"Incercarile unora de a plana raspunderea pentru diversiunea terorista pe seama noii structuri de putere care s-a infiripat in noaptea de 22 decembrie (...) au fost si sunt expresia unei actiuni politice urmarind discreditarea noii puteri provizorii (...) in toata aceasta perioada, singura structura coerenta, cu autoritate a fost Armata, pe care s-a si sprijinit in acele zile noua putere de stat, nestrucutrata inca! (...) In decembrie 1989 eram director la Editura Tehnica... fiind urmarit zi si noapte de trei Dacii pana in dimineata zilei de 22 decembrie cand masinile au disparut.... in momentul in care la Televiziune s-a anuntat fuga lui Ceausescu... am plecat spre Televiziune. Multi m-au recunoscut si m-au indrumat spre Studioul 4, unde era un fel de tribuna perpetua... simteam pericolul vidului de putere si al posibilei degenerari spre o stare de anarhie, de aceea in cuvantul meu am facut apel la nevoia de organizare. Spontan mi-a venit ideea sa fac apel la cei care doresc sa se organizeze in acest efort colectiv, sa ne intalnim la sediul CC, la 17.00 dupa-amiaza".
In declaratia sa, Iliescu arata cum a luat legatura la Ministerul Apararii cu gen. Victor Stanculescu, care i-a dat raportul despre situatia de dupa fuga dictatorului, dupa care vorbeste de prezenta sa in sediul CC: "am fost indrumat spre biroul lui Ceausescu si de acolo in balconul care devenise tribuna publica. Masa de oameni din piata m-a privit cu simpatie".
Declaratia continua cu redactarea unei proclamatii catre tara de catre el si cei aflati in biroul lui Ceausescu, moment in care "un foc a lovit fereastra, urmat apoi de rafale", fapt ce i-a determinat pe cei din incapere sa plece din cladire. Iliescu a ajuns cu un taxi - spune el - la MApN unde s-a reintalnit cu grupul de redactare (Petre Roman, Silviu Brucan etc), de unde a plecat cu un TAB la Televiziune. Si acolo, sustine Iliescu, a fost vanat in momentul in care a vrut sa difuzeze pe post comunicatul: "S-a tras... ne-am aruncat la podea, geamurile sparte au cazut peste noi, eu m-am ranit la o mana si la genunchi, un geam cazut peste mine mi-a strapuns haina, camasa, provocandu-mi o zgarietura la omoplat".
Declaratia a continuat cu elicoptere care mitraliau Televiziunea: "Acesta a fost momentul cel mai dramatic pe care l-am trait si caruia nu-i gaseam explicatia. Cine tragea si de ce?... Gandul ne-a dus spre posibile grupuri ale lui Ceausescu, special instruite (...) De unde veneau profesionistii diversiunii? Suspiciunea noastra s-a indreptat imediat spre structurile Securitatii... ce aveau asemenea preocupari. Anchetele facute asupra Unitatii USLA ca si asupra directiilor speciale de protectie si paza nu au fost concludente. Ca si discutiile initiate de Brucan cu generalul Vlad. Am fost cu totii de acord cu masura de a trece Securitatea si MAI sub controlul Armatei." (...)
"In aceste conditii grupul restrans din CFSN, care ne aflam la MApN, a luat in noaptea de 23 spre 24 decembrie decizia organizarii procesului la Targoviste, insarcinandu-l pe gen. Stanculescu cu organizarea intregii actiuni. El a luat legatura atat cu Procuratura Generala, cat si cu Tribunalul Suprem pentru a desemna procurorul si judecatorii si pe cei doi avocati din oficiu. Din partea CFSN i-am desemnat pe Gelu Voican Voiculescu si pe Virgil Magu­reanu, sa asiste ca martori. Gen. Stanculescu a asigurat toata logistica necesara (deplasarea cu helicopterul) si a stabilit cu comandantul Kemenici masurile necesare in cadrul Unitatii".
"In ciuda tuturor criticilor privind modul improvizat in care s-a desfasurat procesul, concluzia finala a fost ca aceasta nu a fost o decizie gresita". (...)
"Am acordat toata increderea grupului de comanda desemnat drept Consiliul Militar Superior din care faceau parte Guse, Stanculescu si Voinea - membri ai CFSN (este vorba de actualul procuror Dan Voinea care, chipurile, studiaza Dosarul Revolutiei de 20 de ani, acum la toarta cu "revolutionarul" de serviciu Maries - nota mea).
Mai departe Iliescu a justificat cum a inlaturat conducerea Armatei, afirmand despre gen. Stefan Gusa (n.n. - cel care a impiedicat intrarea armatei ruse in tara prin ordinul dat catre frontiere: "soldati, muriti pe brazda") ca ar fi fost "nervos, surescitat, nesigur pe sine", motiv pentru care "in grupul restrans de conducere al CFSN am luat decizia de inlaturare de la comanda a gen. Guse... am decis numirea in functia de ministru al Apararii pe gen. Militaru".
Despre perioada conspirativa, Iliescu afirma: "La inceputul anilor '80 - am stabilit unele relatii si am avut mai multe intalniri conspirative cu un grup restrans (compus din gen Ion Ionita - for ministru al Apararii, gralul Militaru si Vorgil Magureanu - pe atunci lector la Stefan Gheorghiu)..."
Declaratie obtinuta de Razvan Savaliuc
Documentul integral mai jos (in mod ciudat, are doua incheieri): dati click pe poze http://victor-roncea.blogspot.com/2009/10/premiera-declaratia-lui-ion-iliescu-la.html