Notele secrete despre evoluţia loviturii de stat din decembrie 1989

scris de Victor Roncea
Documente strict secrete, realizate de Departamentul Securităţii Statului şi, personal, de şeful DSS, general-colonel Iulian Vlad, în exemplar olograf unic, doar pentru ochii lui Nicolae Ceauşescu, văd pentru prima oară lumina tiparului, după 20 de ani, în formatul lor original. În exclusivitate pentru cititorii „Curentul“, publicăm integral aceste informări - disponibile în format electronic pe site-ul ziarului - din care reiese cåt se poate de clar că Ceauşescu şi-a cunoscut sfårşitul, prevăzut de altfel de specialiştii serviciului de informaţii romåneşti. Astăzi, din ce în ce mai multe mărturii şi documente confirmă sută la sută analizele secrete. Inclusiv „generalul cu piciorul în ghips“ spune, după 20 de ani, ceea ce şefii DSS afirmau încă din 1989: Securitatea nu a tras niciun foc de armă; au fost agenţii speciali ai GRU şi KGB. Totodată, publicăm în oglindă mărturia făcută în premieră de un jurnalist, Sorin Bogdan, despre revolta de la Timişoara care masca lovitura de stat de la Bucureşti.
Pornind de la întâlnirea pe care Bush şi Gorbaciov urmau să o aibă la Malta, generalul Vlad - ulterior arestat şi încarcerat de ruşi prin intermediul agentului GRU Nicolae Militaru la ordinul lui „Iliescu-KGB“ - îi explică lui Ceauşescu, pe 1 decembrie 1989, evoluţia pe care o va avea lumea, după unificarea Germaniei, spre o Uniune Europeană aflată într-un echilibru între Rusia şi Statele Unite. Din notele remise chiar pe 18 decembrie 1989, reiese că principalele state care vor acţiona pentru îndepărtarea sa vor fi URSS, care va prelua puterea prin agenţii săi, şi Ungaria, care doreşte „autonomia“ Transilvaniei, ceea ce s-a adeverit ulterior cu prisosinţă.

18 decembrie 1989

Buletin de informare întocmit pentru şeful statului, Nicolae Ceauşescu, de Serviciul de Cercetare Analiză şi Sinteză din Centrul de Informatică şi Documentare (unitate a Departamentului Securităţii Statului), pus la dispoziţie de istoricul Cristian Troncotă.

STRICT SECRET
Exemplar unic
REZUMAT
Informaţii mai deosebite din telegrame
R. S. România

