AUDIEREA SENATORULUI CĂTĂLIN VOICU ÎN COMISIA JURIDICĂ A SENATULUI

Realizator: La Comisia Juridică începe audierea senatorului Cătălin Voicu.

Toni Greblă, preşedintele Comisiei Juridice din Senat: ... Cătălin Voicu, urmare adresei care am primit-o prin intermediul Ministerului Justiţiei de încuviinţare a arestării preventive a domnului senator pentru nişte fapte care sunt descrise, nişte alegaţii, nişte fapte care sunt descrise în cuprinsul volumelor care le vedeţi cu toţii în faţă. Aşa cum am convenit în Comisia Juridică, astăzi are loc această audiere şi urmarea acestei audieri o să continuăm dezbaterile în Comisia Juridică, dezbateri care vor fi finalizate cu un vot, este vot secret, raportul corespunzător va fi înaintat Biroului Permanent al Senatului, iar Biroul Permanent va înscrie solicitarea şi dezbaterea raportului pe ordinea de zi a plenului Senatului, pronunţarea sau soluţia definitivă va fi dată de plenul Senatului evident din nou după audierea în plen a domnului senator. Pentru că toţi membrii Comisiei Juridice au avut posibilitatea să studieze actele aflate la dosar, acte care ne-au fost înaintate de DNA prin intermediul Ministerului Justiţiei, o să vă rog, dacă nu sunt alte observaţii să-i dăm cuvântul domnului senator cu rugămintea de a fi relativ succint în expunere pentru că nu...

Cătălin Voicu: Aşa am să şi fac domnule preşedinte, domnilor senatori.

Toni Greblă: Vă rog domnule senator.

Cătălin Voicu: Deci, de joi de când s-au deschis plicurile, la numai câteva ore din senatorul Voicu, am devenit în mass-media inamicul public numărul unu. Aşa cum vă spuneam şi în scris, mai avea puţin să mă scoată din cetate ca în Evul Mediu, să mă distrugă cu pietre sau eventual să îmi pună pe toate gardurile chipul şi sub el preţul. Eu am venit în faţă domniilor voastre fără niciun fel de reţinere şi fără niciun fel de teamă, de aia am şi acceptat să fie presa şi chiar mă bucur să fie presa, pentru că în ce mă priveşte nu mă simt cu nimic vinovat din următoarele considerente, dincolo de ceea ce găsiţi în coperţile acelor lucrări care vă sunt înainte. Unu: vă rog să constataţi domniile voastre uşurinţa cu care ţi se poate face un dosar, nu numai unui senator, oricărui cetăţean din România asta, sub pretextul siguranţei naţionale, pe nişte motive pe cât de neserioase, pe atât de inexistente, şi anume, că eu în calitate de vicepreşedinte al Comisiei de Apărare şi senator, asta au stat la baza creionării şi creării acelui dosar pe siguranţă naţională, aş fi deţinut date şi informaţii de la serviciile secrete române cu care aş fi avertizat un om de afaceri că este urmărit de SRI. Niciodată comisiile de Apărare, nici din cameră şi nici din Senat, nu au deţinut un mod legal sau prin documente specializate, pentru că toate informaţiile clasificate sunt secrete de stat, au un regim special, niciodată nu au deţinut asemenea date şi informaţii mai ales când SRI are în lucru un dosar privind o persoană anume. Cu acestea fiind zise purced la restul, deci asta a stat la baza urmăririi, monitorizării, interceptării tuturor convorbirilor politice private sau de altă natură, inclusiv urmărirea în spaţiul public, restaurante, întâlniri, întâlniri cu colegii, zile onomastice ş.a.m.d. Deci nu vreau să mă disculp, deci asta este este baza de plecare. În ce mă priveşte, vizavi de această chestiune, vă rog pe domniile voastre să constataţi următoarele aspecte, şi anume: unde este pericolul pentru un senator, dincolo de maniera în care am fost săltat de pe stradă, şi când spun săltat insist pe acest termen, pe 11 decembrie, s-a pus în mişcare acţiunea penală, în mod direct mi s-au stabilit prin ordonanţă anumite restricţii pe care le-am respectat ad literam. În ceea ce mă priveşte, nu s-a mai prelungit practic, măsura stabilită prin ordonanţă, nu s-a dispus vreo măsură împotriva mea la vremea respectivă, iar acum sec şi simplu sunt pericol social dintr-o dată, deşi Curtea Europeană a Drepturilor Omului stabileşte fără dubiu prin sentinţe, prin hotărâri clare că pericolul social se referă şi de fapt arestarea se referă arestarea individului nu a faptei în sine. Dar, aşa, dintr-o dată am devenit, pentru o presupusă faptă, respectiv 260.000 de euro, inamicul public numărul unu când uitaţi ce se întâmplă în jurul nostru. Niciodată nu aţi constatat, la chestiuni extrem de grave pe care le relatează presa, o măsură de arestare a unei persoane, a unei persoane cu funcţie publică şi atunci eu ce să cred aici şi dumneavoastră ce să credeţi de aici? Admiţând ca ipoteză teoretică de judecată că ar fi anumite elemente, de ce nu mi se dă posibilitatea să mă judec ca orice cetăţean în libertate, să-mi pot construi apărările acolo? De ce se vrea neapărat, cu orice chip să fiu introdus, aşa cum dumneavoastră ştiţi că este sistemul penitenciar si condiţiile de acolo, practic, îţi decimează fiinţa umană. Sistemul penitenciar bănuiesc că îl cunoaşteţi cu toţii şi aţi fost în el. Sunt condiţii demne de Evul Mediu, nici nu mai ai identitate, nici măcar nu mai porţi un nume, deja eşti un număr. Nu îmi este teamă de faptele mele şi sunt dispus să răspund pentru ele. Am venit în faţa dumneavoastră cu credinţă şi cu speranţă pentru că foarte multă lume îmi spunea înainte, domnule degeaba te mai duci pentru că deja decizia este luată. Nu, domnule, mă duc. Mă duc si le spun acestor oameni că vreau să mi se dea posibilitatea să mă judec, starea naturală este starea de libertate, iar în ce mă priveşte nu consider că prin ceea ce mi se pune în cârcă am devenit inamicul public numărul unu. Asta este interpretarea mea şi pot fi apreciat ca subiectiv în această situaţie. Puteam să mă ascund şi să nu vin. Nu. Am venit în faţa dumneavoastră. În ce mă priveşte vă stau la dispoziţie pentru că nu vreau nici să vă irosesc timpul şi nici nu vreau, în vreun fel sau altul, să mă scuz pentru că există riscul, în spatele fiecărei scuze să se rostogolească o altă acuză. Eu atât am avut să vă spun. Nu am a mă teme de nimic, nu solicit clemenţă, vreau să răspund pentru faptele mele dacă sunt, dar în ce mă priveşte doresc să beneficiez de un tratament uman, echitabil şi corect.

