Dezbateri in jurul faptului ca mostenitorilor nu li se permite accesul la dosarul medical al autorului lor decedat intr-un caz suspectat de malpraxis. Cazul Tecuceanu. Cazul Vuza.malpraxis
---------- Forwarded message ----------From: D. Vuza
Date: 2010/1/28
Subject: Domnului Senator Iulian Urban, personal - In legatura cu refuzurile in cazul Tecuceanu si al subsemnatului
To: iulian.urban@gmail.com
Stimate Domnule Senator,
Ma adresez din nou domniei voastre, prilejul fiind dat de agitatia din presa in jurul refuzului pe care l-a primit familia Tecuceanu ca urmare a cererii de a avea acces la dosarul medical al celui defunct.
Incep prin a-mi exprima din nou regretul si totodata nedumerirea ca domnia voastra nu ati considerat oportun sa va implicati in sustinerea luptei mele cu armata alba (= sistemul medical abuziv). Este de admirat modul in care v-ati implicat personal in cazul Laura Avram unde, din cate am inteles, ati obtinut unele victorii, sau v-ati afirmat disponibilitatea de a va implica din nou personal in sprijinul cadrelor medicale care ar avea de tras consecinte in urma refuzului de a se vaccina.
In ceea ce ma priveste, domnia voastra ati publicat intr-adevar pe site-ul personal trei scrisori pe care vi le-am trimis, iar celei dintai i-ati pus un titlu datator de speranta - "Lupta lui Dan Vuza cu sistemul medical romanesc trebuie sprijinita de societatea civila", pentru care v-am adus multumiri la timpul respectiv. Dar asta a fost tot. Societatea civila nu a gasit cu cale sa urmeze indemnul dumneavoastra. Cazul mediatizat recent a aratat inca odata ca in Romania, atentia nu se indreapta spre anomaliile societatii decat atunci cand cineva se loveste tare cu capul de prag.
Sunt cel putin doua motive pentru care ma consideram indreptatit sa beneficiez de atentia personala a domniei voastre, daca nu sub forma asistentei juridice, atunci macar acceptand un dialog sau o cooperare prin care sa gasim mijloacele cele mai adecvate pentru a combate dusmanul comun. Primul motiv - faptul ca pana la proba contrarie, familia mea pare sa fie prima victima a interdictiei abuzive asupra accesului la dosar impusa de legea 46/2003. Fara sa vrea, subsemnatul a devenit "veteran" al unei luptei care va intra in curand in al saptelea an si m-as fi asteptat ca in tot acest timp sa gasim o cale de a ne uni eforturile.
Al doilea motiv - ati aflat poate din articolul publicat in Tricolorul (http://www.ziarultricolorul.ro/?cmd=displaystory&story_id=167&format=html si http://www.ziarultricolorul.ro/?cmd=displaystory&story_id=192&format=html) si din materialele pe care le-am difuzat prin email, ca lupta pentru aflarea adevarului din dosar cu privire la cauzele incetarii din viata fac parte din contextul mai larg al actiunii de repunere in drepturi a memoriei parintelui meu, pe nedrept neglijat de istoria contemporana. George Pavel Vuza, autor al volumului Insemnarile unui procuror, a fost un eminent magistrat si un arhitect al institutiei moderne a procuraturii. Maladia care i-a pus capat vietii a fost consecinta directa a tensiunii confruntarilor cu regimul opresiv atunci cand a luat apararea celor persecutati pe nedrept, si totodata a conditiilor improprii de lucru impuse de regim. Deci cei ce se opun aflarii cauzelor incetarii sale din viata fac front comun cu opresorii din trecut. Pentru aceste motive mi-am pus increderea in spiritul de solidaritate al magistraturii romane si am sperat ca macar pentru memoria parintelui meu, daca nu pentru mine, veti sustine aceasta lupta, avand in vedere ca si domnia voastra, inainte de a fi om politic, sunteti om al legii la fel cum a fost si el si aparati dreptatea la fel cum a facut si el in conditii incomparabil mai vitrege.
