Adam Murdock, M.D.

8 Noiembrie 2009

În timp ce americanii normali isi pregătesc paturile lor pentru a dormi sambata noaptea funcţionarii lor aleşi au aprobat în linişte HR 3962, Actul vizand Ingrijirea medicala convenabila pentru America. Într-adevăr, aprobarea acestui act reprezinta una din loviturile mortale finale date Constituţiei, şi cu atingerea ei şi  libertatilor noastre.

Meditand la acest eveniment oribil este ca şi cum tocmai m-am trezit dintr-un coşmar şi am fost aruncat direct în scenariul lui George Orwell pentru 1984, fără nici o speranţă de scăpare. Pe masura ce acest gând ma macina mai mult şi mai multe, reflectez asupra sortii Americii şi imi pun câteva întrebări.

De când a prevazut Constituţia o garanţie pentru ingrijirea sănătatii? De când acorda Constituţia Congresului puterea de a forţa americanii într-o aiureala privind programul de ingrijire a sănătatii? La ce ne foloseste o Constituţie în cazul în care alegem să o ignoram total? La ce este buna o Constituţie în cazul în care Congresul alege pur şi simplu sa creeze una noua, dupa propria imagine cioplita socialista?

Într-adevăr, aceste întrebări sunt lipsite de sens acum. Constituţia sta agăţat doar de un fir de ata. Cine o va salva? Cine va veni la salvarea acesteia?

Clasa de mijloc americană de zi cu zi va suferi consecinţele acestei parodii. Într-adevăr, în timp ce economia cade şi şomajul tinde sa ajunga la nivelul din era Marii depresiunii- Congresul arogant a decis să aprobe cea mai mare expansiune a guvernului din istoria Statelor Unite. Acesta va crea un nou impozit care va fi în primul rând resimţit de clasa de mijloc, cel mai probabil cea mai afectata si de depresia curentă. Acest lucru se datorează faptului ca americanii sunt obligaţi să achiziţioneze asigurări de sănătate, iar bogaţii nu vor avea nici o problemă să plăteasca mai mult ca urmare a preturilor in crestere. De asemenea, nici saracii nu vor simţi povara situatiei, avand in vedere ca ei vor primi subvenţii guvernamentale de asigurări de sănătate. Cu toate acestea, omul uitat va fi americanul muncitor al clasei de mijloc, care acum deja lupta cu povara economiei ruinate si care va fi obligat la plata de amenzi sau chiar se va confruntă cu posibilitatea  închisorii pentru neconformarea cu prevederile guvernului nostru care preia sistemul de ingrijire al sănătatii sale. Pe masura ce acest impozit îsi face loc, clasa de mijloc va fi obligata sa îngroase rândurile lucratorilor săraci şi, prin urmare, în plasa programului guvernamental de îngrijire medicală raţionalizata. În mod inevitabil, programul de asistenţă medicală al Guvernului va înghiţi întreaga lume a asigurărilor medicale şi nu va fi nici o scăpare.

Această viziune deplasata va consta in numarul crescut al pacienţilor care aşteaptă la cozi lungi şi atunci când acestora li se permite în cele din urmă sa-si vada medicul, vor fi multe rugaminti zadarnice şi pledoarii pentru acordatrea tratamentului de care au nevoie cu disperare. Dar nimeni nu va avea mila, deoarece  medicul va deveni un biet functionar la birou, urmand, pur şi simplu, protocoalele guvernametale de tratament.

"Ce, aveţi dureri de umăr?" vă întreabă medicul dumneavoastră. "Ei bine, protocolul de tratament furnizat de către guvernul nostru pentru această afecţiune spune că va trebui să aşteptati doi ani pentru a obţine o radiografie sau pentru a vedea un ortoped. Îmi pare rău. Iată câteva pastile de durere. Nu pot sa fac nimic mai mult. Sa aveti o zi buna!"

Astfel se vor derula “audierile” în birourile medicilor Americii. Nu ma credeti? Am trăit personal în ţările socialiste pe care noi acum încearcă să le copiem. Aceasta este realitatea din aceste ţări şi oamenii de acolo pur şi simplu o acceptă şi învaţă să nu se plângă. Noi, în America, va trebui, de asemenea, să învăţăm şi să acceptăm în timp ce guvernul nostru binevoitor a ales să ne acorde.

Şi cu părinţii noştri cum rămane? Nu va mai dura mult pana ce bugetul de sănătate sa iasa de sub control şi guvernul nostru binevoitor va fi astfel forţat să facă reduceri. Unde vor face reduceri întâi? La serviciile de care beneficiaza părinţii noştri, desigur. Guvernul va spune că persoanele în vârstă, pur şi simplu ii costa prea mult. Ei vor spune că persoanele în vârstă nu mai sunt membri productivi ai societăţii şi mai au doar câţiva ani de a trăi oricum, deci haideţi să ne oprim din furnizarea de ingrijiri si intervenţii chirurgicale sau alimente necesare şi apă pentru aceste persoane nu mai sunt utile. Nu ma credeti? Uitati-vă la aceleaşi ţări socialiste, unde persoanele în vârstă sunt frecvent împinse în programe care ii duc incet spre moarte prin centre medicale, atunci când acestia nu au nici o boală in faza terminală şi li se neagă operatii necesare pentru ca sunt prea batrani.

Aş putea continua la nesfarsit. La fel si furia şi în acelaşi timp si durerea pentru ţara noastră, nici una din cele doua nu cunoaste margini Acum este momentul pentru ca vocile noastre sa fie ascultate. Acum este momentul pentru a face un pas înainte să fie prea târziu.