Universitatea Northwestern -Facultatea de Drept a lansat un raport interimar cu privire la arbitrajul comercial cunoscut si sub denumirea de mediere , ca un mijloc eficient pentru rezolvarea litigiilor financiare in care sunt implicati consumatorii.

Institutul de Justiţie civilă Searle (SCJI) de la Universitatea Northwestern -Facultatea de Drept, a lansat un raport interimar privind acţiunile legale ale creditorului în  arbitraj şi în instanţă. Raportul interimar încearcă să compare rezultatele arbitrajului in colectarea de debite, arbitraj al Asociatiei Americane de Arbitraj (AAA), cu rezultatele cazurilor de colectare a debitelor în instanţa de judecată pentru a evalua arbitrajul ca un mijloc de rezolvare a litigiilor in care sunt implicati consumatori.

Raportul urmează unui proces initiat de către Procurorul General al statului Minnesota împotriva Forumulului National de Arbitraj,  întemeiat pe acuzatii de frauda şi practici înşelătoare in randul arbitrilor. Având în vedere procesul intentat de către Procurorul General din Minnesota, precum şi numărul tot mai mare a procedurilor de arbitraj, arbitrajul in colectarea de debite a devenit un punct central al dezbaterii politice.

Raportul interimar a comparat şi analizat cazuri de arbitraj din Raportul interimar al Institutului de Justiţie civilă Searle, precum şi cazuri de arbitraj aduse de un singur cumpărător de debite, ca parte a unui program de colectare a datoriilor de consum administrate de către instanţa AAA la cazurile aduse în instanţele federale şi de stat, între 2005 şi 2009. Grupul operativ s-a axat pe cazurile de colectare a debitelor, deoarece acestea au tendinţa de a prezenta aspecte juridice şi faptice relativ simple şi, astfel, sunt uşor comparabile în arbitraj şi în instanţa de judecată.

Raportul a arătat următoarele constatări semnificative:

1. Creditorii au castigat mai rar, iar consumatorii  mai des, în arbitrarea colectarii de creante studiate, decât în cazurile ajunse în instanţă pentru colectarea debitelor;


2. Rata de recuperare pentru creditori în arbitrarile studiate a fost mai mica, sau comparabila cu, rata de recuperare pentru creditori în instanţa de judecată.


3. Rata de răspuns a consumatorilor în arbitrarile studiate nu a fost diferită în mod sistematic de rata de răspuns a consumatorilor în instanţa de judecată.


4. Rata altor dispozitii in cazuri (de exemplu, de stergeri ale debitelor şi intelegeri amiabile) nu a fost diferita în mod sistematic între cazurile de arbitraj şi cele din faţa justiţiei.

Constatările din Raportul interimar SCJI poate avea mai multe implicaţii importante în ceea ce priveşte formarea de politici publice legate de arbitraj. În primul rând, raportul afirmă ca, concluziile ar trebui să spulbere urmatoarele idei: că la arbitraj rata de castig a creditorului este mai ridicata, ca ratele de recuperare a datoriilor sunt mai ridicate şi ca  arbitrajul este in favoarea întreprinderilor. Mai degrabă, în cazurile studiate, pentru creditor, ratele de recuperare si castig au fost la fel de mari sau mai mari în cadrul procedurilor judiciare decât în arbitraj. În al doilea rând, rata ridicata de câştig şi ratele mari de recuperare pentru creditor, par a fi datorate caracteristicilor cazurilor de colectare a datoriilor, mai degrabă decât locului de desfăşurare (instanţă sau curte de arbitraj) a judecarii si rezolvarii cazurilor. Astfel, orice recomandari de politici pentru a face faţă unor astfel de preocupări ar trebui să se concentreze pe procesul de colectare a debitelor, mai degrabă decât pe loc de soluţionare a litigiilor. În al treilea rând, ratele de răspuns a consumatorilor pot avea anumite cote ca urmare a caracteristicilor cazurilor de colectare a debitelor, mai degrabă decât in functie de locul în care aceste cazuri sunt rezolvate. Cu toate acestea, rata scăzuta de răspuns a consumatorilor, în cazurile de colectare a debitelor în anumite institutii sugerează că studierea în amanunt a motivelor acestei rate poate fi importanta pentru formularea politicii adecvate în acest domeniu.

În timp ce concluziile raportului sunt supuse unor limitări, raportul promovează înţelegerea empirica a arbitrajului, ca un mijloc de rezolvare a datoriilor de consum şi contribuie cu noi informaţii la dezbaterea asupra politicii de arbitraj  in colectarea debitelor.