22 februarie 2010 | Loreley MIREA - http://www.juridice.ro/100703/ranile-de-sub-roba-magistratului.html

Cat de puternic trebuie sa fie un judecator? Cat de mult trebuie sa suporte, sa taca?Are voie sa vorbeasca despre nedreptate, despre tacerile dureroase, despre conflictele dezonorante fara sa distruga putina credibilitate de care se mai bucura magistratura?! Am cunoscut un judecator de la care am invatat ca tacerea asupra neregulilor din sistem te face partas la nedreptate, ca nu este suficient sa fii tu corect, sa-ti faci munca cu daruire si profesionalism daca in jurul tau oamenii sunt corupti, delasatori sau neprofesionisti e de datoria ta sa vorbesti despre asta daca nu vrei sa fii doar acea floare care nu aduce primavara, doar exceptia care intareste regula. Desigur, pot intelege atitudinea ingrijorata a celor care, din dorinta de a imbunatati efectiv imaginea justitiei, dezavueaza orice conflict dat publicitatii. Spalarea rufelor in public nu ajuta pe nimeni.

Dar sa fie vorba oare doar de publicitate neonoranta a unor conflicte din interiorul sistemului? Oare oamenii nu sunt constienti ei insisi de faptul ca si in ograda noastra sunt revolutii, lupte pentru putere, atacuri dezonorante si apasari umilitoare?Poate ca nu, dar poate ca le subapreciem inteligenta daca credem ca prin taceri inteligente si mimarea unui echilibru inexistent vom imbunatatii imaginea justitie. Nu, nu cred in taceri mincinoase si umilitoare in numele unei obligatii de impartialitate prost intelese, a unei etichete afisate sub care se aduna zilnic durere si dezamgire.

Cine sa ne inteleaga daca nici noi nu avem curajul sa spunem lucrurilor pe nume? Cum sa creada oamenii in sistemul de valori pe care-l reprezentam daca noi insine ne indoim adesea de eficienta si efectivitatea actului de justitie pe care-l indeplinim cu sacrificii mari pe plan personal?! Sunt convinsa ca putem castiga respectul oamenilor si daca ii confruntam si ne confrumtam noi insine cu adevaruri dureroase, daca avem curajul si puterea de a vorbi de nereguli, de incompetente, de legi nedrepte si ineficiente, de supraincarcare care omoara calitatea actului de justitie, de diferentele dintre noi, de bolile profesionale care ne pot afecta, de mizeria efectiva din salile de judecata si arhive unde frigul si praful de pe dosare ne imbolnavesc, de oboseala care te impiedica uneri sa intelegi efectiv ce vrea justitiabilul de la tine, de lipsa de comunicare cu cei de care depindem, de sistemul anevoios si birocratic pe care ni-l impune respectarea procedurii.

Distrugerea unei imagini idilice a justitiei in care oricum nu mai crede nimeni nu este un pacat, din contra, ne vom castiga mai mult respect in ochii justitiabililor daca ei vor vedea ca intelegem care sunt neregulile si luptam pentru a le indrepta. Desigur lupta trebuie sa fie una bazata pe argumente rationale si punctuale, fara atacuri la persoana si lovituri sub centura, fara abuzuri, minciuni si dezinformari care cu siguranta ne-ar distruge din interior sub privirile fericite ale celor care tocmai asta isi doresc.

Magistratul trebuie sa inteleaga ca are o libertate de exprimare pe care insa este dator sa o foloseasca in concordanta cu statutul sau. Se poate spune lucrurilor pe nume in modul cel mai transant si civilizat cu putinta. Puterea de persuasiune sta in forta argumentului nu in cea a pumnului.Vreau sa cred ca autoritatea in randul magistratilor si a justitiabililor se impune nu prin teama de represiune ci prin convingerea ca lucrurile se pot imbunatatii prin actiuni concrete, prin identificarea vulnerabilitatilor sistemului si gasirea unor solutii efective.

In lupta pentru alegerile de la sfarsitul anului pentru CSM unii s-au aruncat deja cu mai mult sau mai putin elan. E important sa intelegem si sa exprimam ce vrem de la cei care ne reprezinta ca putere judecatoreasca si sa facem o alegere in cunostinta de cauza, sa urmarim faptele, vorbele si comportamentul celor care candideaza, fara partinire si subiectivism, sa-i identificam pe cei care au putere de persuasiune dar si de munca, pe cei care fac efectiv ceea ce „predica”, pe cei care au curaj, dinamism si dorinta efectiva de a schimba in bine sistemul, au deschiderea necesara de a comunica cu toate instantele, de a intelege problemele si de a gasi solutii echilibrate si echitabile pentru rezolvarea lor.

Am puterea sa recunosc ca imi doresc in CSM figuri noi, reprezentative, deschise si dornice sa inteleaga vulnerabilitatile sistemului, sa raspunda obiectiv problemelor ce se ivesc, oameni care au curajul sa scrie intr-un raport de activitate nu doar ca toate obiective ce s-au avut in vedere s-au realizat ci din contra sa scrie ca anumite obiective sunt departe de ceea ce ne dorim si sa indice toate problemele si solutiile concrete pentru rezolvarea acestora, sa ceara ajutorul magistratilor in intelegerea problemelor si rezolvarea lor. Oameni care sa inteleaga ca imaginea si puterea justitiei sta in noi toti, ca fiecare judecator conteaza, ca prejudecatile ne sunt fatale, ca intelepciunea poate sta ascunsa in cel mai simplu om, oameni dornici sa invete mereu si care sa inteleaga ca functia le e data ca sa-si exercite puterea cu o imensa responsabilitate fata de noi toti.

Nu mai vreau sa parem niste judecatori care se plang de supraincarcare, de legi proaste si proceduri greoaie, pozand in victimele sistemului ci sa iesim cu demnitate aratand care sunt problemele dar si solutiile pentru rezolvarea acestora.

O rana netratata ascunsa sub roba se poate transforma intr-o cangrena si duce in cele din urma la taierea in totalitate a organului afectat sau mai rau la pieire, daca insa o scoatem la lumina, o curatam, o spalam, o tratam in mod adecvat poate ca nu ne vom bucura de simpatia celor care ne vor vedea cu ranile descoperite, imperfecti si bolnavi insa ne castigam sansa de a ne trata si in timp de a ne vindeca, redand justitiei sanatatea si echilibrul de care ea are nevoie.

jud. Loreley MIREA
Judecatoria Oradea