Toni Greblă: Da. Mulţumesc domnule senator. Dacă există de la colegi întrebări. Vă rog.

-: Stimate domnule senator, în momentul ăsta delicat pentru dumneavoastră  eu vă doresc să vă dea Dumnezeu putere şi răbdare ca să depăşiţi cu bine, noi, plecând de la prezumţia de nevinovăţie că aşa spune Constituţia. Deoarece am văzut solicitarea DNA către Senat şi ţinând cont de cronologia faptelor, noi am luat la cunoştinţă, ceea ce probabil şi în plenul Senatului se va discuta, faptul că dumneavoastră sunteţi ascultat din iulie 2009, că relaţia cu banii este în septembrie 2009 şi că în 10 decembrie 2009, spune DNA, s-a finalizat cercetarea în ceea ce vă priveşte. În 11 decembrie 2009 aţi fost reţinut şi vi s-a adus la DNA la cunoştinţă situaţia dumneavoastră de interdicţie până în 11 ianuarie 2010.

-: 9 ianuarie.

-: 9 ianuarie, când aceste interdicţii nu au mai fost prelungite. Cu alte cuvinte, traduc eu, în sensul că am înţeles că între 9 ianuarie 2010 şi până în prezent nu aţi mai reprezentat pericol social şi în mod particular posibilitatea de a influenţa cursul judecăţii. Din câte cunosc, sunteţi avocat.

Cătălin Voicu: Da.

-: Printre altele. Şi general al armatei române. Întrebarea mea către dumneavoastră este următoarea: cum apreciaţi, începând cu 10 decembrie 2009, dacă există probe, cum ne sugerează DNA, puteaţi fi trimis în judecată până astăzi?

