http://www.forumuljudecatorilor.ro/revista/650

Întrucât impactul public al hotărârii a fost destul de pronunţat, Revista Forumul Judecătorilor a solicitat în baza Legii nr. 544/2001 comunicarea sentinţei civile nr. 1408/19.11.2009 a Judecătoriei Pătârlagele prin care s-a reconstituit reclamantului dreptul de proprietate asupra 62.757 hectare de teren.

Dată fiind complexitatea hotărârii şi spaţiul pe care l-ar ocupa în forma tipărită a revistei, am decis publicarea în formă electronică.

În dezbaterea publică trebuie respectată autoritatea instanţei judecătoreşti care a pronunţat hotărârea în cauză, chiar dacă aceasta este supusă căilor de atac. Prin urmare, nu trebuie pierdut din vedere faptul că emiterea unei opinii critice sau aprobative în legătură cu această hotărâre nu se bazează pe probele administrate în mod contradictoriu şi nemijlocit în cursul judecăţii, la care are acces doar judecătorul cauzei, ci doar pe împrejurări de fapt şi argumente cuprinse în această hotărâre şi care pot fi interpretate diferit.

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA PĂTÂRLAGELE – JUDETUL BUZAU

SENTINŢA CIVILĂ 1408

SEDINTA PUBLICA DIN DATA DE 19.11.2009

Pe rol fiind soluţionarea plângerii formulată de petentul N.T., domiciliat în ******, judeţul *******, împotriva hotărârii comisiei judeţene, în contradictoriu cu intimatele Comisia locală Siriu, Comisia locală Gura Teghii, Comisia locală Cislău, Comisia orăşenească Nehoiu, Comisia locală Chiojdu, Comisia locală Cătina, Comisia locală Vipereşti, Comisia locală Colţi, Comisia locală Căneşti, Comisia locală Pănătău, Comisia locală Brăeşti şi Comisia judeţeană Buzău pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor , precum şi a cererilor de intervenţie formulate de intervenienţii SC ********** SRL,cu sediul în ******, P.M., domiciliată ******, N.E., N.T.-Ş., domiciliate *******, Obştea Moşnenilor Buzoieni zişi „De pe Buzău”, cu sediul în *******, Obştea Moşnenilor Buzoieni Nehoiu, cu sediul în ******,Obştea Moşnenilor Buzoieni Siriu, cu sediul în *******, Asociaţia Obştea Moşnenilor Valea Nehoiului (compusă din Obştea Pîslăreasca, Obştea Jariştea şi Obştea Ploscăreasca) cu sediul în ******** .

Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în şedinţa publică din 02.11.2009, când cei prezenţi au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentinţă şi când pentru a se da posibilitatea părţilor să depună la dosar concluzii scrise şi având nevoie de timp pentru a putea delibera instanţa, a dispus amânarea pronunţării la 09.11.2009, 16.11.2009 şi apoi la 19.11.2009.

J U D E C A T A

Asupra acţiunii civile de faţă:

Petentul N.T. a formulat iniţial, la 14.11.2006, plângere împotriva Hotărârii nr. 354 din 18.09.2006 a Comisiei judeţene Buzău pentru stabilirea dreptului de proprietate, asupra terenurilor , solicitând anularea acestei hotărâri şi obligarea intimatelor Comisii locale pentru aplicarea legilor fondului funciar Nehoiu, Cătina, Gura Teghii, Siriu, Cislău, Chiojdu şi a Comisiei judeţene Buzău, să se reconstituie dreptul de proprietate al petentului, conform cererilor depuse şi dispoziţiilor Legii nr. 247/2005.

În fapt arată că, a cerut Comisiei judeţene Buzău reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenuri forestiere, în calitate de moştenitor al lui T.C.L., bunicul matern al petentului (defunctul a fost fratele defunctului Constantin Toma Crăciun (C.A. Delasiriu) şi al defunctei Lisaveta Năstase bunica petentului (născute Lisaveta T.C.L.).

Arată că s-a adresat Comisiei Judeţene Buzău şi a cerut reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile situate în cadrul Ocolurilor Nehoiu, Gura Teghii, Cislău, Nehoiaş, conform delimitărilor din actele de aşezământ din anul 1866, act în care cei doi boieri munteni Crăciun Cârstienescu şi Sandu Buzescu sunt tatăl şi socrul lui T.C.L., care se căsătoreşte la data de 03.01.1864 şi care este împroprietărit conform actului de aşezământ şi împărţeală din 1866 şi actul de zestre dat soţiei sale din anul 1865.

Invocă sentinţa civilă nr. 99 din 14.03.1946 dată în dosarul 2812 din 1944, act depus în instanţă de aşa zişii moşneni de pe Buzău, arată că din toate actele depus la Dosarul 2812 singura porţiune în discuţie ca obiect al procesului a fost moşia care a fost dată în stăpânirea a tuturor munţilor Buzăului a două persoane Sandu Buzescu şi Crăciun Cârstienescu (toate aceste acte Hrisovul Mavrocordat din 1723 precum şi filiaţiunea se găsesc în dosarul 2812 din 1944, dosar care se găseşte la Arhivele Statului Buzău şi care cuprinde 1200 pagini).

Din cuprinsul acestui act rezultă că domnitorul a dat acest Hrisov la doi boieri, veri între ei Sandu Sin Stoica Buzescu şi Crăciun Sin Cârstienescu, act prin care se întăreşte stăpânirea lor asupra vasului teritoriu (Munţii Buzăului) întărirea domnească se face pentru tot hotarul cu toţi vecinii şi cu tot venitul de pretutindunea şi de peste tot.

Deci acest Hrisov întăreşte pe cei doi boieri proprietari particulari, proprietate care se transmite din tată în fiu şi care trebuie să fie retrocedată urmaşilor în hotarele şi în cotele care sunt prevăzute în actele aflate la dosarul nr. 2182 din 1944 şi din acte pe care le va depune ulterior la dosar. Actul de aşezământ şi împărţeală din 1866 arată clar răzoarele (hotarele) precum şi la punctele 4 şi 5 din acest act, forma şi cotele cum trebuie împărţit acest domeniu muntos.

În dovedirea celor solicitate a depus acte de stare civilă şi copii ale actelor de proprietate asupra terenurilor pentru a fi restituite.

În mod cu totul nejustificat, ignorând actele depuse, ambele comisii au hotărât respingerea cererilor

Învederează instanţei că în speţă conform actelor depuse la comisii a făcut dovada că este descendent, deci moştenitorul lui T.C.L. şi a lui Constantin -T.C.L. (C.A.Delasiriu) care a fost tatăl şi respectiv fratele bunicii sale Lisaveta Năstase şi care a stăpânit ca proprietar acest vast domeniu muntos din Buzău .

Pe lângă faptul că ambele comisii au ignorat actele depuse nici nu au apreciat motivele pentru care au considerat cererea ca fiind neîndreptăţită.

În cererea depusă a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere în cotele şi vecinătăţile ce rezultă din actele depuse.

Totodată această moşie este evaluată de 600 taleri de aur din care 60 taleri reprezintă proprietatea tuturor obştilor de moşneni,inclusiv a obştei moşnenilor de pe Buzău, cât şi a Academiei Române, moştenitoarea defunctului Maican, iar restul de 540 reprezintă proprietatea lui Toma Crăciun Lupu şi a soţiei sale a urmaşilor lor.

După hotărârea lui Carol Gold un taler este egal cu 180-474 pogoane =163 ha.

Procedând în acest sens consideră că ambele comisii au încălcat Legea 247/2005 .

La 06.12.2006, intimate Comisia Judeţeană Buzău formulează întâmpinare prin care solicită respingerea plângerii . Se arată că s-a respins contestaţia petentului formulată împotriva hotărârii Comisiei Nehoiu, deoarece Comisia judeţeană Buzău a constatat că actele depuse pentru suprafaţa de teren solicitată nu sunt certe, concludente şi verosimile conform cerinţelor art.9 şi 11 din legea 18/1991 republicată şi art. 6 din Legea nr. 1/2000, modificată şi completată (act de aşezământ şi împărţeală din anul 1866, Hrisovul lui Mihai Constantin Şuţu voievod în anul 1786) şi prin actele depuse nu se face dovada deposedării sau preluării terenului de către stat sub orice formă.

Prin adresele nr. 2452/27.02.2006 şi 5096 din 12.05.2006 Comisia locală, i-a solicitat petentului completarea dosarului cu acte de proprietate pentru terenurile revendicate, dar acesta nu a mai prezentat nici un act pentru a-şi dovedi calitatea de proprietar.

Comisia Siriu formulează, de asemenea întâmpinare prin care solicită respingerea plângerii arătând că petentul nu a făcut dovada că T.C.L., are calitatea de proprietar, respectiv autor deposedat al petentului .

Se mai arată că Hrisovul Nicolae Mavrocordat la care face referire petentul în prezenta plângere întărea stăpânirea cetelor de moşneni de pe Valea Buzăului şi nicidecum a ascendenţilor lui T.C.L.

Actul de aşezământ şi împărţeală din 1866 la care face referire de asemenea petentul în plângere,e doar unul cu valoare declarativă şi care nu şi-a produs niciodată efectele juridice întrucât suprafeţele deduse aşa zisei împărţeli erau terenurile aparţinând obştilor de moşneni, terenuri aflate în devălmăşie şi nicidecum în proprietatea exclusivă a părţilor din amintitul act de mai sus.

Petentul pretinde că T.C.L. , a stăpânit „ca proprietar acest vast domeniu muntos din Buzău „ moşie evaluată de 600 taleri din aur din care 60 taleri reprezintă proprietatea tuturor obştilor de moşneni, inclus a Obştei moşnenilor de pe Buzău, cât şi a Academiei Române, iar restul de 540 taleri reprezintă proprietăţile lui T.C.L. şi a soţiei sale” afirmând în continuare că dup hotărnicia lui Carol Gold un taler este egal cu 180-474 pogoane = 163 ha.

Un calcul simplu aritmetic arată că :540 taleri aur X 163 =88,020 ha , reprezentând proprietate lui T.C.L., iar 60 taleri aur x 163 ha=9780 ha, reprezentând suprafeţele obştilor, Academiei, etc.

Din evidenţele pe care le deţine rezultă că Obştea Moşnenilor de pe Buzău din toate cele patru comune Siriu, Gura Teghii, Nehoiu, Pănătău, ar avea de reconstituit aproximativ 19.000 ha, Academia Română aproximativ 22.000ha.

Prin urmare şi ţinând cont şi de faptul că suprafaţa totală pe care o administrează cele trei ocoale (Nehoiu, Nehoiaş şi Guras Teghii) este de aproximativ 50.000 ha,cererea este mai mult decât îndrăzneaţă solicitând aproximativ 38.000 ha,mai mult decât suprafaţa totală administrată ; şi de asemenea ar însemna să exclusă posibilitatea ca şi altor persoane fizice să li se reconstituie dreptul de proprietate ceea ce este de altfel o absurditate.

