Scris de Oana Voinea in Curentul

Auzim aproape în fiecare săptămånă de cåte un caz de malpraxis, în care medicii uită diverse obiecte în pacienţi, asistentele uită nou-născuţii în incubator sau pun în pericol viaţa unor copii. Nu se ştie însă că daunele pentru astfel de situaţii se plătesc foarte greu sau deloc.
Pentru a obţine despăgubiri, un pacient trebuie să parcurgă o adevărată cursă cu obstacole, un hăţiş legislativ. Birocraţia, taxele legale sau costurile cu avocaţii sunt cåteva dintre motivele care îi fac pe romåni să renunţe să mai reclame cazurile de malpraxis.

Anul trecut, asigurătorii din Romånia au plătit despăgubiri de mai puţin de 30.000 de euro la un volum de poliţe  încasate de  peste 3,4 milioane de euro.
În 2009, au fost încheiate 194.345 de contracte privind asigurarea de răspundere civilă medicală (cu 1,18% mai mult decåt în 2008), potrivit datelor furnizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (CSA), la solicitarea „Curentul“. Deşi numărul contractelor încheiate a crescut, primele brute subscrise au scăzut la 13,99 milioane de lei (aproximativ 3,4 milioane de euro).

Cu alte cuvinte, au fost încheiate mai multe poliţe, dar sumele asigurate au fost mai mici. În schimb, daunele plătite s-au menţinut la acelaşi nivel din 2008.
Potrivit CSA, indemnizaţiile brute plătite, la data de 30.09.2009, au fost de 0,12 milioane de lei (cca 29.000 de euro).
„Câştigurile nu sunt chiar atât de mari cum par la prima vedere, dar asigurările de malpraxis sunt profitabile pentru firmele de asigurări“, a declarat pentru „Curentul“ Bogdan Andriescu, preşedintele Uniunii Naţionale a Societăţilor de Intermediere şi Consultanţă în Asigurări (UNSICAR). Reprezentantul UNSICAR a explicat că în calculul profitului se ţine seama de rata daunelor dar şi de rezervele de daune, pentru situaţiile când despăgubirile se plătesc mai târziu.

Legislaţie ambiguă

Lipsa culpei medicale şi ambiguitatea legislaţiei sunt principalele motive pentru care daunele plătite în cazul asigurărilor de malpraxis sunt atât de mici.
„S-au plătit daune pentru consecinţele unor intervenţii chirurgicale, proteze medicale cu vicii ascunse etc. Despăgubirile se plătesc ca urmare a solicitării pacientului păgubit şi după o decizie de malpraxis. De asemenea, pentru a fi platită o despăgubire trebuie ca asiguratul (medicul/asistenţii etc.) să fie vinovat de producerea prejudiciului, vină pe care o stabileşte Colegiul Medicilor - Comisia Naţională de Malpraxis, conform Legii Nr. 95 din 2006 privind reforma în domeniul sănătăţii“, ne-a declarat Florentina Almăjanu, director general la Uniunea Naţională a Societăţilor de Asigurare din România (UNSAR).

Blocaj în instanţă

Pentru plata despăgubirilor nu este însă suficient ca medicul să fie găsit vinovat de Colegiul Medicilor.
„Problema este că aceste daune se plătesc foarte greu şi abia după o hotărâre judecătorească. Cel care stabileşte culpa medicului este Colegiul Medicilor, dar prejudiciul, suma care trebuie plătită pacientului, se stabileşte în instanţă şi durează foarte mult, ani la rând!“, explică Bogdan Andriescu, precizând că legislaţia românească are nevoie de numeroase „corecturi“. Acesta spune că, în mod normal, ar trebui să se stabilească suma despăgubită printr-o discuţie amiabilă şi că, odată plătită dauna, medicul nu ar mai trebui să răspundă penal.

„În România sunt încă puţine cazuri în care se acţionează în justiţie sau în alt mod pentru repararea unui prejudiciu. Atunci când se acţionează, pretenţiile nu sunt de valori foarte mari, iar taxele legale, costurile cu avocaţii pot fi însemnate pentru pacient de aceea, de obicei, renunţă să mai reclame. Dacă totuşi se decide în final că medicul trebuie să despăgubească râmåne ca poliţa pe care o are să şi despăgubească cum ar trebui“, spune Liviu Huluţă, Marketing and Communication Coordinator Marsh Romånia - broker de asigurări specializat pe malpraxis.