Cronologic, lupta mea a inceput la zece zile de la incetarea din viata a parintelui, prin depunerea la Ministerul Sanatatii a memoriului inregistrat sub numarul 4629 din 10 februarie 2003, in care solicitam, printre altele, "eliberarea de copii după foile de observatii ale pacientului intocmite la departamentul de urgente maxime si la camera de reanimare a sectiei de medicina interna". Este foarte probabil prima cerere in acest sens care a fost inregistrata dupa intrarea in vigoare a legii 46/2003. Primul refuz justificat prin legea mentionata l-am primit de-abia in 2007, drept raspuns la cererea adresata unitatii medicale direct implicate. Va puteti desigur intreba, ce s-a intamplat intre 2003 si 2007? Realitatea este ca in intervalul amintit am continuat sa trimit memorii catre organele de stat, dar in toate raspunsurile primite de la administratia prezidentiala si de la colegiul medicilor (la unele memorii nu am primit nici un fel de raspuns) nu numai ca s-a evitat sa se faca referire la solicitarea de acces la dosar, dar nici macar nu s-au deranjat sa ma informeze ca exista o lege prin care ei isi justifica refuzul! Abia in 2005 am descoperit, din intamplare, legea 46/2003 si drept urmare am publicat articolul-manifest din Revista Romana de Bioetica, despre care imi faceam iluzia ca va trezi constiintele. Am fost din nou naiv.
De asemenea, in tot acest interval am incercat sa obtin sprijin juridic in vederea inceperii unei actiuni in justitie. Din nefericire am fost dezamagit de mai multi colegi de profesie ai domniei voastre, care fie ca m-au refuzat categoric de la inceput, fie ca m-au dus cu vorba ca sa renunt, nici unul din ei incumetandu-se "a se pune cu armata alba". Va aduceti aminte ca am incercat sa ma adresez si domniei voastre pentru asistenta juridica, in perioada cand tocmai erati la inceputul campaniei electorale iar eu eram refuzat de avocat dupa avocat. Insa persoana care v-a asistat in campanie nu mi-a oferit posibilitatea sa intru in legatura cu dumneavoastra. Ulterior am fost suprins sa constat ca din scrisoarea adresata domniei voastre pe care ati reprodus-o in pagina http://www.urbaniulian.ro/2009/10/16/dar-oare-se-trezeste-cineva-secrete-si-vaccinuri/, ati eliminat tocmai pasajul in care imi exprimam dezamagirea ca nu ati considerat oportun sa gasiti o modalitate mai concreta de a va alatura luptei mele.
Nu demult, v-am scris din nou cand am aflat despre declaratiile domnului prof. Vasile Astarastoae (http://www.avocatnet.ro/content/forum|displayTopicPage/topicID_50901/pageID_1/eliberare-copie-Foaie-de-observatie.html) conform carora confidentialitatea nu s-ar pastra fata de mostenitorii directi. Am primit atunci un raspuns, inteleg ca nu de la dumneavoastra personal ci de la echipa de consilieri. In raspuns se preciza ca "Senatorul Urban Iulian impreuna cu echipa sa de consilieri analizeaza posibilitatea interventiei legislative privitoare la armonizarea prevederilor referitoare la confidentialitatea informatiilor (...) cu dreptul familiilor pacientilor defuncti de a avea acces la aceste informatii".