Defunctul T.C.L. figurează în Tabela din Tehărău din 1910 cu doar 69 stânjeni (tabelă anexată în xerocopie).

Aceste drepturi au fost transmise moştenitorilor săi, respectiv : Constantin Cr. Lupu, moşt. Maria Stanciu D. Stan, Zaharia I.N. Leau, Ion Toma Cr. Lupu, Maria Constantin Gh. N. Posea Ileana I. St. Nică Beteringhe şi Eliusaveta N. St. Năstase (fiecare câte 9 stânjeni, 6 palme, 8 degete şi 5 linii) conform Registurlui Cadastral din anul 1939 Tehărău (anexat în xerocopie) respectiv fişele de proprietate nr. 818,819, 820, 821,822,823 şi 824.

Precizează faptul că însumând suprafeţele celor 9 moştenitori rezultă exact 69 stânjeni cât deţine T.C.L. în 1910.

Toate cele relatate demonstrează faptul că def. T.C.L. era un proprietar ceva mai înstărit şi nicidecum un mare proprietar peste vastul domeniu muntos al Buzăului.

Şi Comisia Comunală Cislău, prin întâmpinarea depusă, solicită respingerea plângerii . Arată că petentul nu a formulat cerere la această comisie, ci la Comisia Judeţeană Buzău, care prin adresa nr. 1644/30.07.2006, o înaintează Comisiei Cislău, comisie ce respinge cererea.

Comisia Nehoiu, prin întâmpinarea depusă solicită de asemenea respingerea plângerii invocând aceleaşi motive ca şi comisiile menţionate anterior. Depune la dosar cererea şi documentele depuse de către petent la ceastă comisie .

În întâmpinarea depusă, Comisia comunală Gura Teghii, solicită respingerea plângerii .Arată că petentul a solicitat acestei Comisii, prin cererea nr. 1063 din 29.11.2005, reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma defunctului Constantin Alan Delasiriu, dar comisia a constata că actele depuse de către petent sunt vechi şi evazive şi nu s-a făcut nicio dovadă că autorul petentului a fost deposedat în anul 1948 de pădure.

Ulterior la 16.02.2007, petentul depune precizări la plângere . Arată că atât Comisia Judeţeană Buzău pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cât şi cea locală se prevalează în mod evident de propria culpă deoarece în conformitate cu prevederile legii 247/2005 şi a regulamentului de aplicare aveau obligaţia să exercite un rol activ în sensul administrării de probe în vederea stabilirii suprafeţei revendicate şi amplasamentului .

Până în 1910, la apariţia codului silvic, proprietatea munţilor din Muntenia şi din ţinutul Vrancei a fost în mare parte în stare de indiviziune situaţie care s-a continuat în mare parte până în anul 1946-1947 când au fost în mod abuziv confiscate de puterea comunistă.

În nordul judeţului Prahova, Sud-Saac şi Buzău exista un ocolul întins menţionat în Hrisovul lui Petru Vodă din 7073, ocolul în care avea drepturi două mari familii de boieri de ţară, anume Buzeşti şi Cârstieneşti.

Printre Hrisoavele care dovedesc dreptul său de proprietate asupra terenurilor solicitate în calitate de moştenitor al Buzeştilor şi Cârstieneştilor, se află :

1.Hrisovul lui Nicolae Alexandru Mavorcordat din 1723, octombrie 14, prin care se întăreşte stăpânirea lui Sandu Buzescu şi Crăciun Cârstienescu pe hotarul de moşie Pătârlagele – Lerescu, autorii lui T.C.L., cuprinzând un vast teritoriu din fostul judeţ Sud – Saac, cu hotarele indicate, în care intră nordul judeţului Prahova şi Buzău .

Hrisovul lui Nicolae Mavrocordat aminteşte printre altele la sfârşitul lui şi de Hrisovul lui Petru Vodă din 7073, în care moşia Pătârlagele – Lerescu şi Sud- Saac avea aceleaşi hotare.

Domnitorul Nicolae Mavrocordat da Hrisovul susamintit „ de întărire Sandului i. lui Crăciun, să aibă a ţine i a stăpânii ei cu nună pace toate hotarele de moşie întocmai cum mai sus scriem domnia mea, ca să le vină ocină lor feciorilor lor, nepoţilor şi strănepoţilor în veci nestrămutat, şi decare nimeni să nu se clintească, după porunca domniei mele întărind domnia mea hrisovul …”

1. Cartea de alegere din 12.iunie 1802 făcută din porunca domnitorului Mihai Constantin Şuţu Vodă şi Anaforaua ce însoţeşte acest hrisov, întărite de domnitorul Constantin Alexandru Ipsilanti în 14 mai 1805.

Din porunca domnitorului Constantin Şuţu Vodă doi boieri, Serdarul Mihai Greceanu şi medelnicerul Constantin Predescu, întocmesc celor după neamuri de boieri Cârstieneşti şi Buzeşti cartea de alegere atât a drepturilor lor cât şi a spiţei neamului (arborele genealogic).

Hrisoavele domneşti ale lui Alexandru Vodă – 7084, Mihnea Vodă – 7088, Nicolae Mavrocordat -7231, aminteşte de Cartea de Alegere întăresc stăpânirea hotarelor de moşie ale Buzeştilor şi Cârstieneştilor şi sud –Saac la înfăţişarea „cu moşneni şi megieşii dimprejurul locului „.

S-a convenit de comun acord ca moşnenii şi cetaşii lor să-şi ia venitul şi stânjenii după „puterea foaiei popii Dumitru ce au la mâna lor „, iar cele două neamuri Buzeşti şi Cârstieneştii aşi lua venitul şi stânjenii după puterea „hrisoavelor ce au la mâna lor i precum şi din vechime sau avut urmarea”.

În anaforaua ce însoţeşte aceste Carte de alegere se menţionează din nou hotarele moşiei Pătârlagele – Leresti, moşiei Sibicenilor indicându-se limitele prin denumirile ce se practicau în acea perioadă.

În anaforaua se mai menţionează că din hotarul moşiilor şi din venit, moşnenilor le revenea o parte de 60 taleri din 600, iar Buzeştilor şi Cârstieneştilor 540 de taleri , din 600, moşia asimilându-se la 600 taleri pe vară.

3.Aşezământul din 18.04.1798 încheiat între ascendenţii petentului din partea Cârstieneştilor cu cei din parte Buzeştilor prin care aminteşte hrisoavele domneşti ale lui Petru Vodă, Alexandru Vodă, Mihnea Vodă, Radu Vodă, care prin pecetea lor domnească au întărit moştenirea moşiilor Bâsca Chiojd, Bâsca Rusilii şi Pătârlagele, moşii care au fost cumpărate din vechime pe aspri, pe hotarele hotărnicite şi întărite de Mihai Vodă Viteazul.

Acest aşezământ trecut în condica judeţului în 28.04.1798 şi prezentat în faţa divanului în 29 mai 1813, s-a făcut ca urmare numeroasele încercări de uzurpare din partea unor boieri din parte locului .

Acest act de aşezământ a fost făcut să fie cunoscut tuturor urmaşilor cu scopul vădit de a le dezvolta conştiinţa proprietăţii moşiilor menţionate şi „să urmeze întocmai nestrămutat în veci”.

4.Act de Aşezământ şi împărţeală din 1866 făcut după hotărnicia executată de inginer Iorgu Scipion, aprobată de hotărârea Înaltei Curţi cu nr. 93 /855 şi pusă în aplicare prin actul de aplicare 1153/859.

Actul s-a încheiat între moşnenii buzoieni, moşnenii Cârstienşti şi T.C.L. din Păltineni , autorul petentului (străbunic).

Cu încheierea acestui Act de aşezământ şi împărţeală au fost de acord şi moşnenii din celelalte obşti de moşneni, dovadă fiind procesul verbal nr. 2572/21.12.1866 prin care au cerut autentificarea Actului de Aşezîmânt şi împărţeală după ce a fost citit cuvânt cu cuvânt şi la care au consimţit în faţa Tribunalului Districtului Buzău .

Drepturile care revin prin acest act de aşezământ şi împărţeală, autorului T.C.L., sunt foarte bine evidenţiate prin delimitările folosite în acel timp şi care se găsesc şi astăzi.

Comisiile locale aveau îndatorirea legală ca în baza actelor depuse la dispoziţie să stabilească atât suprafaţa cât şi amplasamentul terenurilor aflate în proprietate perpetuă a Buzeştilor şi Cârstieneştilor şi nu respingă solicitările prin motive penibile înscrisuri incomplete care pot sugera faptul că au fost sustrase din arhiva primăriei Siriu .

T.C.L. şi Constantin Alan Delasiriu, autorii petentului au fost expropiaţi printr-o lege comunistă confiscându-li-se dreptul de proprietate .

Instanţa poate stabili întinderea imobilului asupra căruia urmează a se reconstitui dreptul de proprietate, care este perimetrul cuprins între râul Buzău, râul Slănic şi graniţa veche a Ardealului, în care intră Munţii Buzăului şi anume : Parte din muntele Penteleu cu trupurile lui, parte din trupurile Cernatu, Zănoaga, Podul Calului, Poiana din cale, Caşoca Mare, Caşoca Mică, Piciorul Caprei, Gura Teghii, Ivăneţu, Spidiş, Arsele, Muntele dintre râuri, Fiforâta, Giurca şi Tehărăul, din raza localităţii Pătârlagele, Pănătău, Sibiciu, Mlăjet, Păltineni, Nehoiu, Nehoiaş, Colţi, Bozioru, Brăeşti, Goideşti, Gura Teghii, Lopătari .

La termenul din 04.06.2007, s-a încuviinţat admiterea probei cu înscrisuri, cu interogatoriul intimatelor şi cu expertiză tehnică de specialitate.

La răspunsul la interogatoriu Comisia comunală Siriu, declară că : proprietatea Munţilor Buzăului a aparţinut în indiviziune moşnenilor şi descendenţilor lui Radu Buzescu şi Crăciun Cârstienescu, începând cu Hrisovul lui Nicolae Mavrocordat şi întărite prin acte ulterioare de stăpânire; că petentul este moştenitorul lui T.C.L., C.A. Delasiriu, Lisaveta Năstase ; nu recunoaşte că prin actul de vânzare din 19.06.1912, T.C.L. a vândut fiului său Constantin Alan Delasiriu, mai multe trupuri de pădure.

Mai declară că pentru perioada 1945-1949, Primăria Siriu nu deţine registre agricole .

La termenul din 15.10.2007, se depun la dosar înscrisurile cu care petentul înţelege să dovedească plângerea, probe printre care şi un raport de expertiză extrajudiciară însoţit de hărţi şi planuri întocmit de către expert Badea Emil, raport ce este comunicat şi intimatelor.

Comisia Siriu contestă însă concluziile raportului de expertiză extrajudiciară arătând că suprafeţe de teren individualizate prin raport se suprapun pe alte terenuri revendicate de către obşti, în baza sentinţei civile nr. 99/14.03.1946, a sentinţei civile nr. 50/26.02.1944 şi a anexei fişe de proprietate.

