Acum sase luni de zile scriam despre modul in care, Cetatile Dacice si Sarmizegetusa sunt lasate de izbeliste de catre incompetenta de la Ministerul Culturii. Asa cum scriam aici
http://www.urbaniulian.ro/2009/06/16/prestatie-jalnica-a-unui-director-din-ministerul-culturii/ sau aici http://www.urbaniulian.ro/2009/07/13/senatorul-urban-i-a-deschis-mintea-ministrului-culturii-se-cauta-ca-atare-un-proprietar-pentru-sarmizegetusa-si-cetatile-dacice/, numai bataia de joc si sfidarea a facut posibil ca milenii de istorie romaneasca, sa fie distruse deliberat.
Ne batem joc de istorie. In timp ce altii lustruiesc pietrele, le ticluiesc o poveste si scot milioane din turism, noi avem monumente de mii de ani, cu povesti incredibile, pe care le neglijam si le abondonam.
Vorbim astazi despre Sarmizegetusa Regia, capitala Daciei, un loc al nimanui, pasat de la unii la altii, cu inconstienta si iresponsabilitate, de autoritatile statului. Fericiti ca nu-i baga nimeni in seama, vizitatorii ingroapa cu succes fosta cetate in munti de coji de seminte, iar natura le desavarseste opera, acoperind locul cu balarii.


Cu o carte despre Romania si un caine latos, David a venit tocmai din Franta sa vada capitala Daciei: Sarmizegetusa Regia, un loc ascuns de catre daci, dar mai ales de catre autoritatile contemporane, printre munti. Drumul n-are indicatoare, e plin de gropi si obstacole, rupt si de netrecut cu masina, asa ca ne oprim, iar francezul isi ia cainele si o apuca la pas. Este un drum judetean, receptionat de mai marii Hunedoarei in vara cu mare pompa si distrus imediat de ape. Un drum care a inghitit 78 de miliarde de lei vechi.
Pe directia indicata de un localnic si dupa aproape o ora de mers pe jos, francezul intra in cetate, monument incadrat in patrimoniul UNESCO. Era pregatit sa plateasca o taxa de intrare, sa cumpere pliante cu informatii, ba chiar sa angajeze un ghid. Dar nimic din toate acestea nu exista. Stii ca ai ajuns la Sarmizegetusa doar dupa turistii care trec incarcati cu papornite pentru picnic si dupa bucatile de piatra care amintesc de zidul cetatii, scrijelite cu mesaje de dragoste.
Multi ajung aici convinsi ca locul e incarcat de energie, aprind lumanari si stau de vorba cu Dumnezeu sau cu Zamolxe. Nimic nu mai aminteste de stralucirea cetatii despre care am invatat in cartile de istorie.
Sanctuarul de adezit arata ca o gramada de bolovani, de balarii si un rug de mure. Istorie... Nici o autoritate a statului nu se ingrijeste ca acest loc sa fie amenajat, reconstruit si valorificat.
Ne insoteste Vladimir Brilinschi. Localnicii ii spun Nunu. Cu bata de cioban si aparatul de fotografiat, este ultimul dac ramas pe aceste locuri pe care le stie ca in palma. Urca in cetate si de cateva ori pe zi. E drastic cu cei care nu au grija de monument: "Dvs. ati pus lucrurile alea (niste saci - n.n.) acolo? Cu ce drept? - intreaba el un grup coco]at pe sanctuar. V-ati urcat pe un monument istoric..." "- Am facut-o pentru masuratori." "Masuratorile le faceti numai cu aprobarile necesare si nu va suiti pe un monument istoric cu picioarele. Va rog frumos sa va dati jos." De ani de zile, Vladimir Brilinschi asta face. Si-a luat rolul de aparator al cetatii in serios si o apara.

Am ajuns la Sarmizegetusa intr-o duminica. La intrarea in cetate, pe drumul regilor, o mana de localnici avea grija sa ii intampine pe turisti cu o gramada de coji de seminte. In sanctuar cativa turisti meditau, iar altii se plimbau printre bucatile de andezit fara sa stie ce reprezinta sau despre ce este vorba. Nu exista niciun indicator, nu scrie nicaieri despre ce e vorba, niciun panou cu informatii, in nicio limba. Nu exista nici parcare. "Este pacat ca avem o tara foarte frumoasa care nu e promovata - spune un turist. Am putea sa castigam mult mai mult din turism decat sa ne chinuim."
In fata unei table ruginite - singurul loc cu informatii din toata cetatea - francezul David incearca sa priceapa ceva. Se uita la pancarda de tabla - scrisa de mana, doar in romaneste....

