O nouă carte dezvaluie modul în care procurorii federali ai SUA rastalmacesc legile pentru a incrimina activităţi legale, cu sprijinul mass-media

Directorii agresivi ai unor firme şi politicienii apucători nu pot fi deosebit de populari în cadrul iconografiei americane. Dar, a fi membru în oricare dintre aceste clase nu este un delict federal.

Cu excepţia cazului când este considerat asa!

Într-o carte nouă şi importantă “ Trei delicte pe zi: Cum ţintesc agentii federali pe oamenii inocenţi”, avocatul in drepturile civile Harvey Silverglate, din Boston, susţine că în ultimele decenii  guvernul federal, bazându-se pe vagi si periculos de elastice statuturi, a incriminat o serie întreagă de activităţi. Rezultatul, Silverglate susţine, este că oamenii sunt în mod regulat trimisi la închisoare pentru crime despre care nici măcar nu ştiau ca le comisesera.

"Urmărirea penală ilicita a conduitei nevinovate, care este răstalmacita într-o acuzatie privind comiterea unei ilegalitati a nenorocit de multe ori vieţi nevinovate şi cariere. Familii intregi au fost devastate, la fel si relaţii nenumărate şi întregii companii", scrie Silverglate, un prieten, precum şi un colaborator ocazional.

Sunteti sceptici? Luaţi în considerare trei cazuri rasunatoare luate din articolele recente:
• juraţilor într-un tribunal federal din Brooklyn, New York, le-a luat doar nouă ore să ii achite pe managerii de fonduri speculative ai Bear Stearns, Ralph Cioffi si Matthew Tannin, de acuzatiile de conspiraţie şi fraudă legate de prăbuşirea a doua fonduri speculative, un dezastru care a sters 1.6 miliarde dolari în active. Se pare că a existat o problemă: "Nu a fost clar că a existat o crimă," Peter Henning, un profesor de la Wayne State University Facultatea de Drept, a declarat pentru Bloomberg. Procurorii spun acum ca vor aduce acuzatii de fraudă dubla împotriva celor doi.

• Cele mai recent cap de afis pentru masinatiuni financiare este Raj Rajaratnam, care gestionează un fond de aparare numit Galleon Group şi care a fost acuzat de tranzacţionare la nivel intern. Rajaratnam de fapt, a pierdut bani din tranzactii, care nu îl face să fie nici amuzant, nici stupid si nici inocent. Acesta din urmă ar putea fi un pariu bun. New York Times a pus bine problema: "Domnul Rajaratnam şi Galleon tranzactioneaza activele comerciale rapid, aduna informaţii intr-un mod rapace şi se concentreaza pe câştigurile pe termen scurt. Dar aceste tactici nu sunt ilegale."

• Sal DiMasi, un fost purtator de cuvant al Camerei Reprezentanţilor din Massachusetts, combate acum un act de acuzare federal legate de favoruri politice primite, pe motiv că legea federala "privind fraudarea serviciilor cinstite" in temeiul careia el este acuzat, este "neconstitutional vaga", conform Boston Globe. (Silverglate constată că o autoritate de la  Curtea Supremă de Justiţie, Antonin Scalia, s-a îngrijorat de faptul că legea mentionata, privind  serviciile ar putea fi folosita pentru a incrimina chiar si ceva nevinovat, cum ar fi "încercarea primarului de a folosi prestigiul funcţiei sale pentru a obţine o masa la restaurant, fără o rezervare”. În primul rând, deşi, DiMasi trebuie să rămână la avocatul său: federalii au încercat sa-l atace pe DiMasi pentru alegerea sa in privinta avocatului, printr-un conflict dubios de interese şi prin încercarea de a convinge pe funcţionarii de stat sa-l lase pe DiMasi fara pensie.

Potrivit Silverglate, astfel de comportament agresiv al procurorilor - sau, mai degrabă, abatere - nu este nimic nou. Într-adevăr, DiMasi este al treilea caz consecutiv al unui purator de cuvant al Massachusetts care urmează să fie vizat de agentii federali. Predecesorul său imediat, Tom Finneran, Silverglate scrie, a fost condamnat pentru o acuzatie legata de mărturia lui într-un proces civil, în care un detaliu neimportant a a fost transformat în ceva asemănător cu un sperjur. Finneran este acum o gazda de Talk –show Radio, şi nu unul foarte bun.

Silverglate urmareste aceste practici înapoi cu o jumătate de secol, de la un moment în care procurorii federali au început sa se indeparteze de la tradiţia de drept comun, că nu poate fi condamnat cineva pentru o infracţiune, cu excepţia cazului în care există o intenţie criminală. Pericolul, a avertizat un mebru al Curtii supreme de justiţie, Robert Jackson, în 1952, a fost faptul că procurorii ar ţinti o persoană şi apoi ar încerca să găsească o lege pe care ar fi putut s-o incalce respectivul - nu o sarcină dificilă, a remarcat el, având în vedere varietatea "mare de crime"din cărţi.

Victime Silverglate se incadreaza intr-o gama vasta, de la medici la artişti. In principal, totusi, cei mentionati de el pentru urmăriri pe nedrept sunt personaje nepopulare din lumea de afaceri - expertul financiar Michael Milken din era Reagan, Ken Lay şi Jeffrey Skilling, precum şi bancherul din investiţii din Silicon Valley, Frank Quattrone. Până ce termina Silverglate pledoaria, ne convinge ca sunt total nevinovate personajele acuzate, dar si că imaginea de băieti rai este, în mare măsură o creaţie a mass-media, care a beneficiat de scurgerile de informaţii de la procurori federale.

De fapt, Silverglate aduceun argument puternic că jurnaliştii, departe de a fi independenti de guvern, de prea multe ori sunt colaboratori virtuali în aplicarea legii in mod abuziv.
Cauza reală a colapsului de pe Wall Street nu a fost un comportament care a fost ilegal, ci, mai degrabă, un comportament care a fost legal. Cu pieţele financiare variind haotic si cu şomajul care continuă să crească, Congresul indepartandu-se chiar si de reforme timide, publicul este exigent si cere sângele vinovatilor.

Povestea moralizatoare a lui Silverglate este o contrapondere a mâniei justificabile, dar deplasate ca tinta, a publicului.