La termenul din 05.11.2007, se admite introducerea în cauză în calitate de intimate la cererea petentului a Comisiilor de aplicare a legilor fondului funciar:Vipereşti, Căneşti, Colţi, Pănătău, Brăeşti, comune pe teritoriul cărora se află terenuri forestiere în litigiu, aşa cum s-a constatat prin expertiza extrajudiciară.

Comisia Comunală Colţi, prin întâmpinare, (fila342în dosar volumul II) ridică excepţia privind inadmisibilitatea acţiunii întrucât petentul nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate la Comisia Colţi .Pe fondul cauzei solicită respingerea plângerii întrucât autorii petentului nu au deţinut terenuri forestiere pe raza comunei Colţi.

La termenul din 05.11.2007, se pune în discuţie şi se încuviinţează în principiu cererea de intervenţie (filele nr. 310 şi următoarele dosar volumul I) formulată în interes propriu de către SC ***** SRL .

În această cerere solicită admiterea cererii de intervenţie în interes propriu , iar pe fondul cauzei anularea dispoziţiei nr. 354 din 18.09.2006, emisă de către Comisia Judeţeană Buzău pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, iar reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor păduri goluri, poienilor, păşunilor împădurite cât şi a mijloacelor fixe situate pe raza comunelor Nehoiu (cuprinsă din fosta comună Nehoiaş, Păltineni şi Mlăjet), Gura Teghii, Siriu , Cislău, Goideşti, Bâsca Chiojd – judeţul Buzău şi Bâsca Starchiojd – Judeţul Prahova, în favoarea petentului N.T. şi a subscrisei SC ***** SRL, ca urmare a încheierii contractului de cesiune de drepturi litigioase în proporţie de 50% încheiat între Năstase I. Teodor , în calitate de cedat şi SC ***** SRL, în calitate de cesionar, autentificat sub nr. 1185/31.07.2007 de către B.N.P. Enache Amalia Florina .

SC ***** SRL a încheiat cu petentul N.T. în data de 31.07.2007, contractul de cesiune de drepturi litigioase autentificat 1185/31.07.2007 de către B.N.P. Enache Amalia Florina, prin care cedentul a cesionat în proporţie de 50% drepturile litigioase cu privire la imobilele terenuri păduri, poienilor păşunilor împădurite cât şi a mijloacelor fixe situate pe raza comunelor Nehoiu (cuprinsă din fosta comună Nehoiaş, Păltineni şi Mlăjet), Gura Teghii, Siriu , Cislău, Goideşti, Bâsca Chiojd – judeţul Buzău şi Bâsca Starchiojd – Judeţul Prahova, drepturi litigioase izvorâte din Notificarea înregistrată de către cedent în calitate de moştenitor la Comisia locală a fondului funciar Nehoiu, Gura Teghii, Siriu, Cislău, Cătina, Bâsca Chiojd şi a Comisiei judeţene a fondului funciar Buzău, în baza legii 247/2005 emiţându-se dispoziţia nr. 354/18.09.2006 emisă de către Comisia Judeţeană a fondului funciar Buzău ce a fost contestată de către cedent şi face obiectul prezentului dosar.

SC ***** SRL prin promovarea acestei cereri urmăreşte valorificarea unui drept subiectiv cerere conexă care se grefează pe acţiunea reclamantului N.T., în scopul obţinerii unei hotărâri judecătoreşti favorabile.

Solicită pronunţarea unei încheieri interlocutorii prin care să se dispună încuviinţarea în principiu a cererii de intervenţie, considerând că este admisibilă sub aspectul condiţiilor de formă, a interesului de a interveni şi a legăturii de conexitate cu cererea principală .

– Titularii dreptului de reconstituire.

Reclamantul N.T., este îndreptăţit la reconstituirea dreptului de proprietate justificându-şi calitatea prin actele de stare civilă şi certificatul de moştenitor nr. 120/1972 (fila 49 în dosar) .

S-au depus la dosarul cauzei înscrisuri din care rezultă că autorii reclamantului sunt T.C.L. din comuna Nehoiaşu, judeţul Buzău şi Constantin T.C.L. (schimbându-şi numele în C.T. Alan Delasiriu conform deciziei Consiliului de Miniştrii nr. 2417/24.08.1913publicată în monitorul oficial nr. 125/04.-09.1913), fiind tatăl Lisavetei T.C.L. şi respectiv fratele ei, iar Lisaveta Toma Crăciun Lupu a devenit prin căsătorie Năstase Lisaveta, mama lui Năstase N. Ion şi bunica reclamantului . Din certificatul de naştere al Lisavetei Toma Crăciun, care se află la dosarul cauzei – fila 165, rezultă că este fiica lui T.C.L. care a şi semnat certificatul de moştenitor, alături de martori şi primar, certificat de naştere eliberat de către Arhivele Naţionale domnului N.T., rezultând chiar şi din certificatul de deces nr. 914.974 că tatăl acesteia este Lupu Toma, fiind menţionat în rubrica părinţi (fila 166 dosar fond) . Din certificatul de moştenitor nr. 120 /1972 (fila 49 dosar fond) rezultă că moştenitorii lui Năstase Lisaveta sunt Dumitru Maria şi Năstase N. Ion, tatăl reclamantului ( aspect ce rezultă din certificatul de naştere al domnului N.T., unde la rubrica părinţi sunt menţionaţi N.I. şi N.E..

Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere se face persoanelor fizice şi juridice, sau după caz moştenitorilor acestuia pe vechiul amplasament ( art. 2- principiul reconstituirii dreptului de proprietate pe fostul amplasament – „aliniat 1 – în aplicarea prevederilor prezentei legi, reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechiul amplasament dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane „). Precizează că în prezent în urma modificărilor fondului funciar nu mai există o limitare a suprafeţei care poate fi restituită, întrucât persoana fizică poate solicita în baza textului legal diferenţa dintre suprafaţa primită şi suprafaţa avută în proprietate.

Titlurile de proprietate.

Hrisovul lui Nicolae Mavrocordat 1723 (eliberat domnului N.T. la data de 08.02.2007).

În acest Hrisov depus la fila 114 dosar fond, se întăreşte stăpânirea lui Sandul, fiul lui Stoica Buzescul şi a lui Crăciun fiul lui Cârstienaş Cârstienescu, din judeţul Saac, peste toate hotarele de moşie care le au moştenire de la părinţii moşii şi strămoşii lor anume: peste satul Bucşa – Radul Voievod, din judeţul Ialomiţa, peste moşia Bora Doiceşti , din judeţul Saac, cu toate pădurile şi vadurile de mori pe apa Cricovului şi a Buzăului, cu toate luncile şi siliştele şi lunca Cislăului, şi peste moşia Pătârlagele – Lerescul (14.10.1723). În cuprinsul acestui Hrisov se arată că părintele Cornilie, igumenul Mănăstirii Mărgineni a contestat în faţa divanului proprietatea Sandului şi a vărului său Crăciun, iar în urma cercetărilor cu toţi credincioşii boieri au hotărât Domnia Sa Nicolae Alexandru Voievod a dat „ Hrisov de întărire Sandului şi vărului său Crăciun pentru liniştea lor stăpânire a hotarului de moşie Bucşa Radu Voievod, judeţul Ialomiţa, fiind a lor bună şi dreaptă moşie de moştenire frăţească de la părinţii, moşii şi strămoşii or „. Se arată în cuprinsul Hrisovului şi se consfinţeşte stăpânirea lui Crăciun în Hotarul Tohanii – at Sud – Saac, din tot hotarul şi cu tot venitul, cu toate viile , cu toate pădurile, cu toate siliştiile împreună cu lunca Cislăului de pretutindeni, de peste tot hotarul pe vechile hotare ce le-au fost ţinut de mai înainte vreme strămoşului, prea anume însă „Păcală cu fraţii lui de moşie Ion şi Dragoş şi Bucşa care toate aceste câte scriem, sunt bune şi drepte lui Crăciun, moştenire de la părinţii şi moşii , strămoşii lui precum arată Hrisoavele ce are la mâna lui, de la răposaţii domni Alexandru Voievod 7080, Mihnea Voievod at leat 7087, Radu Voievod at leat 7118 . Şi să aibă a le stăpânii Crăciun cu bună pace de către toţi acei câţi ai mai cere parte dintre acestea toate câte mai sus arătăm. Şi iar să stăpânească Sandul cu vara său Crăciun Hotarul de moşie Pătârlagele –Lerescul „.În fila 7 a hrisovului se descrie întinderea moşiei Pătârlagele – Lerescu ad Sud – Saac . Acest Hrisov a stat la baza sentinţei civile nr. 99 care a făcut obiectul dosarului 2812/1944 al Tribunalului Buzău, prin care depunându-se la dosarul cauzei acest hrisov instanţa a apreciat că acesta „întăreşte stăpânirea lui Sandu Buzescu şi Crăciun Câstienescu pe hotarul de moşie Pătârlagele – Lerescu cuprinzând un domeniu vast din fostul judeţ Sud – Saac, cu hotarele indicate în care este nordul judeţelor Prahova şi Buzău „. Prin acest Hrisov se consfinţeşte şi întăreşte stăpânirea acestor persoane în baza altor Hrisoave şi enumerate ale lui Mircea Basarb, Petru Basar cel Bătrân, Mihnea Mihai, Radu şi Leon arătând că ei să stăpânească cu fraţii şi vecinii hotarului indicat .

Aşezământul din 28.04.1798.

Acest înscris a fost depus şi numerotat la fila 127 din dosar, eliberat domnului N.T. în 08.02.2007, de către Direcţia Arhivelor Naţionale prin care se consfinţeşte învoiala boierilor împărţitori asupra moşiei ce o aveau cumpărată cu Hrisov cel aveau de la Petru Vodă şi cumpărată de la Moşneni Pătârlăgeni, care aveau scris în hrisov 4 pământuri în lunca Pătârlagii din sus de sat şi Valea Rea până în vârful Măgureli şi o luncă ce se numeşte lunca Bonitului de Buzău .

Cartea de alegere din 1802 şi Anafora ce însoţeşte acest hrisov.

Acest înscris depus şi numerotat la filele 158, 160 a fost făcut din prunca domniei sale Mihai Vodă Şuţul . Se descrie toată spiţa neamului Hrisovul domnesc de la răposatul domn Alexandru Vodă 7084, care scrie : Sinu i Stanciul i Coman I Dragomir i Stoica i Stanislav… Stanca, care a fost măritată după Radu i Maria, care a fost măritată după Cârstea. Hrisovul domnesc de la răposatul domn Radu Voievod Basarab cu leat 7113 prin care întărea stăpânirea lui Radu Buzescu i feciorului lui anume Nan, peste ocinile lor de cumpărătoare din Sud –Saac.

Hrisovul lui Constantin Alexandru Ipsilanti, din 14.05 1805.