1. Acţiunea „ORIENT ‘89“ (...) - Vizita în Iran (n.r.)
2. Agenţia France Presse şi posturi de radio occidentale cu emisiuni în limba română au relatat că sute de manifestanţi au împiedicat forţele de ordine din Timişoara să-l evacueze pe Tokes Laszlo din sediul Bisericii Reformate unde se adăpostise.
- Ziarul „Die Welt“ scrie că celor 300-700 de persoane care s-au adunat în faţa bisericii din Timişoara li s-au alăturat şi alţi simpatizanţi, ajungând la circa 5000. Potrivit altor ştiri, la manifestaţie ar fi participat circa 10.000 de persoane.
- Se susţine că au avut loc confruntări sângeroase, sute de manifestanţi au fost bătuţi şi mulţi dintre ei au fost arestaţi.
- Duminică dimineaţa, România ar fi închis graniţa cu Ungaria prin punctul de trecere a frontierei la Nădlag, iar zona în care se află oraşele Timişoara şi Arad ar fi fost încercuită de forţele de securitate.
- Duminică seara, în faţa Ambasadei R. S. România din Budapesta a avut loc o demonstraţie antiromânească de susţinere a lui Tokes Laszlo, la care au participat circa 150 persoane, membri ai Forumului Democratic Ungar, care au purtat lozinci ostile ţării noastre şi care a durat 30 de minute. La încheierea manifestaţiei, fără incidente, s-a precizat că se va organiza una şi luni seara la orele 21.30, ora locală.
- Gyozo Modvay, secretar al „Mişcării internaţionale Tokes Laszlo“, a anunţat că gruparea sa va organiza la 19 decembrie a.c. în oraşul Hotvan „prima demonstraţie naţională“ în favoarea minorităţii maghiare, la care vor participa Matyas Szuros, preşedintele interimar al Ungariei, Kalman Kulcsar, ministrul Justiţiei, Istvan Palgy din partea colegiului pentru minorităţi etnice şi Erno Raffy, istoric, deputat în Parlament.
- Zoltan Sido, preşedintele „CSEMADOK“ (organizaţie oficială a maghiarilor cehoslovaci), într-un interviu acordat cotidianului ungar „Magyar Hirlop“ şi-a exprimat „protestul împotriva politicii naţionale a României“, adăugând că organizaţia pe care o conduce „îşi ridică glasul în favoarea lui Tokes Laszlo şi Suto Andras“ (telegramă Budapesta).
3. Postul de radio „B.B.C.“ relatează că la Braşov ar fi avut loc o demonstraţie, la 8 decembrie, de 30 de minute în faţa uzinei „Steagul Roşu“, la care au participat 200-300 muncitori care au cerut „hrană, căldură şi libertate“. Demonstraţia a fost dispersată de miliţie.
4. Factori de decizie argentiniană apreciază:
- În perioada următoare, Guvernul Român va fi supus la presiuni psihologice în scopul înlocuirii lui cu altul, în care P.C.R. să nu mai aibă rolul conducător.
- U.R.S.S. şi Ungaria, prin intermediul radioteleviziunii vor incita populaţia Transilvaniei la revoltă împotriva guvernului de la Bucureşti.
- U.R.S.S. va acţiona pentru a obţine sprijin în România în direcţia „reactivării“ unor români care au studiat în Uniunea Sovietică şi simpatizează cursul politic din această ţară.
- U.R.S.S., S.U.A. şi unele ţări vest-europene vor acţiona pentru limitarea schimburilor economice cu ţara noastră.
- S.U.A. intenţionează să întrerupă livrarea de uraniu către România.
- U.R.S.S. şi S.U.A. fac puternice presiuni asupra unor state sudamericane, inclusiv Argentina, pentru ca acestea să nu mai întreţină legături economice cu România „până ce această ţară nu se democratizează“.
- Directoratele ziarelor argentiniene au primit indicaţia precisă de a nu mai publica articole favorabile despre România şi tovarăşul Comandant suprem (telegramă Buenos Aires).

Generalul Iulian Vlad a previzionat viitorul Europei după Malta pe 1.12.1989

1 decembrie 1989

Raport olograf, exemplar unic, semnat şi parafat de generalul colonel Iulian Vlad - şeful DSS -, adresat preşedintelui României, Nicolae Ceauşescu, privind problemele ce urmau a fi abordate, în cadrul întâlnirii de la Malta, între Mihail Gorbaciov şi George Bush.