Pana acum, doar 3 la suta s-a sapat si descoperit din fosta cetate. Chiar si asa, povestea ei e fascinanta. Nu are insa cine o spuna. Dacii cunosteau astrele, masurau timpul si aveau numeroase inventii. Dovezile zac insa ascuse printre balarii. Treci, de exmplu, pe långa astrolab, pe langa roata zimtata, nimic nu le indica.
Vladimir Brilinschi spune: "Un arheolog de la Stonehange se mira cand l-a vazut, nu-i venea sa creada ca avem si noi un astrolab? Ce e una astrolab? Un vas care mergea pana la doi metri inaltime si care, umplut cu apa si privit noaptea de sus in jos, indica miscarea cerului, stelele... oglinda cerului."
Despre fiecare loc se poate spune ceva. O poveste care ar putea sa atraga mii de turisti. Santul de drenaj, terasele sapate in munte. Strabon si Diocasos spuneau ca dacii traiau agatati in munti.
Sanctuarul mare circular. Este emblema cetatii Sarmizegetusa. Din pacate este o emblema falsa, pentru ca tot ce vedem aici, aceste lemne sunt puse in urma cu treizeci de ani, sunt rodul imaginatiei regizorului care a turnat aici filmul "Burebista." In film, Sarmizegetusa apare cateva secunde la inceput. Iar la finalul filmului mai este o scena in care Burebista discuta cu preotul Deceneu in Sanctuar. Doar pentru aceste imagini, cetatea a fost remodelata la sfasitul anilor 70.
"Cand vizitez un monument istoric - spune cu tristete francezul David - vreau sa inteleg istoria. Aici e un sit recunoscut de UNESCO si de toata lumea. Dar ce vad e fals. Structura aceasta e de lemn. Lemnul nu ramanea asa cateva mii de ani. Imposibil. E reconstruit. In mod normal, cand mergi intr-un sit istoric sunt reconstructii si interpretari dar ti se spune despre ce e vorba.Aici, nimic."
De aici incepe istoria romanilor. Nimic nu vorbeste despre lucrul acesta. Mai mult, urmele dacilor au fost distruse in mod voit sau din inconstienta de autoritati. Sapte bucati de piatra care la momentul decopertarii au fost gasite intr-un ansamblu rotund.. .rotonda de andezit (se vad intr-o fotografie de acum patruzeci de ani) cas acum aruncate acum la marginea padurii.
Si nu e singurul loc distrus. Sanctuarul lui Burebista."Acest loc - isi aminteste Brilinschi - a fost ales de Suzana Gadea, pe vremuri ministrul culturii si educatiei socialiste, drept loc de aterizare pentru Ceausescu si a fost pur si simplu dezafectat si plintele aruncate in vale. S-a turnat o sapa de beton pentru aterizare... Si asa a ramas pana in anul 1999 cand, in urma protestelor catre ministerul culturii, s-a hotarat restaurarea lui.. Dar arhitectii si proiectantii au folosit ciment ca liant au facut acest canal de drenaj care nu seamana cu nimic."
Fara un ghid, oamenii s-au adunat in jurul nostru si trag cu urechea la interviul lui Nunu. Doar asa pot sa povesteasca ceva despre locul unde au fost.
Grecii au transformat Acropolele intr-o industrie. Mii de turistii lasa bani acolo in fiecare zi. Si englezii au facut din Stonehenge o adevarata atractie. Pietrele din Sarmizegetusa sunt aduse de la zeci de km distanta fara sa se stie cum a fost posibil, iar cantitatea este comparabila cu cea a piramidelor din Egipt, spun istoricii - o alta atractie pentru milioane de oameni. Sarmizegetusa este insa moarta. Si pe nimeni nu intereseaza.
La inceputul lunii septembrie raportul comisie prezidentiale pentru patrimoniu atrage atentia asupra situatiei de la Sarmizegetusa. In document se folosesc cuvinte dure: ignoranta autoritatilor, absenta interesului, devastare. Degeaba insa. Incredibil, dar Sarmizegetusa si toate cetatile dacice din muntii Orastiei, cu toate ca fac parte din patrimoniul statului si din patrimoniul mondial UNESCO, nu sunt administrate de nimeni. Toate autoritatile statului isi iau mana de pe aceste locuri.