Cătălin Voicu: Puteam fi trimis în judecată, dacă se dorea, din 11 decembrie 2009. Ridic în faţa dumneavoastră o problemă - pentru care motiv, în condiţiile în care puteam fi arestat în septembrie, dacă se realiza flagrantul, pentru care motiv s-a aşteptat să treacă alegerile, pentru care motiv în 11 decembrie, în trei zile se putea finaliza, pentru ce au trebuit trei luni de zile ca să se aranjeze aceste, să se pună în pagină aceste interceptări? Nu vreau să vă sugerez nimic, nu vreau să mă disculp, dar vă întreb pe domniile voastre ca jurişti, domnule dacă eram atât de dovedit, pentru care motiv nu mi-au făcut flagrantul? Există cumva teama că în instanţă, pe anumite criterii pe care le prevede şi legea naţională şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului pot întoarce şi pot răsturna aceste chestiuni? Vă întreb retoric şi vă las pe dumneavoastră, ca jurişti eminenţi ce sunteţi, dacă sunt vinovat să mă trimită în judecată şi acolo să răspund în faţa justiţiei române. Deci nu am cerut nimic altceva. Iar în ce mă priveşte, cu riscul că vă agasez, nu mă tem de absolut nimic, în acest moment cei mai expuşi sunt familia, deci nu solicit clemenţă din partea nimănui şi mai ales din partea dumneavoastră. Am doi copii mici şi am doi părinţi foarte bătrâni şi foarte bolnavi, care au deja o viaţă distrusă, deja viaţă lor nu mai contează, şi nici nu încerc să vă impresionez. Am doi copii mici care la şcoală sunt subiect de conversaţie zilnic, zilnic. Dorinţa mea, dacă am făcut ceva să răspund şi să răspund în faţa legii şi sunt dispus să fac chestiunea aceasta. Dar vă întreb încă o dată cu riscul că devin agasant, pentru ce au trebuit trei luni de zile să treacă ca pe urmă să ceară încuviinţarea arestării? Când ştiţi foarte bine Curtea Europeană a Drepturilor Omului a spus că arestarea unui om este o faptă atât, sau este o situaţie atât de gravă, care nu poate fi luată decât când nu se mai pot aplica alte măsuri.

-: Da, mai am o întrebare şi am finalizat. Aşa cum spuneţi, citind dosarul, am ajuns la concluzia că vi se putea face flagrantul în septembrie, pentru că înregistrarea convorbirilor preciza când vă veţi întâlni cu trimisul domnului Căşuneanu. Şi atunci, în calitate de om politic, întreb, şi sper ca să mă înţelegeţi, tot în calitate de om politic, partidul nostru a decis, după cum ştiţi probabil, ca şi celelalte partide, e o conduită în privinţa şansei justiţiei de a-şi împlini misiunea. Întrebarea este următoarea, dacă din momentul septembrie 2009 când se putea face flagrantul, nu s-a întâmplat nimic până acum când se cere arestarea dumneavoastră, credeţi că există vreo legătură politică cu momentul că în 9 decembrie 2009 s-a consfinţit realegerea preşedintelui României, în 10 decembrie vi s-a finalizat dosarul, şi nici până azi nu aţi fost trimis în judecată, pentru că atunci, conform 72 alineat 2 din Constituţie nu s-ar mai fi cerut încuviinţarea Senatului. Cum apreciaţi?