Nr. 0075/989
STRICT SECRET

Raportăm următoarele informaţii obţinute pe mai multe linii, cu privire la întâlnirea dintre Bush şi Gorbaciov:
1. În cadrul noilor convorbiri la nivel înalt dintre SUA şi URSS, organizate la iniţiativa sovieticilor, cele două părţi vor aborda cu prioritate probleme privind redefinirea sferelor de influenţă şi elaborarea unei noi strategii comune care să le asigure, în continuare, un rol dominant în toate problemele internaţionale.
- Este de aşteptat să se ajungă la noi înţelegeri de restrângere a zonelor de confruntare directă în favoarea celor de convergenţă a intereselor.
- Sunt date că URSS va face noi concesii în favoarea americanilor în schimbul obţinerii de ajutoare economice şi financiare.
- Se urmăreşte stabilirea unui nou echilibru pe continentul european care să permită atenuarea treptată a diferenţelor de sistem politic şi economic între ţările socialiste şi cele capitaliste şi asigurarea transpunerii în practică a conceptelor privind „dezideologizarea relaţiilor internaţionale“ şi crearea aşa-numitei „case comune europene“.
- În acest context, se va aborda şi problema existenţei celor două blocuri militare, în sensul menţinerii acestora încă o anumită perioadă, cel puţin până la stabilizarea situaţiei din Europa de Est.
- În ceea ce priveşte intensificarea preocupărilor guvernului de la Bonn pentru reunificarea Germaniei, se va conveni să fie sprijinite, dar pentru o perioadă temporizate spre a fi încadrate în „procesul de integrare europeană“.
- Ambele părţi se vor pronunţa pentru accelerarea negocierilor bilaterale de reducere a armamentelor şi cheltuielilor militare, URSS fiind interesată să aloce mai multe fonduri pentru satisfacerea unor necesităţi interne, iar SUA să diminueze deficitul mare al balanţei de plăţi.
Este posibil ca, în timpul întâlnirii, Bush să facă publică intenţia de a reduce efectivele americane staţionate în Europa, ca un răspuns la măsurile similare adoptate unilateral de URSS.
- Pe planul relaţiilor bilaterale, preşedintele SUA va manifesta disponibilitate pentru sprijinirea economică a URSS, condiţionat de extinderea reformelor sovietice prin luarea în considerare în şi mai mare măsură a mecanismelor economiei de piaţă.
- Pe lângă solicitarea expresă de ajutoare financiare, Gorbaciov va insista pentru obţinerea de către URSS a clauzei naţiunii celei mai favorizate din partea SUA, precum şi pentru reducerea restricţiilor pe linia transferului de tehnologie.
Notă:
- Din datele de care dispunem rezultă că la întâlnirea dintre Bush şi Gorbaciov ar urma să se discute şi problema exercitării de noi presiuni coordonate asupra acelor ţări socialiste care nu au trecut la aplicarea de „reforme reale“, fiind avute în vedere îndeosebi RP Chineză, Cuba şi România.
- Cu privire la ţara noastră, Bush va releva că statele membre ale NATO vor continua aplicarea de restricţii în relaţiile lor cu România şi va solicita ca şi URSS să procedeze în mod similar, mai ales prin reducerea livrărilor sovietice de ţiţei, gaz metan şi minereu de fier.
2. În cadrul consultărilor din ultimele zile cu Administraţia de la Washington, guvernele Angliei, Franţei, RF Germania şi Italia au insistat pentru:
- evitarea adoptării de către SUA şi URSS a unor hotărâri definitive referitoare la modificarea echilibrului militar din Europa, fără consultarea prealabilă şi consimţământul ţărilor vest-europene;
- realizarea treptată a reducerii armamentelor şi efectivelor dislocate în Europa, urmând ca problema unor diminuări semnificative să fie analizată numai după ce vor exista garanţii certe că URSS este dispusă să renunţe la forţa sa militară;
- respectarea de către SUA a înţelegerilor convenite anterior cu statele vest-europene ca fiecare dintre acestea să aibă un rol sporit în influenţarea situaţiei din Europa de Est, astfel încât să-şi asigure promovarea propriilor interese pe termen lung în această zonă.
Franţa şi Anglia au solicitat totodată ca, în perspectiva construirii unei confederaţii a celor două state germane, să se prevină deplasarea centrului de putere din Europa către Germania unificată, precum şi o polarizare politico-economică şi chiar militară între aceasta şi URSS de genul celei existente înaintea celui de-al Doilea Război Mondial.

General-colonel (ss) I. Vlad
Arhiva Civic Media - Cele doua seturi de documente sunt disponibile aici - in Arhiva Curentul

