Mecanismele Fraudei ” Cumpar firme cu datorii” – la numai 20 de ani are peste 202 firme!
- Cum se derulează tranzacţiile ofertate prin anunţurle de genul „preiau firme cu datorii”?
- 202 firme cu probleme au fost „transferate” pe numele lui Daniel-Nicolae Cercel, individ născut în Bucureşti la data de 7 martie 1989
- Cercel figurează şi ca administrator la 77 firme
- „Consilierii” care l-au folosit pe Cercel la tranzacţionarea firmelor cu probleme au încasat peste 200.000 euro
- ANTITEPARI.ro prezintă în exclusivitate lista cu cele 202 firme la care „investitorul anului 2009” este asociat
Anunţuri de genul „preiau firme cu datorii, la bugetul statului, bănci, leasing, furnizori, prin Registrul Comerţului. Se preia întreaga contabilitate, se schimbă şi domiciliul fiscal” sunt cu nemiluita pe site-urile de profil, fiind postate atât de avocaţi/jurişti rataţi, de indivizi care se prezintă ca şi consultanţi fiscali, dar şi de mari firme de avocatură.
Deşi pare de necrezut, astfel de oferte nu sunt ilegale şi au un succes deosebit, numeroşi fiind cei care preferă să plătească un comision de câteva sute de euro, în loc să-şi achite datoriile de zeci de mii de euro sau poate chiar mai mari.
Deşi pare de necrezut, astfel de oferte nu sunt ilegale şi au un succes deosebit, numeroşi fiind cei care preferă să plătească un comision de câteva sute de euro, în loc să-şi achite datoriile de zeci de mii de euro sau poate chiar mai mari.
Ceea ce unii dintre „şmecherii” care îşi vând firmele (cu datorii cu tot) nu ştiu este faptul că, totuşi, pot fi traşi la răspundere pentru faptele comisie în perioada în care au fost asociaţi şi/sau administratori ai firmei respective. Însă, aceste prevederi legale nu se aplică.
În general, tranzacţii la care se referă anunţurile menţionate se desfăşoară după următorul „traseu”: administratorii/asociaţii unei firme care are datorii sau care are alte probleme de (ne)respectare a legii (de exemplu nu a depus declaraţii fiscale, bilanţuri etc) contactează „consilierul” (cel cu anunţul), îi achită comisionul convenit, iar apoi, la Registrul Comerţului, firma este cesionată către un „boschetar”. De obicei, consilierul are o procură (de reprezentare) de la acest „boschetar”, astfel încât tranzacţia la Registrul Comerţului să fie făcută fără prezenţa persoanei respective.
Pentru a da şi mai mult de furcă celor care au de recuperat bani de la firma vândută şi pentru ca instituţiile abilitate să aibă motive pentru a tergiversa rezolvarea problemei, mare parte din tranzacţiile cu firme implică şi mutarea sediului social într-un alt judeţ decât cel iniţial, precum şi modificarea numelui societăţii.
Gândindu-ne la indivizii care în ziua de astăzi reprezintă statul român (instituţiile lui), punem spune: „şi ce dacă fentează statul? Bine face”. Dar dincolo de obiectivitatea acestei aprecieri, cert este faptul că, în majoritatea cazurilor, tranzacţiile de firme încearcă să acopere o ţeapă trasă partenerilor de afaceri.
Mai mult, după ce vând firmele cu probleme, „şmecherii” înfiinţează altele, urmând să procedeze după acelaşi „tipar”.
Cert este că, în cazul acestor tranzacţii, legea este permisivă şi nimeni nu şi-a manifestat intenţia de a o schimba, dar şi reprezentanţii Registrului Comerţului închid ochii la astfel de „mânăreli”, alimentând speculaţiile că, de fapt, ar avea „cota parte” din comisionul încasat de „consilier”.