Sarmizegetusa se afla pe teritoriul comunei Orastioara de sus.
"Muzeul zice ca sunt ale lor, cultura zice ca is a lor - spune primarul Viorel Bodea. Totul se rezuma la primarie. Dar noi nu avem fonduri necesare pentru administrarea acestor cetati. Si daca ati fost si ati vazut, ele sunt lasate in paragina."
Primaraia n-a asezat nici macar un panou indicator. Mergi cu masina si nu stii incotro s-o iei. Pe drumul spre cetate, 19 kilometri, intalnesti mai multe intersectii si doar un singur indicator mazgalit pe o tabla. In rest... nimic.
Primarul se scuza: "Trebuie sa scriem aceste indicatoare, sa le facem sa fie aspectuoase, dar ne trebuie bani."
"Cat poate sa coste? O suta, doua de euro, o mie..."
"Numai ca mia aia de euro noi nu o avem, suntem o comuna saraca... treaba trebuie pusa de la judet..."
Am pornit catre judet si am intrat intr-un adevarat carusel al incompetentei si al pasarii raspunderii de la o institutie la alta, de la un functionar la altul. Prima oprire: Muzeul Civilizatiei Dacice Deva, un loc inchis de 20 de ani pentru renovare. Directorul Marcel Morar spune ca cetatea se afla in administrarea parcului national, cei de acolo ar trebui sa o gestioneze. Intr-adevar, Sarmizegetusa se afla pe teritoriul Parcului natural Gradistea Muncelului Cioclovina. Nimic nu se intampla in cetate fara acordul conducerii parcului. Directorul parcului nu a vrut sa dea ochii cu noi. Biologul parcului, Andrea Farcas, delegata sa vorbeasca cu noi, incepe cu limbajul de lemn: "Sarmizegetusa este parte componenta a Parcului natural, este o cetate dacica pe lista UNESCO si se inscrie pe lista noastra de protejare insa nu se afla in administrarea noastra." "...Noi am impuns in urma zonarii parcului o zona de protectie integrala pentru ca acolo se afla o cetate dacica aflata pe lista UNESCO." N-am inteles nimic, incerc sa ma dumiresc: "Deci, ati pus protectie integrala..." "Da, cu anumite restrictii, pentru ca acolo se afla o cetate dacica..." "Pe care n-o adminsitrati dvs." "Nu. "
Vladimir Brilinschi ne spune cum stau, de fapt lucrurile: nu pti taia un copac, pentru ca e protejat. Dar nimeni nu se ocupa de copacii cazuti care distrug zidurile cetatii. Nu poti ridica o creanga din cetate fara aprobarea directiei parcului, care de obicei se opune. Nu conteaza ca un copac cazut poate sa fi distrus un monument istoric care nu se va mai reface niciodata.
Andrea Farcas mai dauga: "Daca e sa vorbim pe legi, in legislatie apare clar ca Sarmizegetusa Regia intra in atributiile Consiliul judetean si primaria Orastioara de sus. "

Mregem la Consiliul judetean. Sub tabloul lui Mihai Viteazu, vicepresentele Consiliului judetean Costel Avram spune ca a luat foc acum cateva saptamani cand a aflat ca cetatea este a nimanui. "Nu am stiut. Noi am crezut ca este in administrarea Parcului Gradistea Muncelului Cioclovina."

Drumul pana la cetate care a inghitit 78 de miliarde de lei vechi este al Consiliului Judetean. "Este adevarat ca dumul nu este semnalizat, admite vicepresedintele, n-ai cum sa ajungi acolo... de acord. Noi putem face semnalizarea ,ca este drum judetean, dar daca ce este sus in muntii Orastiei nu este al nostru, putem noi baga banii? O semnalizare pentru ce? Pentru un obiectiv care nu este al nostru?"
"E al statului."
"Asa este. E pacat ca nu este acest lucru facut. Trebuie sa gasim o solutie." Si dintr-o data vicepresedintele Consiliului realizeaza importanta cetatii si concluzioneaza: "Ce este de facut? Vrem sa face ceva acolo ca aceasta cetate Sarmizegetusa Regia sa redevina un punct vulnerabil din punct de vedere turistic pentru toti cei care vin in Hunedoara..."
"Nu vulnerabil, o atractie..."
"Am zis la figurativ... da, o atractie cum ziceti dvs, o atractie pentru turistii care vin in Hunedoara dar trebuie sa facem ceva. In conditiile in care toate hartiile se opresc la Ministerul Culturii.''

