Ce cauta Cioc Nicolae la PDL Brasov ?

18 Jan, 2010  Initiative, amendamente, declaratii politice

4 Comentarii pana acum»

1. www.vrajitorul.eu/ said

   am January 18 2010 @ 3:21 pm

   INTRATI PE http://www.vrajitorul.eu/ – Magia afacerii dvs.
   informatii utile >> http://www.vrajitorul.eu/aplicatia/aplicatia.html

2. asistentapentruconsumatori.ro said

   am January 18 2010 @ 3:22 pm

   Reclamati abuzurile la care sunteti supusi la office@asistentapentruconsumatori.ro

   Lupta noastra a celor de la Asociatia http://www.AsistentaPentruConsumatori.ro se duce impotriva abuzurilor la care sunt supusi consumatorii romani.
   Pentru asta avem nevoie ca voi, sa ne scrieti despre fraudele sau abuzurile la care sunteti supusi de catre comercianti sau autoritati.
   Noi preluam sesizarile voastre si ne luptam pentru ca drepturile sa va fie recunoscute.

   TOT CE AI DE FACUT ESTE SA NE SCRII LA ADRESA office@asistentapentruconsumatori.ro

3. fuck them all said

   am January 19 2010 @ 7:55 pm

   comunist… la comunist (i-o) trage….

4. Buta Dumitru said

   am August 27 2010 @ 2:35 pm

   SALVATI ROMANIA de INVAYIA EVREILOR OCUPANTI !
   APELUL ROMANILOR CATRE:

   *oameni de buna credinta din lumea larga, scriitori, artisti, savanti, lideri de opinie si constiinta civila,
   *guvernele si parlamentele de pretutindeni, organizatiile internationale preocupate de pacea si securitatea lumii,
   *catre credinciosii si ierarhii tuturor religiilor

   pentru a le aduce la cunostinta O FARADELEGE DE O GRAVITATE MAXIMA PENTRU VIITORUL PLANETEI NOASTRE, O VERITABILA CRIMA IMPOTRIVA UMANITATII PENTRU CARE SE FAC VINOVATE ACELE ORGANIZATII SI INSTITUTII ALE COMUNITATII EVREIESTI CARE A CONCEPUT si pun in aplicare PROIECTUL DE INCETATENIRE SI STRAMUTARE IN ROMANIA A UNUI MILION DE EVREI, FARA STIREA SI FARA ACORDUL POPORULUI ROMAN.

   Deja, in momentul de fata, peste 500.000 (cinci sute de mii) de evrei au devenit cetateni romani, cu toate drepturile acordate acestui statut, inclusiv dreptul la proprietate, iar romanii nu stiu nimic despre aceasta invazie.

   consideram ca ne aflam in fata unui act de agresiune la adresa statului si a poporului roman, o agresiune cu totul atipica, nemaiintalnita, fara precedent in analele istoriei, in experienta politicii consumate pana azi la nivel planetar. Legislatia romaneasca si internationala nu a putut preconiza si lua in calcul modalitatea perfida si lasa, cinica si nerusinata pe care au imaginat-o STRATEGII EVREIMII MONDIALE. De aceea consideram ca ESTE CU TOTUL INDREPTATIT CA, IN VIITORUL CEL MAI APROPIAT, LEGISLATIA DIN ROMANIA SI CEA INTERNATIONALA SA EMITA LEGI SI MASURI CU CARACTER RETROACTIV PENTRU A RESPINGE SI ANIHILA CONSECINTELE ACESTEI INVAZII. In momentul de fata nu putem aprecia cine este, din punct de vedere juridic, autorul agresiunii, al planului deopotriva ticalos si iresponsabil, de stramutare in Romania a unui numar de evrei suficient de mare PENTRU A PROVOCA O CATASTROFA APOCALIPTICA, UN GENOCID ANTI-ROMANESC PE CAT DE DISCRET, PE ATAT DE EFICIENT.

   STRATEGIA ACESTUI PROIECT ESTE URMATOAREA:

   *Cu concursul guvernelor de dupa 1990 si al principalelor mijloace de informare in masa (ziare, posturi radio-tv) din Romania, care cenzureaza toate tarile si informatiile tangente la acest subiect, incetatenirea evreilor se face in secret, in cea mai mare taina;
   *In prima faza, evreii incetateniti nu se grabesc sa se instaleze in Romania, dar au grija sa cumpere toate valorile imobiliare (apartamente, case, terenuri, spatii comerciale, de productie etc.) accesibile. De cativa ani buni, piata imobiliara din Romania a devenit monopolul unor firme evreiesti.
   *La inceput, se vor stabili in Romania evreii in varsta, in ideea ca vin sa-si traiasca ultimii ani din
   viata in Romania, sa-si cheltuiasca pensia in Romania, ceea ce pentru multi romani naivi va face suportabila si chiar tentanta ideea “revenirii” evreilor in Romania.
   *Ulterior, cand se va implini numarul (un milion) de evreii care si-au luat a doua sau a treia cetatenie in Romania, iar controlul evreilor asupra institutiilor publice din Romania va fi deplin, evreii vor venii cu totii acasa, in proprietatile lor, fara sa existe nici-un temei legal pentru a li se interzice sa devina astfel o minoritate etnica suprapusa intregii societati romanesti.
   *In felul acesta se ajunge la situatia din 1939, cand circa doua milioane de evrei alcatuiau minoritatea etnica cea mai numeroasa si mai instarita din Romania, care domina si controla comertul, finantele si industria din Romania. Procedeele necinstite folosite de cei mai multi evrei pentru a ajunge la acest statut de privilegiati ii facusera pe evrei sa devina minoritatea etnica cea mai primejdioasa si mai greu de suportat, mai antipatica, pentru toti ceilalti locuitori ai Romaniei.
   *Scopul final al proiectului ISRAEL IN ROMANIA este INSTITUIREA UNUI CONTROL DEPLIN ASUPRA ROMANIEI SI DEPOSEDAREA IN FAPT A ROMANILOR PE TERITORIUL LOR NATIONAL. Beneficiind de experienta capatata in Palestina, liderii evrei au adoptat pentru Romania o strategie diferita, dar au acelasi tel: UZURPAREA DREPTURILOR PE CARE ROMANII LE AU IN TARA LOR SI ASUPRA TARII LOR.

   Banuim ca santajul a fost mijlocul prin care guvernantii nostri si principalii lideri din mass-media au fost constransi sa devina complici la un proiect anti-romanesc atat de infam si de iresponsabil, care ne pune pe noi, romanii, in fata celei mai mari primejdii cu care ne-a confruntat vreodata istoria.

   Avem chiar motive sa credem ca SCOPUL IN CARE S-A PRODUS RASTURNAREA REGIMULUI POLITIC IN DECEMBRIE 1989, A FOST SA SE OBTINA ASTFEL CONDITIILE PROPICE PENTRU IMPLEMENTAREA ACESTUI PROIECT, CRIMINAL SUB TOATE ASPECTELE.

   Se leaga de acest proiect cam tot ce s-a petrecut in Romania dupa 1990, ca fenomen social-economic de anvergura majora precum:

   *DEPOPULAREA ROMANIEI
   *plecarea in strainatate a catorva milioane de someri romani. Prin legi si masuri aberante, acestia sunt determinati sa nu se mai intoarca in Romania;
   *incurajarea tinerilor sa emigreze definitiv din Romania, guvernantii nostri nefiind deloc preocupati sa le ofere tinerilor vreo speranta ca s-ar putea realiza in Romania;
   *descurajarea familiei si a natalitatii. In mod vizibil, cei vizati sunt romanii majoritari;
   *prabusirea sistemului de sanatate, a asistentei medicale pentru copii in mod special;
   *declinul sever al nivelului de trai;
   *propaganda anti-romaneasca, anti-nationala, la care este angrenata toata mass-media, urmarind descurajarea si deprecierea sentimentului national,a atasamentului la valorile romanesti, la viitorul neamului romanesc;
   *asa-zisa DEMOCRATIZARE A ROMANIEI si asa-zisul PLURALISM POLITIC instituit dupa 1990, prin care asupra PARLAMENTULUI ROMANIEI si a vietii politice s-a instaurat un veritabil monopol exercitat de catre partide, TOATE PROVENITE DIN GRUPUL DE CONSPIRATORI CARE AU ORGANIZAT ASA-ZISA REVOLUTIE DIN DECEMBRIE 1989. Deloc intamplator IN FRUNTEA LOVITURII DE STAT si ceea ce a urmat s-au aflat Ion Iliescu (bunic evreu, sotie evreica), Silviu Brucan (evreu), Petre Roman (evreu), iar ceilalti doi presedinti – Emil Constantinescu si Traian Basescu isi asund si ei originea evreiasca;
   *asa-zisa PRIVATIZARE, care a diminuat drastic potentialul economic al Romaniei prin distrugerea sau instrainarea bunurilor. Privatizarea nu s-a facut in beneficiul celor care, prin truda si talentul lor, au acumulat imensele bogatii detinute de statul roman in 1990. Ci economia Romaniei s-a privatizat in beneficiul unor firme straine, cele mai multe aflate IN PROPRIETATEA DE FACTO A UNOR EVREI.
   *ACUZATIA DE HOLOCAUST ADUSA ROMANILOR. Intens sustinuta mediatic, acuzatia de holocaust urmareste inducerea in mintea romanilor, in mentalul comunitar, a unui sentiment de vinovatie nationala fata de evrei, sentiment care sa-i determine pe romani sa accepte imigrarea in Romania a sute de mii de evrei, ca pe o sansa de a-si rascumpara astfel greselile trecutului, “crimele savarsite de parintii nostri”… Crime IMAGINATE DE STRATEGII SIONISMULUI, NICIODATA SAVARSITE DE ROMANI!