Iata insa ca vremea a trecut si nu s-a produs nici un fel de "armonizare", intrucat azi suntem martori la refuzul oferit familiei Tecuceanu. Cu singura deosebire ca refuzul in cazul lui a facut imediat inconjurul presei si continua sa fie cap de afis, in timp ce in situatia mea, cu toate ca familia mea este foarte probabil prima din Romania care e afectata de un astfel de refuz, nu am gasit in fata presei decat usi inchise. Mai mult, dezbaterile publice pe tema accesului familiei la dosar, pe care le-am organizat cu sprijinul Ligii de cooperare cultural-stiintifica Romania-Franta, au fost toate sabotate de medii, care au refuzat sa dea publicitatii comunicatele ce le-au fost trimise. Nu este cazul sa discut aici daca la originea acestei situatii sta cumva faptul ca nu sunt actor ci doar cercetator, iar aceasta pozitie, in noua ierarhie romaneasca a valorilor, este mai degraba o rusine decat o cinste.
Imi permit sa apreciez ca, in situatia legii 46/2003, nu de "armonizare" e nevoie, ci de masuri mult mai energice pentru eliminarea unui non-sens legislativ! Practic, cei ce se ascund in spatele lipsei "consimtamantului explicit" al pacientului pentru a justifica interdictia de acces la dosar pentru familie, ne cer sa fim de acord cu urmatoarea absurditate. Mai intai, asa cum s-a intamplat in cazul din familia mea, pacientul se afla in ingrijirea familiei, care vegheaza asupra lui zi si noapte, isi ia raspunderea administrarii tratamentului care i-a fost prescris si are la dispozitie toate documentele medicale ale pacientului, inclusiv acelea care au rezultat din controalele efectuate la domiciliu (electrocardiograme, analize, etc.). Deci familia cunoaste in detaliu "datele medicale" ale pacientului. Pentru ca altfel n-ar putea nici macar sa-i acorde ingrijiri in mod responsabil! Apoi vine momentul nefericit cand pacientul trebuie transportat la o unitate a armatei albe. De ce oare, atunci cand pacientul a trecut de usa de fier a unitatii medicale, se considera ca in mod implicit (= opusul lui explicit din "consimtamantul explicit") pacientul s-ar fi lepadat de familia sa si dintr-odata n-ar mai fi de acord ca aceasta sa-i cunoasca datele medicale? Faptul ca familia se afla in posesia tuturor rezultatelor investigatiilor medicale anterioare internarii nu reprezinta insusi consimtamantul pacientului ca el n-are nimic de ascuns fata de familie? Un pacient care e atat de certat cu familia incat nu doreste sa i se cunoasca datele medicale n-are decat o singura optiune - sa-si gaseasca o modalitate "explicita" de a se izola de familie. Este nedrept ca din aceasta exceptie sa se faca regula. Altfel cum ati vedea urmatoarea situatie - vine doctorul acasa unde-l gaseste pe pacient in mijlocul familiei si evident nu-l va intreba "Esti de acord ca familia sa-ti vada electrocardiograma?" (asta ar mai lipsi - dar cu "progresele" in domeniul "drepturilor" personale, s-ar putea sa ajungem si acolo!) Iar cand pacientul e transportat la unitatea medicala, dintr-o data se presupune ca raspunsul pacientului ar trebui sa fie NU! Mai ales din partea acelor pacienti aflati in incapacitate de a exprima ceva in mod "explicit". Cine da dreptul acestor atentatori la Drepturile Omului sa puna optiunea care le convine lor in locul optiunii ne-exprimate a pacientului? Raspunsul nu poate fi decat unul - pentru ca in unitatea medicala se petrec lucruri suspecte de care familia nu trebuie sa ia cunostinta! Nu avem de-a face, in acest mod, cu o agresiune pe fata la adresa unitatii familiei sub masca ipocrita a "protejarii intimitatii" individului? Constitutia Romaniei prevede obligatia autoritatilor de a respecta in egala masura viata intima, privata si de familie, fara a autoriza incalcarea uneia din ele in numele celeilalte!
In vartejul mediatic din jurul cazului Tecuceanu, am avut prilejul sa constat revenirea domnului prof. Astarastoae cu o noua declaratie de data aceasta mai categorica (http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/884164/Dosarul-medical-al-actorului-Tecuceanu-tinut-la-secret) din care ni s-ar ingadui sa deducem ca interdictia asupra dosarului impusa familiei este o fapta in afara legii.