Jurnalistul Sorin Bogdan a trăit evenimentele din 1989 pe propria-i piele

Unul din momentele care mi-au marcat viaţa a fost Revoluţia din decembrie 1989, pe care am trăit-o din plin la Timişoara. Aveam 25 de ani şi eram fericitul posesor al unui atestat de artist liber profesionist, deoarece cåntam jazz, la contrabas. (...) Ignoram cu toţii regimul comunist, care ne ignora, la råndul său, considerånd artiştii ca noi nişte paria. În decembrie 1989, începuseră să apară zvonurile despre problemele unui preot maghiar. Am aflat amănunte de la Radio Europa Liberă. Era 16 decembrie 1989, såmbătă, pe la prånz. Ştiam casa din Piaţa Maria în care locuia Laszlo Tokes şi am vrut să văd cu ochii mei ce se întâmpla acolo. Am luat tramvaiul de långă Catedrală şi n-am coboråt la prima staţie, pentru că voiam să mă asigur întåi privind pe geam că nu sunt pericole. Am zărit cåţiva oameni adunaţi pe străduţa din faţa Bisericii Reformate Maghiare, cu faţa către ferestrele pastorului. Din Piaţa Sinaia, m-am întors pe jos şi m-am oprit la colţ. Nu erau mai mult de 30 de persoane. Mi s-a părut ciudat că sunt lăsaţi să stea acolo. Erau, însă, bine supravegheaţi. (...)
Seara, am trecut prin faţa comitetului judeţean de partid Timiş şi am fost şocaţi să vedem clădirea înconjurată de poliţişti şi soldaţi din trupele de securitate. Nu mai exista un geam întreg, iar trotuarele erau pline de cioburi, resturi de cărţi de-ale lui Ceauşescu, sticle de whisky sparte şi bucăţi de mobilier. Mariana, mama lui Gabi, ne-a povestit că timişorenii au ieşit în stradă, în sprijinul enoriaşilor lui Laszlo Tokes.
Am aflat apoi ce s-a întåmplat. La căderea serii, tot mai mulţi oameni s-au adunat în faţa Parohiei Reformate din Piaţa Maria, cu lumånări în måini. Tensiunile au izbucnit cånd poetul Ion Monoran a blocat un tramvai aflat în staţia din apropiere, trăgånd de funia pantografului. De aici, pånă la „Jos Ceauşescu!“ nu a fost decåt un pas. Oamenii s-au mobilizat şi au plecat în marş spre comitetul judeţean de partid. În faţa clădirii, îi aştepta un cordon de soldaţi din trupele de miliţie. Mulţimea a spart cordonul şi cei mai curajoşi au pătruns în sediu. Furia devastatoare a mulţimii a întors pe dos totul. Au spart birourile şi au aruncat pe geam, în uralele celor de afară, portretele şi cărţile lui Ceauşescu, sticle de băutură găsite prin dulapuri, tot ce le-a căzut în månă. (...) În complexul studenţesc am găsit un nucleu de vreo 40-50 de oameni, care încercau să-i scoată pe studenţi în stradă. Era un fel de disperare a unor oameni care simţeau că acesta putea fi sfårşitul epocii comuniste, dar teama celorlalţi părea greu de înfrånt. Se scanda „Jos Ceauşescu!“, „Jos comunismul!“, „Studenţi, veniţi cu noi!“, „Nu staţi în balcoane, că muriţi de foame!“. Cineva s-a urcat pe un transformator electric şi a încercat să mobilizeze lumea, însă puţini studenţi au coborât să ni se alăture. Mulţi erau plecaţi deja acasă, iar cei rămaşi n-au prea îndrăznit să iasă din cămine.

Miliţienii au fost atacaţi cu sticle incendiare

Am plecat cu maşina spre casa lui Tokes, însă un cordon de miliţieni bloca circulaţia în dreptul restaurantului „Flora“, de pe Splaiul Tudor Vladimirescu. Ne-am întors, am ocolit prin Piaţa Bălcescu şi am ajuns långă liceul de filologie-istorie, unde am parcat. În permanenţă ne luam măsuri de precauţie, să avem străzi pe care să ne putem retrage, în cazul unei intervenţii în forţă a miliţienilor. Ne-am apropiat de Biserica Ortodoxă din Piaţa Sinaia, unde erau adunaţi vreo 30-40 de oameni, majoritatea tineri din Calea Şagului, întăråtaţi de ideea unei bătălii cu miliţia. Trupele erau masate în dreptul librăriei de pe Bulevardul 6 martie (actualul 16 decembrie), blocånd accesul spre Biserica Reformată. Erau tineri care îşi făceau stagiul militar în forţele de miliţie, dar aveau căşti albe, scuturi mari de plexiglas şi bastoane de cauciuc. La ordinul unui gradat, au început să înainteze spre noi, lovind ritmic cu bastoanele în scuturi. Noi ne-am retras un pic, dar am văzut, uluiţi, că tinerii adunaţi acolo nu dădeau înapoi. Dimpotrivă! Au alcătuit ad-hoc un cordon perpendicular pe bulevard şi au început să înainteze către cordonul de miliţie. Aveau şi ei båte şi cåteva răngi, pe care le tårau cu zgomot pe asfalt. Un tip solid, căruia îi spuneau Semaca, zăngănea un lanţ în måna dreaptă şi părea să fie un fel de lider. Momentul culminant s-a petrecut cånd cele două tabere au ajuns faţă în faţă, la vreo 20 de metri una de alta: la un semn, cåţiva tineri au scos nişte sticle incendiare pregătite dinainte, le-au dat foc şi le-au aruncat între miliţieni. „Pe ei!“, a strigat Semaca, şi toţi au năvălit către miliţienii care fugeau ca potårnichile. În cåteva minute, bătălia a fost cåştigată. Tinerii au spart vitrinele magazinelor şi au încins un foc în mijlocul liniei de tramvai, din volumele de omagii şi cărţile lui Ceauşescu scoase din vitrina unei librării. În uralele lor, Semaca defila pe bulevard, cu o cască de miliţian pe cap şi un guler imens de blană, luat dintr-un magazin. (...)