   Atena
   Admin

   Numarul mesajelor: 904
   Localizare: Terra
   Reputatie: 9
   Data de inscriere: 01/12/2008

   APELUL ROMANILOR – UNIUNEA VATRA ROMANESCA (continuare)
   Atena la data de Dum Feb 22, 2009 12:26 pm
   Trebuie stiut ca acest scenariu, apocaliptic pentru poporul roman, este cunoscut si acceptat de marile cancelarii ale lumii, de guvernele din Uniunea Europeana si NATO, care de 15 ani tolereaza si accepta ca Romania sa fie guvernata de o banda de indivizi tarati sufleteste, cinici si corupti, vanzatori de neam si tara, vinovati de uriase delapidari, si chiar de crime propriu-zise, infractori usor de santajat si de manipulat de cei care detin probele acestor faradelegi. De ani de zile, clasa noastra politica se afla la ordinul celor care au pus la cale acest PROGRAM DE DE-ROMANIZARE si ANEANTIZARE A ROMANIEI. Acest program, aflat azi in plina desfasurare, se apropie de momentul in care nu va mai putea fi stopat si impiedicat sa-si atinga funestul scop, sa produca efectele catastrofale dorite de initiatorii sai.

   Romanii care si-au pus intotdeauna nadejdea in bunele intentii ale Occidentului, sunt inca o data tradati si mintiti de Occidentul democratic. Dovada cea mai intristatoare s-a produs in octombrie 2003, cand, la referendumul pentru Constitutie, poporul roman a respins categoric noua Constitutie, ceea ce nu i-a impiedicat pe guvernanti, pe parlamentari, practic toata asa-zisa clasa politica, sa declare aprobata noua Constitutie. Occidentul democratic nu a avut nimic de obiectat la felul scandalos si nerusinat in care guvernantii de la Bucuresti au incalcat legile cele mai elementare ale democratiei, ale statului de drept! Protestele romanilor nu au avut nici un ecou in Occident.

   Afirmam cu toata taria ca prevederile acestei constitutii, pe baza carora se va incerca a se legitima INVADAREA ROMANIEI DE CATRE EVREI, nu au primit votul romanilor, al electoratului din Romnia, drept care POPORUL ROMAN ARE REZERVAT DREPTUL DE A CONTESTA ORICAND TOT
   CE S-A PETRECUT IN ROMANIA IN CONSECINTA REFERENDUMULUI FRAUDAT IN OCTOMBRIE 2003, INCLUSIV DREPTUL DE A CONTESTA SI INTERZICE PREZENTA IN ROMANIA A EVREILOR INCETATENITI DUPA 1990 PRIN ABUZ SI INSELACIUNE.

   Mai mult chiar: se stie acum ca asa-zisa “revolutie anticomunista” din decembrie 1989 a fost o lovitura de stat, cu caracter anti-romanesc, anti-national si anti-democratic, pusa la cale, prin buna intelegere si colaborare, de fortele malefice ale KGB si ale serviciilor secrete apusene. Ceea ce ne indreptateste pe noi, romanii SA CONTESTAM SI SA ANULAM ORICE EFECT AL EVENIMENTELOR DIN DECEMBRIE 1989 PE CARE IL VOM CONSIDERA CA ADUCE PREJUDICII DREPTURILOR NOASTRE DE STAT SI POPOR SUVERAN, DREPTURILOR NOASTRE DE PROPRIETATE ASUPRA TERITORIULUI NATIONAL SI AL AVUTIEI NATIONALE.

   Tinem sa se stie de toata lumea ca PROIECTUL ISRAEL IN ROMANIA, nu este o idee noua, recenta, ci constitue una dintre primele variante IMAGINATE DE STRATEGII EVREIMII MONDIALE, LA MIJLOCUL SECOLULUI AL XIX-lea, pentru viitorul stat al evreilor. Acel proiect, numit de istorici “PLANUL CREMIEUX-PEIXOTTO” viza teritoriul Romaniei si al provinciei Galitia. Dupa cum se stie, evolutia evenimentelor din Palestina contrazice previziunile celor care au fondat Israelul in 1948. E foarte probabil ca din aceasta cauza, liderii evrei cauta acum o solutie alternativa sau complementara
   pentru teritoriul actual al statului evreiesc. Strategia noua pe care au conceput-o este mult mai subtila si mai insidioasa decat cea aplicata in Palestina si urmareste atat anihilarea fizica a romanilor, cat si anihilarea capacitatii romanilor de a reactiona in mod solidar si coerent la aceasta agresiune imunda, lasa, nedemna, degradanta pentru conditia umana. Agresiunea evreiasca se bazeaza pe complicitatea criminala a liderilor politici, in frunte cu cei trei presedinti, de dupa 1990, precum si pe tradarea ziaristilor, indeosebi a directorilor si proprietarilor de mass-media, ziare si posturi de radio-tv, a celor mai mediatizati lideri de opinie.

   acestor tradatori de tara le atragem atentia ca inca mai au posibilitatea sa-si revina si sa demaste procedeele prin care au fost fortati sa actioneze impotriva neamului lor, sa repare astfel prejudiciul adus TARII si sa-si recapete demnitatea de om.

   Aceeiasi acuzatie – TRADARE DE TARA – o aducem si liderilor comunitatii evreilor din Romania, care au nerusinarea de a sustine in continuare ca evreii din Romania sunt o comunitate de 6-7.000 de membri, pe cale de a se stinge. In felul acesta ei fac complici la agresiunea atat de murdara si de lasa abatuta asupra Romaniei. Asteptam ca evreii din Romania, care nu agreeaza si nu sustin proiectul incriminat, care-si dau seama de consecintele acestui proiect demential, sa-si faca publica atitudinea.

   Avertizam comunitatea internationala asupra faptului ca proiectul ISRAEL IN ROMANIA pune poporul roman in situatia DE LEGITIMA APARARE SI INDREPTATESTE PE FIECARE ROMAN LA ORICE REACTIE DEFENSIVA SI PEDEPSITOARE FATA DE INVADATORI SI FATA DE COMPLICII ACESTORA.

   Apelul nostru, adresat comunitatii internationale, merge si spre evreii normali de pretutindeni, acei evrei care traiesc si gandesc ca niste oameni in respectul valorilor umane consacrate de istoria si traditia tuturor popoarelor, in cultul demnitatii si al excelentei fiintei umane.

   Speram ca factorii responsabili, persone si institutii, vor utiliza toate prghiile de care dispun pentru a-i determina pe liderii evreimii mondiale sa inteleaga ca este in interesul evreilor sa adopte un comportament rational, corect, demn si responsabil, si nu sa se amagesca, DIN NOU, cu calcule si strategii falimentare, pe cat de paguboase pentru toata lumea, pe atat de rusinoase si de degradante pentru evrei.

   Raspunderea pentru ceea ce va urma apartine integral celor care au conceput proiectul ISRAEL IN ROMANIA si celor care colaboreaza intr-o forma sau alta la deliberarea acestuia. Dumnezeu sa nu-i ierte!

   *Nota : pentru a intelege ce a facut evreimea comunista in Romania, vizitati sectiunile:

   1. ISTORIE —Temele: ,,Maresalul Ion Antonescu -Dogma Holocaustului- Poporul roman nu se face vinovat de moartea a 700.000 de evrei” si ,,Dusmanul de moarte al poporului roman”

   2.RELIGIE – Tema: ,,Profetiile evreilor despre viitor (doctrina mozaica)

   3.POLITICA: Tema: ,,CARE SUNT CAUZELE SITUATIE DEZASTRUOASE PE TOATE PLANURIE DIN ROMANIA”

   Atena
   Admin

   Numarul mesajelor: 904
   Localizare: Terra
   Reputatie: 9
   Data de inscriere: 01/12/2008