Acest înscris arată împărţeala şi analoghia nestrămutată asupra stânjenilor pentru a preîntâmpina judecăţile semnând fiecare din cei 24 de boieri, act transcris în Condica Judeţului de Grigore Condicarul.

Act de aşezământ şi împărţeală 1866 .

Acest înscris aflat la filele 20,21 din dosar consfinţeşte că neamul Cârstieneştilor şi neamul Buzeştilor au fost de vechime fraţi de moşie şi stăpânire, prin acest act făcându-se împărţeala asupra drepturilor lor ce le aveau de la moşii şi strămoşii lor, la fila 2 a actului descriindu-se cotele ce le revin fiecăruia

Se depun la dosar înscrisurile menţionate în cererea de intervenţie .

La termenul din 12.05.2008, se pune în discuţie şi se încuviinţează cererile de intervenţie formulate de către Obştea Moşnenilor Buzoieni Nehoiu, Obştea Moşnenilor Buzoieni Siriu, Asociaţia Obştea Moşnenilor Valea Nehoiului (Obştea Pâslărească şi Obştea Jariştea), precum şi de către P.M..

Prin cererea (fila 452 dosar volumul 2) P.M. solicită să i se admită cererea de intervenţie în nume propriu în cauză . Solicită în cererea de intervenţie, cât şi în completările şi precizările ulterioare desfiinţarea Hotărârii Comisiei judeţene Buzău şi reconstituirea pentru intervenientă a dreptului de proprietate pentru terenurile ce au fost proprietatea defunct. Constantin Alan Delasiriu, despre care afirmă că a fost fratele tatălui intervenientei, numit iniţial Ion T.C.L., apoi Ion Tomescu .

În cererea de intervenţie în nume propriu (pagina 487 în dosar volumul II) Obştea Moşnenilor Buzoieni Nehoiu, Obştea Moşnenilor Buzoieni Siriu, Asociaţia Obştea Moşnenilor Valea Nehoiului (Obştea Pâslărească, Obştea Jariştea, Obştea Ploscărească), au solicitat instanţei respingerea atât pe cale de excepţii cât şi pe fond a plângerii petentului N.T. şi a cererii de intervenţie formulată de către intervenienta SC ***** SRL .

În fapt, consideră că prezenta acţiune este un abuz de drept, formulată cu sfidare şi încălcarea legilor fondului funciar, reclamanţii nefiind titularii dreptului de proprietate la data preluării pădurilor de către stat, aşa cum o cerere legea 18/1991 şi legea 1/2000, modificate prin legea nr. 247/2005 dar şi prevederile Regulamentului de aplicare a acestor legi aprobat prin H.G.R. nr. 890/2005, titularii dreptului de proprietate la data preluării pădurii de către stat, pe amplasamentele pretinse de către reclamant şi intervenienţii susmenţionaţi, fiind noi moşnenii Obştilor susmenţionate, deţinători ai titularilor de proprietate la data deposedării drepturi recunoscute încă de la apariţia legii nr. 1/2000, noi fiind puşi în posesie, în limita suprafeţelor de pădure prevăzute de această lege, fiindu-ne eliberate titluri de proprietate , iar altele fiind în curs de eliberare, în temeiul legii nr. 247/2005.

În această situaţie înţeleg să invoce următoarele excepţii: excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi intervenienţilor aceştia ne fiind titularii dreptului de proprietate la data deposedării, ei invocând un drept de proprietate în baza unor înscrisuri vechi de peste 300 de ani şi nu înscrisuri din care să rezulte că erau proprietari la data preluării pădurilor de către stat aşa cum prevede legislaţia în vigoare, bunurile imobile solicitate fiind permanent în circuitul civil până la data exproprierii.

Excepţia tardivităţii „plângerii „ aşa cum a fost ea invocată de către comisia comunală Cislău prin Întâmpinarea aflată la fila 28 din dosar.

Excepţia prematurităţii plângerii, aşa cum a fost ea invocată de către Comisia comunală Chiojdu prin adresa aflată la fila 76 în dosar, respectiv reclamantul nu a formulat „contestaţie” şi nu a parcurs la această Comisie procedurile prealabile administrative.

Invocă excepţia prematurităţii şi faţă de pârâtele comisii locale Gura Teghii, Siriu, Brăeşti, Chiojdu, Vipereşti Căneşti, Colţi, Pănătău, pentru aceleaşi motive hotărârea nr. 354/18.09.2006 a Comisiei judeţene Buzău pronunţându-se numai cu privire la cererea formulată de reclamant la Comisia locală Nehoiu şi nu cu privire la celelalte cereri formulate la Comisiile susmenţionate .

Excepţia inadmisibilităţii acţiunii, reclamantul N.T. nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate la Comisia comunală Cătina, fila 41 în dosar şi Comisia locală Colţi fila 342 în dosar, existenţa cererii de reconstituire fiind o condiţie de fond şi admisibilitate a plângerii care face obiectul prezentului dosar.

Pe fond cer să se admită cererea de intervenţie formulată şi să se respingă plângerea formulată, titularii dreptului de proprietate la data preluării pădurilor de către stat pe amplasamentele pretinde de către reclamant şi intervenienţii susmenţionaţi fiind moşnenii susmenţionate deţinători a titlurilor de proprietate la data deposedării, drepturi recunoscute încă de la apariţia legii 1/2000 fiind puşi în posesie în limita suprafeţelor de pădure prevăzute de această lege fiind eliberate şi titluri de proprietate , iar alte fiind în curs de eliberare în temeiul legii nr. 247/2005.

Dovada dreptului de proprietate pe amplasamentele pădurii solicitată de reclamant şi intervenienţi, o constituie sentinţa civilă nr. 99/1946 a Tribunalului Buzău rămasă definitivă, certificate emise de Arhivele Naţionale, procesele verbale de constituire a marilor unităţi forestiere bazinul Siriu, din anul 1949, planurile de exploatare a pădurilor întocmite în perioada 1946-1947, hărţi cadastrale şi silvice, sentinţa civilă nr. 479 /2004 a Judecătoriei Pătârlagele, procesele verbale de punere la dispoziţie a suprafeţelor de pădure de către ocoalele Silvice , hotărârile Comisiei judeţene prin care a fost atribuit dreptul de proprietate, procesele verbale de punere în posesie, titlurile de proprietate.

La termenul din 16.02.2009, se pune în discuţie excepţiile ridicate de către intimatele Comisii comunale : Colţi Gura Teghii, Chiojdu, Siriu, Brăeşti, Vipereşti, Cătina, Pănătău, care se unesc cu fondul .La acelaşi termen se încuviinţează în principiu cererea de intervenţie în nume propriu formulată de către intervenientele N.E. şi N.T. Ştefania .

Prin cerere (pagina 578 dosar vol II) se solicită reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea intervenientelor pentru terenurile ce au fost proprietatea autorilor T.C.L., Constantin Toma Crăciun, Lisaveta Toma Crăciun.

Arată că Toma Crăciun Lupu şi Constantin T.C.L. (care şi-a schimbat numele în C.T. Alan Delasiriu )au fost tatăl şi respectiv fratele Lisavetei Toma Crăciun . Aceasta a devenit prin căsătorie Năstase Lisaveta şi a fost mama lui Năstase N.Ion. Năstase N. Ion a avut doi copii : N.T. –petentul din prezenta cauză şi N.I., tatăl intervenientelor, decedat în 10.04.1994, fiind astfel nepoate ale petentului. (din frate decedat).

În temeiul legii 247/2005 au solicitat să li se reconstituie dreptul de proprietate asupra terenurilor ce au aparţinut autorilor lor. Au depus cereri la Comisia locală Gura Teghii şi Comisia orăşenească Nehoiu . Cea depusă la Primăria Gura Teghii, a fost înregistrată la nr. 757 .Probabil s-a considerat că terenurile solicitate sunt toate , sau în cea mai mare parte pe raza comunei Siriu şi cererea a fost trimisă la Comisia locală Siriu, înregistrându-se la nr. 1268/2006.

Sunt în aceiaşi situaţie cu petentul N.T., deci justifică interesul de a interveni în prezenta cauză. Referitor la situaţia terenurilor solicitate susţinerile petentului sunt întemeiate şi le însuşesc.

Solicită să se admită pe fond cererea , să se reconstituie dreptul de proprietate asupra suprafeţei de teren forestier ce a aparţinut autorilor

La 28.10.2009, se depune la dosar o completare la raportul de expertiză tehnică extrajudiciară, împreună cu planuri, schiţe, hărţi anexe.

După depunerea acesteia, Comisia Nehoiu, ridică excepţia privind existenţa în cauză a autorităţii de lucru judecat, (pagina 921) .

În fapt arată că, din suprafaţa totală de peste 60 mii ha pădure pentru care petentul şi intervenientul au formulat plângere împotriva Comisiilor locale pârâte în cauză, suprafaţa de 23083,3 ha se suprapun peste suprafaţa reconstituită Academiei Române, prin sentinţa civilă nr. 826/01.06.2007 a Judecătoriei Pătârlagele, definitivă. Excepţia invocată subzistă şi în cazul Obştii Moşnenilor Buzoieni, care au reconstituit dreptul de proprietate conform Legii nr. 1/2000, Obştea Ploscăreasca, Obştea Pâslărească, Obştea Jariştea şi foarte muţi proprietari individuali care au reconstituit drept de proprietate conform legii nr. 18/1991, legii nr. 1/2000 şi legii nr. 247/2005, au fost puşi în posesie şi li s-a eliberat titlu de proprietate al căror amplasament este unul şi acelaşi cu cel solicitat de reclamant şi intervenienţi.

Ulterior , se depun la dosar înscrisuri emise de către Direcţia Judeţeană Buzău şi Prahova ale Arhivelor Naţionale, prin care se arată că în evidenţelor acestora nu există înscrisuri din care să rezulte că CA.Delasiriu , a înstrăinat terenuri forestiere în perioada 1945-1948.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele :

În legătură cu plângerea formulată de către petentul N.T., acesta a formulat cereri la Comisiile locale : Nehoiu, Gura Teghii, Siriu, Cislău, Chiojdu, Cătina, Vipereşti Colţi, Căneşti, Pănătău, Brăeşti, înregistrate la: nr. 985/30.11.2005;7151/04.07.2006;1122/29.11.2005;1063/29.11.2005;1383/29.11.2005,8680 din 29.11.2005 şi cererea nr. 7151 din 04.07.2006, adresată Comisiei judeţene, prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetaţie forestieră ce au aparţinut autorului său T.C.L., tatăl Lisavetei Năstase, născută Lisaveta T.C.L., sora lui Constantin T.C.L. (C.T. Alan Delasiriu) şi bunica petentului .

Deci în afara cererilor adresate direct comisiilor locale petentul a adresat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate şi Comisiei judeţene Buzău, solicitând reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile menţionate, arătând că aceste terenuri sunt amplasate în Ocoalele Silvice Cislău, Gura Teghii, Nehoiu, Nehoiaşu .

Această cerere a fost comunicată de către Comisia judeţeană Buzău, Comisiilor locale de aplicare a fondului funciar, situate pe teritoriul acestor ocoale silvice.