Creşte numărul de cereri

Dacă până acum românii nu prea au cerut despăgubiri în cazurile de malpraxis, asiguratorii spun că această situaţie se va schimba şi daunele vor începe să curgă.
„Românii nu ştiu, încă, să ceară daune. Se sesizează doar în cazuri flagrante, foarte grave, când se uită foarfeca în pacient. Dar situaţia se va schimba şi din ce în ce mai mulţi pacienţi vor cere daune“, arată Bogdan Andriescu.
„Ştim cu toţii că aceste cazuri apar, iar pacienţii care au avut de suferit se gândesc tot mai mult la acţiuni în justiţie împotriva medicilor. Credem că este doar o chestiune de timp până când aceste incidente vor fi reclamate şi, pe cale de consecinţă, ele vor spori daunele plătite de asigurători pe linia de malpraxis“, spune şi Liviu Huluţă.

Asigurări „de formă“

Asigurătorii spun că nu doar suma despăgubirilor este mică, ci şi suma primelor plătite.
„O altă problemă foarte importantă o reprezintă sumele mici asigurate. Este un cerc vicios - nu poţi cere medicilor asigurări mari pentru că au salarii mici. Sumele asigurate fiind mici, nu ai de unde să plăteşti daune şi tot aşa...“, spune Andriescu.
„Nu există interes din partea medicilor/cadrelor medicale în ceea ce priveşte acoperirea riscurilor sau daunele morale - doar dacă acestea se vând cu 1 euro!“, spune Florentina Almăjanu.
Din pacate, majoritatea medicilor optează pentru sumele asigurate minime obligatorii prin lege, ceea ce nu le oferă neapărat o acoperire potrivită. „Sunt foarte bine cunoscute cazurile de malpraxis din Romånia cu despăgubiri acordate de instanţe ce au depăşit 100.000 de euro, ajungând la 500.000 de euro. Sperăm că această abordare de a încheia poliţa pur formal să se schimbe treptat. Recomandările noastre principale pentru personalul medical sunt ca înainte de a plăti prima asiguratorului, să se informeze, să citească sau să ceară să le fie explicată poliţa când nu înţeleg ceva. Să se gândească la riscurile specializării şi dacă nu ar trebui să cumpere o asigurare mai consistentă decât cea minimă. De asemenea, să respecte condiţiile şi obligaţiile din poliţă, cum ar fi avizarea reclamaţiei la asigurator în termenul impus şi să privească în asigurator un partener care îl poate ajuta la nevoie“, spune Liviu Huluţă. Reprezentantul Marsh spune însă că, anul trecut, au avut şi câateva poliţe cu sume asigurate de 250.000 EUR. Florentina Almăjanu spune că există şi poliţe încheiate pentru o sumă asigurată de 500.000 euro, în general chirurgi.

Bonus/malus pentru medici

Dacă în România acest tip de asigurare este relativ nou, pieţele mature pot fi un exemplu de urmat.
„În alte ţări, piaţa asigurărilor de malpraxis se autoreglează. Dacă un medic greşeşte, tariful de primă la asigurarea sa de malpraxis creşte foarte mult, iar dacă se întåmplă să mai greşească, după aceea, de două-trei ori, preţul poliţei ajunge să depăşească veniturile sale anuale, ceea ce înseamnă că persoana respectivă este exclusă din profesia medicală“, spune Andriescu.

Încheierea obligatorie a poliţei de malpraxis medical este diferită în Uniunea Europeană. În unele ţări, asigurarea de malpraxis medical este impusă ori prin lege - Franţa, Cehia, Slovacia ; ori prin contract - Anglia, Grecia. Dar sunt şi ţări unde asigurarea nu e obligatorie, însă se încheie pe scară largă - Italia, Belgia.
În Spania, asigurarea e obligatorie prin lege numai pentru medicii care lucrează în sistemul privat.
În Grecia, pentru a putea să se angajeze, medicul trebuie chiar să prezinte şi copia asigurării de malpraxis individuale. Suma asigurată medie este în jur de 500.000 euro per poliţă.
Nivelul primelor de asigurare plătite de medicii francezi depinde de specializare: de exemplu pentru un medic anestezist, prima anuală este în jur de 7.000 -8.000 euro; pentru un medic chirurg, prima se situează între 10.000 euro şi 20.000 euro.

Sursa
http://www.curentul.ro/2010/index.php/Table/Economic-financiar/index.php?option=com_content&task=view&id=40526&Itemid=47