Iniţierea procedurii falimentului unei instituţii de credit va fi supusă aprobării prealabile de către Banca Naţională a României (BNR), care va putea respinge solicitarea băncii respective dacă apreciază că aceasta nu se află în stare de insolvenţă, potrivit unui proiect de ordonanţă de urgenţă.


Modificările legislative sunt prevăzute şi în memorandum-ul tehnic la acordul stand-by cu Fondul Monetar Internaţional (FMI).

În cazul în care BNR va aprecia că o instituţie de credit nu se află în stare de insolvenţă, poate decide instituirea administrării speciale, în măsura în care sunt îndeplinite condiţiile legale pentru instituirea acestei proceduri. Hotărârea BNR de aprobare sau respingere a solicitării va trebui motivată.

Proiectul prevede termene scurte, de 10 zile, pentru solicitarea de către instituţia de credit debitoare a aprobării prealabile din partea Băncii Naţionale a României, pentru soluţionarea cererii de către BNR şi pentru introducerea cererii de deschidere a procedurii falimentului la tribunal.

Totodată, BNR poate transmite judecătorului-sindic şi lichidatorului, pe tot parcursul procedurii falimentului, punctul său de vedere sau informaţiile pe care le consideră relevante, ori de câte ori consideră necesar.

Potrivit proiectului de act normativ, va fi modificată şi ordinea de prioritate la plata creanţelor în caz de insolvenţă.

"Condiţionalităţile (din memorandumul cu FMI - n.r) se referă la necesitatea ca iniţierea procedurii falimentului instituţiilor de credit să fie supusă aprobării prealabile de către Banca Naţională a României, precum şi la plasarea creanţelor deponenţilor garantaţi şi ale Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar pe un rang de preferinţă superior în ordinea de prioritate la plata creanţelor în caz de insolvenţă", se menţionează în nota de fundamentare.

Astfel, pe poziţia a doua la plata creanţelor vor plasate creanţele rezultate din depozitele garantate, inclusiv cele ale Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar rezultate din plata compensaţiilor către deponenţii garantaţi, precum şi creanţele izvorâte din raporturi de muncă pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii.

Pe prima poziţie vor rămâne taxele, timbrele şi orice alte cheltuieli aferente procedurii falimentului, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea instituţiei de credit debitoare, precum şi plata remuneraţiei persoanelor angajate, inclusiv a lichidatorului.

"Având în vedere angajamentul Guvernului de a continua reformele economice şi financiare în vederea menţinerii stabilităţii economice în contextul crizei financiare globale actuale şi de a asigura îmbunătăţirea corespunzătoare a cadrului legislativ relevant, îndeplinirea angajamentelor asumate de partea română în termenele stabilite în cadrul negocierilor implică adoptarea cu celeritate a modificărilor legislative propuse", se mai arată în nota de fundamentare.

Conform termenilor agreaţi în cadrul acordului dintre România şi FMI, modificările legislative au ca obiectiv îmbunătăţirea cadrului legislativ în materia falimentului instituţiilor de credit şi trebuiau adoptate până la 31 martie 2010, se arată în nota de fundamentare care însoţeşte proiectul.