spre pierderea neamului omenesc.
Robo?ii cu ochi ro?ii ?i aripi (draci
moderni) care se r?zboiesc între ei ?i ucid
cu aberantã cruzime, inoculeaz? copiilor setea de
violen?ã. Imaginile desenelor animate care se
mi?cã cu repeziciune z?p?cesc mintea
copilului, îl fac ?i pe el sã fie sucit, sã
n-aib? astâmp?r, îi r?pesc dorin?a
de învã?ãturã. Violen?a desenelor animate
trece în realitate. în Rusia sunt ast?zi 100 000
de copii asocia?i în grup?ri uciga?e.
La noi, în România, crimele îngrozitoare
sãvâr?ite de unii copii i-au f?cut pe
responsabilii de la Televiziune sã însemneze, prin
buline, cercuri, triunghiuri ?i p?trate
colorate, filmele nocive pentru copii. Dar aceasta
este oare de ajuns spre a opri vizionarea acestor
filme de c?tre copii, ai c?ror
p?rin?i sunt ei în?i?i în gravã
confuzie moralã, iar celor care dau pe post asemenea
produc?ii cinematografice ucig?toare de
suflete le vor fi de ajuns bulinele si celelalte semne
spre a se ap?ra la dreapta ?i
înfrico?ata Judecatã a lui Hristos?
Trei exemple spre a arãta cum trece imaginea micului
ecran în realitate
1. În urmã cu câ?iva ani a ap?rut la noi în
?arã o casetã video intitulatã “Sirenele -
satanismul în muzica rock”. Autorul acestei casete,
grec de origine, fost cântâre? rock,
mãrturise?te cã filosofia de via?ã ?i-a
format-o pe când era copil, din filmele
stiin?ifico-fantasti ce, care l-au fascinat. Din
aceste filme (“R?zboiul stelelor” ?i altele)
a tras concluzia cã universul este condus de douã
for?e impersonale, a binelui ?i a
r?ului, care se aflã într-un neîncetat conflict,
iar valorile supreme sunt puterea, orgoliul ?i
gloria. Autorul acestei casete video face parte dintre
putinii în?ela?i care s-au întors la
adev?r. Însã câ?i tineri, care în
copil?rie s-au “hr?nit” cu “R?zboiul
stelelor”, n-au murit fãrã sã ?tie cã Dumnezeu
este unul singur ?i pre?uie?te mai mult
iubirea decât ura, smerenia decât mândria, iertarea
decât r?zbunarea!
2. Filmele stiin?ifico-fantasti ce au
r?spândit în omenire o nouã credin?ã: aceea
în existen?a extratere?trilor. Nimeni
ast?zi nu se mai îndoie?te de existen?a
lor. Un ieromonah ortodox din America, P?rintele
Serafim Rose, aratã în cartea sa “Ortodoxia ?i
religia viitorului” cã apari?iile extraterestre
sunt de fapt experien?e mediumistice de naturã
demonicã. Un fel de ?edin?e de spiritism în
care p?mântenii intrã în contact cu duhurile
r?ut??ii, pentru care nu este nici o
greutate sã ia chipul “cetã?enilor” unor alte
civiliza?ii.
3. Existã ast?zi în lume aproximativ 1500 de
“vampiri” (cei mai mul?i în America) – oameni ce
dorm în co?ciuge, beau sânge, etc. To?i
ace?ti “vampiri” sunt copiii care odinioar?
au vizionat filmele de groazã având ca “eroi” astfel
de personaje. Închipuirea lor a fost atât de marcatã,
încât le-a deformat total imaginea asupra
realitã?ii propriei lor persoane. În loc sã se
considere ?i sã tr?iasc? precum
oamenii, ei au ajuns sã se considere ?i sã
tr?iasc? efectiv ca “vampiri”.
Vr?jitoarele, al c?ror me?tesug este
osândit ?i amenin?at cu grele urgii
dumnezeie?ti în toate paginile Sfintei Scripturi,
ast?zi î?i demonstreaz?
abilitã?ile pe micul ecran, dau interviuri,
î?i fac reclamã ?i î?i dau adresele. În
zilele noastre oamenii nu se mai tem de Dumnezeu, ci
de vr?ji, nu îi mai cer ajutorul Lui, ci
vr?jitoarelor, iar astrologia este nelipsitã din
programele TV, sub forma, de r?t?cire
?i în?elare, a citirii zodiilor, atât de
vehement condamnate de Sfânta Scripturã.
Jocurile de noroc n-ar putea îmbogã?i atât de
repede pe unii, putini, dar vicleni, pe seama altora,
mul?i dar creduli, dacã n-ar fi televizorul.
Naivul telespectator v?zând premiile colosale
vânturate pe micul ecran se ?i vede
câ?tigãtorul unuia dintre ele. El nu ?tie cã
adevãra?ii câ?tigãtori sunt – matematic -
cei ce organizeaz? jocurile. Pu?inii
premia?i culeg firimiturile, iar cei mai
mul?i r?mân cu iluziile spulberate.