In ultimii ani, mai multe initiative legislative au incercat sa lamureasca problema cetatilor dacice. Sa le gaseasca un proprietar. Toate au cazut la vot in Parlament. In mod normal, zona ar trebui sa fie in subordinea Ministerului culturii.

Serban Ursu este reprezentantul Unesco in Romania. Si Unesco a venit cu solutii. Degeaba. "Exista un program de gestiune aprobat prin hotarare de guvern din 2004. Termenul este de 60 de zile. Suntem in 2009, tot timpul am discutii din astea cu cei de la cultura. A fost propus din 2007."
Asadar, ultima veriga: Ministerul culturii. Zile in sir am incercat in zadar sa discutam despre Sarmizegetusa cu ministrul Teodor Paleologu. In cele din urma, a aceptat un interviu, dar in fata noastra s-a prezentat Adriana Pescaru, arheolog, cu o lectie de istorie. Asa ca ne-am intors la ministrul culturii. El are puterea de decizie. El ar putea sa miste lucrurile, sa se intample ceva. Atitudinea dumnealui spune insa multe despre cat de mult ii pasa de situatia cetatilor dacice.

In timp ce toate autoritatile refuza sa discute, cetatea se degradeaza pe zi ce trece. O legislatie proasta, stufoasa, incompleta, autoritati nepasatoare si incompetente au facut ca acest loc sa fie al nimanui. Dar poate ca exista un interes ca acest loc sa fie neadministrat si nepazit... pentru a le permite cautatorilor de comori sa se miste in voie prin zona.

VEDETI REPORTAJUL REALIZAT DE PROTV AICI

http://stirileprotv.ro/stiri/romania-te-iubesc/cetatea-sarmisegetusa-regat-devastat-de-nepasare-si-cautatori-de-aur.html

Intre timp, s-au facut chiar retrocedari in interiorul cetatilor dacice unde acum se cultiva zarzavat.

in aer liber, printre ruinele fostei asezari localnicii din Sarmizegetusa cultiva ceapa sau cartofi pe terenul cu care au fost improprietariti de comisia locala de fond funciar. In plus, primavara tractoarele care ara trec chiar pe langa ruinele orasului, ale templelor sau locuintelor, spre nedumerirea vizitatorilor care nu inteleg cum de este posibil asa ceva. “In sezon vine multa lume, avem si un ghid care merge cu grupurile interesate de istorie, iar pentru copii el are si un coif roman. Pacat ca localnicii au fost improprietariti si in sit se cultiva ceapa si cartofi. Nu chiar in zona sapaturilor, ci doar in imediata apropiere. Era vorba ca Ministerul Culturii sa aloce fonduri pentru a-i despagubi pe oameni, pentru ca localnicii au zis ca renunta la aceste pamanturi daca le sunt cumparate”, a spus unul dintre angajatii muzeului in aer liber, Viorica Albulescu. Cum vremea buna permite o vizita placuta in zona incarcata de atata istorie, deja perimetrul coloniei Sarmizegetusa musteste de vizitatori. Unii insa, care vin aici de zeci de ani, sunt dezamagiti ca nu s-a mai facut nimic in timp.
Gheorghe Delureanu, preot la Spitalul Judetean Slatina, este unul dintre cei care retraiesc pe viu istoria, insa sentimental este rascolit de tristetea istoriei lasate in paragina. “Cand vin aici, ma gandesc la 106, evenimentul mare, dureros pentru noi, deoarece dacii au fost infranti, dar generator de veselie la Roma. Ce este aici acum lasa de dorit, vorbesc de organizare. Peste drum este o primarie frumoasa, in timp ce situl este lasat cam la voia intamplarii. Amfiteatrul ar trebui, dupa parerea mea, adus cat de cat la forma de atunci. De 4-5 ori pe an s-ar putea face aici serbari frumoase, sa-i atragem si pe italienii care nu ne mai suporta, deoarece cu ei avem multe in comun. Am fost aici si acum 30 de ani, iar atunci niste studenti si copii faceau sapaturi. Dupa 30 de ani, ma doare sa vad ca nu s-a mai facut nimic si totul este lasat in paragina”, a spus Delureanu.