ANI a observat deja ca mimul joaca dublu, pe doua salarii, si de la Senat si de la Nottara. Daca politica-i o curva si lui ii place sa fie calarit de ea

preluare de pe site-ul www.roncea.ro

Motto: Mircea Diaconu: “Nu suport omul puturos, leneş şi care întinde mîna. Din nefericire, jumătate din poporul ăsta asta face”

Tot mai prezent pe televiziunile mogulilor, vicele PNL, senatorul-mim Mircea Diaconu, continuă să joace şi în politică un dublu-rol. Fidel profesiei, sau mai degrabă salariului deloc de neglijat obţinut la conducerea Teatrului Nottara, Mircea Diaconu a dorit să fie şi senator, şi director de teatru, gândindu-se probabil că aşa împuşcă doi iepuri dintr-o dată. Curat incompatibil, domnule senator! Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată  în 2008, scrie negru pe alb că un ales nu poate fi şi-n Parlament şi la conducerea unei instituţii publice, aşa cum este de altfel teatrul. Deşi, în ultima vreme, mai mult îl vedem la televizor decât la Senat, Diaconu a reuşit să ardă etape şi să se posteze în fruntea PNL, de unde conduce cu mână de fier şi Teatrul Nottara, cu toate că legea în vigoare nu îi permite acest lucru. Potrivit Legii privind statutul deputaţilor şi senatorilor , Articolul 15 – Incompatibilităţi cu funcţii din economie:
„Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu următoarele funcţii: preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor la societăţi comerciale, inclusiv la bănci ori la alte instituţii de credit, la societăţi de asigurare şi la cele financiare, precum şi în instituţii publice“. Articolul din lege i se potriveşte mănuşă senatorului-actor-director de teatru şi copil de mingi al lui Crin Antonescu.
Deşi Mircea Diaconu ştia că nu poate cumula cele două funcţii publice, cel care îl gratula, luna trecută, pe şeful său Crin Antonescu cu porecla „Robert de Niro“ ca mulţumire pentru funcţia de vice dăruită la cårma liberalilor a făcut un „pact cu diavolul“, împreună cu Comisia Juridică din Senat, condusă de pesedistul Toni Greblă, despre care „Curentul“ a scris că în weekend s-a distrat la o nuntă ţigănească de mare angajament la Tårgu Jiu, alături de capi ai lumii interlope gorjene cu dosare grele pe rol.

Ca să îl facă „compatibil“, Toni Greblă şi restul clanului Soprano de la Comisia Juridică din Senat au avizat în data de 27 ianuarie 2009 solicitările a nu mai puţin de 17 senatori cu privire la cumulul de funcţii, printre care şi cea a trubadurului PNL Mircea Diaconu, transformat peste noapte din artist respectat de o întreagă ţară într-un politruc emanat. Surse din Agenţia Naţională de Integritate (ANI) ne-au declarat că acest demers de dezlegare la „dublu-rol“ pentru Diaconu, făcut sub oblăduirea lui Greblă, a fost unul ilegal, doarece un simplu aviz al Comisiei Juridice a Senatului nu poate substitui o lege organică. De altfel, articolul 16, aliniatul 4 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, e cåt se poate de clar şi precizează că „alte incompatibilităţi cu calitatea de deputat sau de senator se pot stabili numai prin lege organică“. Deci, nu de către Toni Greblă&co. Prin urmare, senatorul Mircea Diaconu se află în incompatibilitate deoarece ocupă două funcţii publice simultan, motiv pentru care s-ar putea afla în aceeaşi situaţie neplăcută ca şi Mircea Dinescu, apropiat liberalilor şi membru al Colegiului CNSAS. E adevărat, în situaţii diferite, dar care au aceeaşi miză: banii. Oricum, avånd în vedere ce şi-a propus Mircea Diaconu să facă pentru alegători, în calitate de senator, nu credem că va fi o pierdere pentru politică dacă va alege prima sa dragoste, teatrul. „Vreau numai ca în balcoanele oamenilor să văd muşcate romåneşti vechi, din alea grase. Măcar la muşcate să fiu şi eu senator! Vreau să fac, în circumscripţiile mele, concursuri pe muşcate. Am ajuns să ne mirăm ca proştii în faţa muşcatelor din Elveţia, dar ale noastre sunt cu mult mai frumoase. Ne-am tåmpit la cap cu criza asta şi am uitat să trăim frumos şi să ne bucurăm de begoniile noastre“. Dacă avem senatorul melcilor, de ce să n-am şi senatorul muşcatelor?! Mai ales că-l plătim generos din banii noştri…
Scris de Nicolae Bucur