Ethan A. Huff

Natural News

Joi, 4 Februarie  2010

Legea din 1976 privind controlul substantelor toxice (TSCA) prevede că producătorii de produse care conţin substanţe chimice cu potenţial toxic sa dezvăluie ingredientelor lor guvernului federal; cu toate acestea, exista o portiţă de scpare, în sensul ca permite producătorilor să nu comunice, în mod arbitrar, informaţii pe care le consideră sensibile pentru afacerile lor. Ca rezultat, peste 17.000 de produsele chimice rămână secrete, nu numai fata public, dar si fata de oficialii guvernamentali.

În fiecare an, peste 700 de substanţe chimice noi sunt introduse de către producători, dintre care multe nu sunt divulgate catre public sau agenţii guvernamentale. Aproximativ 95 % din notele informative transmise Guvernului, privind aparitia substantelor chimice noi, solicita pastrarea unui oarecare secret. Criticii pretind că producătorii exploatează intenţia iniţială a TSCA, abuzand de ea pentru a ascunde informaţii sensibile despre ingrediente care sunt susceptibile de a fi toxice si care altfel ar putea fi interzise.

Pentru prima dată în mai mulţi ani, Congresul abordeaza problema abuzului, cu promisiuni de reformare a actelor de reglementare. Grupurile de ecologisti si consumatori, în colaborare cu multi oficiali guvernamentali, cer ca toate informaţiile despre ingrediente sa fie făcute publice fără excepţii.

Mike Walls, Vice-presedinte al Consiliului de chimie american, spune altceva, insistând că divulgarea publica ar face cunoscute informaţii confidenţiale de care ar putea beneficia concurenţii şi le-ar afecta afacerile. El crede că nici macar numele sau adresele producătorilor nu ar fi trebuit să fie făcute publice, deoarece concurenţii pot urmări     într-un fel informaţiile şi ar putea descifra reţete secrete.

Conform registrelor APE, mai mult de jumătate din cele 65 de rapoarte cu "risc considerabil", prezentate de agenţie in luna Martie a anului trecut, au implicat substanţe chimice secrete. Dintre acestea, 151 dintre acestea sunt produse în cantităţi de peste un milion de tone pe an şi zece dintre acestea sunt utilizate în principal în produsele pentru copii.

Anul trecut, o deversare de chimicale in Colorado, aproape a costat-o viata pe o asistentă medicală, după ce aceasta a tratat un om care a fost expus la deseurile chimice. După recuperarea lui, Cathy Behr s-a îmbolnăvit grav ea însăşi, plămânii ei umplandu-se cu lichid şi ficatului ei fiind pe punctul de a ceda. Medicii ingrijorati au urmărit contaminarea înapoi la sursa, la un produs numit ZetaFlow, produs de Weatherford International. După ce au solicitat informaţii, Weatherford a furnizat unele materiale, dar a utilizat statutul confidential al ZetaFlow pentru a refuza divulgarea ingredientelor sale secrete.
Nici pana azi, Behr nu ştie exact ce a declanşat problemele si aproape i-a cauzat moartea. Ea ar dori să vadă o listă a tuturor substanţelor chimice conţinute în ZetaFlow. Este, de asemenea, de părere că toate ingredientele din produsele chimice ar trebui să fie făcute publice pentru a asigura siguranţa. Ea continuă să sufere de probleme respiratorii, ca urmare a substanţelor chimice necunoscute.

Steve Owens, administrator asistent al Oficiului EPA pentru prevenire, pesticide şi  substanţe toxice, a ajuns în primul sau pots în Iulie şi, în termen de o săptămână, a anulat protectia confidenţialităţii pentru 530 produse chimice. În fiecare dintre aceste cazuri, producătorii au obţinut protectie pentru ingredientele care, altfel ar fi fost puse la dispoziţia publicului, pe site-urile producătorilor şi în reviste de comerţ.

Lynn Goldman, un fost funcţionar EPA, care acum lucrează ca medic pediatru şi epidemiolog la Şcoala de Sănătate Publică Johns Hopkins Bloomberg, a explicat că puţinii oficiali EPA, care sunt în cunostinta de cauza despre produsele chimice secrete, nu au suficiente informaţii pentru a evalua singuri, în mod corespunzător, riscul şi, din punct de vedere legal, sunt obligati sa nu divulge nimanui informaţiile la care au acces.

Funcţionarii care, în mod normal, ar putea ajuta, nu sunt în măsură să facă acest lucru, deoarece acestia nu au acces la ingrediente secrete. Astfel, întregul sistem este incapabil să funcţioneze în mod corespunzător, din cauza secretelor.

Atunci când produsele chimice specifice sunt interzise din motive de siguranţă, producătorii, de multe ori, le schimba putin şi încep să le utilizeze din nou ca ingrediente secrete. Heather Stapleton, chimist la Universitatea Duke, a vazut un caz de acest tip  în timp ce studia substantele de încetinire a arderii. Ea a lucrat luni de zile pentru a identifica o substanţă chimică găsita în eşantioanele de praf prelevate de la casele din Boston, dar i-a fost imposibil sa se descurca singura. În timp ce era la o conferinţă, ea a realizat, vazand o diagrama, că produsul chimic misterios era o versiune uşor modificata a altului, care fusese interzis pentru ca afecta reproducerea si alte functii.

Richard Wiles, Prim-Vicepresedinte al Grupului de lucru pentru mediu (EWG), consideră că există mii de substanţe chimice folosite în prezent, care sunt cu potenţial toxic şi despre care oamenii nu realizează ca sunt acolo. El se întreabă cum e posibil sa-si faca treaba o agenţie de reglementare cum este EPA, chiar şi atunci când foarte multe dintre substanţele chimice care se presupune ca trebuie sa le reglementeze sunt ascunse fata de Agenţie şi fata de public.

Oficialii Federali lucreaza la impunerea unor legi care ar cere producătorilor să furnizeze dovezi şi justificare pentru pastrarea secretului in privinta unui produs chimic. În conformitate cu propunerea lor, sarcina dovedirii ar fi a producătorilor, care trebuie sa arate că divulgarea ar dăuna afacerilor. EPA va avea apoi  90 de zile pentru a contesta cererea şi a dovedi contrariul, în cazul în care considera necesar.

Altii nu cred in această idee, insistând asupra faptului că, în cazul în care sănătatea publică trebuie să fie protejata, atunci nici un produs chimic ar trebui să rămână un secret.