   LOVITURA DE STAT DIN ROMANIA
   “Revoluţia” din România a fost planificată ca lovitură de stat de la Moscova, printr-un pact realizat de Gorbaciov cu forţele occidentale, concretizarea fiind pusă la punct în cadrul întâlnirilor cu reprezentanţii americani ai B’nai B’rith la începutul anului 1989; România fusese penetrată în acest scop, în decembrie 1989, cu zeci de maşini Lada (de producţie sovietică) ticsite cu “turişti ruşi”, în realitate agenţi secreţi ai K.G.B.
   - Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu (mason iniţiat în Ritul Scoţian, grad 33), Victor-Athanasie Stănculescu şi Silviu Brucan făceau parte din planul B’nai B’rith şi al Grupului Bilderberg, de preluare a puterii de stat, ca: preşedinte al ţării, prim ministru, vice-preşedinte ş.a.m.d. Rolul lui Iliescu era acela de a atrage lângă sine cât mai mulţi nomenclaturişti din puterea comunistă, care să asigure succesul acţiunii, şi de a-l promova pe necunoscutul evreu Petre Roman la conducerea supremă executivă a ţării. În acest scop, rolul lui Iliescu a fost pregătit mediatic cu zece ani mai devreme de către evreii din Statele Unite, care au făcut să se publice într-o revistă de limba română din S.U.A. “prevestirea magică” sau “premoniţia” că Ion Iliescu va fi preşedintele României;
   - Ura evreilor asupra României provine în primul rând de la faptul că Ceauşescu a scos ţara din datorii, România devenind astfel independentă faţă de organismele internaţionale şi băncile controlate de evrei. Rolul evreului Petre Roman era acela de a arunca ţara într-o cursă fără precedent a îndatorării României;
   - Va urma distrugerea sistemului bancar românesc (mai ales băncile prin care s-au achitat datoriile României) şi aservirea economică a României intereselor B’nai B’rith.
   - Odată introdusă “democraţia”, în câţiva ani România va efectua masive “retrocedări” (clădiri, terenuri etc.) sau “despăgubiri băneşti” către evreii din toată lumea.
   Deşi B’nai B’rith-ul a fost nevoit în 1953, în cadrul unei reuniuni din S.U.A. a American Jewish Committee, să se delimiteze de comunismul din Uniunea Sovietică, datorită atmosferei generale de atunci din Statele Unite (perioadă în care s-a fost dovedit că mai mulţi evrei americani spionaseră S.U.A. în favoarea sovieticilor/ruşilor), într-un raport “confidenţial” acelaşi American Jewish Committee arăta că evreii americani nu pot nutri resentimente la adresa comunismului, deoarece acesta se pronunţă deschis împotriva antisemitismului.
   Mai mult, după o perioadă în care relaţiile Sionismului cu Uniunea Sovietică păreau neinstituţionalizate, între 12-19 decembrie 1988 reprezentanţii B’nai B’rith, conduşi de Seymour D. Reich (preşedinte general al ordinului, ce fusese recent ales şi în fruntea Conferinţei Preşedinţilor Marilor Organizaţii ale Evreilor Americani), au avut convorbiri secrete la Moscova cu autorităţile sovietice. Pentru public aceste convorbiri s-au axat pe probleme de afaceri externe, cultură şi culte, încheindu-se anumite acorduri, ceea ce a făcut ca în exact acelaşi moment Departamentul de Stat al S.U.A. să declare că “este de acord” să se desfăsoare la Moscova Conferinţa Mondială a Drepturilor Omului. În acelaşi moment, România era acuzată cu rea voinţă că nu respectă drepturile omului în privinţa drepturilor acordate minorităţii maghiare.
   S-a aflat ulterior că în tot cursul anului 1989 B’nai B’rith-ul a avut o activitate deosebit de febrilă la Moscova, prin filiera creată acolo, inaugurând o politică “amicală” cu Gorbaciov şi cu oamenii din jurul său. Cotidianul L’Humanite din 20 ianuarie 1989 dădea ştirea întâlnirii la Moscova dintre delegaţia Comisiei Trilaterale (braţul mai lung al Grupului Bilderberg), condusă de evreii Rockefeller şi Kissinger, şi autorităţile sovietice, reprezentate la vârf de Gorbaciov şi Primakov (Primakov s-a remarcat ca un susţinător al emigraţiei evreieşti).
   Publicaţia Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, respectiv periodicul Realitatea Evreiască, în numărul său din martie 1998, anunţa că Forumului B’nai B’rith din România condus de evreul vienez Siegfried Schieber, şi “reînfiinţat după 50 de ani de la interzicerea sa, în totalitarism”, i se completează numele cu cel al fostului rabin-şef al României, Moses Rosen, în fapt o recunoaştere a meritelor rabinului de a fi asigurat timp de 50 de ani funcţionarea B’nai B’rith în clandestinitate.
   În acelaşi an, 1998, prin intermediul lui Alfred Moses, Tommy Baer Percy, şeful suprem al B’nai B’rith, intră pe rând la autorităţile române pentru a le impune condiţii şi afaceri (Bell Helicopters, Hotelul Bucureşti etc.) Familia evreilor americani Baer este descendentă directă a familiei bancherilor evrei Rothschild; a se vedea rarisima lucrare a lui W. Brewitz, Familia Rothschild, publicată în germană la Berlin în 1939 şi în româneşte în 1941, în timpul regimului mareşalului Antonescu. Iată una din ştirile cotidiene ale vremii:
   “Premierul Radu Vasile a primit, luni seara [19.03.1998], la Palatul Victoria, delegaţia organizaţiei B’nai B’rith, condusă de preşedintele internaţional al organizaţiei, Tommy Baer Percy. Pe parcursul întâlnirii au fost abordate relaţiile româno-americane şi s-au făcut referiri la apropiata vizită a preşedintelui Emil Constantinescu în S.U.A., precum şi la posibilitatea elaborării unor programe culturale româno-americane cu participarea B’nai B’rith şi colaborarea Muzeului Holocaustului din Washington în Arhivele Naţionale ale României. Tommy Baer Percy a evidenţiat bunele relaţii ale organizaţiei B’nai B’rith cu instituţiile româneşti, arătând în context că ar fi posibilă organizarea la Washington a unei expoziţii privind contribuţia evreilor la cultura română. Domnia sa a mai ridicat chestiunea restituirii proprietăţilor evreieşti, şi a făcut referire la unele manifestări rasiste, antisemite şi xenofobe din unele publicaţii…”.
   În numărul din 24 Iunie 1998, săptămânalul Ultima Oră scria:
   “Recent numitul Preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie, Sorin Moisescu, a stat trei săptămâni în S.U.A., invitat de B’nai B’rithl Motivul? S-a ordonat renunţarea la ideea reabilitării grupului Mareşalului Antonescu (ceea ce s-a şi întâmplat!!!), iar Partidul România Mare, sau cel puţin senatorul Corneliu Vadim Tudor, să fie scoşi, prin orice mijloace, în afara Legii! De unde şi campania lansată împotriva acestuia, în cadrul Lojii în discuţie, Alfred Moses este unul dintre vârfuri, fiind la nivelul doi ca grad de conducere… Sub primul său mandat [de ambasador al S.U.A. în România], Alfred Moses, ca reprezentant al B’nai B’rith, l-a decorat pe Ceauşescu pentru «merite deosebite faţă de evrei!». Revenirea lui Alfred Moses ca ambasador în România după 1990, a stârnit reacţii deosebit de dure din partea unor partide.”
   De câţiva ani, prim-miniştrii României ne fac surpriză peste surpriză, demonstrându-ne afilierea lor la diverse organizaţii mondialiste. Dacă în 2000, primul ministru Mugur Isărescu (guvernator al Băncii Naţionale a României) era prezentat public la ştirile televizate ca preşedinte pe România al Clubului de Roma (obedient al Consiliului Afacerilor Externe din S.U.A., la rândul său asociat cu B’nai B’rith), în anul 2001 presa românească ni-l înfăţişează pe cel ce îl ştiam deja membru al ordinului masonic al Cavalerilor de Malta, primul ministru Adrian Năstase, prezidând filiala din România a clubului Rotary International, club înfiinţat în 1905 la Chicago de marele mason Paul Harris la cerinţa lojei B’nai B’rith. Suntem convinşi că aşa zisa “performanţă” a premierului Năstase cu ocazia vizitei în S.U.A. se datorează mai degrabă relaţiei cu B’nai B’rith şi cu Mark Meyer, decât calităţilor sale native (aşa cum şi intrarea în politică i-o datorează nevestei, fiica unui fost ministru ceauşist).
   După cum am mai arătat, în februarie 1997, titlurile din presa cotidiană românească anunţau: “Masonii români afirmă ca au intrat în lojile masonice ale bazelor NATO, încă din 1993!”. Trebuie arătat că această afirmaţie nu se poate baza decât pe faptul că blocul NATO (care reuneşte în general statele capitaliste de tip occidental) este format din două structuri: una strict militară şi alta politică, cea politică fiind coordonată din loji masonice cu obedienţă faţă de B’nai B’rith, legătura dintre cele două realizându-se prin înalţii ofiţeri americani, masoni cu toţii, aşa cum au fost şi generalii întemeietori ai NATO (a se vedea capitolul B’nai B’rith). Legăturile directe ale B’nai B’rith cu Lojile Bazelor NATO, sunt evidenţiate de faptul că baza militară NATO din Frankfurt găzduieşte sediul central al Lojilor europeane ale B’nai B’rith. Agenţii acestor loji din Frankfurt au avut dese întâlniri secrete în perioada 1990-1993 în România, acestea fiind găzduite de Cercul Militar din cadrul Casei Centrale a Armatei de la Bucureşti (numită azi Casa NATO), într-o perioadă când prim-miniştri ai României au fost un evreu, Petre Roman, şi recrutul ocultei financiare mondiale, Theodor Stolojan. Faptul că oraşul german Frankfurt se configurează ca o nouă capitală a “Statelor Unite ale Europei”, ideal masonic, este dovedit nu numai de faptul că iudeo-masoneria l-a ales ca sediu central al B’nai B’rith pe Europa, ca sediu al bazelor militare NATO, dar recent este şi sediul Băncii Centrale de Emisie Europeană, ce controlează noua monedă a “comunităţii europene”, Euro.
   În privinţa lui Adrian Năstase, concomitent prim-ministru al României şi preşedinte al unei organizaţii obediente faţă de B’nai B’rith, este remarcabilă “gafa” intenţionată ce a făcut-o cu ocazia vizitei oficiale din 2001 în Israel. El a cerut sprijinul pentru acceptarea ca membru în NATO a României, iar acest sprijin a fost cerut… “Confederaţiei Rabinilor”, practic B’nai B’rith-ului. Mulţi analişti politici români, neiniţiaţi, au considerat penibil gestul premierului Năstase: cum să ceri sprijinul unor popi evrei pentru a intra într-o Alianţa militară!? Noi credem că premierul Năstase ştia foarte bine ce face. Mai mult, pentru a-şi cumpăra favorul solicitat, a promovat ideea unor noi afaceri în domeniul militar cu firmele israeliene, în primul rând cu firma românească Romaero de la Băneasa, unde tocmai instalase ca director general un intim de al său, Francisc Tobă, fost ofiţer în serviciile secrete româneşti.
   Românii, “cei mai mari asasini ai evreilor”. Evreul american Norman G. Finkelstein, în lucrarea sa Industria Holocaustului, demonstrează că evreii sionişti au dezvoltat mitologia decimării evreilor de către popoarele europene în timpul celui de-al doilea război mondial (“Holocaustul”), în scopul precis de a stoarce mari sume statelor europene culpabilizate, astfel încât să fie finanţată cauza sionistă. Dacă ar fi scris în România de azi aceste pagini, Finkelstein risca 5 ani de închisoare (conform Ordonanţei “de Urgenţă” emisă de guvernul Adrian Năstase, după întoarcerea acestuia din S.U.A.), deoarece el pare să nege amploarea sau chiar existenţa Holocaustului, arătând că avem de a face cu o veritabilă “industrie” sionistă de fabricare a unei istorii rentabile, în ceea ce ne priveşte, el spune:
   “Zguduirea Elveţiei şi a Germaniei a reprezentat doar preludiul finalului grandios: zguduirea Europei de Est. O dată cu prăbuşirea blocului sovietic, în fostul leagăn al evreimii europene s-au deschis perspective ispititoare. Inveşmântându-se cu evlavie prefăcută în mantia «victimelor nevoiaşe ale Holocaustului», industria Holocaustului a încercat să stoarcă miliarde de dolari de la aceste ţări deja sărăcite. Promovându-şi ţelul cu insolenţă, neîndurător, a devenit principala instigatoare a antisemitismului din Europa… Folosindu-se de acest «mandat», industria Holocaustului a cerut ţărilor din fostul bloc sovietic să predea toate proprietăţile deţinute de evrei înainte de război sau să ofere compensaţii pecuniare. Totuşi, spre deosebire de cazurile Elveţiei şi Germaniei, a adresat aceste solicitări departe de ochii presei. Până acum, opinia publică nu s-a opus şantajării bancherilor şi industriaşilor germani, dar s-ar putea să fie mai puţin îngăduitoare faţă de şantajarea ţăranilor polonezi înfometaţi”.
   În anul 2002, în prezenţa preşedintelui României, Ion Iliescu, după ce a fost decorat, înfocatul sionist Elie Wiesel, în plenul Academiei Române, în rândurile cărei era primit ca doctor, lansează afirmaţia: «România a participat la Holocaust. România a ucis, a ucis, a ucis. România trebuie să răspundă pentru faptele sale». Wiesel fusese primit de oficialităţile române cu toate onorurile, cu protocol la nivel de grad I. Şi asta după ce, la Muzeul satului din Sighetul Marmaţiei, Wiesel a încins o învârtită împreună cu preşedintele Ion Iliescu, cu ambasadorul S.U.A., M. Guest, şi cu ministrul apărării, Ioan Mircea Paşcu.
