NEW YORK POST - Când prăbuşirea economică a început acum un an, multi americani s-au consolat, facand paralelele istorice cu Marea Depresiune. După cum s-a întamplat în 1929, criza actuală a început sub domnia unui republican dezorientat, George W. Bush. Universal pus la zid pentru ca nu a reactionat la nenorocirile produse de uraganul Katrina, el şi oamenii din jurul luiau fost expusi ca fiind atât nepasatori, cat şi incompetenţi – unul dintre cele 2 defecte ar fi fost iertat, ambele nu- Bush a reacţionat în forma republicana clasica întruchipata de către preşedinte, cu sânge rece.

Dar nu a fost pierdut totul. Democraţii au aparut in scena! Barack "Da, ne putem" Obama conducea detasat în sondaje. In curand noul nostru FDR ar aseza lucrurile dupa dezordinea lasata de Bush.

În toamna târzie a anului 2008, Bush a jefuit Trezoreria SUA pana la fund, pentru o ultima lovitura. Sute de miliarde de dolari în "planuri de salvare"-de data aceasta în beneficiul băncilor, companiilor de asigurări şi al producătorilor de automobile, al căror stil risipitor a contribuit la criza- au fost dati de pomana fără pre-condiţii. Milioane de proprietarii de case care se confruntă cu probleme mari, ca urmare a blocarii pieţei-nu primesc nici un fel de ajutor.

Modul de stimulare a unei economii bazate pe consumator este de a pune banii direct în buzunarele consumatorilor. În schimb, Bush a desfăşurat un plan de actiune invers, tipic GOP [Grand Old Party-Marele Vechi Partid, porecla a Partidului Republican]. Stimularea băncile le-ar încuraja să restabilească lichiditatile, care să permită persoanelor fizice şi întreprinderilor sa reia împrumuturile. Dar băncile nu au fost fraiere. Ele nu mai doreau să împrumute oamenilor care nu le-ar putea rambursa banii.; au tinut la numerar. Pieţele de creditare s-au blocat..

Ca şi tatăl său în 1992, Bush si-a terminat domnia la fel cum a început-o: surd la probleme, evident plutind deasupra haosului, cu totul dezinteresat de soarta americanului de rand, care se holbeaza la un teanc de facturi.

America a fost o naţiune fără conducere. Ştiam că nu a existat nici un motiv pentru care sa ne uitam dupa Bush şi dupa gangsterii lui GOP pentru a ne ajuta. Dar noi nu au fost prea îngrijoraţi. Venea Obama. El ar fi Neo-FDR, Salvatorul. El va pune lucrurile in miscare din nou.

În timpul campaniei din 1932, Franklin Delano Roosevelt (FDR) a promis că ajutorul e pe drum. FDR a argumentat împotriva abordarii lui Herbert Hoover. El a vorbit, în numele "omului uitat la baza piramidei economice."

În lucida lui biografie a lui FDR, "Tradator al clasei sale," istoricul H.W. Brands a descris textul prin care vindea Roosevelt: "Pentru prea mult timp, a spus el, guvernul a actionat în beneficiul bogaţilor, expediindu-I pe cei  săraci la marginea vieţii publice. Administraţia Hoover au răspuns la această criză prin sprijinirea marilor bănci şi corporaţii. Această abordare a fost caracteristică republicanilor, a spus Roosevelt, şi caracteristic greşit. Bărbaţii şi femeile, oamenii obisnuiti, erau tratati ca elemente secundare pentru firmele puternice, care au dominat mult timp viaţă americana. Şi cu siguranţă că nu a făcut nimic pentru a atenua Depresiunea, care s-a inrăutatit cu fiecare luna care trecea. Roosevelt a pledat pentru "reclădirea de jos în sus”; furnizand ajutor pentru cei care aveau cea mai mare nevoie el. "

