Washington's Blog

12 Decembrie, 2009

ONU şi alte agenţii care cheama la război impotriva încălzirii globale spun ca pretul va fi de mii de miliarde.

Dar - conform experţilor de top in probleme climatice şi de comerţ cu carbon - cadrul de reglementare ce se contureaza în America şi pe plan internaţional nu va reduce efectiv carbonul in mod semnificativ. Urmariti informatiile de mai jos.

Acum, The Independent noteaza faptul că acest cadru de la Copenhaga foloseste smecherii contabile stil Enron, pentru a da impresia ca reduce emisiile de carbon, fără a face acest lucru într-adevăr:

“Prima săptămână a acestui summit este dominata de reprezentanţii ţărilor bogate, care încearcă să urzeasca intelegerea cu trucuri de contabilitate in stilul Enron, care vor da impresia unor reduceri, fără ca ceea ce sustin sa fie real. Este esenţial să înţelegem aceste abureli în această săptămână, astfel încât să putem înţelege realitatea acordului incheiat, care va fi anunţata cu mare tevatura saptamana viitoare ...

Un studiu realizat de Universitatea din Stanford a constatat că cele mai multe proiecte care sunt finanţate ca "reduceri", fie nu există, fie nu functionează, sau ar fi fost demarate oricum. Totuşi, această parte nu este un aspect marunt, este chiar cel principal, care trebuie luat in seama.

Trucul nr.1: aerul cald. Naţiunilor lumii li s-au alocat permise pentru eliberarea gazelor cu efect de seră în 1990, când Uniunea Sovietică încă era o mare putere industriala - aşa că a primit o alocare imensa. Dar, în anul următor, s-a prăbuşit, şi baza sa industriala a intrat în cadere libera- împreună cu emisiile de carbon. Nu avea niciodată de gând să elibereze aceste gaze, totusi. Dar Rusia şi ţările est-europene au tinut de ele în toate negocierile ca fiind "ale lor". Acum, le vând catre ţările bogate care doresc să cumpere "reduceri". În cadrul sistemului actual, Statele Unite pot sa cumpere permise de reducere din România şi sa spuna că au redus emisiile - chiar dacă acestea nu sunt altceva decât o ficţiune juridică.

Nu vorbim despre schimbările climatice mici. Acest aer cald reprezintă 10 gigatone de CO2. Prin comparaţie, în cazul în care întreaga lume ar ajunge la reducerea emisiilor sale cu 40% până în 2020, reducerea s-ar concretiza prin numai 6 gigatone mai putin in atmosfera.
Şmecheria nr.2: dubla contabilizare. Acest lucru este înţeles cel mai bine printr-un exemplu. În cazul în care Marea Britanie plăteşte Chinei, să renunţe la o centrala de energie pe baza de cărbune şi sa construiasta un baraj hidro-electric în schimb, Marea Britanie investeste in reducerea emisiilor de carbon ca parte a normei sale totale la nivel naţional. În schimb, ii este permis să păstreze centrala de energie pe baza de cărbune, deschisa la domiciliu. Dar, în acelaşi timp, si China isi marchează această schimbare si reducere, ca parte a normei sale totale. Deci, aceeasi tonă de emisii de carbon este marcata (si scazuta din cota nationala) de două ori. Acest lucru înseamnă că întregul sistem este plin de exagerari, iar cifra de ansamblu pentru reducerea globală este o inselatorie.
Şmecheria trei: pădurile false ... companiile canadiene, suedeze şi finlandeze de material lemnos au presat cu succes guvernele lor în inserarea unei clauze absurde în reguli. Noile norme spun ca putem, în numele "gestionării durabile a pădurilor", sa taiem aproape toţi copacii - fără a pierde credite. Ce se intampla este demn de romanele lui Kafka: o pădure tăiata nu duce la creşterea emisiilor dvs. oficiale... chiar dacă duce la creşterea reala a emisiilor dvs.. “

Exista zeci de alte exemple ca acesta, dar ne-am face mai mult rau decat bine dacă le-am enumera acum. Acest lucru este deliberat. Acest sistem a fost făcut de neînţeles pentru că, dacă l-ar înţelege, cetăţenii de rând ar fi scandalizati. În cazul în care acestea ar fi fost negocieri cu bună-credinţă, lacunele ar fi fost respinse în câteva secunde. Şi ţările bogate refuza categoric sa accepte chiar şi aceste reduceri anemiate si interpretabile reduceri ca fiind obligatorii din punct de vedere juridic. Aveţi posibilitatea să le aruncati la gunoi din momentul în care părăsiti centrul de conferinţe, si nimeni nu va reveni asupra lor.