   Invocând Holocaustul din timpul Germaniei hitleriste, la începutul anului 1951, Israelul s-a adresat celor patru aliaţi, în frunte cu S.U.A., pentru a obţine sprijinul în vederea obţinerii de despăgubiri de la Germania (de vest şi de est) de 1,5 miliarde USD. Suma a fost obţinută în proporţie de 75%. “Nu ştiu care ar fi fost soarta Israelului în anumit momente critice ale economiei sale, dacă Germania nu şi-ar fi ţinut angajamentele. Căile ferate, telefoanele, instalaţiile portuare, sistemele de irigaţie, ramuri întregi ale industriei şi ale agriculturii nu ar fi fost în starea lor actuală fără despăgubirile germane”, scria în memoriile sale Nahum Goldman, negociatorul guvernului israelian. A urmat rândul Austriei să fie stoarsă de fonduri, ceea ce s-a şi întâmplat. Apoi al Elveţiei, mai recent, în prezent, la rând vine România!
   Demersul lui Wiesel & Comp nu este întâmplător şi nici singular. El face parte dintr-un plan pragmatic evreiesc. Astfel, la începutul anilor ’90, rabinul-şef din România, Moses Rosen, minţind ca un escroc ordinar, a declarat că cei 400.000 de evrei în minus în România anului 1945, faţă de România antebelică, ar fi fost omorâţi de statul român. În realitate, din cei 800.000 de evrei, câţi avea România înainte de război, 161.200 de evrei din Transilvania au fost deportaţi în lagărele germane de către ungurii hortyşti, după ce în 1940 Transilvania a revenit Ungariei, iar alţi circa 250.000 de evrei au fost desprinşi de România, odată cu cotropirea Basarabiei şi Bucovinei de Nord de către Uniunea Sovietică. Evrei au murit în război, ca şi români, sau ruşi sau germani, mai ales că se străduiau din răsputeri să se implice în acest război, în defavoarea românilor.
   Miza jocului lui Moses Rosen a ieşit curând la ivelă. Banii! În iunie 1991, în Kneset, parlamentul israelian, s-a propus să se ceară României câte 50.000 de dolari despăgubiri pentru fiecare din cei 400.000 de evrei “omorâţi” de către România. “Din acel moment – arată Petre Ţurlea – o întreagă campanie s-a dus pentru a implanta în conştiinţa lumii, şi a românilor, ideea participării la Holocaust”. In planul sionist, compensaţiile ce urmează să fie plătite de România vor fi, de fapt, foarte mari. O demonstrează “Memorandumul Intern” al Ministerului Afacerilor Externe, înregistrat cu nr. A5406 din 26.06.1995, ce se referă la întâlnirile dintre diplomaţii români şi oficiali ai statului Israel din ziua de 26 iunie 1995. Pe acest document ministrul de externe Meleşcanu a scris «Rog discreţie». Iată conţinutul Memorandumului:
   “La ultima reuniune (de la Madrid) s-a constituit Organizaţia Mondială a Evreilor pentru Restituirea Averilor. Din această organizaţie fac parte: reprezentanţi ai Congresului Mondial Evreiesc, ai Agenţiei Evreieşti pentru Israel, ai Organizaţiei Claims Conference (ce s-a ocupat de problema despăgubirilor plătite de Germania evreilor), ai organizaţiilor reprezentative ale evreilor originari din fiecare ţară a fostului bloc comunist. Obiectivele principale ale acestei organizaţii sunt: identificarea averilor şi întocmirea dosarelor respective; exercitarea de influenţe şi presiuni din exterior, pentru ca parlamentele statelor vizate să adopte cadrul legislativ necesar recuperării averilor de către toţi evreii, indiferent dacă trăiesc sau nu în ţările respective, ori dacă mai sunt sau nu cetăţeni ai statului respectiv… în 1992 s-a constituit în Israel, sub lozinca «timpul acţiunii a sosit», Comitetul de iniţiativă al organizaţiei Uniunea Evreilor din România, care are ca obiectiv «recuperarea drepturilor şi bunurilor evreilor originari din România, dobândite ilegal şi confiscate abuziv de autorităţile româneşti de la instalarea guvernului Goga-Cuza până în prezent». Se publică numeroase materiale de prezentare a problemei, iar în Israel au apărut birouri de avocatura care se ocupă de strângerea de documente pentru a fi folosite ca probe, inclusiv în Justiţie, pentru recuperarea averilor din România. Avocatul Paul Feher are un astfel de birou în funcţiune în Israel şi a mai înfiinţat asemenea birouri de avocatură la Paris, Bonn şi Budapesta, dar are intenţia să deschidă unul şi la Bucureşti. Se estimează că vor fi cea 50.000-80.000 de cazuri… Este vorba de o acţiune de amploare, care se desfăşoară la scară mondială; s-a creat un mecanism care dispune de mijloacele necesare (organizatoric, financiar, presă ş.a.) şi este sprijinit în modul cel mai evident de S.U.A. şi de cercurile influente, în aceste condiţii, statele avute în vedere nu vor putea rezista multă vreme presiunilor de tot delul la care vor fi supuse şi vor trebui să dea urmare cererilor”. Documentul este semnat de ambasadorul român Ion Maxim şi de directorul Dumitru Ceauşu (şeful Direcţiei Juridice şi a Tratatelor din cadrul M.A.E., la acea dată).
   Curând după primirea Memorandumului, la 10 august 1995, secretarul de stat al Ministerul Afacerilor Externe îl primeşte în audienţă pe Avshalom Meghidon, ambasadorul Israelului la Bucureşti. Acesta prezintă dimensiunea revendicărilor evreilor din Israel asupra României: 400.000 de proprietăţi imobiliare, revendicare ce face curând obiectul notei “Problema bunurilor evreieşti din România” vizată de directorul general Mircea Geoană şi adresată ministrului de externe de la acea dată, Teodor Meleşcanu.
   În tot acest timp, omul politic Teodor Meleşcanu era intens curtat şi susţinut financiar de evreul parizian Adrian Costea, care, ulterior, i-a înfiinţat şi un partid, Alianţa pentru România. În ciuda acestei campanii, se pare că evreii au fost deja despăgubiţi încă din anul 1946, printr-o lege emisă de ministrul justiţiei de atunci, Lucreţiu Pătrăşcanu (căsătorit cu o evreică) şi promulgată de regele Mihai I.
   Faţă de ofensiva sionistă a lui Wiesel din 2002, ziarul Adevărul, prin vocea redactorului-şef Cristian Tudor Popescu, reacţionează la 3 august:
   “Acuzaţi de crimă sunt toţi românii, foşti şi viitori. A făcut-o acum laureatul Nobel pentru Pace, Elie Wiesel: «România a ucis, a ucis, a ucis»… Dar acelaşi lucru l-a spus cu o lună în urmă ambasadorul S.U.A., Michael Guest, care nu e bătrân, nu e evreu şi reprezintă poziţia politică a Americii: «România a participat la Holocaust nu doar prin deciziile şi acţiunile lui Antonescu şi Gărzii de Fier, ci şi prin cetăţenii care au sprijinit acele evenimente în mod deschis, sau prin tăcerea lor». Oare intrarea în NATO înseamnă să trăim şi cu ochii în pământ şi noi, şi copiii noştri? Se pare că nu. America ne pune în genunchi şi cu fruntea în ţărână. Alaltăieri, România a semnat cu S.U.A. un tratat prin care militarii americani aflaţi pe teritoriul românesc sunt scoşi de sub jurisdicţia Curţii Penale Internaţionale. Prin urmare, dacă un militar american din trupele deplasate în România îşi pierde controlul şi porneşte cu tancul prin Ţăndărei, trăgând în stânga şi în dreapta, România nu va face apel la C.P.I. fără acordul S.U.A.. Americanii au încercat să impună acest tratat Uniunii Europene şi au fost refuzaţi, chiar şi de aliaţii tradiţionali… Un astfel de tratat consfinţeşte, de fapt, punerea militarului american deasupra tuturor celorlalte fiinţe omeneşti de pe continentul european. S.U.A. fac astfel dovadă unei mentalităţi de ocupant imperial, binecunoscută de-a lungul veacurilor: justiţii locale şi internaţionale. America poate să acuze o ţară întreagă, România, de crime de război, dar nici ultimul soldat american nu poate fi judecat de comunitatea internaţioanală…”.
   Pentru că trebuie să fim îndoctrinaţi cu ideea Holocaustului, istoricii români trebuie opriţi a spune adevărul, prin ameninţarea cu închisoarea. Iată ce se publica în anul 2001 pentru publicul român de către editura Hasefer, editură subvenţionată de către statul român:
   “Austriecii au fost mai răi decât germanii. Rolul pe care l-au jucat în Holocaust a depăşit orice proporţii raportat la numărul populaţiei… Românii, cu deosebire militarii ajunşi dincolo de Prut şi Nistru, nu s-au dovedit mai buni decât austriecii; chiar mai răi în anumite privinţe… Au avut loc pogromuri… Românii au jucat un rol major în invadarea Rusiei care, pentru ei, era deasemenea un război împotriva evreilor. În Basarabia şi Ucraina au omorât 200.000 evrei. Evreii erau îngrămădiţi în camioane pentru vite, fără mâncare sau apă şi erau mutaţi dintr-un loc în altul, fără vreo destinaţie anume… După Germania şi Austria, românii au fost, în Transilvania şi Ucraina, cei mai mari ucigaşi de evrei. Erau mai degrabă înclinaţi să folosească bătaia şi tortura, sau să violeze, ofiţerii fiind mai cumpliţi decât bărbaţii simpli, ei alegându-le pe cele mai drăguţe evreice tinere pentru orgii”
   Minciuna este la ea acasă. Teritoriul României în timpul celui de-al doilea război mondial nu conţinea Transilvania, ea aparţinând din 1940 Ungariei hortiste. Războiul României împotriva Rusiei nu era unul împotriva evreilor, ci avea ca miză deţinerea Basarabiei, răpită de către ruşi tot în 1940, iar deportările evreieşti din Ucraina vizau o populaţie ostilă armatei şi administraţiei româneşti. Nu vom insista asupra acestei conspiraţii sioniste de culpabilizare a poporului român, vrem însă să amintim că principalul substrat al acesteia are două filoane centrale: ura evreiască tradiţională împotriva românilor (care au încercat să se opună dominaţiei economice şi sociale) şi revendicarea de despăgubiri băneşti sau imobiliare.
   Citatele de mai sus provin dintr-o lucrare cu circuit internaţional (Paul Johnson, O istorie a evreilor), însă în aceeaşi situaţie se găsesc şi lucrările cu destinaţie exclusiv internă, aşa cum este România Iudaică a lui Teşu Solomovici. Aceasta, susţinând ideea vinovăţiei românilor ca asasini ai evreilor prin participarea la Holocaust, şi-a publicat uriaşa lucrare pe banii Ministerului Cultelor şi Culturii, minister patronat de filosemitul Răzvan Teodorescu.
   Trebuie spus pentru publicul larg că ministrul român al culturii Răzvan Teodorescu a funcţionat de la începutul anilor ’90 ca vicepreşedinte şi preşedinte al Asociaţiei de prietenie România-Israel, organizaţie sionistă. Atitudinile sale recente atestă faptul că prietenia sa se îndreaptă de fapt numai către poporul israelian, românii fiindu-i neplăcuţi.
   Jurnalul Naţional (ca aproape toată presa românescă) din mai 2002 titra: “Ministrul Culturii (Răzvan Teodorescu) consideră România părtaşă la Holocaust”. Declaraţia a fost ocazionată de către dezaberile din Comisia juridică a Senatului privind adoptarea de către guvern a Ordonanţei de Urgenţă nr. 31/28.03.2002 (semnată de primul-ministru Adrian Năstase) prin care orice cetăţean român urmează a fi condamnat la 5 ani de închisoare dacă nu recunoaşte existenţa Holocaustului împotriva evreilor: “Contestarea sau negarea în public a Holocaustului ori a efectelor acestuia se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi” (articolul 6 din Ordonanţa).
   Comisia juridică a Senatului ce a luat în dezbatere la începutul lui mai 2002 ordonanţa guvernamentală în scopul transformării acesteia în lege, era compusă din reprezentanţii partidului de guvernământ (P.S.D.), ai P.R.M., ai Partidului Liberal, în frunte cu Norica Nicolai, şi ai P.D., prin evreul Petre Roman. De “cealaltă parte”, la discuţii participa lobby-ul format de ministrul Răzvan Teodorescu şi reprezentanţii Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România. În cadrul discuţiilor prelungite, reprezentanţii liberali au susţinut poziţia P.R.M. în dezbaterea dacă România a participat sau nu la săvârşirea de atrocităţi împotriva evreilor. Norica Nicolai, susţinută de ceilalţi liberali din comisie, a cerut chiar eliminarea articolului 6 din noua lege, argumentând că în baza lui ar putea fi trimişi la închisoare şi cei care neagă existenţa Holocaustului în România. În replică, ministrul Răzvan Teodorescu atacă pe loc şi susţine că chiar dacă “România nu a cunoscut Holocaustul în interiorul graniţelor sale, dar a participat la Holocaust prin acţiunile îndreptate împotriva evreilor din teritoriile guvernate de ea: Bucovina, Transnistria şi Basarabia”. Fiind şi mai acuzatori, reprezentanţii comunităţii evreişti din România (printre care şi fostul ambasador la Berlin, Radu Cornea) le spun senatorilor români că “pogromul de la Iaşi, când mii de evrei au fost împuşcaţi într-o noapte”, tot Holocaust se numeşte. Discuţia a fost, finalmente, tranşată de senatorul P.R.M., Gheorghe Buzatu, care citând definţia dată de Dicţionarul Larousee pentru Holocaust: eliminarea evreilor de către nazişti între 1939-1944 în ţările ocupate de trupele Reichului, conchide: “România n-a fost niciodată ocupată de Reich, dom’le”.
