În retail şi distribuţie datoriile se plătesc cel mai repede. La polul opus se situează industria farmaceutică. Intră şi vezi de ce ar trebui să ţii seama ca să-ţi recuperezi cât mai repede banii înapoi de la debitori
http://www.money.ro/markets/cand-iti-vezi-banii-inapoi-de-la-datornici-topul-industriilor-dupa-timpul-de-recuperare-a-creantelor.html

După un an şi jumătate de criză blocajul financiar a pus stăpânire pe economia românească. Firmele nu-şi recuperează, în timp util, creanţele şi, astfel, nu-şi pot plăti la rândul lor furnizorii. Situaţia este diferenţiată pe sectoare. Compania de consultanţă Horvath&Partners a realizat o radiografie a economiei româneşti, pe industrii, în funcţie de durata de recuperare a creanţelor care arată ce companii au cele mai eficiente fluxuri financiare în criză .

Industria cel mai puţin afectată de blocajul financiar este retail-ul şi distribuţia. Companiile din acest sector îşi recuperează creanţele, în medie, după 33 de zile şi îşi plătesc datoriile într-o perioadă de timp dublă. Explicaţia consultanţilor este că retailerii mari au reuşit să dezvolte reţele complexe de distribuţie, sisteme eficiente de management al stocurilor şi pacturi financiare eficiente care i-au făcut cele mai eficiente companii în recuperarea creanţelor. Totodată s-au impus în faţa furnizorilor şi au reuşit să obţină renegocieri de preţuri şi reeşalonări ale datoriilor.

Companiile din industria bunurilor industriale şi de consum îşi recuperează creanţele în 71 de zile. “Valoarea indicatorului dovedeşte faptul că recuperarea creanţelor a devenit dificilă din prisma dificultăţilor economice prezente”, apreciază analiştii Horvath. În acelaşi timp aceste companii nu-şi plătesc datoriile mai devreme de 183 de zile deşi încearcă să amâne chiar şi mai mult acest interval.

Transporturile au resimţit din plin efectele crizei. Multe din companiile care activau în acest domeniu au tras obloanele pentru că volumul de bunuri transportate a scăzut masiv. În acelaşi timp firmele mai mici nu au putut ţine pasul cu multinaţionalele la care adaptarea sau chiar schimbarea periodică a flotei este o obişnuinţă. În această industrie companiile îşi recuperează creanţele în trei luni şi îşi plătesc datoriile în 204 zile.

Sectorul telecomunicaţiilor a ajuns, deja, la maturitate în România. Competiţia acerbă din domeniu face ca actorii prezenţi pe piaţă să fie doar din categoria companiilor mari şi foarte mari. Dacă până în urmă cu doi ani, românii îşi achitau cu conştiinciozitate facturile la telefon recesiunea economică a făcut să crească exponenţial numărul restanţierilor. “Suma medie pe care un român o poate achita lunar a scăzut cu aproximativ 30% în 2009 comparativ cu 2008, ajungând la aproximativ 500 lei. De aici pornesc si dificultăţile pentru firmele de telecomunicaţii, care încearcă să-şi recupereze creanţele atât de la persoane fizice, cât si juridice. Într-o primă fază se încercă colectarea amiabilă a creanţelor, iar mai apoi pe cale judiciară. În telecomunicaţii însă avem de-a face cu sute de mii de clienţi individuali, fapt ce duce la îngreunarea întregului proces de colectare”, spun reprezentanţii Horvath. Companiile de telecomunicaţii îşi recuperează creanţele în 96 de zile şi îşi plătesc datoriile în 208 zile.

Cel mai mare blocaj financiar se regăseşte în industria farmaceutică. La începutul lunii octombrie 2009 Guvernul a aprobat o ordonanţă de urgenţă prin care termenele de plată pentru medicamentele compensate si gratuite se prelungesc până la 90 de zile, respectiv 180 de zile (de la 60, respectiv 90 de zile). Din acest motiv companiile din acest sector înregistrează cele mai lungi termene la plata datoriilor şi recuperarea creanţelor. Astfel, sunt necesare, în medie, 110 zile pentru recuperarea creanţelor respectiv 208 zile pentru plata datoriilor.

“Întârzierea plăţilor poate duce la eliminarea multor jucători de pe piaţă în special farmaciile ce nu aparţin unui lanţ puternic”, potrivit Horvath.

Pe scurt



Pentru a diminua riscul neîncasării facturilor experţii Horvath au trei recomandări. În primul rând trebuie implementată verificarea bonităţii şi managementul riscului. Indicele de bonitate se calculează pe baza unor indicatori financiari şi nonfinanciari precum estimarea riscului de neplată şi a probabilităţii acestuia şi a unui sistem de scorare riguros definit.

Trebuie aplicate de asemenea măsuri de siguranţă, ca de exemplu blocarea clienţilor la depăşirea limitei de credit, asigurarea mărfurilor sau livrarea doar la încasarea valorii facturii. Mai mult chiar, o “taxă de risc” pentru întreg portofoliul de clienţi existenţi poate fi aplicată pentru a diminua pierderea rezultată din neplata creanţelor
În al doilea rând trebuie acordată o atenţie specială implementării unor termene de plată unitare (modalităţi şi condiţii de plată) şi definirii unor clauze contractuale clare, precum costuri de colectare si penalităţi de întârziere.

Dacă debitorul întârzie la plata facturii peste un anumit termen şi nu dă semne că ar vrea să-şi plătească datoriile de bună-voie trebuie iniţiată procedura de somare. În acest sens ajutorul unei agenţii de colectare se poate dovedi nepreţuit pentru că specialiştii acestora ştiu exact ce au de făcut pentru a determina datornicul să plătească.

Studiul Horvath a fost făcut pe 300 de companii de toate dimensiunile şi din toate industriiile.

Horváth & Partners este o companie internaţională de consultanţă în management independentă cu mai mult de 400 de experţi.