La Catedrală eram 4-500 de oameni

Cineva a spus să mergem în centru. Era deja trecut de miezul nopţii şi am ajuns la Catedrală. Eram vreo 4-500 de oameni. Un cordon de miliţieni înconjurase primăria şi o parte dintre manifestanţi voiau să-i atace. Din mulţime au apărut nişte lideri ad-hoc, care vorbeau oamenilor de pe treptele Catedralei şi încercau să-i oprească pe cei ce voiau să se bată cu miliţienii de la primărie. Povestea a durat vreo oră, în care mulţimea pendula între Catedrală şi primărie, unde îi înjurau pe miliţieni şi le reproşau că nu sunt romåni, dacă apără regimul comunist. (...) Prea puţini oameni au ieşit în stradă să li se alăture. În dreptul antenelor de radio de långă cimitirul din Calea Lipovei, a avut loc prima intervenţie în forţă a unor masive trupe de miliţie, care a reuşit să împrăştie manifestanţii şi să aresteze o parte dintre ei. Cånd am ajuns acasă şi am intrat, surescitat, pe uşă, strigånd „Gata cu Ceauşescu! A început revoluţia!“, maică-mea a început să plångă.

Decembrie, ziua a 17-a

Duminică, evenimentele au continuat în cursul dimineţii. Liviu Butoi mi-a povestit ce s-a întåmplat. Pe la ora 10:00, nişte tåmpiţi din conducerea garnizoanei Timişoara au avut neinspiraţia să scoată un pluton de soldaţi în stradă, care au defilat cu steagul de luptă în frunte. Liviu i-a întålnit cånd treceau podul, dinspre Piaţa Maria către Catedrală. Timişorenii au coboråt de pe trotuare, fără să scoată un cuvånt, cu privirile îndårjite, şi au început să păşească în tăcere în spatele soldaţilor. Tot mai mulţi. Speriaţi, militarii au grăbit pasul şi s-au retras în garnizoana din Piaţa Libertăţii. Prea tårziu. Se adunaseră în zona Operei vreo 2.000 de oameni, care s-au hotăråt să plece în marş către comitetul judeţean PCR. Era o manifestaţie paşnică, mulţi tineri, femei, bărbaţi cu copii pe umeri, cum văzuseră la jurnalele de ştiri de la televiziunile sårbeşti că se întåmplase în alte ţări.
Ajunşi în faţa sediului judeţenei de partid, deşi strigau „fără violenţă!“, demonstranţii au fost întåmpinaţi de trupele de miliţie şi alungaţi cu jeturi de apă proiectate din maşini de pompieri. A fost scånteia care a declanşat ostilităţile. Oamenii au atacat cordonul de miliţieni, i-au smuls pe cei doi pompieri dintr-o maşină şi i-au dat foc. A început o bătălie fără milă. O altă prietenă, Olivia, mi-a descris ciocnirea violentă din jurul prånzului. Ea scăpase, udă leoarcă, după ce s-a ascuns pe treptele hotelului „continental“. După ora 14:00, totul o luase razna. Tot mai multe grupuri de manifestanţi veneau în centrul oraşului. Pe la 16:00, s-au auzit primele împuşcături în Piaţa Libertăţii. Zvonurile vorbeau de focuri de armă trase în plin, de morţi şi răniţi. Fascinant era că efectul obţinut a fost exact pe dos! Teama parcă se evaporase, făcånd loc furiei şi unei hotăråri de neclintit. „Libertate!“, „Acum ori niciodată!“, „Jos comunismul!“, „Jos Ceauşescu!“, „Azi în Timişoara, måine-n toată ţara!“ răsunau din toate colţurile oraşului. Veştile circulau cu viteza fulgerului şi nu mai ştiai care sunt adevărate sau care sunt zvonuri şi dezinformări.

