Infowars , 11 Octombrie 2009

După vizionarea reportajului de televiziune cu arestarea lui Roman Polanski în Elveţia, am fost uimit de toleranţa pe care mass-media centrala a arătat-o fata de condamnarea regizorului pentru violarea unei fete de 13 de ani din SUA în 1977. Este ca şi cum actul de condamnare a "marelui" regizor nu a fost un lucru chair asa de spectaculos. La urma urmei, nu este mai important ca el a produs filme extrem de apreciate depublic şi că este în rândul elitei din înalta societate? Desigur, aceste realizari compenseaza actul josnic, care a fost într-adevăr, atroce şi la acel moment merita cea mai aspra dintre pedepse. Şi, cu toate că victima a dovedit nobleţe, iertandu-l pe agresorul ei, nimic nu poate înlocui niciodată incenta ei, care, odată pierduta, niciodată nu mai poate fi recâştigata.
Ceea ce ma deranjeaza cel mai mult la intreaga situatie este ca orice alt cetăţean normal acuzat de aceeaşi fapta, ar putea fi caracterizat ca fiind cel mai josnic individ, persoana cea mai condamnabila dee pe pământ, meritand a fi inchis pe viaţă. Acestă ipocrizie şi dispreţul pentru orice regula a societatii ma indigneaza la culme. Fondatorii acestui popor mare si-aa dat seama că statul de drept a fost crucial pentru menţinerea republicii. Au înţeles că ne-am pierde libertatea noastră în momentul in care am prmite unei clase privilegiate să-si definească propriul set de reguli impunând, în acelaşi timp, un set diferit de reguli pentru oamenii de rînd .

Cu aceste informaţii în vedere am citit despre un alt elitist, care a scăpat de justiţie şi chiar s-a lăudat ca exploateaza sexual băieţi tineri. Nu este altul decât nepotul fostului preşedinte al Franţei, Francois Mitterand. Numele lui este Frederic Mitterrand şi el este in prezent Ministru al culturii in Franţa. Nu putem decat sa ne întrebam ce tip de "cultură" promoveaza acest violator de copii in randul tovarăşilor săi francezi.
În autobiografia lui din 2005, intitulata "Viaţa promiscua" Dl Mitterand a scris: "Am capatat obiceiul de a plăti pentru băieţi ... Toate aceste ritualuri din piaţă pentru tineri, piaţa de sclavi ma excita enorm."

El a adăugat: "S-ar putea judeca acest spectacol abominabil din punct de vedere moral, dar mi plac dincolo de rezonabil."

Şi, în final: "numărul prea mare de băieţi tineri foarte atractivi şi imediat disponibili imi induc o stare de dorinţa pe care nu mai trebuie să o împiedic si nici sa o ascund ... pentru ca stiu ca nu voi fi refuzat."

Cum a putut un astfel de om sa fi scăpat de justiţie si să devină un membru al cabinetului preşedintelui Sarkozy? în Iunie a intrat în cabinet şi "a fost considerat o mare captură pentru dl Sarkozy şi dovada a stilului său" deschis "de guvernare; ministru provine dintr-o mare familie de socialisti şi este admirată de mulţi oameni de cultură de Stanga. Carla Bruni-Sarkozy, Prima doamnă, s-a spus ca ar fi avut un cuvant de spus în favoarea nominalizarii lui. "(1)

Ce respect ar putea merita acest om, în special în rândul “stabilimentului cultural"? În mod evident, preferinţele sale culturale sunt josnice. Statul de drept ar dicta ca el să fie urmărit penal pentru crima lui, la alegerea victimei. Orice francez cu un sentiment de conservare a libertăţii ar trebui să ceară ca el să fie supus aceleiaşi pedeapse pe care ei înşişi ar indura-o, daca ar face asa ceva. Am ajuns oare la un punct în care omul de rand este judecat la un nivel diferit fata de cel din elitele culturale şi politice? Poate o societate civilizată exista în cazul în care organele de urmărire penală pentru viol isi fac treaba numai pentru o anumita categorie?

Sunt nedumerit cu privire la modul în care Franţa s-ar fi putut degrada intr-o asemenea măsură încât protecţia copiilor nevinovaţi sa nu mai fie văzută ca sfântă. Într-adevăr, responsabilitatea cea mai importanta a oricarui guvern ar trebui să fie protejarea minoritatii de tirania majorităţii. Ce minoritate mai importanta şi mai lipsită de apărare avem decât copiii noştri? Este dreptul lor la libertate si la protectie fata de manipulare, mai ales în acte sexuale cu adulti, fapt care ar trebui să fie păzit in cel mai energic mod.
"Ţineţi cont de acest principiu sacru, că, deşi voinţa majorităţii prevaleaza, că minoritatea are drepturi egale, pe care legea in mod egal trebuie să o protejeze, şi a o viola ar insemna asuprirea. "- Thomas Jefferson

In plus, ghiciti cine a fost cel mai activ apărător al lui Roman Polanski? Nimeni altul decât domnul Mitterrand. El a numit chinul târziu al Dlui Polanski drept "scandalos" şi "absolut oribil." Nu, domnul Mitterand, dumneata şi dl Polanski sunteti ceea ce aş numi "absolut oribili." Într-adevăr, vă aşteptaţi că acţiunile dvs. ar trebui să fie judecate de un alt standard. Numai un elitist, aşa ca dumneata, s-ar aştepta la un astfel de standard. După cum aţi spus-o, "Eu nu mai trebuie să încerc sa ma ascund ...pentru ca stiu ca nu voi fi refuzat." De când societatea noastră are reguli privind comportament nostru, care arputea  judecat prin prisma faptului de a fi sau nu refuzati? În mod clar, pentru domnul Mitterand şi pentr multi din elita, este aşa. Oare si noi am beneficia de aceeasi clemenţă intr-o situatie similara? Eu sincer ma îndoiesc.