„Dupa decesul unui pacient, toate drepturile, inclusiv in ceea ce priveste dosarul medical, se transfera catre succesorii acestuia. Rudele care nu au primit actele cerute pot da in judecata institutul sau pot reclama situatia la Directia de Sanatate Publica ori la Ministerul Sanatatii”, considera Astarastoae.
Va rog sa aveti amabilitatea de a va exprima, in calitate de om al legii, opinia in legatura cu aceasta declaratie, avand in vedere ca ne aflam in fata unui punct de vedere sustinut in mod consecvent cu doua prilejuri, de catre insusi conducatorul organului de supervizare profesionala al sistemului medical. Ce pot sa inteleg de aici - ca in conformitate cu legea actuala si ambigua, familia are sau n-are drept de acces la dosar? Dumneavoastra, in calitate de aparator al intereselor cetateanului in relatia cu statul, considerati ca are sens recomandarea de a "reclama situatia la Directia de Sanatate Publica ori la Ministerul Sanatatii"? Daca da, atunci unde si cui, in mod exact, ar trebui inmanate reclamatiile? Nu cumva nu e si asta decat o recomandare de a cheltui timp si nervi in mod inutil, avand in vedere ca in 2007 m-am adresat in scris Ministerului Sanatatii care s-a scuturat de raspundere, considerand ca problema nu e de competenta sa?
Va rog de asemenea sa comentati pe marginea urmatoarei situatii legate tot de legea 46/2003, care arata inca odata ca in Romania legile sunt facute inadins suficient de ambigue pentru ca sa poata fi interpretate in interesul celor ce le aplica.
Art. 24 din legea in discutie prevede ca "Pacientul are acces la datele medicale personale". In masura in care dosarul medical este obiectul fizic in care sunt depozitate "datele medicale personale", intelegem ca prevederea face referire la dreptul pacientului de a avea acces la propriul dosar. O astfel de interpretare a fost confirmata si de domnul prof. Astarastoae, atunci cand, referindu-se la solicitarile pacientilor de a-si vedea propriul dosar, domnia sa a spus: "potrivit legii este o obligaţie să eliberezi o copie a foii de observaţie, dacă pacientul o cere" (http://www.avocatnet.ro/content/forum|displayTopicPage/topicID_50901/pageID_1/eliberare-copie-Foaie-de-observatie.html).
Daca urmariti consemnarea procesului legislativ prin care a trecut legea 46, veti observa ca in proiectul de lege a figurat in mod explicit "accesul la dosar" in formularea initiala a art. 24 si ca termenul "dosar" a fost ulterior eliminat. Cu un anumit scop pesemne, dupa cum se va vedea indata. In cursul dezbaterilor s-a motivat ca atunci cand se face referire la "date medicale personale" s-ar subintelege in mod automat ca e vorba de dosar. Daca participantilor la dezbateri li se cerea sa accepte respectiva asociatie conceptuala drept fireasca, practica de la nivelul executantilor legii arata ca asociatia in discutie nu este nici fireasca, nici automata. In particular, unitatea medicala care imi interzice accesul la dosarul parintelui are cu totul alta parere: in refuzul primit din partea lor, se invoca art. 12 din legea 46 conform caruia "Pacientul are dreptul sa solicite si sa primeasca, la externare, un rezumat scris al investigatiilor...", iar acum vine partea partea "originala" - SI NICIDECUM COPII ALE TUTUROR DOCUMENTELOR MEDICALE!
Cine da dreptul unei unitati medicale sa completeze dupa bunul plac prevederile legii, cand de fapt are obligatia sa respecte legea?