Unele dintre firmele trauzacţionate după această reţetă „mor” la scurt timp după vânzarea către „boschetari”, prin deschiderea insolvenţei sau prin inactivitate. Grav este faptul că, în ultima vreme, aceşti consilieri au ajuns la concluzia că este posibil un nou câştig prin „valorificarea” acestor firme.
Pentru a da şi mai mult de furcă celor care au de recuperat bani de la firma vândută şi pentru ca instituţiile abilitate să aibă motive pentru a tergiversa rezolvarea problemei, mare parte din tranzacţiile cu firme implică şi mutarea sediului social într-un alt judeţ decât cel iniţial, precum şi modificarea numelui societăţii.
Gândindu-ne la indivizii care în ziua de astăzi reprezintă statul român (instituţiile lui), punem spune: „şi ce dacă fentează statul? Bine face”. Dar dincolo de obiectivitatea acestei aprecieri, cert este faptul că, în majoritatea cazurilor, tranzacţiile de firme încearcă să acopere o ţeapă trasă partenerilor de afaceri.
Mai mult, după ce vând firmele cu probleme, „şmecherii” înfiinţează altele, urmând să procedeze după acelaşi „tipar”.
Cert este că, în cazul acestor tranzacţii, legea este permisivă şi nimeni nu şi-a manifestat intenţia de a o schimba, dar şi reprezentanţii Registrului Comerţului închid ochii la astfel de „mânăreli”, alimentând speculaţiile că, de fapt, ar avea „cota parte” din comisionul încasat de „consilier”.
Unele dintre firmele trauzacţionate după această reţetă „mor” la scurt timp după vânzarea către „boschetari”, prin deschiderea insolvenţei sau prin inactivitate. Grav este faptul că, în ultima vreme, aceşti consilieri au ajuns la concluzia că este posibil un nou câştig prin „valorificarea” acestor firme.
Mai exact, le „revând” unor persoane care intenţionează să-şi ţepuiască furnizorii. În cele mai multe cazuri, această „revânzare” nu se face cu acte, ci se derulează astfel: „consilierul” contactează sau este contactat de „ţepari”, le percepe un comision consistent, după care îi pune în legătură cu „boschetarul”.
Acesta, după ce eventual este îmbrăcat, hrănit şi prostit cu câteva sute de lei, merge la bancă şi solicită instrumente de plată (cecuri şi Bilete la Ordin) în numele firmei pe care oficial o reprezintă. După care semnează cecurile şi Biletele la Ordin, iar acestea sunt preluate de „ţepari”.
Ulterior, aceştia, în calitate de pretinşi agenţi ai firmei sau folosindu-se de alte persoane, achiziţionează marfă, pe care o „achită” cu instrumentele de plată semnate de „boschetar”. Când apar refuzurile la plată... răspunderea juridică (eventual puşcăria) revine „boschetarului”, pentru că el este cel care oficial reprezintă firmă, el este cel care a semnat cecurile, asumându-şi, astfel, obligaţiile prevăzute de lege.
Şi uite-aşa, „şmecherii” scapă de datorii, consilierii se îmbogăţesc din comisioanele percepute (2-10% din datoriile firmei, dar minim 1.000 euro la tranzacţie, după cum se precizează în anunţuri), iar ţeparii prosperă şi se înmulţesc pe zi ce trece, protejaţi de legile în vigoare, dar şi de „complicitatea” instituţiilor statului. Şi pentru că există şi cineva care trebuie să piardă („legea compensaţiei”), cu găuri de zeci sau sute de mii de euro se aleg furnizorii de bună credinţă (poate şi uşor naivi), care au acceptat să colaboreze cu firme pe care nu le-au verificat.
Şi pentru că o vorbă din străbuni spune că „decât să plângă mama, mai bine...”, o parte din aceşti furnizori ţepuiţi se transformă ulterior în „şmecheri”, prin vânzarea firmei care „a intrat în rahat” în urma unor asemenea tranzacţii.