Invazia publicitã?ii
În vinderea unui produs, pe pia?ã, un rol
important îl are reclama. Atunci când un film serial
are succes la public, produsele c?rora li se face
reclama în timpul lui sunt mai bine vândute, a?a
încât omul care iube?te un film serial “înghite”
fãrã sã vrea pe lâng? acesta ?i produsul
c?ruia i se face reclamã. Ce este rãu în aceasta?
Rãul este cã televizorul devine astfel, dintr-un
mijloc de a?a-zis divertisment, st?pânul
întregii noastre vie?i, care ne porunce?te
cum sã ne îmbr?cam, ce sã mâncãm, cum sã vorbim,
cum sã gândim .
O firmã americanã care comercializa cafea ?i-a
sporit cu mult vânz?rile în urma apari?iei
la televiziune a unui serial a c?rui ac?iune
se învârtea în jurul unei ce?ti de cafea.
Personajele principale ale acestui serial, un
tân?r ?i o tânãrã, au o pasiune comunã:
marca de cafea comercializatã de acea firmã americanã.
Pe m?sura ce americanii îndr?geau
personajele acestui film le cre?tea ?i
apetitul pentru cafeaua cu pricina.
Este uimitoare r?bdarea prosteascã de care dau
dovadã unii oameni care, pe lâng? un film de 45
de minute, înghit ?i 15 minute de publicitate.
Americanizarea. Majoritatea covâr?itoare a
filmelor fiind americane, dau iluzia r?spândirii
stilului de via?ã american, str?in felului
nostru de a fi. Prin aceste filme se realizeaz?
de fapt o colonizare ideologicã de la distan?ã, o
înrobire a mentalitã?ii ?i a
sensibilit??ii cre?tine a unui întreg
popor. Chiar dacã cea mai mare parte a americanilor
sunt cre?tini neoprotestan? i, trebuie spus
cã aceste filme n-au în ele nici un fel de nuan?ã
cre?tinã. Sunt pur ?i simplu p?gâne
?i anticre?tine. Occidentul, pe care l-au
invadat mai demult, deja s-a debarasat de ele, fiind
suprasaturat de neru?inarea lor, eliminându-le
metodic, sistematic ?i rapid.
?tirile, care – chipurile – ar trebui sã fie
emisiuni mai serioase, s-au pervertit ?i ele.
Violen?ele, uciderile între rude, mor?i
terifiante, incesturi, violuri umplu ast?zi mai
tot spa?iul lor. Oare ce fel de informa?ie
poate fi aceasta, cã în cutare sat un om beat a venit
acas?, a luat toporul ?i l-a omorât pe
tat?l sãu? Sau altele de acest gen. Aceste
“?tiri” reprezentau înainte subiectul de
discu?ie ?i de bârfã al babelor de pe la
sate ?i al celor lipsi?i de orice orizont
spiritual ?i intelectual, iar ast?zi se
transmit la ore de maximã audien?ã, de oameni
?coli?i special pentru o asemenea
activitate. Pe de altã parte zvonurile (“în ziua
cutare va fi un cutremur devastator”, “iarna aceasta
va fi polarã” etc.) terorizeaz?, streseazã pe
bie?ii oameni care doresc sã afle ultimele
noutã?i. Televizorul devine astfel un puternic
factor de stres.
Ne cultivãm prin televizor? Nimeni nu ajunge om de
culturã pierzând timpul în fa?a micului ecran, ci
citind cãr?i, tocindu-?i coatele.
Televizorul caut? cu insucces sã se substituie
actului de culturã; dimpotriv?, s-a observat cã
interesul pentru carte dispare la copiii ce-?i
petrec timpul în fa?a televizorului.
Cronofagia. Chiar emisiunile aparent nevinovate
(meciurile de fotbal, întrecerile sportive) au un
aspect negativ: pierderea timpului. Fiecare clipã a
vie?ii omului are o valoare infinit?. În
timp omul câ?tigã sau pierde ve?nicia.
Cumplite sunt, în incon?tien?? ?i
iresponsabilitatea lor, expresiile: “îmi pierd timpul
cu… Mi-am omorât timpul cu…”.
Copiii mei nu se uitã la prostii. A?a zic ?i
cred pãrin?ii care nu ?tiu ce programe
vizioneaz? copiii în absen?a lor, sau chiar
în prezen?a lor, atunci când “b?trânii”
dorm. Unii copii ?i adolescen?i ?in
telecomanda în mânã ?i filmul erotic se
transformã într-o secundã, printr-o simplã
ap?sare de buton, într-un nevinovat film
documentar.