In cursul anului trecut s-a indurat in cele din urma un avocat sa ma sprijine in actiunea in instanta. In intampinarea pe care unitatea medicala a inaintat-o drept raspuns la actiune, ideea de mai sus a fost reluata in termeni si mai categorici. Invocandu-se din nou art. 12, acesta este interpretat in mod restrictiv, nu permisiv cum ar fi natural: "Dupa cum vedeti, nici chiar pacientul nu primeste copii ale datelor medicale". Ce sa vedem? Ca art. 12 vorbeste despre dreptul de a primi un rezumat. Pe care insa autorul intampinarii il transforma intr-o restrictie - doar la un rezumat are dreptul pacientul, nicidecum la intregul dosar!
Altfel spus, sa ne fie clar - nici macar pacientul insusi nu are acces la propriul dosar! Deci cu atat mai putin familia.
Acesta este "rationamentul" de o logica perfecta prin care unitatea medicala sustine cu inversunare secretul dosarului impus abuziv familiei. La cate distorsionari ale logicii nu recurge armata alba, numai sa ne ingradeasca accesul la adevar!
Fata de cele de mai sus, va rog sa comentati - in situatia in care pacientul nu-si poate vedea propriul dosar, care mai e intelesul conceptului de "date medicale personale" la care art. 24 din legea 46 îi da acces? Cumva inaltimea, greutatea si cnp-ul?
Prin interpretarea "originala" pe care unitatea medicala o da legii 46, suntem pusi in fata unei incalcari flagrante a legii? Daca da, ce intentionati sa faceti, in calitate de om al legii si de aparator al drepturilor consumatorului?
Pana cand vom fi nevoiti sa induram consecintele a tot felul de "contributii originale" la interpretarea unor legi care deja sunt prea strambe care sa mai aiba nevoie si de alte "indreptari"?
Va multumesc anticipat pentru timpul acordat.
In caz ca veti avea nevoie de documentele oficiale la care fac referiri mai sus, vi le pot pune la dispozitie sub forma electronica.
Intrucat consider ca este vorba de o problema de interes national, care vizeaza linistea vietii de familie, imi rezerv dreptul de a da publicitatii, la momentul oportun, aceasta scrisoare impreuna cu eventualul raspuns pe care il voi primi.
Cu deosebita stima,
Prof. Dr. Dan Tudor Vuza
Raspuns meu a fost deja scris aici http://www.urbaniulian.ro/2010/01/26/daca-senatul-nu-mi-ar-fi-respins-legea-spitalul-nu-putea-refuza-sa-dea-fisa-medicala-a-lui-toni-tecuceanu/
Reclamati abuzurile la adresa office@asistentapentruconsumatori.ro sau la adresa Senatorului : iulian.urban@gmail.com
Redirectioneaza 2% pentru Asociatia www.asistentapentruconsumatori.ro
Afisari: 797
asistentapentruconsumatori.ro said
am January 28 2010 @ 12:34 pm
Reclamati abuzurile la care sunteti supusi la office@asistentapentruconsumatori.ro
Lupta noastra a celor de la Asociatia http://www.AsistentaPentruConsumatori.ro se duce impotriva abuzurilor la care sunt supusi consumatorii romani.
Pentru asta avem nevoie ca voi, sa ne scrieti despre fraudele sau abuzurile la care sunteti supusi de catre comercianti sau autoritati.
Noi preluam sesizarile voastre si ne luptam pentru ca drepturile sa va fie recunoscute.
TOT CE AI DE FACUT ESTE SA NE SCRII LA ADRESA office@asistentapentruconsumatori.ro
www.vrajitorul.eu/ said
am January 28 2010 @ 12:34 pm
INTRATI PE http://www.vrajitorul.eu/ – Magia afacerii dvs.
informatii utile >> http://www.vrajitorul.eu/aplicatia/aplicatia.html
Vuza said
am January 28 2010 @ 1:06 pm
Va multumesc pentru raspunsul prompt.