Această stare de fapt este dovedită atât prin cererile menţionate, undele dintre acestea fiind depuse de către petent, la dosar (filele 44 şi 47) cât şi din întâmpinare şi alte acte depuse la dosar de către Comisiile locale în care se recunoaşte faptul că au primit de la Comisia Judeţeană Buzău pentru rezolvare cererea depusă de către petent la această comisie.

Urmează deci a se constata că, astfel s-au îndeplinit disp. Art. 9 din Legea nr. 18/1991, republicată, precum şi cele ale art. 11 alin. 6 din regulamentul aprobat prin H.G. 1120/2005, privind legalitatea formulării şi depunerii cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.

Urmează a se constata şi faptul că cererea îndeplineşte şi celelalte cerinţe ale acestor texte de lege privitoare la calitatea de moştenitor a petentului şi la înscrisurile ce trebuie a fi anexate cererii.

Urmează a se constata şi că petentul şi-a dovedit calitatea de moştenitor al autorilor săi Toma Crăciun Lupu şi Constantin T.C.L., acesta din urmă schimbându-şi numele în Delasiru Constantin, conform deciziei Consiliului de Miniştrii nr. 2417/1913.

Astfel conform actelor de stare civilă depuse la dosar : certificatul de naştere şi deces al Lisavetei Năstase, certificat de naştere şi deces a lui N.I., certificatul de naştere a lui N.T., certificat de deces a lui Lupu Toma, certificat de naştere a lui Constantin Toma Crăciun Lupca care şi-a schimbat numele în Delasiriu Constantin, în baza deciziei Consiliului de Miniştri nr. 2417/1913, certificatul de moştenitor nr. 120/1972 prin care s-a dezbătut succesiunea Lisavetei Năstase, T.C.L. şi Constantin Delasiriu, au fost tatăl şi respectiv fratele def. Lisaveta T.C.L., devenită prin căsătorie Năstase Lisaveta, mama lui Năstase N. Ion, acesta din urmă (decedat la data apariţia legii nr. 247/2005) fiind tatăl petentului. Se reţine deci că Toma Crăciun Lupu, a fost străbunic al petentului iar Constantin Delasiriu unchi după mamă al petentului.

Sunt îndeplinite astfel cerinţele art. 13 din legea nr. 18/1991 potrivit cărora calitatea de moştenitor se stabileşte pe baza certificatului de moştenitor, sau a hotărârii judecătoreşti definitive, iar în lipsa acestora, prin orice probă din care rezultă acceptarea moştenirii. Moştenitorii care nu-şi pot dobândi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil sunt socotiţi repuşi în drept în termenul de acceptare, fiind consideraţi că au acceptat moştenirea prin cererea pe care o fac comisiei.

Se reţine şi că anterior, petentului i-a fost recunoscută calitatea de persoană îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma aceloraşi autori . Astfel petentului i-a mai fost reconstituit dreptul de proprietate pentru teren de pe urma autorului Constantin Toma în baza legii 247/2005, conform poziţiei 101 din anexa 37, fila 288 din dosarul de fond, aspecte confirmate de către Comisia locală Siriu, prin întâmpinarea formulată în instanţă la fila 268-269. Astfel petentului N.T. recunoscându-i-se calitatea de persoană îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate anterior introducerii prezentei plângeri, ca moştenitor al autorului Constantin T.C.L., este îndreptăţit şi la reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferenţa de peste 1 ha. Legea 169/1997, a lărgit sfera persoanelor care pot beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate, în prezent nemaiexistând astfel de interdicţie cantitativă, legată de cumulul dintre proprietatea agricolă şi cea forestieră.

Instanţa reţine şi faptul că, potrivit art. 45 din legea nr. 18/1991 republicată, modificat prin act. 1 pct. 27 din Legea nr. 169/1997, persoanele fizice sau moştenitorii acestora pot cere reconstituirea dreptului de proprietate şi pentru diferenţa de teren .

Urmează a se constata deci că petentul şi-a dovedit fără dubii calitatea de moştenitor al autorilor săi.

Instanţa reţine şi că, aşa cum s-a arătat în cele ce preced, petentul a anexat cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate şi acte doveditoare al dreptului de proprietate al autorilor săi asupra terenurilor cu vegetaţie forestieră, acte depuse apoi şi în prezentul dosar.

Instanţa reţine că toate actele de proprietate depuse sunt acte existente în Arhivele Naţionale, fiind eliberate de către acestea cu atestarea autenticităţii înscrisurilor, a conformităţilor cu înscrisurile originale.

Instanţa reţine că aceste acte sunt : Hrisovul Domnului Ţării Româneşti Nicolae Alexandru Mavrocordat, din 14.10.1723, actul din 12.02.1780, al Domnitorului Alexandru Ipsilanti ; Aşezământul din 28.04.1798 ; Carte de Alegere, întocmite la 12.06.1802, în timpul Domnitorului Mihai Constantin Şuţu Voievod ; Foaia Popii lui Dumitru ; Cartea din 14.05.1805 dată tot de către domnitorul Alexandru Ipsilanti ; Act de Aşezământ şi Împărţeală întocmit de către Iorga Scipion, la 21.12.1866; act de vânzare cumpărare autentificat la 13.09.1912; act de vânzare cumpărare autentificat cu nr. 2802/19.06. 1912 ; act de vânzare cumpărare autentificat cu nr. 4575, transcris cu nr. 5880 /04.12.1915 .

Se reţine şi că, tot în dovedirea existenţei dreptului de proprietate al autorilor săi, petentul a depus la dosar înscrisuri ce atestă existenţa unor procese începând cu anul 1915, procese ce au ca obiect apărarea dreptului de proprietate împotriva unor terţi.

Instanţa reţine că, prin Hrisovul lui Nicolae Alexandru Mavrocordat, din 14.10.1723, se întăreşte stăpânirea lui Sandu, fiul lui Stoica Buzescul şi a lui Crăciun, fiul lui Carsienaş Cârstienescul din Judeţul Saac peste hotarele de moşie care le au moştenire de la părinţii, moşii şi strămoşii lor.

La fila 3 din acest hrisov se descriu hotarele pe care le stăpânea Crăciun, moştenire de la părinţii, moşii şi strămoşii lui, precum arată Hrisoavele răposaţilor domnii Alexandru Voievod, Mihnea Voievod, Radu Voievod, să le stăpânească Sandul cu vărul său Crăciun, hotarul de moşie Pătârlagele – Lerescu .

Se arată în continuare prin pricinile pe care le-au avut cu stolnicu Filipescu, cu fiul său Pana, ctitori ai Mânăstirii Varbila, at Sud- Saac, părintele Tudose, pentru hotarele de moşie Pătârlagele Lerescu .Domnia sa Constantin Brâncoveanu a dat Hrisov de intrare celor doi boieri, care au făcut erau în vrăşmăşie cu părintele Serghie, egumenul sfintei Mânăstriri Varbila, arătând cei doi boieri ca toată ocina a fost cumpărată de Caza Spătarul şi frate-său Dragul care ulterior au vândut-o lui Stanciu Buzescul, fratele lor de la moşie pentru 1300 aspri de argint. La fila 6 din Hrisov se arată toate hotarele de moşie pe care le stăpâneau cei doi boieri, fiind identificate şi prin raportul de expertiză, efectuat în baza hărţilor vechi.

În Hrisov se descriu moşiile, hotarele stăpânite de cei doi boieri astfel : perimetrul domeniilor păduri şi goluri ce au aparţinut boierilor Sandu Buzescu şi Crăciun Cârstienescu, astfel :”.. hotarul acestei moşii Pătârlagele – Lerescul … din dreptul Gurii apei Bâsca Chiojdului, unde vărsa în apa Buzăului, apuca pe scursul apei Buzăului în jos spre soarele răsare, merge până în gura apei Bălăneşti, unde toarnă apa Bălănesei în apa Buzăului ;da acolo hotarul întoarce înspre amiază-noapte pe scursul apei Bălănesei, în sus până în gura izvorului Călugărului unde toarnă izvorul în apa Bălănesei ; de acolo hotarul moşiei merge tot spre amiază – noapte pa den jos pe poiana Piscului Mărului, de acolo prin pădure drept în Piscul Mortarului până în piatra secuiului ; de acolo hotarul merge puţin de acostişul pân pădure drept în sus, pă den sus de poiana muntelui Neharna; de acolo tot pân pădure înspre amiază noapte drept înainte pă dinsus de poiana Muşelor şi drept în vârful muntelui Giurgiului, până dinsus de poiana de unde se rup izvoarele; de acolo hotarul se întoarce înspre soare apune, tot pe hotarul unguresc până de-n sus de poiana Botelor, trece apa Buzăului şi merge drept în Gura Crasnei Siriului ; De acolo tot pe hotarul unguresc până la Curmătura Crasnei Siriului de unde merge drept în vârful muntelui Bocârna cei zice şi Tătaru ;de acolo hotarul se întoarnă înspre miazăzi apucând pe cursul apei izvorului Teleajenului mic de unde se rupe izvorul, merge pe cursul apei în jos prea amiază zi până la hotarul moşnenilor ceresani;de acolo hotarul merge înspre soare răsare pe hotarul moşnenilor cereşani ; de acolo hotarul merge înspre soare răsare pe hotarul moşnenilor cereşani şi poseşti şi tot înspre soare răsare merge spre cursul apei Zeletinului în jos până de toarnă în apa Zeletinului în apa Bâsca Chiojdului, merge spre scursul apei Bâsca Chiojdului, în josul până unde toarnă în apa Buzăului de acolo trece apa Buzăului,la piatra înşelată , unde se încheie tot ocolul acestui hotar”.

La 12.02.1780 Domnitorul Alexandri Ipsilanti împarte muntele Siriu cu toate Subdiviziunile sale astfel : o parte Moşnenilor Starchiojdeni, o partea moşnenilor de Bâsca.

Partea ce i se cuvine Moşenilor Starchiojdu de Prahova şi moşnenilor Chiojdu de Bâsca (Bâsca Chiojd) este egală cu 60 taleri din 600 taleri, cât măsura marea moşie Pătârlagele – Lerescu, după Mavrocordat adică : 540 taleri revenea neamurilor Cârstieneşti şi Buzeşti ; 21 taleri revene moşnenilor Starchiojdu; 21 taleri revenea moşnenilor Chiojdu de Bâsca şi 13 taleri revenea Moşnenilor Mercaneşti.

La 28.04.1798 neamurile Cârstieneşti şi Buzeşti au încheiat un aşezământ prin care se recunoaşte frăţia de moşie ce uşura apărarea proprietăţii de uzurpatori; prin coroborarea documentelor rezultă că Buzeşti şi Cârstieneşti au fost fraţi de moşie şi că dreptul lor era de 540 taleri din 600 taleri, în indiviziune cu ceilalţi moşneni în munţii cuprinşi în ocalnica lui Petru Vodă de la 1565.