   “Disputa l-a determinat pe ministrul Theodorescu, unul dintre părinţii ordonanţei [guvernamentale], să recunoască necesitatea introducerii definiţiei [Holocaustului] în text.
   «Credeam că e un lucru ştiut de toată lumea», s-a scuzat ministrul” (Jurnalul Naţional).
   Răzvan Teodorescu şi-a dezvăluit involuntar realele intenţii ale demersurilor sale când a declarat, la scurt timp, că România trebuie să suporte consecinţele participării la Holocaust, că “trebuie să răspundă pentru faptele sale”.
   Noi nu putem nega existenţa “Holocaustului”, dar nici nu o putem susţine, dacă, aşa cum remarca şi dl. profesor Buzatu, acesta nu este definit din punct de vedere juridic. Etimologic holocaust-ul se traduce cu distrugerea totală. De aceea, în sensul strict al cuvântului, un holocaust real nu a existat, pentru că o mare parte dintre evreii europeni au supravieţuit războiului. Este, însă, la fel de adevărat că Germania nazistă concepea o «soluţie finală», în ceea ce îi privea pe evrei, dar aceasta nu consta programatic în exterminarea acestora, Adolf Hitler intenţionând să-i deporteze şi să-i exileze pe insula Madagascar, ceea ce emoţional şi economic pentru evrei poate corespunde, într-adevăr, cu un adevărat Holocaust.
   Definiţia din Larousse, însă, face o referire explicită la exterminarea fizică a populaţiei evreişti. Totuşi, în această situaţie s-a dovedit că s-a exagerat peste măsură.
   La început, despre “lagărul de exterminare” german de la Auschwitz s-a aruncat estimarea de 9 milioane de evrei ucişi în genocidul. Ulterior lucrurile s-au oprit la patru milioane de victime, conform “raportului sovietic” considerat drept probă de către Tribunalul de la Nurenberg. Cercetările mai atente i-au făcut pe istorici să rectifice informaţia: 2 milioane se scria în 1974, 1,25 milioane în 1985.
   Dar iată ce scria mai recent publicaţia franceză Le Monde, privind rezultatele cercetătorului Francois Bedarida:
   “În memoria colectivă s-a întipărit cifra de patru milioane (cea care, pe baza unui raport sovietic, figura până acum la Auschwitz pe monumentul ridicat în memoria victimelor nazismului) în timp ce la Ierusalim muzeul Yad Vashem indică o cifră ce depăşeşte foarte mult realitatea.
   Totuşi, de la sfârşitul războiului, s-a pus pe lucru memoria savanţilor. Din aceste minuţioase şi răbdătoare a rezultat că cifra de patru milioane, nesprijinindu-se pe nici o bază serioasă, nu putea fi reţinută… Se ajunge la… un total coroborat asupra unui număr de victime oscilând între minimum 950.000 şi maximum 1,2 milioane”.
   Rectificarea măsluirii istoriei a condus chiar la înlăturarea inscripţiei “cameră de gazare” de la lagărul de concentrare de la Dachau, înlocuindu-se cu alta care precizează că niciodată nu a funcţionat aşa ceva în acel loc.
   Termenul de Holocaust a fost pus în circulaţie de către evreul originar din România, Elie Wiesel, manager general al “industriei holocaustului”, prin cartea sa, Night (1985).
   Atenţia acestuia către România sa îndreptat de la începutul anilor ’90, când primul pretext i l-au oferit primul-ministru şi preşedintele României de atunci. Astfel, evreul Petre Roman s-a apucat să declare în New Yok Times că în spatele conflictelor dintre maghiari şi români din martie 1990 de la Târgul Mureş se află şi: “O reînviere a Gărzii de Fier, mişcare fascistă, antisemită… Manifeste ale Gărzii de Fier şi ale organizaţiei patronale Legiunea Arhanghelului Mihail au fost apariţii comune în ultimele luni în această regiune”. La rândul său preşedintele Ion Iliescu, declară în acelaşi an că revolta tineretului împotriva regimului neo-comunist, din iunie 1990 din Piaţa Universităţii, aparţine mişcării legionare. “Comisia parlamentară instituită ad-hoc nu a găsit – însă – nici un amestec al legionarilor în înscenările sângeroase din 13-15 iunie de la Bucureşti, după cum nici la Târgu Mureş nu a avut loc vreun amestec al legionarilor în acele întâmplări şi nu a fost semnalat nici un manifest legionar” (Traian Golea).
   Campania din New York Times continuă însă. Rabinul Şef al României, Moses Rosen, intră în hora minciunii şi publică la 1 iulie 1991 în cotidianul american următorul text:
   “Numărul morţilor a ajuns la 400.000, despre care noi nu am putut vorbi până acum decât în străinătate sau aici numai între noi. Ei au pierit şi nouă ni s-a interzis să-i putem plânge”
   Şi în prezent, mai multe plăci negre comemorative, amplasate în 1990 la intrarea în templul evreiesc Coral din Bucureşti, evocă falsul participării României la Holocaust (“400.000 de Martiri Evrei din România”), fără ca autorităţile române să la vreo măsură constituţională faţă de acest grav afront penal (art. 168 Cod Penal) ce se pedepseşte cu închisoarea.
   Că totul este o minciună au dovedit-o în bună măsură istoricii români, dar chiar şi cei evrei. Aşa cum am mai arătat, chiar Rabinul Şef al României din acea perioadă, Alexandru Şafran, mărturiseşte despre generozitatea românilor faţă de evrei. La Roma, în 1957, a fost publicat studiul Regional Development of the Jewish Population of România, avându-l ca autor şi pe W. Filderman, preşedintele “Comunităţii Evreilor din România” în perioada războiului. La pagina 15, studiul reproduce o hartă a României, indicându-se teritoriile pierdute în anul 1940. Pe suprafaţa rămasă a României autorii studiului au scris: “Acest teritoriu a avut 312.972 evrei în 1930. Până la sfârşitul războiului numărul lor a crescut la 355.972, adică cu 13,7%”. Explicaţia constă în aceea că România a fost un spaţiu de refugiu pentru evreii din Polonia cucerită şi din Ungaria hortistă.
   La rândul său, alt evreu, Matatias Carp, autor al lucrării Cartea Neagră, arată că ceea ce a declanşat “rebeliunea legionară” a fost consecinţa aţâţării de către evrei a mareşalului Antonescu. Totodată, în urma “rebeliunii”, cu toate eforturile depuse, nici un legionar nu a putut fi acuzat de a fi avut vreun conflict cu vreun evreu.
   Campania antiromână demarată de Moses Rosen în 1990 era condusă însă, din spate, de sionistul Elie Wiesel, fapt ce face ca la 11 iulie 1991, în Senatul S.U.A. să fie introdusă o Rezoluţie care să condamne “resurecţia antisemitismului în România… întrucât laureatul premiului Nobel şi scriitor umanist Elie Wiesel recent a vizitat România, ţara sa de naştere, pentru a vedea şi a mărturisi asupra acestor tendinţe antisemite”
   Elie Wiesel este fără îndoială principalul promotor al culpabilizării României de Holocaust. Lucrarea sa Noaptea (Night), tipărită în diverse versiuni şi limbi, este apreciată ca fiind “creaţia unei fantezii bolnave ce a dăruit lumii o sumedenie de minciuni, scrise cu multă vervă în autobiografia sa…: că la Auschwitz şi Buchemvald nemţii ardeau evreii de vii în focuri aprinse în şanţuri; că era un şanţ de foc pentru adulţi şi altul pentru copii mici; că el a fost dus cu coloana victimelor la doi paşi de marginea şanţului, de unde din ceva motiv misterios a fost dus înapoi la barăci; că a fost dus din nou cu coloana victimelor la doi paşi de marginea şanţului etc.; că luni de zile pământul s-a cutremurat şi coloane de sânge evreiesc ţâşneau din sol la Babi Yar, în Ucraina; că la Buchemvald erau ucişi în fiecare zi 10.000 de evrei, şi el era totdeauna printre ultima sută la poarta morţii, dar întotdeauna era cruţat din nu se ştie ce motive. Că evreii transilvăneni, Elie Wiesel şi tatăl său, au căzut sub ocupaţia maghiară în urma Dictatului de la Viena din 1940 şi, deportaţi de către autorităţile maghiare (pe care el, cu rea-credinţă le numeşte «autorităţi române») au ajuns la Buchemvald…” (Traian Golea).
   Prin comparaţie cu minciuna lui Wiesel, iată relatarea unui alt evreu, din Transilvania, dr. Oliver Lusting:
   “În sudul Transilvaniei, sub regimul lui Antonescu, viaţa nici unui evreu nu a fost periclitată, în timp ce evreii din Cluj şi Dej, din Oradea şi Satu Mare, din toate oraşele şi satele Transilvaniei de nord (cedată ungurilor) au fost strânşi toţi până la ultimul bătrân, până la ultimul sugar, au fost mânaţi sub ameninţarea baionetelor hortyste spre crematoriile şi camerele de gazare de la Auschivitz, evreii din Turda şi Alba-lulia, din Arad şi Timişoara (parte a Transilvaniei rămasă sub guvernarea română) nu au purtat nici măcar steaua galbenă! Mai mult, aceste oraşe, ca de altfel oraşele din întreaga Românie, au oferit adăpost sigur tuturor evreilor din nordul Transilvaniei – şi chiar din oraşele Ungariei – care au reuşit să evadeze din ghetouri şi să fugă în România.”
   Sionismul oficial. Statul Israel este de fapt un parazit mondial. El supravieţuieşte datorită unui puternic sprijin financiar şi militar pe care îl obţine prin evreii răspândiţi în întreaga lume de la statele în care aceştia au obţinut un statut social şi politic privilegiat. Rolul aplicării acestor programe aparţine în primul rând sionismului, iar România are o puternică importanţă pentru evrei, deoarece, conform unei experienţe istorice consumate, poate fi cu uşurinţă acaparată economic şi subordonată intereselor evreieşti.
   O serie de fapte din ultimii ani, de la marea infracţionalitate economică până la spionajul total, demonstrează declanşarea unei noi acţiuni evreieşti de tip sionist asupra României, între aceste strategii se preconizează şi o eventuală neocolonizare a ţării, în care scop prioritară este masiva achiziţie mascată imobiliară şi apoi funciară. În acest scop, în prezent, sioniştii activează prin toate mijloacele pentru a influenţa partidul de guvernământ pentru a fi schimbată Constituţia ţării şi pentru a-i manipula pe specialiştii în drept ai acestui partid, însărcinaţi cu proiectul noii Constituţii. Unul dintre aceşti “specialişti”, om cu aplecare spre activitatea masonică, este sprijinit din umbră spre a deveni noul ministru al Justiţiei, aşa cum a mai fost şi într-o altă guvernare a actualei puteri.
   Despre ofensiva sionistă, declanşată prin structurile la vedere în aprilie 2002, vom prelua însă informaţiile din publicaţia Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România («Realitatea Evreiască», nr. 162-163/2002), privind organizarea la 28 aprilie 2002 a primei adunări generale a Asociaţiei Sioniste din România, “după 54 de ani de la interzicerea acesteia”:
   “După o întrerupere îndelungată, o adunare sionistă de mare amploare! (se arată în periodicul evreiesc). A renăscut mişcarea sionistă din România de veche tradiţie, dacă ne gândim la acţiunile celor din Moineşti, Galaţi, care au luat drumul spre «Ţara veche-nouă», chiar înainte de Congresul de la Basel, când s-au pus bazele sionismului politic de către Theodor Herzl. Este de subliniat că primele aşezări [ale Israelului] au fost opera celor ce au făcut Aliya din România”.
   În continuare, Realitatea Evreiască subliniază că însuşi imnul naţional al Israelului, adoptat în 1948, a fost iniţial compus şi cântat în casa bancherului evreu Mose Waldberf din Iaşi.
   Deci, în ziua de 28 aprilie 2002, la Timişoara, “a renăscut” mişcarea sionistă din România. Printre organizatorii acestui “eveniment creator de istorie în viaţa evreiască din România”, adică reactivarea mişcării sioniste, remarcăm atât Mossad-ul (prin prezenţa lui Meir Rosen, fost ambasador al Israelului la Paris şi Washington), cât şi a guvernului israelian (prin Tova Friedel, de la Ministerul Absorbţiei). Cu ocazia acestui prim “congres” a fost ales preşedintele Asociaţiei Sioniste din România în persoana lui Tiberiu Roth (evreu khazar), au fost aleşi delegaţii la Congresul Mondial Evreiesc şi au fost numiţi cei care vor conduce sionismul în fiecare dintre oraşele româneşti. Totodată a fost adoptat un prim program: activitate permanentă în filiale (!?), declanşarea unei propagande pro-Israel şi întocmirea unei baze de date cu toţi oamenii pe care se poate baza mişcarea sionistă din România, în acelaşi timp, organizaţia evreiască de tineret Club Tnuat Aliya şi-a asumat obligaţia racolării de noi oameni, să adune şi să ofere informaţii, de a strânge legăturile cu Eret Israel şi de a întării sionismul în România.
   Federaţia Comunităţilor Evreilor din România, prezentă la întrunire prin secretarul ei general, fostul securist evreu Iulian Sorin, asigură Asociaţia