Indivizi solizi spărgeau vitrinele

După ora 17:00, cånd a căzut întunericul, situaţia a scăpat de sub control total. La un moment dat, am ajuns în Piaţa Operei, care era sub controlul demonstranţilor. Vitrinele magazinelor erau sparte cu o furie dementă de nişte indivizi dubioşi, înalţi, solizi, cu alura de sportivi de performanţă. În urma lor, năvăleau cete de ţigani care furau tot ce le cădea în månă. Cineva a incendiat parfumeria de vis-a-vis de Cofetăria „Violeta“ şi flăcările ameninţau să cuprindă primul etaj al blocului. Oamenii şi-au inundat apartamentele, sperånd să scape de foc. Era o confuzie generală, demonstranţii adevăraţi ferindu-se să se amestece cu provocatorii. M-am întors la studioul lui Liviu Butoi, din demisolul vilei de långă Liceul „C.D. Loga“, exact cu cåteva minute înainte să intervină trupele de miliţie, care au deschis focul din nou. (...)
Eram înnebunit să merg şi eu în locurile unde se duceau bătăliile cu forţele de represiune. (...) Între scandări, lumea vorbea de arestaţi, de morţi şi răniţi, însă nimeni nu se temea. Era o atmosferă electrizantă care te molipsea.
Am trecut prin faţa Universităţii şi am ajuns la Podul Mihai Viteazul. În timp ce primele rånduri ale demonstranţilor trecuseră de pod şi se îndreptau spre Catedrală, eu ajunsesem în dreptul unui chioşc de ziare din tablă, chiar înainte de pod. Mărturisesc că, pånă în acel moment, nu mi-a venit să cred că se trage în oameni cu gloanţe adevărate. Mă gåndeam că trag cu gloanţe oarbe, să ne sperie, sau cu gloanţe de cauciuc, cum auzisem că se face în Occident, cånd vor să împrăştie manifestaţiile violente. Cei din faţă scandau „Armata e cu noi!“ şi înaintau către Cinema „Capitol“, în momentul în care militarii au deschis focul. Din reflex, m-am aruncat la pămånt, ascunzåndu-mă după chioşcul de ziare. Am auzit gloanţele lovind crengile copacilor şi am văzut scåntei pe asfalt, de la ricoşeuri. Atunci am realizat că sunt gloanţe adevărate.

Eram invincibili, printre gloanţe

Cei aflaţi pe pod se tråntiseră pe jos şi cåţiva gemeau şi se zvårcoleau, loviţi de gloanţe. Ciudat, dar nimeni nu s-a speriat. Dimpotrivă! Ghemuiţi, i-au scos pe răniţi din bătaia gloanţelor şi au oprit cåteva maşini, rugånd şoferii să-i ducă la spital. Nimeni nu i-a refuzat, deşi îşi murdăreau banchetele automobilelor cu sånge. Mai tårziu am aflat că militarii care au tras au fost comandaţi de generalul Chiţac. Mulţi au tras în aer sau în pămånt, evitånd să ţintească spre demonstranţi, însă cåteva gloanţe au nimerit în plin. Fantastic era că, pe măsură ce realizam că se trage în noi, ne dispărea orice urmă de teamă. La fel s-a întåmplat cu o coloană de manifestanţi care au încercat să treacă Podul „Decebal“ către comitetul judeţean PCR au fost întåmpinaţi cu gloanţe. (...)
Nimeni nu poate descrie cu adevărat ce s-a întåmplat în noaptea de 17/18 decembrie în Timişoara. Atitudinea oamenilor, curajul pe care ţi-l extrăgeai parcă din curajul celui de långă tine, exaltarea, sentimentul că trăim un moment magic, credinţa că împlinim un destin al cărui final urma să fie unul singur... Eram invincibili, gloanţele nu existau, eram liberi şi nimeni nu ne mai putea fura libertatea. Nu voi uita niciodată flacăra din privirile celor din jur, zåmbetul de pe faţa lor, aura de îngeri care iradia de pe chipurile tuturor. Nu-l cunoşteam pe cel de långă mine, dar îl simţeam fratele meu şi ştiam că nu mai au ce să ne facă. În orice direcţie te uitai, cerul era brăzdat de trasoare, dar rafalele de mitralieră erau acoperite de glasul răzvrătiţilor. Toată Timişoara vibra.
Pe la 3:00, Dumnezeu a vărsat o lacrimă pentru cei ce au murit atunci. O ploaie torenţială a spălat păcatul celor care au ridicat arma asupra fraţilor lor şi s-a aşternut liniştea. Peste oraş şi peste sufletele noastre. Atunci am ştiut ca i-am învins.
Sorin Bogdan

Integral pe www.sorinbogdan.ro

MILITARU, UCIGASUL PLATIT DE GRU SI INSTALAT DE ILIESCU-KGB. 1989 - Crimele de la Ministerul Apararii Nationale. Echipa mortii de la USLA si UM "Anti-KGB". Cazul Gheorghe Trosca. KGB si GRU in spatele "Revolutiei"