La 12 iunie 1802, în vremea domnitorului Constantin Şutu Voievod, se întocmeşte Cartea de Alegere atât a drepturilor câr şi a spiţei neamurilor Cârstieneşti şi Buzeşti .

Această Carte de Alegere s-a făcut cu acordul tuturor moşnenilor şi megieşilor: cetaşii lui Popa Moise din Mlăjet; cetaşii lui Popa Ion din Păltineni ; cetaşii lui Popa Stoica din Brăeşti, cetaşii lui Dumitru din Pătârlagele ; cetaşii lui Petre Codescu din Starchiojdu, cetaşii lui Dumitru Frige din Bătrâni, cetaşii lui Dorobanţu din Ceraşi .

Aceasta ar fi prima atestare documentară a proprietăţii moşnenilor, a căror venituri şi stânjeni sunt luate după Foia Popii lui Dumitru, care stabileşte cu certitudine împărţeala între ei.

Cele două neamuri Buzeşti şi Cârstieneşti, îşi iau venitul şi stânjenii după Puterea Hrisoavelor ce le au la mâna lor .

Cartea de Alegere din 1802, a fost întocmită din porunca Domnitorului Mihai Constantin Şutu, de doi boieri care fac atât o carte de alegere a drepturilor buzeştilor şi Cârstieneştilor, cât şi spiţa neamului acestora. Această carte de alegere s-a făcut cu acordul tuturor moşnenilor, arătându-se că moşnenii îşi vor lua venitul după puterea foii lui Popa Dumitru, iar Buzeştii şi Cârstienştii îşi vor lua venitul după puterea hrisoavelor.

La 14 mai 1805, cu prilejul judecării între moşneni, Cartea de Alegere din 1802 este întărită, tot de domnitorul Alexandru Ipsilanti, prin actul de Aşezământ, după raportul ispravnicilor din Sus Saac, privind cercetarea şi împăciuirea moşnenilor Chiojdeni din Bâsca, Srachiojdeni şi Lereşti Păltineni pentru moşiile şi munţii lor din Sus Saac, unde se păstrează în continuare proporţia de 60 din 600, astfel : 60 taleri revine cetelor de moşneni ;540 taleri revine neamurilor Cârstieneşti şi Buzeşti .

Spiţa neamurilor Cârstieneşti şi Buzeşti, după Cartea de alegere din 1802, întărită de domnitorul Constantin Alexandru Ipsilanti -14 mai 1805.- Preda Buzescu – fără urmaşi .

I .Stanciu Buzescu – Stroe Buzescu- fără urmaşi

– Radu Burescu – Dumitru – fără urmaşi

- Nan Stoica Sandu

- Stan Ion Smaranda

II. Sinu Cârstienescu – Oprea Cârstienescu – fără urmaşi

-          Aldimir – fără urmaşi

-          Cârstean Cârstienescu

Stanislav – Cârstienas – Crăciun –Lupu – Toma Crăciun Lupu .

T.C.L. descendent după tată (Crăciun Lupu Cârstienescu ) se căsătoreşte cu Smaranda Buzescu, descendenţa după tată (Ion Stan Sandu Buzescu) drept pentru care se întocmeşte „Actul de zestre” Încheiat la data de 03.01.1864.

La 14. mai 1805 cu ocazia unei judecăţi între moşneni, Cartea de alegere de la 1802 este întărită de Hrisovul domnitorului Alexandru Ipsilante. În Anaforaua care însoţeşte acest Hrisov este menţionat că din Hotarul moşiei ca şi din venit, cetelor de moşneni se cuvin 60 taleri din cei 600 taleri, ceea ce concordă cu Cartea de Alegere de la 1802, unde li se atribuie moşnenilor tot 60 taleri, iar restul de 540 taleri se cuvin Buzeştilor şi Cârtieneştilor.

Actul de Aşezământ şi împărţeală, întocmit de către Iorgu Scipion, hotarnic şi inginer, la data de 21 decembrie 1866 se bazează pe hotărârea Înaltei Curţi nr. 93 din anul 1855 şi adusă la îndeplinire prin : actul de executare nr. 1153/1859; hotărniceasca lucrare a celor 24 boieri hotarnici ; precum şi celelalte acte de aşezăminte, prezentate anterior anului 1866, hrisoavele ; donaţiile de acte de zestre din anii 1864, respectiv 1865, din care rezultă că neamurile Cârstieneştilor şi Buzeştilor au fost din vechime –fraţi de moşie, care au stăpânit această mare moşie, care au stăpânit această mare moşie, în devălmăşie.

Actul de Aşezământ şi Împărţeală din 1866 realizează o aşezare şi o delimitare mai clară a ariei de proprietate, o evidenţă a proprietarilor, o formă mai clară decât aceea de devălmăşie :

Moşia Cârstieneştilor este aşezată „în partea despre soare apune a apii Buzăului, începând din gura apii Bâsca Chiojdului, unde toarnă în apa Buzăului, de acolo apucă pe cursul apei Bâsca Chiojdului în susu până unde se întâlneşte cu Apa Bâsca Fără Cale ; de acolo hotarul apucă spre miază noapte dreptu în Vadurile Siretului, de acolo pe parcursul apei Siriului în josu, înspre soare răsare, până unde toarnă Siriul în Apa Buzăului în josu şi merge până în Gura Apii Bâsca Chiojdului, unde se încheie tot ocolul.

Moşia Buzeştilor, este aşezată în partea dinspre soare răsare a Apii Buzăului, începând din Gura Văii Sibiciului unde toarnă în apa Buzăului, pă cursul apii Sibiciului de susu înspre soare răsare dreptu în Fântâna lui Drăgan şi dreptu în Gura Isvorului Călugăru, unde toarnă în apa Bălănesei, de acolo hotarul apucă miază noapte în Poiana Piscul Mărului, pân Plaiul Mortatului drept în piatra Secului ; de acolo Hotarul apucă înspre soare apune pe cursul Apii Isvoru Săcuiului până unde toarnă în Apa Bâsca Mică; apucă pe Apa Bâsca Mică în jos până în Gura Apii Păltinişului unde toarnă Păltinişu în Apa Bâsca Rusalii, de acolo hotarul apucă înspre miază noapte pa Apa Păltiniuşului unde toarnă Păltinişu în Apa Bâsca Rusalii, de acolo hotarul apucă înspre miază noapte pa Apa Plătinişului în susu până în obârşia acestui izvor ; de acolo hotarul merge totu înspre miază noapte peste muchie şi dreptu în Fântâna Isvorului Prunci; de acolo pa cursul isvorului pruncii în jos până unde toarnă în Apa Crasnei, de acolo pe cursul apei Sasaucii în susu înspre miază noapte dreptu în poiana cu Fântâna Cepii pe isvorul Cepii, ce zice şi Harţagelu în jos până unde toarnă în apa Harţagului ; de acolo apucă pe apa Harţagului înspre soare apune în jos până unde toarnă în Apa Buzău, de acolo hotarul apucă pă cursul Apii Buzăului în josu înspre miază zi şi merge până în Gura Văii Sibiciului ; unde se încheie ocolul trupului de moşie.

T.C.L. „ prin puterea drepturilor ce am, prin actul de asezământ zestre şi donaţie .. am primit să iau moşia cuprinsă intracescu oclou începând hotarul, din Gura Apii Siriului înspre soare apune în susu până în vândurile Sirrlor, de acolo hotarul se întoarce spre miazăzi în linie dreaptă şi da în Gura Apii Bâsca Fără Cale, care toarnă în Bâsca Chiojdului, unde coboară în jos, până în Gura Apei Zeletinului ; de acolo hotarul se întoarce spre soare apună pa cursul apii Zeletinului, până la obârşie, de acolo pe Hotarul moşnenilor din Comunele: Poseşti, Râncezi, Ceraşi, Slon, până ce dă în Apa Teleajenul Mic; de acolo hotarul apucă pă cursul apii Teleajenului Mic însusu spre miazănoapte până în Vârful Boncutei, de aici pe hotarul unguresc, până în vârful Giurgiului ; de acolo hotarul apusă înspre miazăzi, pe hotarul moşnenilor vrânceni, până în piatra Secuiului, de acolo pe cursul Apii Secuiului în jos până unde toarnă în apa Bâsca Mică, trece apa Bâsca Mică, coboară pe cursul apii Bâsca Mică în josu, până în Gura Apii Păltinisilor, unde toarnă în apa Bâsca Rusilei, de acolo hotarul apucă înspre miază noapte pe apa Păltinişului în sus până în obârşia acestui izvor.

De acolo Merge spre miază noapte peste muchie şi drept în Fântâna Izvorul Pruncii, de acolo pe isvorul Pruncii în jos până unde toarnă în apa Caşocii, pă cursul apeii Caşocii în sus, până în Poiana Apa Cepii; de acolo apucă pe Apa Cepii, cei zice şi Hartagelu până unde toarnă în apa Hartagului, în jos înspre soare apune pe apa Harsagului în jos până unde toarnă Hartagul în apa Buzăului, unde se închei tot ocolul trupului de moşie, aleasă pe seama dumnealui T.C.L.”.

„Trupurile de moşie numite dintre râuri şi Spidişul Arsele, care au fost alese pentru dumnealui T.C.L., ca zestre şi să le stăpânească fără nici un fel de amestec din partea obştilor Buzeşti şi Cârstieneşti , şi fără nici un fel de schimbare”.

În anul 1910, apare Codul Silvic, o nouă formă de organizare a munţilor din mare moşie Pătârlagele – Lereşti .

Până la acea dată existau sun diverse forme un număr de 40 de cete de moşneni, fie provenite din cetele arătate în Cartea de Alegere de la 1805. fie constituite după Actul de Aşezământ şi Împărţeală din 1866.

Începând cu anul 1910, aceste cete de moşneni se organizează în obşti . Din întregul perimetrul devălmaş al moşiei Pătârlagele – Lerescu, obştile ocupau doar o porţiune mică (23.029 ha) în apropiata limită a intravilanului localităţilor unde aceştia locuiau, restul aparţinea moşnenilor Buzoieni şi Cârstieneşti, care aveau ¼ . iar T.C.L. 2/3.

Se reţine că prin actul de vânzare cumpărare autentificat la data de 13 septembrie 1912, prin care T.C.L. a vândut fiului Constantin Crăciun Lupu (C.T. Alan Delasiriu ) toate drepturile asupra munţilor, luncilor şi altor locuri din Judeţul Buzău, din cuprinsul vechi – Comuna Păltineni, Nehoiu, Nehoiaşi, Bâsca, Gura Teghii, Mlăjet şi pe care vânzătorul le avea din actele descrise la fila 1 din acest contract, pe care le-a transmis cumpărătorului.

Act de vânzare cumpărare, autentificat sub nr. 2802 din data de 19 iunie 1912, prin care T.C.L., vinde fiului său Constantin T.C.L., munţi şi locuiri cuprinse în cele 7 acte prin care le descrie în cuprinsul contractului de vânzare cumpărare actele nr. 6 şi 7 fiind chiar vizate de Tribunalul Ilfov- Secţia a II –a la 4 octombrie 1874.