   (1.1)

   De ce se prăbuşeşte România?
   Publicat V 21, AM Neclasificat , criza mondiala , economie , morala , politic , românia , social 35 Comments
   Etichete:Biserica Ortodoxă Română, canal dunare – marea neagra, casa poporului, datorie externă, independenta, nationalism, natiune, palatal parlamentului, pdl, pnl, pnt, prabusirea romaniei, psd, revolutie, romania, societatea civilă, vanzarea româniei

   În cartea “Manifest-Va fi revoluţie!” am dedicat un capitol special situaţiei din România anului 2008 şi prima jumătate a anului 2009. Voi prezenta aici în două articole “De ce se prăbuşeşte România?” şi “România şi criza!”
   “De ce se prăbuşeşte România?”
   Cum a ajuns statul român să nu mai decidă asupra propriului destin? De ce în douăzeci de ani de libertate, din 1989 până în 2009, statul a înstrăinat aproape toată bogăţia naturală şi construită în ţară? România este vărul sărac al familiei europene.
   În douăzeci de ani, din 1989 până în 2009, România a reuşit o performanţă unică:
   • În ’89 datoria externă era 0(zero) usd, azi este de 100 miliarde euro (o sută de miliarde) euro. Ceauşescu fusese acuzat la proces ca deturnase 1 miliard usd.
   • Nu mai are industrie,
   • Nu mai are agricultura
   • Nu mai are resurse proprii minerale şi energetice
   • Nu mai are flotă
   • Nu mai are decât parţial comerţ şi servicii
   • Nu mai are bănci
   În douăzeci de ani, băieţii ce-au condus ţara au făcut un prăpăd nemaiîntâlnit în istorie. Au vândut tot şi au făcut o datorie externă de o sută de miliarde de euro. Repet, au vândut tot şi au făcut şi o datorie externă de 100 miliarde euro! Răspunde cineva pentru asta?
   În douăzeci de ani s-au construit:
   • 150km (o sută cincizeci de kilometri) de autostradă,
   • 0(zero) km metrou,
   • 0 (zero) aeroporturi,
   • 0(zero) sisteme irigaţii,
   • 0(zero) staţiuni turistice şi de recuperare,
   • 0 – 0 – 0- etc… Realizări pentru ţara = 0(zero).
   Averile lor, ale celor ce-au condus ţara, număra însă milioane bune de euro. Ce dovadă mai clară vreţi pentru corupţia generalizată în România?
   Vă întreb, pe cei ce-aţi condus ţara din ’89 încoace. Jaful ăsta de proporţii l-aţi făcut din ticăloşie, pe spinarea naţiei, sau din prostie, oportunism, servilism şi carierism?
   De ce au fost revoluţiile din 1989 din blocul Est-European o mare afacere? Cine le-a determinat şi care a fost scopul? De ce a fost vândută România bucată cu bucată?
   De ce nu răspunde nimeni pentru acest jaf fără echivalent în istorie? Au vrut să vândă Canalul Dunăre- Marea Neagră pe cincizeci de milioane de dolari, au vrut să dărâme Casa Poporului (Palatul Parlamentului), au risipit miliarde de dolari îndatorând populaţia!

