Constantin Tanase – Dupa aproape un secol
Cat de actual pare tot ceea ce spunea atunci Constantin Tanase, nu-i asa?
Constantin Tănase : "Şi cu asta ce-am făcut?" ...
Ne-am trezit din hibernare
Şi-am strigat cât am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!?
Şi cu asta ce-am făcut?
Am dorit, cu mic, cu mare,
Şi-am luptat, cum am ştiut,
S-avem nouă guvernare?
Şi cu asta ce-am făcut?
Ca mai bine să ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar trăim în săracie?
Şi cu asta ce-am făcut?
Ia corupţia amploare,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Scoatem totul la vânzare?
Şi cu asta ce-am făcut?
Pentru-a câştiga o pâine,
Mulţi o iau de la-nceput,
Rătăcesc prin ţări străine?
Şi cu asta ce-am făcut?
Traversam ani grei cu crize,
Leul iar a decăzut,
Cresc întruna taxe-accize?
Şi cu asta ce-am făcut?
Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Şi cu asta ce-am făcut?
Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Ţara-i plină de vedete,
Şi cu asta ce-am făcut?
Pleacă-ai noştri, vin ai noştri!
E sloganul cunoscut;
Iarăşi am votat ca proştii,
Şi cu asta ce-am făcut?
Constantin Tănase, născut la 5 iulie, 1880, în Vaslui, a murit la Bucureşti, în 1945.
Există zvonuri potrivit cărora ar fi fost ucis de Armata Roşie invadatoare, deşi surse mai credibile indică faptul că moartea sa s-a datorat unui blocaj renal.
Constantin Tănase încă mai juca în Bucureşti, la un an de la invazia sovietică, şi se spune că ar fi fost ucis din cauza satirei la adresa soldaţilor ruşi, care aveau obiceiul să perchiziţioneze mai ales ceasuri, folosind expresia: "Davai Ceas" (davai = dă-mi)
Rău era cu "der, die, das"
Da-i mai rău cu "davai ceas"
De la Nistru pân' la Don
Davai ceas, davai palton
Davai ceas, davai moşie
Haraşo tovărăşie
După mai multe reprezentaţii a fost arestat, ameninţat cu moartea şi I s-a ordonat să nu mai joace piesa.
În următorul spectacol a apărut pe scenă într-un pardesiu imens, cu mânecile pardesiului căptuşite de sus până jos cu ceasuri de mână.
Spectatorii l-au aplaudat frenetic la apariţie, deşi actorul nu a scos niciun cuvânt. Apoi şi-a descheiat pardesiul, scoţând la iveală un ceas cu pendulă!
A spus doar: "El tic, eu tac, el tic, eu tac". Două zile mai târziu marele actor era mort.
A ramas in memoria noastra fiind interpretat de marele Toma Caragiu in filmul memorabil " Actorul si Salbaticii".
Reclamati abuzurile la adresa office@asistentapentruconsumatori.ro sau la adresa Senatorului : iulian.urban@gmail.com
Redirectioneaza 2% pentru Asociatia www.asistentapentruconsumatori.ro
asistentapentruconsumatori.ro said
am November 12 2009 @ 2:45 pm
Reclamati abuzurile la care sunteti supusi la office@asistentapentruconsumatori.ro
Lupta noastra a celor de la Asociatia http://www.AsistentaPentruConsumatori.ro se duce impotriva abuzurilor la care sunt supusi consumatorii romani.
Pentru asta avem nevoie ca voi, sa ne scrieti despre fraudele sau abuzurile la care sunteti supusi de catre comercianti sau autoritati.
Noi preluam sesizarile voastre si ne luptam pentru ca drepturile sa va fie recunoscute.
TOT CE AI DE FACUT ESTE SA NE SCRII LA ADRESA office@asistentapentruconsumatori.ro
www.vrajitorul.eu/ said
am November 12 2009 @ 2:46 pm
INTRATI PE http://www.vrajitorul.eu/ – Magia afacerii dvs.
informatii utile >> http://www.vrajitorul.eu/aplicatia/aplicatia.html
Silviu said
am November 13 2009 @ 12:59 am
Cand citesc versurile, imi dau seama ca si Tanase si Caragiale sunt mai actuali acum decat pe vremea lor.
Trist dar adevarat
Elena-Ilfov said
am November 13 2009 @ 10:29 am
…. si daca ar trai acum, cat material/surse de inspiratie pentru creatiile lor ar avea!
Csaba said
am November 13 2009 @ 5:09 pm
Citeam undeva: ¨toate se schimba, toate raman la fel¨. Si aceste versuri probeaza acest lucru. Ne amagim ca putem fi diferiti. Putem. Suntem insa deschisi sa platim pretul? Vrem sa traim ca nemtii, suntem deschisi sa muncim fara sa fim platiti, ca nemtii dupa cel de-al 2-lea razboi mondial?
Ma indoiesc sincer sa putem renunta la fitele si figurile de mari smecheri cu burtile goale, doar ca sa ne fie bine noua, si copiilor nostri peste 10-15 ani. Nu suntem natia care sa gandeasca sau sa actueze in acest fel. Din pacate.