JULIEN MERICILE

CounterPunch
22 Aprilie 2010

http://www.prisonplanet.com/another-drug-record-for-afghanistan.html

În afară faptului ca este producătorul de opiu Nr.1 la nivel mondial, Afganistanul a devenit acum cel mai mare producator de haşiş, conform primului sondaj lansat de Oficiul Naţiunilor Unite pentru Droguri şi Criminalitate (UNODC) la începutul acestei luni. Din nou, invazia SUA se afla in spatele noului record.

Studiul realizat in 2009 cu privire la canabisul din Afganistan a arătat că planta de canabis se cultiva pe scară largă în jumătate din provinciile Afganistanului (17 din 34), care acoperă o suprafaţă totală de la 10 000 la 24 000 de hectare în fiecare an (mai mică decât cultivarea de opiu, care acoperă 125 de mii de hectare). Randamentului culturilor în Afganistan este atât de mare- 145 kg pe hectar- că depaseste alţi producători de renume, precum Marocul, unde culturile de canabis acoperă o suprafaţă mai mare, dar al căror randament este mai mic, la 40 kg / ha. Se estimează că Afganistanul produce 1 500-3 500 tone de haşiş anual, o industrie care implică 40 000 gospodării.

Valoarea totală a exporturilor de haşiş afgan este încă necunoscut, dar valoarea sa la iesirea din ferma- valoare plătita fermierilor- este estimată la aproximativ 40-95 milioane $ SUA, aproximativ 15% din cea a opiului (438 milioane $ în 2009).

Abundenţa ofertei  alimenteaza cererea, ceea ce face din haşiş drogul cel mai frecvent utilizat în Afganistan, ai cărei 500.000 de utilizatori sunt, in majoritate, barbati. Marijuana, celalat drog ce poate fi obţinut de la planta de Cannabis, este un produs minor în Afganistan, în comparaţie cu haşişul. Agricultorii aleg sa cultive canabis în principal pentru că se vinde la un preţ mai mare decât culturile licite şi chiar decat opiul, pretul fiind de peste 3.000 $ / ha, comparativ cu 2.000 $ pentru opiu şi 1.000 $ pentru grâu. Mulţi fermieri cresc ambele droguri, dar opiul este încă mai important, în parte din cauza scurtei durate de viaţă a canabisului şi a faptului ca este o cultură de vara (mai puţin atunci când apa este disponibila pentru irigaţii).

Istoria celor două plante şi modul în care acestea au sprijinit politica externa a SUA în Afganistan şi Pakistan sunt similare, deşi impactul opiului a fost mai important la scara. În anii 1960, occidentalii au călătorit în Orient pe "drumul Hippie al haşişului", care trece prin Istanbul, Delhi si Kabul. Ei au gasit haşiş afgan, de înaltă calitate, pe care au început să-l aduca prin contrabandă înapoi în ţările lor de origine, prin sindicate cum ar fi "Brotherhood of Eternal Love" -Fratia iubirii eterne- un grup american celebru.
Acesta a popularizat consumul de haşiş în Occident şi a generat o cerere de mare amploare, pe care Afganistanul şi Pakistanul au satisfacut-o începand din 1970.

Regele Zahir Shah (1933-1973), sub a cărui regulă cultivarea de canabis a fost permisa în Afganistan, chiar a încurajat agricultorii să folosească îngrăşămintele pentru a stimula exporturile spre Vest, înainte de scoaterea cultivarii în afara legii la începutul anilor 1970, sub presiune din partea lui Richard Nixon, care tocmai se lansase in Războiul sau contra drogurilor. Poliţia afgană a reuşit sa duca la eradicarea a numeroasa culturi de canabis dar, convenabil, fermele de canabis controlate de oficiali ai guvernului afgan au fost cruţate, o scăpare care aminteşte de situaţia de astăzi.

Invazia sovietică din 1979 a perturbat în continuare cultivarea de canabis, care parţial s-a mutat la zonele tribale ale Pakistanului, în care transformarea în haşiş şi exportul au avut loc, la fel ca şi cultivarea de mac şi prelucrarea heroinei. Comerţul cu haşiş a fost folosit de mujahedinii  susţinuti de SUA, pentru a finanţa lupta lor împotriva cotropitorilor ruşi.