   Slugile lui Ceauşescu au ajuns stăpâni peste România!
   Astăzi, Guvernul României nu poate face faţă unei situaţii de criză majoră pentru că am rămas în fundul gol! Ţineţi cont că am prevăzut o catastrofă în Marea Neagră cu peste o jumătate de an înainte de-a avea loc cutremurul din 5 august 2009!
   A crescut numărul analfabeţilor în ţară şi nu răspunde nimeni pentru asta iar ei semnează un “Pact pentru educaţie”! Partidele colcăie de oportunişti, societatea declarat civilă nu există, militarii români sunt risipiţi pe fronturile altora prin lume, Biserica Ortodoxă Română s-a transformat într-un SRL turistic.
   România n-are un plan de dezvoltare, n-are o strategie. România, spre deosebire de Irak, a fost cucerită paşnic! În 1877 ne-am cucerit Independenţa prin jertfa Armatei! A rămas numai Istoria ca o dovadă a existenţei noastre ca stat independent!
   Veţi citi aici toate acestea!
   De_ce_se_prăbuşeşte_România.pdf
   35 Răspunsuri to “De ce se prăbuşeşte România?”
   Flux pentru această Însemnare Trackback Address
   ________________________________________
   1. 1 Mihai P V 50, PM la 8:50 pm
   Trist, dar foarte adevarat.
   Din păcatul jaful a devenit global si multilateral: financiar, economic, cultural.
   Voit sau nu, ne apropiem rapid de urmatoarea conflagratie mondiala, cam asa par ca se desfasoara lucrirle.
   Sanatate multa!