Initiativa legislativa la care faceti referire, laudabila de altfel ca toate initiativele domniei voastre, se refera strict la cazurile de malpraxis si nu acopera, din nefericire, situatia in care familia se afla in imposibilitate de a aprecia, datorita secretului dosarului, daca a fost vorba de un malpraxis sau nu, pentru ca nu are nici cea mai vaga idee despre ce s-a intamplat in spatele usilor de fier afara doar ca pacientul nu s-a mai intors de acolo. Nu este obligatoriu ca orice caz cu final tragic sa fie atribuit unui malpraxis. Accesul la dosar este necesar din punct de vedere umanitar, pentru ca familia sa poata avea impacarea ca s-a facut tot ce era omeneste posibil. In acest sens, imi permit sa remarc ca interdictia impusa in mod abuziv de legea 46/2003 si problema la care faceti referire in initiativa legislativa nu se suprapun integral.
In situatia familiei mele de exemplu, careia nici pana azi nu i s-a dat posibilitatea de a se convinge daca a fost vorba de un malpraxis sau nu, unul din avocatii care au refuzat sa preia cazul mi-a atras imperios atentia ca daca voi merge pe calea acuzatiei de malpraxis, risc ca armata alba sa contra-atace acuzandu-ma de denunt calomnios. Daca aceasta e adevarat, inseamna ca proiectul de lege pe care il sustineti nu ar rezolva decat acele situatii in care acuzatia de malpraxis este suficient de bine intemeiata chiar si fara accesul la dosar, asa cum a fost in cazul Laura Avram, lasand in continuare in suspensie cazurile ambigue in care familia nu poate sustine aceasta acuzatie din cauza lipsei de acces la dosar.
Cu regretul ca din nou nu am ajuns la un consens in vederea combaterii abuzului legii 46/2003,
Prof. Dr. Dan Tudor Vuza
http://www.imar.ro/~dvuza
obiectiva said
am January 28 2010 @ 6:42 pm
D/le Vuza. exceptionala prezentare a luptei cu armata alba. eu am supravietuit si am dat in judecata spitalul, PERSONAL, sa imi comunice copia foii de oservatie. dupa 1an si jumatate, spitalul trimite instantei copia dupa biletul de externare, cu parafa unui mecic fara legatura cu respectiva internare. cum am mare experienta cu sistemul judiciar, din care a facut parte onorabilul dvs. tata, NU m/am obosit sa mai actionez penal pentru inscrierea in fals. am avut o experienta cand un agent procedural,din instanta, NU mi/a comunicat sentinta si am pierdut dreptul la recurs… in acelasi proces cu armata alba… plangerea penala in cf. cu art 278 ind 1 a fost respinsa SI ACUM PLATESC CHELTUIELI JUDICIARE… asa ca NU va mai plangeti ca avocatii nu au dorit sa va ia dosarul . stiau ca nu aveti nici o sansa. UNICA SANSA E CEDO… si cu CEDO am probleme… mi/a fost interceptata corespondenta… si dvs. mai vreti sa aiba succesorii drepturi?
obiectiva said
am January 28 2010 @ 6:52 pm
avem numai dreptul de A MURI si de A TACEA. din cauza incompetentei armatei albe…exista un vid legislativ si in legea nr. 95 din 2006 recunoscut chiar intr/o decizie a CURTII CONSTITUTIONALE… in care se recunoaste dreptul medicului sanctionat de a contesta decizia colegiului medicilor DAR interzice acelasi drept PACIENTULUI…. oare a fost o…greseala? vedeti, d/le Urban, ce important este sa ramana exceptia de neconstitutionalitate in forma actuala?
Prof. Dr. Dan Tudor Vuza said
am January 28 2010 @ 9:17 pm
@Obiectiva
Va multumesc pentru comentarii, care stau marturie ca va pasa de aceasta problema. Din nefericire, in Romania celor mai multi nu le pasa decat atunci cand se izbesc de ea. Isi vad fiecare de problemele lor particulare, pana cand intr-o zi…
Oare nu avem si dreptul de a lupta?