Desigur, această prezentare poate fi plicticoasă pentru cei care cunosc mecanismele unor astfel de afaceri, dar încercăm să ne revanşăm prin prezentarae unui caz... demn de „Guiness Book”, că tot a devenit la modă în România să stabilim recorduri de orice fel.
"Investitorul" cu 202 firme
Şi uite-aşa, „şmecherii” scapă de datorii, consilierii se îmbogăţesc din comisioanele percepute (2-10% din datoriile firmei, dar minim 1.000 euro la tranzacţie, după cum se precizează în anunţuri), iar ţeparii prosperă şi se înmulţesc pe zi ce trece, protejaţi de legile în vigoare, dar şi de „complicitatea” instituţiilor statului. Şi pentru că există şi cineva care trebuie să piardă („legea compensaţiei”), cu găuri de zeci sau sute de mii de euro se aleg furnizorii de bună credinţă (poate şi uşor naivi), care au acceptat să colaboreze cu firme pe care nu le-au verificat.
Şi pentru că o vorbă din străbuni spune că „decât să plângă mama, mai bine...”, o parte din aceşti furnizori ţepuiţi se transformă ulterior în „şmecheri”, prin vânzarea firmei care „a intrat în rahat” în urma unor asemenea tranzacţii.
Desigur, această prezentare poate fi plicticoasă pentru cei care cunosc mecanismele unor astfel de afaceri, dar încercăm să ne revanşăm prin prezentarae unui caz... demn de „Guiness Book”, că tot a devenit la modă în România să stabilim recorduri de orice fel.
"Investitorul" cu 202 firme
Se numeşte Daniel-Nicolae Cercel, s-a născut la data de 7 martie 1989 în Bucureşti şi, după cum figurează în evidenţele Registrului Comerţului, are domiciliul în Bucureşti, sectorul 4. Nu aţi auzit de el?!
Acest Daniel-Nicolae Cercel este asociat la 202 (dăuăsutedouă) firme. Nu, nu e nici o greşeală. Mai mult, la 77 dintre acestea este şi administrator. Dacă facem o medie, rezultă că, în cei 20 de ani de viaţă, Cercel a înfiinţat câte 10 firme pe an. În realitate, Cercel a preluat în 2009 marea majoritate a acestor firme, foarte puţine fiind cumpărate în 2008.
Altfel spus, Daniel-Nicolae Cercel este un „boschetar” utilizat de unul sau mai mulţi „consilieri” de genul celor menţionaţi mai sus, „în cârca” acestuia fiind transferate 202 firme.
Cele mai multe din aceste firme au sediul social în Bucureşti, unele fiind mutate în Capitală în urma tranzacţiilor efectuate, în timp ce altele au fost transferate din Bucureşti în alte judeţe ale ţării. Dacă ţinem cont de numărul de zile lucrătoare ale acestui an, de greva care a blocat activitatea de la Registrul Comerţului, rezultă că „investitorul” Daniel-Nicolae Cercel a preluat aproximativ o firmă în fiecare zi, iar pentru acest demers a călătorit prin toată ţara.
În realitate, Cercel probabil nici nu ştie toate oraşele în care „a fost prezent”, iar dispersia geografică mare a acestor preluări sugerează că există mai mulţi „consilieri” care se folosesc de Cercel sau există un „consilier” cu o reţea de reprezentanţi la nivel naţional.
Înainte de a vă prezenta lista cu firmele preluate de Cercel, merită menţionat faptul că, la un comison minim de 1.000 euro, „consilierii” au încasat peste 200.000 euro numai de la tranzacţiile în care a fost „implicat” Daniel-Nicolae Cercel.
Iar dacă mai luăm în considerare că aceste operaţiuni implică plata unor taxe la Registrul Comerţului, care se ridică la aproximativ 1.000 RON/tranzacţie (implică modificarea actului constitutiv), rezultă că această „instituţie parazit” a încasat peste două miliarde de lei vechi „de pe urma” lui Daniel-Nicolae Cercel.