Protejat de procurorii politici din Parchetul General, Ion Iliescu continua sa minta cu privire la implicarea sa in actiunile din decembrie 1989, care au umplut strazile marilor orase de sute de morti. Nu mai departe de cateva saptamani, Ion Iliescu declara ca n-a aflat niciodata cine au fost "teroristii", precum si faptul ca datorita actiunilor acestora el si "emanatii" sai nu ar fi reusit formarea unui centru de putere decat abia in 27 decembrie 1989 cand s-ar fi definitivat constituirea plenului CFSN.
ZIUA publica azi o noua marturie care demonstreaza ca Ion Iliescu si complicii sai cu studii la Moscova controlau in totalitate Armata, inca din 22 decembrie 1989. Povestea asa-zisilor teroristi nu a fost decat o sinistra diversiune menita sa-i legitimeze la Putere pe "emanati". Cazul uciderii cu premeditare a fostului colonel Gheorghe Trosca (fost sef al statului major al Unitatii Speciale de Lupta Antiterorista - USLA), in seara zilei 23 decem­brie 1989, in fata sediului Ministerului Apararii Nationale, demonstreaza ca oamenii pusi de Ion Iliescu in fruntea Armatei i-au omorat cu sange rece pe militarii care le stiau trecutul KGB-ist. Dupa macel, Trosca si militarii sai au fost prezentati tarii intregi drept "teroristi", cu ajutorul Televiziunii Romane controlata de "emanati". Sadis­mul diversiunii "Trosca" releva modul in care unitati ale Armatei primeau ordine criminale de a mitralia fara motiv tot ce misca (civili si militari laolalta) pentru a face populatia sa creada ca "teroristii care trag din toate pozitiile" exista aievea. Cateva vehicule ARO blindate (ABI), supranumite "cutii de conserve", pline cu uslasi condusi de col. Trosca au fost chemate in fata sediului MApN de insusi generalul Nicolae Militaru, cel care a fost pus ministru al Apararii in 23 decembrie chiar de Ion Iliescu. Militaru, aflat in sediul MApN, a ordonat spulberarea ABI-urilor, dupa ce el le chemase pentru a-l apara de "teroristi". Ordinul efectiv de tragere a fost transmis tancurilor din fata MApN de col. Safta (avansat ulterior general) cu urmatorul text: "Nimiciti prin foc si calcare cu senile". Dupa ce militarii din ABI-uri au fost ciuruiti de mitralierele jumelate de pe tancuri, cadavrele acestora au fost tinute in strada sase zile, cu pancarte pe care scria "teroristi" pentru ca trecatorii sa le scuipe, sa le arda cu tigara ori sa urineze pe ele. Capul colonelului Trosca, desprins de trup, a fost asezat in batjocura, cu o tigara in gura, infipt pe osia rotii unui ABI rasturnat. Deloc intamplator, Trosca a fost ofiterul de contrainformatii care in anii '80 l-a depistat pe generalul Nicolae Militaru (pus in functia de ministru) drept colaborator al fostului KGB, motiv pentru care Nicolae Ceausescu l-a trecut pe "linie moarta". Diversiunea Trosca a fost si o razbunare.