Cătălin Voicu: Deci vă răspund foarte simplu. În primul rând, pe data de 10 decembrie, colegii de la partid ştiu că am făcut parte din colectivul care am redactat acel material prin care solicitam, practic, din partea PSD blocarea deciziei BEC. Nu vreau să fac vreo legătură directă între acest...şi ce m-aţi întrebat şi vă răspund sec şi simplu. Pe data de 11 nu numai că am fost luat de pe stradă, dar am aflat ulterior, că mai multe persoane din parchet au fost la Curtea de Apel să vadă dacă PSD a depus în condiţii legale acea acţiune. Colegul avocat care a depus acea acţiune este colegul care are birou deasupra biroului meu avocaţial, şi a fost avocatul PSD, deci nu vreau să fac vreo speculaţie, m-aţi întrebat v-am răspuns. În ce mă priveşte, insist cu această întrebare, de ce nu mi s-a făcut flagrant dacă probele erau suficiente şi clare, că primesc bani de la domnul Căşuneanu. Sunteţi jurişti şi îmi permit în faţa domniilor voastre în acest moment, să vă ridic o întrebare, şi ca jurişti şi ca avocaţi şi ca foşti magistraţi. Cum vă explicaţi, dacă ca ipoteză teoretică de judecată domnul Căşuneanu ar fi cumpărătorul de influenţă, cum vă explicaţi domnilor senatori că nici până în momentul de faţă, căutaţi în dosar n-are o declaraţie în acest sens, asta una. Doi, dacă domnia sa avea vreo altă calitate, sau vreo altă chestiune în spaţiul public, în toate emisiunile, aduceţi-vă aminte a spus cu subiect şi predicat că acei bani au fost împrumut. Era foarte simplu, dacă eram aşa cum se prezintă în acel material, era o joacă de copil pentru DNA să realizeze flagrantul şi nu mă mai puteam spăla în faţa dumneavoastră într-o mie de ape. Era subiect închis şi nu mai putea nimeni să zică nimic. Insist, şi vă rog să analizaţi de ce până în acest moment când se cere arestarea mea, domnul Căşuneanu n-are o declaraţie, în condiţiile în care ca ipoteză teoretică de judecată ar fi cumpărător de influenţe, vă prezint fapte, concluziile vă aparţin.

Toni Greblă: Da, şi eu mulţumesc. Dacă nu mai sunt... mai sunt intervenţii? Aş vrea să fac şi eu două aprecieri înainte de a închide dezbaterile. Una este legată de faptul că întreaga Comisie juridică este îngrijorată şi preocupată de faptul că părţi, piese din dosarele înaintate prin intermediul Ministerului Justiţiei au ajuns în public, ceea ce ar trebui să supere în primul rând anchetatorii, şi nu neapărat Comisia juridică. Preocuparea noastră este legată de faptul că acele documente din dosar au apărut în mass-media în aceeaşi zi în care dosarele au fost studiate în Comisia juridică. Nimeni nu crede că dosarele au apărut în mass-media, prin intermediul sau cu ajutorul sau cu bunăvoinţa Comisiei juridice, dar pentru a elimina orice fel de suspiciune cu privire la acest fapt, vreau să vă arăt că la acea agenţie de presă transcripturile convorbirilor telefonice au apărut în acest format, vreo sută şi ceva în trei variante. Ele sunt fotocopiate impecabil înainte de a fi puse în acest dosar, pentru că acest dosar, aşa cum l-am primit, este în continuare sigilat şi vă arăt, spre exemplificare, pagina, care deja a devenit celebră, în care domnul Cătălin Voicu ar fi zis: "Sunt un om serios, eu vă asigur că acest transcript, domnul Băsescu nu-l mai primeşte de data asta,...deci" ş.a.m.d. Deci cunoaşteţi pagina care a apărut şi uitaţi-vă cum este în dosar! Ar fi fost imposibil la Comisia juridică să fi fost fotocopiată aşa, pentru că ea este în dosarul cauzei şi primele cuvinte, primele litere din partea dreaptă a paginii nu se văd nici dacă desfaci aşa... În plus, s-ar fi văzut sfoara cu care au fost legate. Aceasta, ca o dovadă în plus că toţi membrii Comisiei juridice au tratat cu seriozitate şi cu responsabilitate solicitarea DNA şi mai ales au respectat legea, pentru că legea stabileşte ca aceste documente, în faza de urmărire penală, au un caracter secret. Cei care au făcut ca ele să apară în public, ar trebuit să dea cuvenitele explicaţii. Vă mai spun două lucruri. Unul, senatorii, ca şi deputaţii, practic, nu se bucură de imunitate parlamentară. Ei pot fi trimişi în judecată, achitaţi sau condamnaţi fără încuviinţarea niciunei instituţii, organ, organism din România. Există o singură imunitate, imunitatea aşa-zis "de procedură", care pentru percheziţie, pentru arestare şi pentru reţinere, toate preventiv, deci în cursul urmăririi penale, trebuie încuviinţarea camerei din care face parte. Vă spuneam că imunitatea este o imunitate "de procedură" şi nu de fond, ea are ca scop să împiedice ca un parlamentar să fie privat de posibilitatea de a-şi exercita funcţia, ca urmare a unor măsuri represive sau arbitrare, inspirate eventual de motive politice. Faptele, aşa cum sunt ele descrise aici, vor trebui să fie apreciate în final de către judecători şi eu sunt convins că domnul Voicu va avea tăria ca în faţa instanţei de judecată să dovedească că este nevinovat. Noi nu apreciem în Comisia juridică vinovăţia sau nevinovăţia, noi apreciem doar dacă în stadiul actual al dosarului, având în vedere calitatea dânsului de ales, trebuie sau poate DNA să propună Curţii Supreme, care ea este singura care va decide, arestarea preventivă. Am vrut să fac aceste precizări în acord cu colegii mei, pentru a elimina orice dubiu cu privire la forţa avizului raportului pe care-l vom întocmi noi astăzi, urmare unui vot, şi îl vom înainta plenului Senatului. Cu acestea, declar închisă prima parte a şedinţei Comisiei juridice. Numai un moment, domnul senator Andrei, are şi dumnealui o întrebare.