Atacarea Marii Recesiuni din 2008-09 nu a necesitat cine stie ce pregatire ştiinţifică. Cauzele colapsului economic au fost uimitor de asemănătoare: un balon imobiliar hrănind un balon de valori de piaţă, împrumuturile excesive şi creditarea. La fel au fost si rezultatele: Până în momentul cand Obama a devenit preşedinte în luna Ianuarie, rata reală a şomajului – calculata în modul în care aceasta a fost calculata în 1933 - a fost aceeaşi, de  20%, la fec ca atunci când a preluat funcţia F.D.Roosevelt.
Economişti Keynesieni influenţati, cum ar fi Paul Krugman, au împins viitoarea administraţie Obama să se repete abordarea “de succes” a lui FDR. Stabilind incadrarea crearii de locuri de muncă în primul rând de prioritati, noile  programe tip FDR pun milioane de oameni sa lucreze la proiecte de guvern. WPA [Works Progress Administration- Administratia fortei de munca], care a angajat opt milioane de americani în timpul existenţei sale, construit poduri şi autostrăzi. TVA a pus baraje şi CCC a îmbunătăţit parcurile nationale. Guvernul federal, chiar a angajat artişti si scriitori pentru a realiza picturi murale în clădirile publice şi a scrie ghiduri de călătorie pentru 48 de state.
Mult timp după ce al doilea Război Mondial si Depresiunea s-au încheiat o dată pentru totdeauna, americanii făcut uz de era de muncă New Deal: "WPA a construit sau îmbunătăţit 651 000 mile de drumuri, 19 700 mile din reţeaua de apă şi 500 instalaţii de tratare a apei. Lucrătorii au construit 24 000 mile de trotuare; 12 800 locuri de joacă; 24 000 mile de linii de canalizare; 1200clădiri aeroport; 226 spitale; mai mult de 5900 de şcoli ", în conformitate cu un raport special  PBS despre New Deal. Exista o multime de lucru pentru acum: SUA are nevoie de un sistem feroviar de mare viteza la nivel naţional, nu mai vorbim de noi sisteme de tranzit in masa şi clădiri de şcoală. Scoateti din Afganistan şi Irak americanii şi puneti-i sa înceapa construirea!

La nouă  luni de cand si-a inceput mandatul este clar că Obama este mai mult decât genul Hoover decat FDR. Nu a existat practic nici o investiţie în infrastructură publică. Nu vor fi nici programe publice pentru noi locuri de muncă. Potrivit The New York Times, "consilierii economici ai lui Obama evalueaza opţiuni pentru un nou pachet de reduceri la impozite şi alte măsuri de creare de locuri de muncă pentru a fi lansate anul viitor ".

Nimeni în Congresul SUA nu a propus macar un proiect de lege pentru crearea de locuri de muncă. În schimb, lucreaza la extinderea acordarii ajutorului de şomaj până la 79 săptămâni.
Este Obama prost? Sau este el nebun? Mai mult de unul din cinci americani este fără loc de muncă. Multi altii sunt în somaj partial. Există şase solicitanţi de locuri de muncă pentru fiecare loc de muncă. Inflaţia a iesit de sub control. Cu toate acestea, el crede că mai putem aştepta până în Ianuarie 2010? Chiar crede că reducerile fiscale vor crea locuri de muncă?

Atunci când Bush a zburat acasă in Texas, am crezut ca am primit un FDR în locul unui Hoover. În schimb, am primit un alt Hoover.

Chiar dacă am avea un preşedinte dispus şi capabil să conduca decisiv şi curajos , asa cum a facut F.D.R în anii 1930, provocarea reprezentată de criza fiscală tot ar fi descurajanta. Dar noi nu suntem la fel de norocosi ca bunicii noştri. Am ramas cu un zapacit cu mintea ingusta, cu viziunea unui consilier municipal din Chicago. Gandeste-te: Acesta este un tip care are impresia ca jongleriile cu codul fiscal vor salva capitalismul american!
E 1933. De data aceasta, totusi, Hoover a fost reales. Putem rezista până în 1937, pentru un preşedinte care înţelege că avem nevoie de 10 milioane de locuri de muncă noi, şi că avem nevoie de ele inca de ieri?