Act de vânzare cumpărare, autentificat sub nr.4575 şi transcris sub nr. 5880, prin care T.C.L., a vândut fiului Constantin T.C.L. (C.T. Alan Delasiriu ) la data de 4 decembrie 1915 prin care a vândut terenurile descrise în preambulul contractului de vânzare cumpărare, vânzătorul având aceste drepturi asupra terenurilor de la autorii săi Lupu Cârstienescu şi bunica sa.

Se reţine şi că existenţa dreptului de proprietate al autorilor petentului este dovedită şi întrucât prin procesele pe care aceştia îşi apără dreptul de proprietate împotriva terţilor, astfel în anul 1915 T.C.L., împreună cu fiul său Constantin T.C.L. (C.T.Alan Delasiriu ) au chemat în judecată Familia Maican, fiind acuzată de uzurparea Munţilor din Masivul Penteleu, primit în mod expres de către C.T.Alan Delasiriu, de la Prinţul Ghica, conform Daniei din 1848 şi confirmată prin Actul de Aşezământ şi Împărţeală din 1866. Moartea lui C.T.Alan Delasiriu în anul 1947, precum şi procesul naţionalizării au condus la nesoluţionare cauzei procesului, început în anul 1915-1916 şi continuat până în anul 1946, sentinţe care s-au referit la moşneni.

La data de 02. mai 1925 C.T. Alan Delasiriu a formulat la Tribunalul Buzău, Secţia I acţiune împotriva moştenitorilor Maican, Soc.Groedel, Ministerului de Domenii şi Petre Sachelarie, ce făcea obiectul dosarului 1923/1915.

De asemenea se reţine că o dovadă a dreptului de proprietate şi următoarea stare de fapt reţinută în considerentele sentinţei civile nr. 99/1945, pronunţate în dosarul nr. 2812/1944 al Tribunalului Buzău : „ Considerând că din examinarea tuturor acestor acte rezultă că la originea întregului domeniu, care cuprinde munţii Buzăului, singura porţiune în discuţie ca obiect al procesului de faţă, a fost un singur hotar, adică o moşie, care a fost dată în stăpânirea a două persoane, Sandu Buzescu şi Crăciun Cârstienescu, a căror spiţă de neam este trecută la finele documentului „ s-a desfăşurat într-o instanţă specială, iar nu instanţă de drept comun, hotărârea fiind recurată, însă neexistând dovada modului în care au fost soluţionate recursurile, însă neexistând dovada modului în care au fost soluţionate recursurile, cunoscându-se doar că judecata a fost amânată nejustificat, până la data apariţiei Constituţiei 1948, când pădurile au devenit proprietatea întregului popor.

Existenţa lui Constantin T.C.L. (C.T.Alan Delasiriu ca parte, în cele trei dosare conexate prin cererea 2840/15.12.1915 aflate pe rolul Tribunalului Buzău – Secţia I-a Civilă , în calitate de reclamant, în contradictoriu cu Maiorul Rătescu, moşnenii Neohesani, rezultă din cuprinsul dosarului în care s-a pronunţat sentinţa 99/1946, începute în 1915-„Concluziuni” – formulate de C.T.Alan Delasiriu şi avocaţii Hugo Friedman, C. Grigorian: „Statul deţine în Munţii Buzăului, pe teritoriul Comunei Nehoiaş, un teritoriu învecinat la apus cu apa Buzăului, la miază-noapte cu apa Giurca mare, la miază-zi cu apa Casauca, iar la răsărit cu o linie, ce trece prin Vârful Bertei, între Casaucute şi Vârful Ciobanului, linie prin care terenul de mai sus se desparte de porţiunea deţinută de D-na Paulina de Hasenstein, în privinţa căreia facem toate rezervele . Aceste terenuri se revendică de moşnenii Nehoeşani, de erezii defunctului maior Retescu şi de către subsemnatul C.T.Alan Delasiriu.

La 25 aprilie 1915 intentează acţiune în revendicare şi C.A.Delasiriu, pentru acelaşi teren.

Toate aceste trei acţiuni în revendicare au fost conexate prin jurnalul nr.7840/15.decembrie 1915 al tribunalului Buzău – Secţia 1 Civilă .

Temeiul acţiunii lui C.A. Delasiriu a fost precizat, în contradictoriu cu Statul, cu Moşnenii şi cu erezii Retescu, prin concluziile orale puse în şedinţa de la 20 iunie 1922, când cerând şi admiţându-ni-se oareca probatorii , am arătat că Delasiriu revendica terenul dintre Giurca şi Casauca cu drepturile Cârstieneştilor, după tată şi ale Buzeştilor , după mamă şi ca din întinderea terenului revendică numai o porţiune indiviză de 540 din 600, iar restul se cuvine moşnenilor.

Arătă că C.T. Alan Delasiriu (Constantin T.C.L. ) şi T.C.L. nu figurează cu vânzarea de pădure în Comunele Nehoiu, Nehoiaşu, Gura Teghii, Bâsca Chiojd, Cislău, Goideşti, Siriu, Cătina, Colţi, Pănătău şi Vipereşti în perioada 1936-1948. Depunem în acest sens adresa nr. 341/2009 comunicată d-lui N.T. şi SC, ********** S.R.L. de către Direcţia Judeţeană Buzău .

Instanţa reţine că, în dovedirea dreptului de proprietate s-a depus la dosar copie certificată de către Arhivele Naţionale de pe „schiţă plan întocmită în luna iulie 1915 de către inginer hotarnic căpitan Cerbescu „ ce cuprinde suprafeţele de teren forestier aflate în proprietatea lui Constantin Alan Delasiriu în anul 1915, terenuri ce formau obiectul dosarelor civile menţionate în considerente .

De asemenea prin expertiza extrajudiciară, precum şi prin anexele intitulate „plan de amplasament în delimitare”, întocmit de către expert Badea Emil , identifică individualizează şi delimitează terenurile proprietatea autorilor petentului, precum şi terenurile proprietatea altor persoane având ca temei actele de proprietate analizate în cele ce preced, expertul constatând că perimetrul domeniilor Păduri si Gloduri ce a aparţinut boierilor Sandu Buzescu si Crăciun Cârstinescu, este descris în amănunt Hrislovul Domnului Tării Româneşti Nicolae Alexandru Mavrocordat din 14 .octombrie 1723, astfel: hotarul acestei moşii Pătârlagele – Lerescul … din dreptul Gurii apei Bâsca Chiojdului, unde vărsa în apa Buzăului, apuca pe scursul apei Buzăului în jos spre soarele răsare, merge până în gura apei Bălăneşti, unde toarnă apa Bălănesei în apa Buzăului ;da acolo hotarul întoarce înspre amiază-noapte pe scursul apei Bălănesei, în sus până în gura izvorului Călugărului unde toarnă izvorul în apa Bălănesei ; de acolo hotarul moşiei merge tot spre amiază – noapte pa den jos pe poiana Piscului Mărului, de acolo prin pădure drept în Piscul Mortarului până în piatra secuiului ; de acolo hotarul merge puţin de acostişul pân pădure drept în sus, pă den sus de poiana muntelui Neharna; de acolo tot pân pădure înspre amiază noapte drept înainte pă dinsus de poiana Muşelor şi drept în vârful muntelui Giurgiului, până dinsus de poiana de unde se rup izvoarele; de acolo hotarul se întoarce înspre soare apune, tot pe hotarul unguresc până de-n sus de poiana Botelor, trece apa Buzăului şi merge drept în Gura Crasnei Siriului ; De acolo tot pe hotarul unguresc până la Curmătura Crasnei Siriului de unde merge drept în vârful muntelui Bocârna cei zice şi Tătaru ;de acolo hotarul se întoarnă înspre miazăzi apucând pe cursul apei izvorului Teleajenului mic de unde se rupe izvorul, merge pe cursul apei în jos prea amiază zi până la hotarul moşnenilor ceresari;de acolo hotarul merge înspre soare răsare pe hotarul moşnenilor cereşani ; de acolo hotarul merge înspre soare răsare pe hotarul moşenenilor cereşani şi poseşti şi tot înspre soare răsare merge spre cursul apei Zeletinului în jos până de toarnă în apa Zeletinului în apa Bâsca Chiojdului, merge spre scursul apei Bâsca Chiojdului, în josul până unde toarnă în apa Buzăului de acolo trece apa Buzăului,la Piatra Înşelată , unde se încheie tot ocolul acestui hotar”.

La 12.02.1780 Domnitorul Alexandri Ipsilanti împarte muntele Siriu cu toate Subdiviziunile sale astfel : o parte Moşnenilor Starchiojdeni, o partea moşnenilor de Bâsca.

Partea ce li se cuvine Moşenilor Starchiojdu de Prahova şi moşnenilor Chiojdu de Bâsca (Bâsca Chiojd) este egală cu 60 taleri din 600 taleri, cât măsura marea moşie Pătârlagele – Lerescu, după Mavrocordat adică : 540 taleri revenea neamurilor Cârstieneşti şi Buzeşti ; 21 taleri revene moşnenilor Starchiojdu; 21 taleri revenea moşnenilor Chiojdu de Bâsca şi 13 taleri revenea Moşnenilor Mercaneşti.

La 14.02.1780, Ocolul Moşiei Sibicenilor se constituie astfel: .. den Gura Văii Sibiciului, unde toarnă apa Buzăului, dă acolo apucă pă cursul apei Buzăului în jos, înspre miază-zi până în dreptul Gurii Apii Bâsca Chiojdului şi tot pă cursul Apii Buzăului în jos până în Gura Apii Bălăneşti unde toarnă în apa Buzăului, dă acolo Hotarul apucă înspre miază noapte pe cursul apii Bălăneşti în sus până în Gura Izvorului Călugăru, unde toarnă în apa Bălăneşti ; dă acolo hotarul apucă spre soare apune drept în Fântâna lui Drăgan şi drept în fântâna Apii Văii Sibiciului ; dă acolo pă cursul Apii Sibiciuluji de Jos până unde toarnă în apa Buzăului, unde se încheie tot Ocolul Hotarului Pănătău, care din vechime se numea Mârzeasca sau Frigeasca.

La 16 august 1794, Domnul Alexandru Moruzii, întăreşte Ocolnica cu hotarele Moşiei Lereşti făcută de Paharnicu Racoviţă, Srdarul Alexandru Filipescu, Ioan Manu Vtori şi cei 24 Boierei Hotarnici .

La 28.04.1798 neamurile Cârstieneşti şi Buzeşti au încheiat un Aşezământ prin care se recunoaşte frăţia de moşie ce uşura apărarea proprietăţii de uzurpatori.

La 12 iunie 1802, în vremea domnitorului Constantin Şutu Voievod, se întocmeşte Cartea de Alegere atât a drepturilor câr şi a spiţei neamurilor Cârstieneşti şi Buzeşti .