Senatorul Andrei: Scuzaţi-mă că... cu întârziere. Apreciez ca deosebit de grea poziţia dumneavoastră, domnul coleg, astăzi şi zilele acestea şi nu e de dorit ca să se ajungă vreodată aici. Aş avea o întrebare, dacă se poate! Din textele pe care le-am văzut, care pentru noi este o hârtie dactilografiată, poziţia dumneavoastră, în totalitate, în parte sau cât sunt şi reale aceste lucruri sau dacă sunt reale.

Cătălin Voicu: Deci încă o dată vă spun! În marea majoritate, şi ştiu că o să vi se pară poate de neimaginat, toate, dar absolut toate convorbirile... şi vă dau un singur exemplu, ca să nu încep să ameţesc pe cineva. Vă rog să observaţi, de foarte multe ori şi în foarte multe convorbiri, chiar vă rog să vă uitaţi pe ele, când se spune că aş fi vorbit în şoaptă cu anumiţi colegi în restaurant, că toate înregistrările ambientale sunt în restaurant, în şoaptă, atenţie, erau inteligibile, iar când vorbeam cu voce tare, neinteligibil şi foarte multe puncte, puncte, puncte. Deci vă rog să aveţi amabilitatea să deschideţi şi să vă uitaţi la ele, că peste 30%. De ce? Următoarea frază o anula pe prima. Doi, eu am confirmarea sută la sută, pentru că-mi ştiu foarte bine limbajul, dicţia şi exprimarea, că anumite expresii nu-mi aparţin, cel puţin cele în engleză. Nu am făcut engleză niciodată. Sigur, o să vi se pară ca într-un scenariu de film, dar eu vă întreb, aşa, cu logică, pentru că aţi fost procuror, domnul senator. Domnule, vă agasez cu o întrebare. Dacă probele erau suficiente şi dacă, într-adevăr, eram dovedit, pentru ce să vi se servească dumneavoastră această poveste, la două ore după ce aţi deschis, se aruncă asupra dumneavoastră cu noroi, sunt indicaţi doi colegi senatori de aici că au fotografiat şi au xeroxat şi au servit presei chestiunea asta, când eu ştiu sigur, şi ca avocat şi ca militar, că piesa e piesă, trebuie jucată, face parte dintr-o regie. Şi vă spun foarte sincer, fără să vă impresionez, zilele trecute îmi spunea cineva că dacă eu nu mă cuminţesc... deci nu vreau să vă impresionez şi nici să joc teatru, dar vă veţi convinge, ai grijă, băiatule, că ţi se poate întâmpla ceva şi înăuntru. Ştii bine ce-i acolo! Nu mă tem, domnule, nu am de ce să mă tem. V-am spus-o cu riscul că vă agasez. Singura mea teamă este pentru familia mea, care este ultraexpusă, pentru copiii mei care au devenit subiecte de conversaţii şi care, practic, ştiţi cât de răi sunt copiii la şcoală, iar în ce mă priveşte nu am nimic de ascuns. Vă întreb încă o dată, cum vă explicaţi că la două ore după ce aţi deschis dvs. astea toată mass-media a avut această poveste şi s-a aruncat povestea aici, în curtea Senatului, indicându-se doi senatori; era foarte simplu. Totul este foarte bine pus la punct şi orice aş face au acum, apariţiile mele şi pe crawl şi peste tot, şi toate subtitlurile nu mă mai pot spăla o sută de ani. Deci imaginea mea publică şi ca persoană oricum este distrusă şi ştiţi foarte bine că aţi fost magistrat ce spun. În aceste condiţii, dacă sunt dat la televizor pe melodia din Cracatiţa, vă întreb acum, cu toată răspunderea şi făcând abstraţie de culoarea politică şi apartenenţa la un partid, ce magistrat în ţara asta sau ce senator în ţara asta mai poate fi obiectiv când citeşte şi are confirmarea unui act autentic în faţă, orice argument aş aduce. Şi dacă o să cer o contraexpertiză, în care poate unii dintre dumneavoastră credeţi/nu credeţi, ştiţi foarte bine domnul senator-procuror, durează şase-şapte-opt luni de zile. De ce nu mi-au dat şansa să merg în instanţă? Mă aresta DNA-ul când am luat banii. Nici nu măi apăream în faţă dvs. Nu mai puneam presa să servească acest deliciu şi era foarte bine. Eram cu cătuşe la mâini, era totul clar, clar, clar. Dvs. ştiţi foarte bine că un celebru procuror general avea o vorbă: cu cât rechizitoriu este mai mare, cu atât e mai subţire. Eu vă agasez şi în faţa conştiinţei dvs. vă întreb încă o dată şi încă o dată, şi încă o dată: domnule, de ce nu m-au arestat? Pe 11 decembrie, de ce nu m-au arestat şi veneau în faţă dvs. atunci cu aceste lucruri. Pentru ce au trebuit trei luni de zile să le aşeze? Încă o dată, ştiu că orice aş spune devin necredibil; de fapt asta s-a şi urmărit. Senatul nu mai este credibil acum, pentru că toată lumea vorbeşte peste tot că de la Senat au plecat aceste intereceptări. De aia au fost indicaţi şi doi senatori, tocmai pentru diversiune.