Regimul taliban a folosit opiul pentru a se finanţa în anii 1990, dar a scos in afara legii producţia de haşiş. Interzicerea haşişului de catre talibani a fost extrem de eficienta-culturile persistand doar în câteva locuri- la fel ca si interzicerea opiului în anii 2000-2001. Totusi invazia americană din 2001 a schimbat toate acestea, ceea ce a dus la răspândirea de canabis catre noi domenii, în special începând din 2005, potrivit experţilor independenţi şi UNODC-ului.

Politica SUA / NATO a jucat un rol în stimularea producţiei de canabis şi haşiş în mai multe moduri. În primul rând, invazia in sine a eliminat interdicţia talibanilor şi îa mputernicit Alianta Nordica şi pe alti sefi ai drogurilor, care au primit protecţia necesară pentru a continua şi a creşte producţia şi traficul de cannabis şi opiu, până azi.

În al doilea rând, cultivarea de canabis a fost de asemenea stimulata de campanii de eradicare a macului, care i-au determinat unii agricultori să treacă pur şi simplu la consumul de canabis. Acesta din urmă a fost, uneori, mai sigur de crescut, fiind vizat chiar mai puţin decat macul, caruia SUA şi NATO nu i-au acordat o mare atenţie.

În al treilea rând, politicile militariste ale SUA / NATO nu au ajutat la limitarea răspândirii producţiei de haşiş: notele UNODC raportează că "satele care nu au beneficiat de asistenţă agricola au fost uşor mai susceptibile la a cultiva canabisul". Problema este că în timp ce SUA cheltuieşte aproximativ 1 milion $/ an să susţină dezvoltarea fiecarui soldat american în Afganistan, o medie de doar 93 $/ an a fost cheltuita ca ajutor pentru dezvoltare pentru un afgan în ultimii şapte ani. Altfel spus, numai SUA a cheltuit 227 miliarde $ în operaţiuni militare în Afganistan din 2001, în timp ce toţi donatorii internaţionali au cheltuit împreună mai puţin de 10% din această sumă pentru ajutorul pentru dezvoltare.

Aliaţii SUA / NATO în Afganistan continua să beneficieze de industria de haşiş, după cum i s-a a confirmat acestui autor de către un funcţionar UNODC implicat în elaborarea raportului. Documentul afirmă că "există o asociere geografica evidenta între cultivarea de opiu şi de canabis la nivel de provincie", precum si la nivelul traficului: "o mare parte din comercianţii de opiu comercializeaza si canabis" Acest lucru înseamnă că mulţi membri ai poliţiei, ai miliţiilor locale, şi, în final, oficiali guvernamentali sprijiniti activ sau tacit de către trupele internaţionale, au avut beneficii din producţia de haşiş.

Cu toate acestea, guvernul american şi UNODC continuă să stea cu ochii pe conexiunea droguri-talibani. De exemplu, şeful UNODC, Antonio Maria Costa, a declarat că "Toate drogurile în Afganistan, fie opium sau canabis, sunt taxate de către cei care controlează teritoriul, oferind o sursă suplimentară de venituri pentru insurgenţi"; şi de sursele de venituri pentru forţele guvernamentale nu spune nimeni nimic?

Daca ar fi eradicate atat culturile de opiu cat şi de canabis,s- ar reduce si alte venituri si beneficii atat pentru afgani cat si pentru forţele guvernamentale", slăbindu-i în lupta lor împotriva insurgenţilor. Această problema a fost ridicata de proprieratii olandezi de magazine ce vand marijuana, dupa evenimentele din 9/11, care s-au întrebat dacă fumatul de hasis afgan sprijina terorismul. Unul dintre proprietari, Nol Van Schaik, a dat un răspuns interesant: "Dacă Alianţa Nordica inseamna oamenii care ii vor înfrânge pe talibani, persoanele care doresc să ii învingă pe talibani ar trebui să cumpere cat de mult haşiş pot”.

Van Schaik a declarat:" Este o îndatorire patriotică a cumpăra hasisul lor”. Orice se va crede despre această soluţie., aceasta subminează ce susţin experţii centrali", care ignora faptul că cei pe care ii sprijina ei sunt, de asemenea, implicati în traficul de droguri. Există motive întemeiate pentru a eradica drogurlei, dar slăbirea talibanilor nu poate fi cel mai logic dintre ele.

De fapt, o retragere dubla ar putea fi cea mai bună soluţie pentru Afganistan: atat cea a trupelor internationale din ţară - pentru a reduce plângerile localnicilor, care ii alimenteaza pe insurgenţi- cat si tratarea toxicomanilor în Occident şi Afganistan, în vederea reducerii cererii de stupefiante.