ANTITEPARI.ro vă prezintă în exclusivitate lista cu firmele preluate pe numele lui Daniel-Nicolae Cercel şi atrage atenţia asupra riscurilor enorme la care se expun furnizorii care vor colabora cu aceste firme.
În zilele următoare vom prezenta cele mai dubioase tranzacţii efectuate „în numele” lui Daniel-Nicolae Cercel. Pentru ca acest demers să aibă succes maxim, adresăm cititorilor ANTITEPARI.ro - care au colaborat cu firmele din lista de mai jos - rugămintea de a ne transmite informaţii referitoare la foştii asociaţi/administratori, cât şi la tranzacţiile efectuate cu firmele respective, precum şi copii ale actelor de identitate ale reprezentanţilor acestor societăţi.
Lista firmelor in care apare asociat Daniel-Nicolae Cercel aici http://www.antitepari.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=35486&Itemid=27
Reclamati abuzurile la adresa office@asistentapentruconsumatori.ro sau la adresa Senatorului : iulian.urban@gmail.com
Redirectioneaza 2% pentru Asociatia www.asistentapentruconsumatori.ro
Afisari: 2174
CheiaMagica said
am December 21 2009 @ 9:18 pm
omg incredibil….
Dani said
am December 21 2009 @ 10:15 pm
In loc sa plece in Congo,
Idioti ce n-au vrut Bombo
Au votat ca niste boi
Si-a venit Congo la noi
asistentapentruconsumatori.ro said
am December 22 2009 @ 1:29 pm
Lupta noastra a celor de la Asociatia http://www.AsistentaPentruConsumatori.ro se duce impotriva abuzurilor la care sunt supusi consumatorii romani.
Pentru asta avem nevoie ca voi, sa ne scrieti despre fraudele sau abuzurile la care sunteti supusi de catre comercianti sau autoritati.
Noi preluam sesizarile voastre si ne luptam pentru ca drepturile sa va fie recunoscute.
TOT CE AI DE FACUT ESTE SA NE SCRII LA ADRESA office@asistentapentruconsumatori.ro
vrajitorul.eu said
am December 22 2009 @ 1:30 pm
INTRATI PE http://www.vrajitorul.eu/ – Magia afacerii dvs.
informatii utile >> http://www.vrajitorul.eu/aplicatia/aplicatia.html
gabriel said
am December 22 2009 @ 2:55 pm
si asta nui nimic sunt multe frime care au aadministratori daor asa de paravan fac alti afaceri pe ele http://www.joaca -jocuri.com
vipergirl said
am December 22 2009 @ 5:22 pm
Cand aveti de gand sa-l banati pe Gabriel?
tyty said
am December 25 2009 @ 5:47 pm
Complicitatile sunt multe. Simpla mutare a sediului in alt sector al Bucurestiului, sau in alta localitate, presupune un control fiscal la sediul de la care se pleaca. Dar este mai simplu sa introduci forfetarul si sa falimentezi firmele mici decat sa faci controale fiscale la tepari.
doru said
am January 19 2010 @ 10:40 pm
ce ti se poate intampla daca preiei o firma cu datorii si nu faci nimic cu ea….?
relu said
am May 28 2010 @ 9:15 am
Dorule, nufaci nimic pe ea , insa trebuie sa-i platestidatoriile”)))
ROBERT said
am October 17 2011 @ 10:52 pm
Vad in lista firmelor publicate de voi unele soc. comerciale,la care stiu cine au fost admistratorii,sau cei care au avut profit de pe urma lor(unii nu puteau sa detina o societate comerciala din cauza functiei) si au predat partile sociale celor ca cercel daniel:Senatori,Consilieri ai primariei,Comisari ai garzii financiare,Ofiteri spp,Functionari ai reg.comertului,Inpectori ai politiei economice…etc.E greu sa faci ceva in cazul asta.ROMANIA….si cu asta spun tot….