Această Carte de Alegere s-a făcut cu acordul tuturor moşnenilor şi megieşilor: cetaşii lui Popa Moise din Mlăjet; cetaşii lui Popa Ion din Păltineni ; cetaşii lui Popa Stoica din Brăeşti, cetaşii lui Dumitru din Pătârlagele ; cetaşii lui Petre Codescu din Starchiojdu, cetaşii lui Dumitru Frige din Bătrâni, cetaşii lui Dorobanţu din Ceraşi .

Aceasta ar fi prima atestare documentară a proprietăţii moşnenilor, a căror venituri şi stânjeni sunt luate după Foia Popii lui Dumitru, care stabileşte cu certitudine împărţeala între ei.

Cele două neamuri Buzeşti şi Cârstieneşti, îşi iau venitul şi stânjenii după Puterea Hrisoavelor ce le au la mâna lor .

La 14 mai 1805, cu prilejul judecării între moşneni, Cartea de Alegere din 1802 este întărită, tot de domnitorul Alexandru Ipsilanti, prin actul de Aşezământ, după raportul ispravnicilor din Sus Saac, privind cercetarea şi împăciuirea moşnenilor Chiojdeni din Bâsca, Srachiojdeni şi Lereşti Păltineni pentru moşiile şi munţii lor din Sus Saac, unde se păstrează în continuare proporţia de 60 din 600, astfel : 60 taleri revine cetelor de moşneni ;540 taleri revine neamurilor Cârstieneşti şi Buzeşti .

Spiţa neamurilor Cârstieneşti şi Buzeşti, după Cartea de alegere din 1802, întărită de domnitorul Constantin Alexandru Ipsilanti -14 mai 1805.- Preda Buzescu – fără urmaşi .

I .Stanciu Buzescu – Stroe Buzescu- fără urmaşi

– Radu Burescu – Dumitru – fără urmaşi

- Nan Stoica Sandu

- Stan Ion Smaranda

II. Sinu Cârstienescu – Oprea Cârstienescu – fără urmaşi

-          Aldimir – fără urmaşi

-          Cârstean Cârstienescu

Stanislav – Cârstienas – Crăciun –Lupu – Toma Crăciun Lupu .

T.C.L. descendent după tată (Crăciun Lupu Cârstienescu ) se căsătoreşte cu Smaranda Buzescu, descendenţa după tată (Ion Stan Sandu Buzescu) drept pentru care se întocmeşte „Actul de zestre” Încheiat la data de 03.01.1864.

Actul de Aşezământ şi împărţeală, întocmit de către Iorgu Scipion, hotarnic şi inginer, la data de 21 decembrie 1866 se bazează pe hotărârea Înaltei Curţi nr. 93 din anul 1855 şi adusă la îndeplinire prin : actul de executare nr. 1153/1859; hotărniceasca lucrare a celor 24 boieri hotarnici ; precum şi celelalte acte de aşezăminte, prezentate anterior anului 1866, hrisoavele ; donaţiile de acte de zestre din anii 1864, respectiv 1865, din care rezultă că neamurile Cârstieneştilor şi Buzeştilor au fost din vechime –fraţi de moşie, care au stăpânit această mare moşie, care au stăpânit această mare moşie, în devălmăşie.

Actul de Aşezământ şi Împărţeală din 1866 realizează o aşezare şi o delimitare mai clară a ariei de proprietate, o evidenţă a proprietarilor, o formă mai clară decât aceea de devălmăşie :

Moşia Cârstieneştilor este aşezată „în partea despre soare apune a apii Buzăului, începând din gura apii Bâsca Chiojdului, unde toarnă în apa Buzăului, de acolo apucă pe cursul apei Bâsca Chiojdului în susu până unde se întâlneşte cu Apa Bâsca Fără Cale ; de acolo hotarul apucă spre miază noapte dreptu în Vadurile Siretului, de acolo pe parcursul apei Siriului în josu, înspre soare răsare, până unde toarnă Siriul în Apa Buzăului în josu şi merge până în Gura Apii Bâsca Chiojdului, unde se încheie tot ocolul.

Moşia Buzeştilor, este aşezată în partea dinspre soare răsare a Apii Buzăului, începând din Gura Văii Sibiciului unde toarnă în apa Buzăului, pă cursul apii Sibiciului de susu înspre soare răsare dreptu în Fântâna lui Drăgan şi dreptu în Gura Isvorului Călugăru, unde toarnă în apa Bălănesei, de acolo hotarul apucă miază noapte în Poiana Piscul Mărului, pân Plaiul Mortatului drept în piatra Secului ; de acolo Hotarul apucă înspre soare apune pe cursul Apii Isvoru Săcuiului până unde toarnă în Apa Bâsca Mică; apucă pe Apa Bâsca Mică în jos până în Gura Apii Păltinişului unde toarnă Păltinişu în Apa Bâsca Rusalii, de acolo hotarul apucă înspre miază noapte pa Apa Păltiniuşului unde toarnă Păltinişu în Apa Bâsca Rusalii, de acolo hotarul apucă înspre miază noapte pa Apa Plătinişului în susu până în obârşia acestui izvor ; de acolo hotarul merge totu înspre miază noapte peste muchie şi dreptu în Fântâna Isvorului Prunci; de acolo pa cursul isvorului pruncii în jos până unde toarnă în Apa Crasnei, de acolo pe cursul apei Sasaucii în susu înspre miază noapte dreptu în poiana cu Fântâna Cepii pe isvorul Cepii, ce zice şi Harţagelu în jos până unde toarnă în apa Harţagului ; de acolo apucă pe apa Harţagului înspre soare apune în jos până unde toarnă în Apa Buzău, de acolo hotarul apucă pă cursul Apii Buzăului în josu înspre miază zi şi merge până în Gura Văii Sibiciului ; unde se încheie ocolul trupului de moşie.

T.C.L. „ prin puterea drepturilor ce am, prin actul de aşezământ zestre şi donaţie .. am primit să iau moşia cuprinsă intracescu oclou începând hotarul, din Gura Apii Siriului înspre soare apune în susu până în vânturile Sirrlor, de acolo hotarul se întoarce spre miazăzi în linie dreaptă şi da în Gura Apii Bâsca Frăcă Cale, care toarnă în Bâsca Chiojdului, unde coboară în jos, până în Gura Apei Zeletinului ; de acolo hotarul se întoarce spre soare apună pa cursul apii Zeletinului, până la obârşie, de acolo pe Hotarul moşnenilor din Comunele: Poseşti, Râncezi, Ceraşi, Slon, până ce dă în Apa Teleajenul Mic; de acolo hotarul apucă pă cursul apii Teleajenului Mic însusu spre miazănoapte până în Vârful Boncutei, de aici pe hotarul unguresc, până în vârful Giurgiului ; de acolo hotarul apusă înspre miazăzi, pe hotarul moşnenilor vrânceni, până în piatra Secuiului, de acolo pe cursul Apii Secuiului în jos până unde toarnă în apa Bâsca Mică, trece apa Bâsca Mică, coboară pe cursul apii Bâsca Mică în josu, până în Gura Apii Păltinisilor, unde toarnă în apa Bâsca Rusilei, de acolo hotarul apucă înspre miazp noapte pe apa Păltinişului în sus până în obârşia acestui izvor.

De acolo Merge spre miază noapte peste muchie şi drept în Fântâna Izvorul Pruncii, de acolo pe isvorul Pruncii în jos până unde toarnă în apa Caşocii, pă cursul apeii Caşocii în sus, până în Poiana Apa Cepii; de acolo apucă pe Apa Cepii, cei zice şi Hartagelu până unde toarnă în apa Hartagului, în jos înspre soare apune pe apa Harsagului în jos până unde toarnă Hartagul în apa Buzăului, unde se închei tot ocolul trupului de moşie, aleasă pe seama dumnealui T.C.L.”.

„Trupurile de moşie numite dintre râuri şi Spidişul Arsele, care au fost alese pentru dumnealui T.C.L., ca zestre şi să le stăpânească fără nici un fel de amestec din partea obştilor Buzeşti şi Cârstieneşti , şi fără nici un fel de schimbare”.

În anul 1910, apare Codul Silvic, o nouă formă de organizare a munţilor din mare moşie Pătârlagele – Lereşti .

Până la acea dată existau sun diverse forme un număr de 40 de cete de moşneni, fie provenite din cetele arătate în Cartea de Alegere de la 1805. fie constituite după Actul de Aşezământ şi Împărţeală din 1866.

Începând cu anul 1910, aceste cete de moşneni se organizează în obşti, legal constituite cum ar fi : pe malul stâng al râului Buzău – Obşea Tehărău =2527 ha, Obştea Moşnenilor Buzoieni =6705 ha, în Caşoca; pe malul drept al râului Buzău – Obştea Pâslîreasa, Nehoiu, Nehoiaşu, Pâslari , Albinari =3.142 ha ; Obştea Cătiaşu Poieniţele 117 ha; Obştea Monteioru =809 ha; obştea Jariştea = 759 ha în Monteoru şi 816 ha în Nehoiaşu; Obştea Starchiojd =3069 ha ; Obştea Siriu, Chiojdu =2240 ha; Obştile Râbei, Minculeşti şi Cheia Buzăului = 2845 ha. Total =23.09 ha.

Din întregul perimetrul devălmaş al moşiei Pătârlagele – Lerescu, obştile ocupau doar o porţiune mică (23.029 ha) în apropiata limită a intravilanului localităţilor unde aceştia locuiau, restul aparţinea moşnenilor Buzoieni şi Cârstieneşti, care aveau ¼ . iar T.C.L. 2/3.

După apariţia Codului Silvic se înfiinţează M.U.F. urile şi C.A.P.S-urile stabilindu-se domeniile SUSAAC (judeţul Buzău, parte din judeţele Prahova, Braşov şi Covasna)

Conform Codului Silvic în acea perioadă funcţionau trei ocoale : Ocolul Silvic Cislău, Ocolul Silvic Nehoiaşu şi Ocolul Silvic Gura Teghii .

Conform C.A.P.S. Ocolul Silvic Nehoiaşu deţinea: -2260,00 ha –U.P. V Harţagu, luată de la Ioniţă Păltineanu în 1887

- 368,61 ha – U.P Giurca Mare

- 352,25 ha-U.P. II Monteoru, luată în 1946

- 267,51 Ha –U-P- III Siriu

- 522,50 Ha –Spitalul Civic Eforie, Bucureşti, în Pădurea Cătiaşului.

—————————————————

-          3770,87 Ha – Total

-          Restul până la 10827 Ha ce aparţine statului conform CAPS-ului, se află în afara perimetrului revendicat al proprietăţii lui T.C.L..

-          În anul 1915 T.C.L. împreună cu fiul său Constantin Toma Alan Delasiriu, cheamă în judecată pe Familia Maican fiind acuzaţi de uzurparea Munţilor din masivul Penteleu primind în mod expres de reclamant de la prinţul Ghica, conform Daniei din 1848 si confirmată prin actul de „ Actul de aşezământ si împărţeala din 1866&r