   Răspunde
   o 2 mircea batranu V 59, PM la 8:59 pm
   merci
   vezi capitolele publicate Manifest-Va fi revolutie free download
   iar maine voi publica partea a doua a suplimentului dedicat Romaniei si scris acum 2 ani; lucrurile se desfasoara asa cum le-am prognozat atunci!
   succes in activitate
   Răspunde
   2. 3 Ciocan Dorel V 44, PM la 4:44 pm
   Tara nu se prabuseste! Aluneca usor in jos!
   Răspunde
   3. 4 maria V 06, PM la 4:06 pm
   Va felicit.Sunteti un adevarat patriot. Din pacate numai un impact mare (razboi,boli, cutremur, foamete,catastrofa naturala) poate trezi la realitate o turma letargica si indobitocita de promisiunile “alesilor neamului”,preacoruptilor si “preafericitilor”.
   DESTEAPTA-TE ROMANE! Nu te-ai saturat de circul din parlament si biserici?
   Răspunde
   o 5 U R A N U S V 28, PM la 6:28 pm
   mai jos, unul din cele cateva proiecte , pentru scoaterea Romaniei din criza economica cat si spirituala si culturala .
   Sa nu uitam un lucru esential:
   toate civilizaţiile trecute şi prezente sunt considerate prin cultura citadelelor ridicate şi în special prin arhitectura, modul de vizualizare şi deci de percepţie imediată.(vezi mai toate marile culturi ale lumii, eventual mici exceptii, ca Japonia care nu are nic un Turn din …Tokio, ori Turnul Effel, ,Taj Mahal ,etc.dar care, altfel, a intrat totuşi în conştinţa universală)
   T E R R A N O V A.
   Probabil si măcar la prima citire, cei mai mulţi vor găsi mai mult utopica şi chiar deplasată această idee, în special în această perioadă de crizaă generală;totuşi,sunt convins că foarte mulţi, după ce vor reflecta puţin mai adânc la beneficii
   şi urmări, vor fi de acord cu idea că România are nevoie să execute un salt calitativ uriaş pentru a se despotmoli din nămolul în care este cuprinsă de peste 70 de ani.Iar acest salt calitativ are ca un punct major(a se nota că nu e singurul), ridicarea,ctitorirea unei noi capitale care să impună
   romanilor un nou mod şi standard de viaţă şi civilizaţie şi în acelaşi timp, să demonstreze mapamondului că spiritul românesc nu este mort.
   Iar dintr-o retrospectivă istorică , deci factuala, actuala capitală a ţării,Bucurestiul, împlineşte absolut toate conditiile să fie privată de acest atribut,rămânand în continuare desigur, ca cel mai mare şi cel mai industrializat oraş românesc, cu reperele sale arhitectonice şi istorice, indiscutabile.Mai mult, ca şi în Tel-AViv( de exemplu,însă aici este o raţiune de securitate), ambasade
   care doresc să rămână în Bucureşti o pot face, dar nu cred că ar fi potrivit de urmat acest exemplu şi nici al Republicii Sud Africane în care cele 3 ramuri ale guvernului(legislativ, administrativ si judicial) sa fie dispersate in 3 orase ale tarii.

   Dupa cum ştim, Bucureştiul este prima dată menţionat ca aşezare, în 1459,in timp ce Târgovişte este mentionat şi atestat în documente istorice, încă de la 1396,oras care a fost pentru o perioada, capitala ţării.
   La tentativa de prima unire a celor 3 provincii româneşti, la 1599, efectuată de Banul Craiovei şi Olteniei, voievodul Mihai Viteazul,nu exista nici un document istoric sau sursa orală că Bucureştiul ar fi fost vizat a deveni capitala celor 3 provincii reunite, chiar pentru scurt timp. Bucureştiul-datorită condiţiilor geografice şi sociale (asezarea într-o câmpie
   mănoasă unde creşterea populaţiei a avut o rată înaltă; apropierea relativă de Dunare şi Marea Neagăa)- devine capitala permanentă abia câţiva ani înainte de 1700, în
   timpul domniei lui C.Brâncoveanu, practic,acest oraş, ca şi capitala a Valahiei doar( adica sudul ţării, excluse fiind Transilvania si Moldova), are un trecut de 300 de ani, abia la anul 1861
   (dupa unirea cu Moldova), Bucurestiul capata un statut mai elevat si abia dupa alipirea Transilvaniei, devine capitala Romaniei, cu o scurta intrerupere, cand intre 1916 si 1918,
   capitala oficială a fost Iaşul(motive de forţă majoră, primul război mondial, ocuparea oraşului de trupele germane).
   Din punct de vedere pur istoric, capitala ţării ar trebui sa fie la Craiova, sau la Târgovişte, dar mai ales la Alba Iulia, localitate implicată de două ori în procesul de unire al celor 3 provincii, în 1599, când după lupta de la Selimbăr, Banul Mihai Viteazul intra victorios în Alba Iulia, şi a doua oară, la 1918, datorita regelui Ferdinand,care a completat reunificarea provinciilor româneşti. Din punct, de vedere geografic, capitala ţării ar trebui sa fie plasată undeva pe linia Sibiu-Miercurea-Ciuc însă nu este o regulă sau obligaţie ca o capitală să fie ridicată chiar în mijlocul
   unei ţăpri.Din alt punct de vedere, comparativ cu alte popoare,ţări, ştim că deasemeni o capitală nu trebuie să fie neaparat cel mai mare oraş al ţării, în USA doar în câteva
   state, oraşele cele mai mari sunt şi capitale( ex.Arizona-Phoenix, Georgia-Atlanta , Oklahoma-Oklahoma City),in general capitalele de stat sunt oraşele mici şi mai liniştite, unde administraţia poate să aibă un real focus pe activitatea specifică, iar capitala ţării, Washington număra puţin peste 4 milioane de locuitori(in timp ce New York are un numar de populatie dubla), asemenea si în Canada, capitala Otawa numara puţin peste 1 mil. loc. in timp ce Toronto are deja peste 5 milioane.

   De altfel, în multe alte ţări ale lumii, capitalele nu coincid cu cel mai mare oraş, ca exemple, pe continentul Sud American ,Brazilia(capitala in Brasil si nu Sao Paolo
   sau Rio de Janeiro mai mari decat capitala de aprox. 6 ori(!),respectiv 3 ori), iar Argentina îşi va muta capitala undeva în Patagonia;pe continentul asiatic,China are
   cel mai mare oraş Shanghaiul şi nu Pekinul(Bejing),iar India(subcontinentul indian) are capitala la New Delhi cu sub 400 mii loc. în timp ce cel mai mare oraş indian Bombay(Mumbay), numara peste 16 milioane locuitori! Australia, deasemeni cu o
   capitala de sub 400 mii locuitori,Camberra, in timp ce celelalte 5 orase principale, numara intre un milion si pana la peste 4 milioane locuitori,
   -New zeelend, cu capitala la Wellington sub.500 mii loc. ,cel mai mare oras, Auckland, peste 1 milion,
   -chiar şi în Africa se intalnesc aceste situaţii ca în Nigeria, cu capitala la Abuja, cu sub 500 mii loc., marele oraş Lagos, numara peste 9 milioane; Tanzania ,capitala
   Dodoma cu sub 200 mii loc., marele oras fiind Dar-Es-Salaam, aprox.2,milioane locuitori.
   Iar apropiindu-ne de Europa , Turcia bicontinentala are capitala la Ankara cu aprox. 3,5 milioane, Istambulul, aproape 9 milioane! In Europa Munchenul, fosta capitala RFG
   era mai mica ca si Hamburgul, in Polonia, capitala este Warsovia cu sub 2,5 milioane locuitori in timp ce Katowice numara peste 3 milioane, Elvetia cu capitala(administrativa)
   la Berna , sub 500 mii loc., marele oras este Zurick-ul cu aprox. 1 milion, iar in Olanda avem deasemeni capitala administrativa la Haga cu sub un milion de locuitori,
   Rotterdam, numara peste un milion, aceiasi situatie in Italia, Roma cu sub 3 milioane, in timp ce Milano are aprox. 9 milioane locuitori.Din acest punct de vedere, observam
   ca exista precedente pe toate continentele si in toate clasificarile posibile de state,iar ,de remarcat, inclusiv in tari cu democratie avansata si prosperitate ridicata.
   Insa Romania are motive chiar serioase in a schimba capitala tarii, de fapt a ridica una noua, din temelii.Despre conditiile istorice am amintitit, daca aducem la zi aceasta
   problema, capitala tarii ar trebui sa fie la Timisoara, care este capitala morala
   a tarii, locul unde a inceput revolta impotriva fostului regim.Si aici trebuie sa remarcam
   faptul ca Bucurestiul ultimilor 70 de ani a fost (si inca este) un oras de o valoare morala extrem de scazuta

Comment RSS · TrackBack URI

Lasa un comentariu