Cântecele. în marea lor majoritate sunt indecente,
spurcate, aruncã în aer bunul sim?, pudoarea,
prin mesaje pornografice, îndemnuri la violen?ã
?i anarhie ?i refrenuri ce se lipesc imediat
de mintea tân?rului. Sunt posturi de radio
?i televiziune care de diminea?a pân?
noaptea nu transmit decât asemenea soiuri de muzicã,
prin care se demonizeazã mai ales mintea tinerilor
(viitorii adul?i). Cu umoru-i inegalabil, în
“Jurnalul fericirii”. Ca ?i filmele, ?i
cântecele, fiind în cea mai mare parte americane,
produc o americanizare a poporului român ?i a
lumii întregi. Tinerii ?i tinerele de pe stradã
aratã prin hainele lor cum sunt echipate starurile
muzicii de ast?zi.
Cele spuse în aceste rânduri vor p?rea unora
exagerate, unilaterale sau chiar absurde, dar în
realitate rãul care vine prin micul – a?a cum
este alintat el în prezent ecran este cu mult mai mare
?i mai greu de evaluat. Însã fiind de naturã
spiritualã nu se vede nici cu luneta, nici cu
microscopul ?i nici nu poate fi cânt?rit cu
cântarul.
Care este pozi?ia cre?tinã fatã de
televizor?
Cre?tinul care î?i trãie?te cu
seriozitate fãgãduin?ele botezului (“Mã
lep?d de satana si de to?i slujitorii lui si
de toate lucrurile lui si de toatã trufia lui si mã
alipesc cu Hristos”) va elimina cu desãvâr?ire
din casa lui ?i din via?a lui acest lucru
necre?tinesc. Mai ales acolo unde sunt ?i
copii, nu existã altã solu?ie.
A?a cum spune un bun cre?tin biblia, postul
?i rug?ciunea sunt televizorul
cre?tinului. Cei care vor un adev?rat
“divertisment” , îl pot afla curat, folositor ?i
ziditor în “Rug?ciuni „. Cei care vor mai mult
decât aceste “emisiuni” sã deschid? biblia între
orele 0-5 noaptea. Vor cunoa?te “senza?ii
tari” duhovnice?ti ?i vor avea negre?it
tr?iri cere?ti, vor în?elege ?i
experimenta cât este de adev?rat cuvântul care
spune: “Dulce este somnul, dar mai dulce este
rug?ciunea”.
C?ci to?i trebuie s? ne
înf??i??m înaintea scaunului de
judecat? al lui Hristos,
pentru ca fiecare s?-?i primeasc?
r?splata dup? binele sau r?ul, pe
care-l va fi f?cut când tr?ia în trup.
2 Corinteni 5:10
http://www.razboiulnevazut .org
asistentapentruconsumatori.ro said
am June 2 2010 @ 8:46 am
Reclamati abuzurile la care sunteti supusi la office@asistentapentruconsumatori.ro
Lupta noastra a celor de la Asociatia http://www.AsistentaPentruConsumatori.ro se duce impotriva abuzurilor la care sunt supusi consumatorii romani.
Pentru asta avem nevoie ca voi, sa ne scrieti despre fraudele sau abuzurile la care sunteti supusi de catre comercianti sau autoritati.
Noi preluam sesizarile voastre si ne luptam pentru ca drepturile sa va fie recunoscute.
TOT CE AI DE FACUT ESTE SA NE SCRII LA ADRESA office@asistentapentruconsumatori.ro
vrajitorul.eu said
am June 2 2010 @ 8:47 am
INTRATI PE http://www.vrajitorul.eu/ – Magia afacerii dvs.
informatii utile >> http://www.vrajitorul.eu/aplicatia/aplicatia.html
elly said
am June 2 2010 @ 10:48 am
@porcilescu eugen: “Uau!” cat timp ti-a luat sa scrii un asa comentariu?!?
Ciuly said
am June 2 2010 @ 12:57 pm
stai linistita, e doar copy-paste. ma seaca astia. pe linga ca baga o tona de text, mai e si pe linga subiect.
cineva said
am June 2 2010 @ 3:09 pm
La o adica nu politzia si legile au redus numarul de accidente rutiere ci airbagurile!
Stiinta merge inainte si descopera vrute si nevrute. Totul e PE MANA CUI incap….
(alinp) said
am June 2 2010 @ 3:16 pm
nu conteaza cum a preluat informatia sau ca e pe langa subiect, ci mai important este ca o transmite semenilor! ; mai ales ca este adevarul pur care ar trebui sa ne intereseze.
KKK said
am June 2 2010 @ 4:32 pm
@porcilescu boring si total offtopic nimeni nu iti va citi nici un comentariu daca nu este scurt si la obiect
robert said
am June 8 2010 @ 12:20 pm
in primul rand nu a creat microbul din nimic. a folosit adn existent. si o celula existenta, deci partea de “hard” care face transcriptia adn-lui exista. urmatoarea intrebare este cat de sintetic este genomul. iarasi un titlu care duce in eroare.