Va rog pe dumneavoastra, ca si pe oricine altcineva interesat de problema noastra, sa ia cunostinta de analiza comparata a situatiei din alte tari, pe care am facut-o in articolul publicat in Revista Romana de Bioetica. Il puteti descarca de la http://www.urbaniulian.ro/wp-content/uploads/2008/10/bioetica.pdf.
Veti afla de acolo ca in tari vecine precum Slovacia si Ungaria, accesul familiei la dosarul pacientului defunct este garantat prin lege!
Imi poate explica cineva de ce? Oare pentru ca asa a hotarat armata alba supra-nationala, ca acolo da si la noi nu? Sau pentru ca acele natii au stiut sa lupte pentru a-si apara drepturile?
obiectiva said
am January 29 2010 @ 2:48 pm
D/le Prof. Dr. Dan Tudor Vuza, AVETI MARE DREPTATE!!!! avem dreptul de a lupta. dar, e fff greu singur… eu am lucrat in sistemul armatei albe 12 ani si stiu cum functioneaza. de 10 ani stau prin instantele si parchetele din RO. daca NU exista prevedere legislativa, exista, si tot Nu e respectata, deci, tot d/l Urban ne poate ajuta, NICIODATA, DAR NICIODATA NU VOM AVEA CASTIG DE CAUZA. trebuie schimbata legea si apoi, mai avem cu ce lupta! eu, una, sunt pentru lupta. cum mi/a incalcat o autoritate drepturile, cum hop, atac. singura exceptie este ca, atunci cand am dat in judecata TOT SISTEMUL SANITAR, SISTEMUL JUDICIAR A SARIT IN AJUTORUL armatei albe.. eu, raman sa platesc cheltuielile..stiti vorba romaneasca. si f… si cu banii luati. intelepciunea populara este geniala.toate cele bune si…SUCCES!
obiectiva said
am January 29 2010 @ 2:51 pm
sunt…obosita. si bolnava, pe deasupra.
Prof. Dr. Dan Tudor Vuza said
am January 29 2010 @ 9:41 pm
@Obiectiva
Asa e cum spuneti, tot domnul senator ne poate ajuta. Insa domnia sa nu are timp pentru toate: pentru dansul, secretul dosarului nu e decat o picatura intr-un ocean de abuzuri.
Poate dumneavoastra, cu experienta pe care o aveti in sistemul sanitar, imi puteti raspunde la intrebarea la care domnul senator nu mi-a raspuns. In acest moment ne aflam intr-o situatie deosebit de “originala”, ilustrativa pentru faradelegea din Romania. Suntem pusi de catre presa in fata unei opozitii neasteptate: conducatorul colegiului medicilor versus armata alba. Primul personaj declara pentru public ca familia are acces la dosar si ca oricine s-ar opune se afla in afara legii. Al doilea personaj continua sa tina dosarele cu dintii. E clar ca nu pot avea amandoi dreptate si ca unul din ei se afla in afara legii. Dar cine?
Daca doriti, imi puteti scrie la danvuza@hotmail.com.
obiectiva said
am February 3 2010 @ 4:13 pm
D/le Prof. VUZA! nu am timp, sunt ocupata cu niste legi, dar va contactez. ceea ce e IMPORTANT DE STIUT, de catre toti cetateni iromani este faptul ca, NU EXISTA EXPERTI INDEPENDENTI IN MEDICINA UMANA, exista doar in veterinara, ca animalele sunt mai importante ca oamenii, autorizati de MINISTERUL INJUSTITIEI SI asa zisele liberatati cetatenest. cum vreti sa va apere vasile astarastoaie daca el apara medicii care platesc cotizatie?
obiectiva said
am February 3 2010 @ 4:14 pm
vasile astarastoaie stie foarte bine ca a facut si dreptul.
obiectiva said
am February 3 2010 @ 4:16 pm
AMANDOI NE INCALCA DREPTURILE! unul se face ca tine cu noi, pentru ca a terminat dreptul, altul tine cu dintii sa NU se constate REALITATEA!