Dezvaluire: Cum a spionat MI5 resedinta de pe Downing Street nr.10, Cabinetul şi cel puţin cinci Prim-miniştri pentru 15 ani

De Lewis JASON şi Tom Harper

18 Aprilie 2010

http://www.dailymail.co.uk/news/article-1266837/Revealed-How-MI5-bugged-10-Downing-Street-Cabinet-Prime-Ministers-15-YEARS.html

MI5, a folosit echipamente ascunse de supraveghere electronică pentru a monitoriza în secret resedinta de pe Downing Street nr.10 [Resedinta primului-ministru], Cabinetul si cel puţin cinci Prim-miniştri, dezvaluie The Mail.

Extraordinara divulgare vine în ciuda unei succesiuni de declaraţii parlamentare, că asemenea spionaj nu s-a intamplat vreodată.

Şi urmează unei incercari din spatele scenei, în care înalţii funcţionari publici ai Whitehall - susţinuti de Primul-ministru Gordon Brown - au încercat să înăbuşe dezvaluirea.
The Mail a aflat că fişiere top-secrete, deţinute de către Serviciul de Securitate, arată că acesta a instalat dispozitive electronice de ascultare în trei zone extrem de sensibile de la Nr.10 [resedinta bine-cunoscuta a Primului Ministru] -Cabinetul, sala de aşteptare şi studioul Primului Ministru.

Acest fapt înseamnă că, timp de aproape 15 ani, toate şedinţele Cabinetului, toate birourile funcţionarilor înalţi şi toţi vizitatorii Primului-ministru - inclusiv liderii straini - au fost spionati.

Dezvaluirea în sine este extrem de şocantă, dar va produce, de asemenea, preocupări reale, cu privire la motivul pentru care Cabinetul încă mai vrea să o suprime.

Comentarii ale şefului MI5, Jonathan Evans, sugerează că încercarea de a bloca raspandirea informatiei nu a fost făcută din motive de securitate naţională, ci din motive de interes public mai larg.

Acest fapt ar mări posibilitatea ca spionajul sa fi fost efectuat în scopuri politice şi funcţionarii nu vor să admita că s-a intamplat in trecut, deoarece operaţiuni similare continuă si astăzi.

Se înţelege că dosarul top-secret al MI5 privind operatiunea este scurt şi nu dezvăluie de ce au fost instalate dispozitivele de ascultare.

În mod crucial, de asemenea, documentele nu reuşesc să răspundă la  intrebarea dacă tuturor Prim-miniştrilor aflati în funcţie în timpul perioadei de funcţionare, 1963 - 1977, li s-a spus că discuţiile lor au fost monitorizate.

Fişierele nu conţin, de asemenea, nici un "produs" – nici o transcriere a convorbirilor auzite de dispozitive – cceea ce sugerează că acestea, desi functionale, nu au fost utilizate activ de MI5.

Nu se cunoaşte, cu toate acestea, daca dispozitivele au fost monitorizate de către o altă agenţie, inclusiv GCHQ, centrul de ascultare al Guvernului, sau MI6.

Detaliile operaţiunii de supraveghere ar fi urmat sa se dezvaluie in lucrarea “The Defence of the Realm”, istoria oficiala a MI5, scrisa de foarte respectatul profesor universitar de la Cambridge, istoricul Christopher Andrew.

Se înţelege, MI5 credea că nu exista probleme de securitate naţională privind informatiile ce urmau a fi dezvaluite.

Dar, cu cateva săptămâni înainte de publicarea cărţii, la sfarsitul anului trecut, Cabinetul Ministrilor - care supervizează MI5 pentru Primul-ministru - a decis că referintele trebuiau să fie eliminate din motive nespecificate de interes public.

Insistenţa acestuia a dus la cateva valuri in spatele scenei, Prof. Andrew scriind despre “o eliminare semnificativa", care a fost: "Eu cred, greu de justificat". Comentariile istoricului au determinat speculaţii semnificative asupra a ceea ce a fost el obligat să scoata.

Acum, acest ziar poate dezvălui ca partile eliminate se refera la dispozitivele de ascultare care au fost iniţial instalate în Downing Street, în Iulie 1963, la solicitarea premierului de atunci, Harold Macmillan.

Este neclar de ce Macmillan a formulat extraordinara cerere, deşi a venit la o lună după ce ministrul sau de război, John Profumo, a demisionat recunoscand o relaţie cu prostituată, Christine Keeler.

Keeler a fost de asemenea implicata cu Evgheni "Eugene" Ivanov, un ataşat naval senior, de la ambasada sovietică din Londra şi Afacerea Profumo a stârnit teama că secretele militare ar fi in pericol.

Scandalul a subminat guvernul Macmillan şi a condus în cele din urmă la demisia premierului, pe motive de sănătate, în Octombrie 1963.

După plecarea lui, dispozitivele de ascultare au fost eliminate pentru scurt timp. Dar, conform dosarelor secrete, au fost repuse in functiune cateva luni mai târziu, la ordinele  noului Prim-ministru Alec Douglas-Home.

Raţionamentul lui Douglas-Home din spatele deciziei este, de asemenea, necunoscut. Fişierele MI5 nu dezvăluie de ce a vrut sa fie pusi sub supraveghere functionarii si cabinetul său, nici de ce a vrut ca propriul sau studio sa fie ascultat.

Cu toate acestea, el încă se ocupa de căderea Afacerii Profumo în acelasi timp in care se confrunta cu o serie de grave scandaluri de culise-implicand legături ale inaltilor  politicieni cu crima organizată şi cu mărturisirea secretă a lui Anthony Blunt, inspectorul Reginei, că el era spion sovietic.

Blunt a fost expus public doar de către Prim-ministru Margaret Thatcher, în 1979. Dar, în 1964, el mărturisise şi a numit o serie de oficiali britanici foarte sus plasati, pe care i-a recrutat să lucreze ca agenţi KGB.

În schimbul marturisirii lui Blunt, Guvernul a fost de acord să păstreze tradarea lui secretă şi îi acorde imunitate la urmărirea penală.

În total, echipamentele au monitorizat zonele cele mai sensibile resedintei din Downing Street, pentru aproximativ 15 de ani. Acesta a fost eliminat în cele din urmă la ordinele lui James Callaghan în aproximativ 1977, după ce a preluat mandatul. Fişierele nu clarifica dacă Prim-miniştri Heath şi Wilson au ştiut de existent dispozitivelor de supraveghere la Nr.10.

O prefata la carte, scrisa de directorul general MI5, Jonathan Evans, de asemenea, dezvăluie că detaliile au fost eliminate mai mult "din motive de interes public", mai degrabă decât de securitate naţională.

El a scris: "Găsirea echilibrului în text între deschidere şi protecţia securităţii naţionale a fost un exerciţiu complex şi exigent ... [implică] Serviciul, şi un proces privind accesul extensiv, care a implicat si alte departamente şi agenţii.

"Istoria, aşa cum sunt publicata, include anumite informaţii care sunt jenante sau creeaza disconfort Serviciului Secret.

"Informaţiile au fost omise numai în cazul în care divulgarea lor ar afecta securitatea naţională sau, într-un număr mic de cazuri, dacă publicarea acestora ar fi nepotrivite din motive de larg interes public."