Iliescu detinea Puterea din 22 decembrie

Constantin Isac (unul dintre revolutionarii care in 22 decembrie 1989 s-a dus la Televiziune) a nimerit in valtoarea evenimentelor printre "emanatii" lui Ion Iliescu, care se erijau in liderii Revolutiei vorbind natiunii pe micile ecrane. Isac a devenit in 22 decembrie membru al CFSN si este persoana care l-a arestat pe Ilie Ceausescu (fratele dictatorului). El s-a aflat in primele zile de dupa fuga Ceausestilor langa Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican, dar si generalii Victor Stan­culescu, Dan Voinea si Mihai Chitac, atat la TVR, cat si la MApN. Isac relateaza ca in ziua de 22 a ajuns de la TVR, la sediul MApN, cu o Dacie in care se mai aflau Petre Roman si generalii Voinea si Chitac. Isac arata: "In jurul orei 16.00 si-au facut aparitia, sosind de la TVR Ion Iliescu, Gelu Voican, Mihai Ispas, Mihai Montanu, cpt. Lupoi si gen. Militaru. Dupa ce acestia au luat loc, gen. Victor Stanculescu a comu­nicat masurile luate pana atunci. Discutia a fost intrerupta de aparitia gen. Stefan Guse si el venind de la TVR. Intreband cum ne numim, gen. Militaru a spus ca Frontul Salvarii Nationale, fiind sustinut de Iliescu". Isac atesta ca la MApN s-a luat decizia ca cei prezenti sa faca parte din Consiliul FSN si sa se elibereze legitimatii de membri ai CFSN, iar conducatorul militar al Revolutiei sa fie gen. Stefan Guse (seful Marelui stat Major), dupa care echipa de la MApN s-a deplasat la sediul CC al PCR. Aici, Iliescu a prezentat multimii, din celebrul balcon, masurile luate, dupa care s-a redactat vestita lista a CFSN in care Ion Iliescu a fost adaugat primul pe lista, la pozitia "0". De mentionat ca in seara zilei de 22, la TVR s-a anuntat ca gen. Nicolae Militaru este noul ministru al Apararii. Constantin Isac mai declara ca in ziua urmatoare - 23 decembrie, deoarece se imprastiase la nivelul conducerii CFSN zvonul ca USLA ar lupta impotriva Revolutiei, a incercat sa dovedeasca falsitatea acestor informatii, dupa ce avut mai multe intalniri cu sefii USLA. Isac a stabilit o intalnire cu seful USLA - col. Ardeleanu (trecut si el pe lista CFSN), pentru a merge impreuna la Ministerul Apararii si a prezenta situatia reala. Intrucat accesul spre sediul MApN era blocat de tancuri, a prezentat legitimatia de membru al CFSN si a telefonat la USLA pentru a fi preluat spre destinatia sa de un echipaj al acestei unitati. Au sosit doua ABI-uri ale USLA. Isac s-a urcat in cel condus de col. Gheorghe Trosca. Isac nu stia la acel moment ca gen. Militaru ordonase expres ca blindatele usoare ale USLA sa fie conduse personal de Trosca, pe motiv ca trebuiau eliminati "teroristi" care trageau de la Restaurantul Orizont spre sediul MApN.

Macelul

In fata sediului MApN (strajuit de numeroase tancuri) Isac relateaza ca "tancul din spatele nostru lateral stanga a tras o rafala de mitraliera. Gloantele au ciuruit ABI-u ranind doi ocupanti... Trosca a luat legatura radio cu unitatea comunicand ca se trage asupra noastra, ca avem raniti... ni s-a comunicat sa ne apropiem de tancul din fata, sa oprim sa asteptam trei semnale luminoase si apoi sa-l urmam... ni s-a semnalizat... dupa care tancul din fata noastra a tras o rafala de mitraliera, mi-am dat seama ca ne vor macelari. I-am spus lui Trosca: Stai jos ca astia ne omoara!". Isac mai arata ca supravietuitorii, printre care si Trosca au coborat repede din blindate, pentru a se pune la fereala in unghiul mort de tragere al tancului, iar el a scapat de lumina reflectoarelor, a fugit dupa un bloc, si s-a ascuns sub o Skoda, unde a stat nemiscat o parte din noapte, fara sa fie dibuit de militarii inarmati trimisi sa-l caute. A doua zi, dupa ce i s-a acordat ajutor medical la o policlinica pentru ranile suferite, a revenit la locul faptei: "ABI-urile era asezate impreuna, desi ele se aflasera cam la 20 m unul de altul, indreptate catre MApN, cu inscrisul "Teroristi". Trosca impreuna cu inca doua cadavre se aflau decheiati la vestoane si erau scuipati de cetateni, arsi cu tigarile. Pe Trosca il lasasem viu. Tot aranjamentul era creat sa dea impresia de lupte indarjite".

Sapte morti, 11 orfani, nicio ancheta

Revoltat de cele intamplate, Isac marturiseste ca in 26 decembrie si urmatoarele zile a incercat sa ajunga la Iliescu si Roman pentru a-i informa despre diversiune, insa militarii din anturajul acestora l-au indepartat. Generalul Militaru, dar si alti "emanati" ai Revolutiei au incercat sa-l discrediteze in anii care au urmat, acreditand ideea ca ar fi "nebun" sau ar "inventa". Procurorii militari au musamalizat cu nesimtire dosarul penal prin 1992. Nici un alt procuror nu a catadicsit pana in prezent sa redeschida aceasta ancheta in care toti autorii sunt cunoscuti. "Diversiunea Trosca" s-a soldat cu sapte cadavre. Unsprezece copii au ramas orfani de tata.

KGB si GRU in spatele Revolutiei Romane