Autor: Consuela Stegărescu
Publicat: 6 Mai 2010 http://www.capital.ro/articol/cat-de-mult-poate-fi-hartuit-datornicul-134526.html

Înmulţirea rău-platnicilor şi insistenţele colectorilor de creanţe pentru a recupera debitele restante duce la situaţii hilare în încercarea de a reglementa interacţiunea dintre aceştia.

Băncile, operatorii de teleco­municaţii şi furnizorii de uti­lităţi fac tot posibilul să-şi recupereze sumele restante de la rău-platnici cu ajutorul departamentelor interne sau apelând la serviciile firmelor specializate în acest domeniu. Acestea fac tot ce pot pentru a-şi atinge scopul: apeluri, SMS-uri, scrisori, vizite la domiciliu, la serviciu, la vecinii restanţierului. La rândul lor, o parte din rău-platnici consideră că nu este cazul să‑şi plătească datoriile.

În funcţie de persoanele care in­teracţionează, se întâmplă adesea ca persoana care sună pentru a recupera creanţa să nu ştie decât suma restantă şi numele băncii, fără a avea alte detalii referitoare la datorie. Însă, chiar dacă nu are toate informaţiile despre restanţă, recuperatorul poate ajunge să ridice tonul sau să profereze ameninţări care în realitate nu pot fi puse în practică. De cealaltă parte, nici comportamentul rău-platnicilor nu este exemplar: unii dintre ei întrerup convorbirea imediat ce află că li se cere plata unor datorii, chiar dacă firesc ar fi să nu aibă restanţe sau, în cazul în care le au, să facă tot posibilul să le achite cât mai repede.

Reglementare pe comunicare!

Astfel de relaţii dintre recuperatori şi debitori au condus la redactarea unui proiect de lege care ar urma să reglementeze modul în care colectorii de creanţe vor comunica cu rău-platnicii. Proiectul de act normativ nu are nicio reglementare referitoare la modul în care rău-platnicii comunică cu colectorii de creanţe, scopul fiind exlusiv de a-i proteja pe cei care nu-şi plătesc datoriile: unii pentru că nu vor, iar alţii pentru că nu au bani.

„România nu are niciun text de lege care să-i protejeze pe restanţieri“, îşi justifică senatorul Iulian Urban iniţierea acestui demers legislativ. El afirmă că prevederile din proiectul de act normativ sunt inspirate din legislaţia în domeniu a altor ţări. De exemplu, proiectul de lege intenţionează să interzică ameninţările cu violenţa, limbajul jignitor sau obscen, apelurile insistente care nu au un scop precis şi important pentru rău-platnic. Cel puţin ultima categorie de apeluri va fi dificil sau chiar imposibil de probat de restanţierii care vor considera că au fost abuzaţi de recuperatori.

O prevedere îşi propune să protejeze reputaţia rău-platnicilor. În această categorie ar putea intra apelurile şi vizitele pe care recuperatorii le fac la firma la care lucrează restanţierul sau la vecinii acestuia. Însă acestea vor putea fi probate numai cu martori, situaţie în care s-ar apela la instanţele de judecată, aşa cum consideră şi anagjaţii Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor. Instituţia ar urma să aibă grijă de aplicarea corectă a viitorului act normativ. În schimb, senatorul Urban consideră că ANPC va putea acţiona şi pe baza declaraţiilor martorilor, fără ajutorul instanţelor. Chiar dacă o astfel de reglementare nu va fi adoptată, noul cod civil, care va intra în vigoare în această vară, aduce o protecţie sporită reputaţiei şi imaginii persoanelor, iar restan­ţie­rii care se simt pre­ju­diciaţi se pot apăra invocând acest act normativ.

Practicile de intimidare la care recurg recuperatorii autohtoni sunt limitate numai de imaginaţia acestora, iar multe dintre ameninţările pe care le fac sau le induc vizează intimidarea şi de fapt nu pot fi puse în practică. „În România, poţi să-i trimiţi debitorului scrisori fanteziste cu ştampila «Departamentul de Executare Silită», când tu ştii că nu poţi să ai un astfel de departament deoarece executarea silită se face după decizia judecătorului“, afirmă senatorul Iulian Urban. Restanţierii care cunosc prevederile legale potrivit cărora numai judecâtorul poate emite ordinul de executare silită nu ar trebui să fie însă intimidaţi de prezenţa unei astfel de ştampile pe scrisoarea de notificare primită acasă.

Din acelaşi regis­tru fac parte şi ame­ninţările cu închisoarea, care urmează să fie interzise în procesul de colectare a creanţelor.

Suplimentar, proiectul de act normativ urmează să interzică şi utilizarea de insigne şi uniforme false. Potrivit informaţiilor din piaţă, unii dintre agenţii care colectează creanţe apelează la ajutoare costumate în uniforme de jandarmi. Însă astfel de acţiuni sunt incriminate de legislaţia penală, iar cei care sunt intimidaţi de prezenţa unor astfel de actori fără acte în regulă sunt numai cei fără cunoştinţe juridice.