Toni Greblă: Vă rog să nu faceţi afirmaţii, să nu generalizaţi, pentru că toată lumea ştie că nu de la Senat au plecat acele hârtii. Ele au fost livrate presei de către profesionişti, în etape, într-un crescendo care să menţină suspansul şi dincolo de acest lucru, care probabil va trebui lămurit de organele în drept, mai avem şi noi opinii vizavi de interceptări, dar astea o să le exprimăm la sfârşit în dezbaterile din comisii. O întrebarea vrea să vă pună şi domnul senator Urban.

Iulian Urban: Foarte scurt. Am şi eu o întrebare, apropo de decredibilizarea Senatului şi de demnitari. În toate aceste documente mai apar doi demnitari şi ştim foarte bine că judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt demnitari. Întrebarea pe care eu v-o pun este următoarea: credeţi cumva că este o formă de a trata cu unităţi de măsură diferite, faptul că se cere luarea măsurii arestării preventive împotriva unui demnitar care este senator, dar nu se cere luarea aceleiaşi măsuri împotriva a doi judecători de la Înalta Curte de Casaţie care sunt la rândul lor demnitari, pentru că până la urmă, într-o formă sau alta, toţi trei apar în aceste documentaţii. Este sau nu o formă de tratare cu unităţi de măsură diferite a unor demnitari care apar implicaţi în aceeaşi cauză?

Cătălin Voicu: Sincer, nu aş putea să vă răspund, dar probabil că toată această poveste face parte din calculele cuiva. E singura explicaţie pe care pot să v-o dau. Întrebarea dvs. e foarte pertinentă, dar chiar nu ştiu să vă răspund.

Toni Greblă: Da, mulţumesc. Dacă nu mai există alte întrebări, aş ruga să fiţi de acord să declar închisă prima parte a lucrărilor şedinţei noastre. Să-l invităm şi pe domnul senator şi pe cei care au asistat la dezbatere să ne lase singuri. Noi continuăm dezbaterile, votul şi apoi va exista o conferinţă de presă în care vom anunţa ceea ce s-a hotărât. Mulţumim. Cinci minute pauză. Mai aveţi de...

Cătălin Voicu: Mai supun atenţiei domniilor voastre o singură chestiune şi o fac cu respectul cuvenit şi cu credinţă. Vă rog să verificaţi încă o dată, şi mă adresez în primul rând celor care au lucrat în parchet, legalitatea obţinerii, producerii tuturor acestor probe. Ştiţi foarte bine că o probă obţinută în condiţii legale în toată lumea civilizată nu se ia în calcul. Vă mulţumesc.

(Prin Monitoring Media: Antena 3, ora 14:01)